Obligaţie de a face. Decizia nr. 1671/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1671/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1671/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1671
Ședința publică din 3 decembrie 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. S. împotriva deciziei civile nr. 568/19.09.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul P. M. Berheț și pârâta P. Județului T. - S. P. C. Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a pentru pârâtul recurent S. S., av. P. C., și pentru reclamantul intimat P. M. Berheț, av. B. A., lipsă pârâta P. Județului T. - S. P. C. Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței s-a depus la data de 21.11.2013 întâmpinare de către intimatul P. M. Berheț.
Reprezentantul pârâtului recurent a depus la dosar împuternicire avocațială, și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 12 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților raportat la dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod pr. civ. necompetența materială a tribunalului în soluționarea cauzei și greșita compunere a completului de judecată, raportat la calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 2821 Cod pr. civ. și față de valoarea obiectului pricinii, și acordă cuvântul atât pe excepția invocată, cât și cu privire la fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtului recurent a solicitat admiterea excepției, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei în vederea soluționării recursului, iar în subsidiar, a cerut modificarea în tot a hotărârii, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat a solicitat respingerea excepției invocate, precum și respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii recurate, ca temeinică și legală, arătând că niciunul din motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., care să conducă la modificarea sau casarea hotărârii în modalitatea solicitată de recurent.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3911/20.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Timișoara a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. S.. A respins acțiunea formulată de reclamantul P. M.-Berheț, în contradictoriu cu pârâții S. S. și Instituția Prefectului Județul T. - S. P. C. Regim Permise De Conducere și Înmatriculare A Vehiculelor T., obligând reclamantul să plătească pârâtului S. S. suma de 496 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata ocazionate cu purtarea prezentului proces.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 19.11.2004 reclamantul a achiziționat mașina marca Mercedes, tipul Turbo B, cu nr. de identificare WDB1401341A208820, ._, 3449 cmc.
Reclamantul a susținut că la data de 27.07.2007 a înstrăinat mașina în discuție către pârâtul S. S. pentru suma de 40 000 lei. Părțile nu au încheiat un act scris cu privire la înstrăinare.
Reclamantul a învederat faptul că, contractul de vânzare al unui bun mobil este un contract consensual, nefiind obligatorie forma scrisă a acestuia, producând efecte de la data înțelegerii părților.
Instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 1191, 1197 Vechiul cod civil (în vigoare, raportat la data la care reclamantul susține că s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare, respectiv 27.07.2001) unde se prevede că dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 de lei, nu se poate face decât sau prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.
Analizând întregul material probator administrat în cauză instanța de fond a constatat că nu există nici un început de dovadă scrisă în legătură cu contractul de vânzare cumpărare încheiat de către părți.
Analizând întregul material probator instanța de fond a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea transmiterii dreptului de proprietate a autovehiculului marca Mercedes, tipul Turbo B, cu nr. de identificare WDB1401341A208820, ._, 3449 cmc, către pârât. În ceea ce privește capătul doi de cerere având ca obiect radierea mașinii de pe numele reclamantului, instanța de fond l-a respins cu motivarea că din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul nu a făcut dovada transmiterii dreptului de proprietate cu privire la autovehiculul indicat mai sus.
În ceea ce privește capătul trei de cerere având ca obiect obligarea pârâtului S. S. să predea actele necesare în vederea radierii autoturismului de pe numele reclamantului, instanța de fond având în vedere aceleași argumente expuse mai sus, l-a respins ca neîntemeiat reținând că nu s-a dovedit în nici un fel că pârâtul ar fi cumpărătorul autoturismului aparținând reclamantului.
În ceea ce privește excepțiile ridicate de către pârât prin întâmpinare respectiv excepția inadmisibilității acțiunii și cea a lipsei calității procesuale pasive instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii deoarece, contrar susținerilor pârâtului legea nu interzice introducerea unei acțiuni de felul celei introduse de reclamant.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece pârâtul nu este persoană obligată față de reclamant prin vreun raport juridic.
Având în vedre argumentele de mai sus instanța de fond a respins și acțiunea reclamantului față de pârâtul 2 S. P. C. Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului (recalificat în apel) reclamantul P. M. - Berheț, solicitând admiterea căii de atac, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
În susținerea căii de atac, reclamantul reproșează în esență judecătoriei greșita interpretare a probatoriului administrat în cauză și care, în opinia sa, demonstrează afirmațiile sale în sensul încheierii cu pârâtul-intimat a unui contract valabil de vânzare-cumpărare. Astfel, arată că mașina se află în posesia pârâtului astfel cum rezultă din adresa Poliției D. unde se menționează faptul că în 2011, când pârâtul a fost reținut pentru o fapt de viol, acesta conducere mașina în cauză.
Dispozițiile art. 1191, 1197 din Vechiul C. civ. arată că nu se poate face dovada actelor peste 250 de lei decât prin înscris dacă nu există. Părțile pot însă tacit sau expres să deroge de la această clauză. Recurentul arată că a propus probe, inclusiv martori, pentru dovedirea transferului. În condițiile în care aceste probe s-au încuviințat de către instanță trebuie luate în considerare și analizate. Nu a existat nici opunere la administrarea probatoriului deoarece s-ar încălca art. 1191, 1197 din Vechiul C. civ.
În drept, au fost invocate disp. art. 304, 3041, 312 C.proc.civ., art. 24, 25 din Ordinul 1501 din 2006.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul S. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 568/19.09.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul declanșat de către apelantul-reclamant P. M. Berheț împotriva sentinței civile nr. 3911/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. S. și P. J. T. - S. P. C. - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor; a schimbat sentința apelată în sensul că a admis demersul judiciar în parte, și în consecință, a constatat că între reclamantul P. M. Berheț în calitate de vânzător și pârâtul S. S. în calitate de cumpărător, a intervenit la data de 27.07.2007 contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Mercedes tip Turbo B, cu nr. de înmatriculare_, ._, 3449 cmc, cu nr. de identificare WDB1401341A208820.
A dispus radierea autoturismului supra identificat din evidențele Serviciului C. - Biroul Înmatriculare și Evidență a Vehiculelor Rutiere precum și din evidențele fiscale de pe numele reclamantului, a respins în rest demersul judiciar inițiat, și a obligat intimatul S. S. la plata către apelant a sumei de 12,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente exercitării căii de atac a apelului.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că între reclamantul P. M. - Berheț în calitate de vânzător și pârâtul S. S. în calitate de cumpărător, a intervenit la data de 27.07.2007 contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Mercedes, tipul Turbo B, cu nr. de identificare WDB1401341A208820, ._, 3449 cmc.
Potrivit doctrinei reputate în materie, contractul de vânzare-cumpărare a unui autovehicul are caracter consensual fiind considerat valabil (ca negotium) dacă este încheiat prin simplul acord de voință al părților contractante indiferent de forma în care acesta este materializat (în alți termeni, perfectarea unui înscris are valoare numai ad probationem).
Reinterpretând probatoriul administrat, coroborat cu răspunsul Poliției D. la adresa remisă în apel, tribunalul a apreciat că în speță se identifică suficiente elemente probatorii apte a demonstra încheierea valabilă între cei doi subiecți procesuali, a unei convenții private, consensuale, sinalagmatice și comutative de vânzare-cumpărare a automobilului în discuție - a se vedea declarațiile martorilor reclamantului ce se coroborează cu adresa remisă în calea de atac ce atestă, pe de o parte, că în 2011, intimatul-pârât conduce mașina în discuție, iar pe de altă parte, că nu a lăsat-o în custodia poliției așa cum nereal afirmă la interogatoriul luat; abstracție făcând de faptul că este total neverosimil să nu îți amintești de la cine ai închiriat autoturismul în discuție, așa cum tinde la a acredita ideea intimatul-pârât. Chiar și martorii propuși de cel din urmă atestă împrejurarea că, la un moment dat, acesta a venit acasă cu autoturismul marca Mercedes, tipul Turbo B, cu nr. de identificare WDB1401341A208820, ._, 3449 cmc.
Față de cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 296 c. proc. civ, a admis apelul declanșat de către apelantul-reclamant P. M. Berheț împotriva sentinței civile nr. 3911/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. S. și P. Județului T. - S. P. C. - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
A schimbat sentința apelată în sensul că a admis demersul în parte judiciar și-n consecință, în temeiul art. 1295 c. proc. civ., a constatat că între reclamantul P. M. Berheț în calitate de vânzător și pârâtul S. S. în calitate de cumpărător, a intervenit la data de 27.07.2007 contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Mercedes tip Turbo B, înmatriculat sub nr._, ._, 3449 cmc, cu nr. de identificare WDB1401341A208820.
În temeiul contractului consensual supra anunțat, pârâtului-intimat îi revenea obligația de a efectua operațiunile necesare cerute de OUG nr.195/2002 în corelație cu art.8 din Ordinul 1501/2006 al Ministerului Administrației si Internelor în vederea radierii autovehiculului de pe numele vânzătorului și înmatricularea pe numele său.
Potrivit actelor normative antemenționate, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu in evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni si emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat sa solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, in termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Cum pentru efectuarea acestor operațiuni se cer anumite documente - cererea noului proprietar, fișa de înmatriculare a vehiculului, al cărei model este stabilit conform reglementărilor legale, semnată de fostul și noul proprietar, vizată de organele fiscale competente ale autorităților administrației publice locale (in cazul fostului proprietar al vehiculului se poate depune certificatul de atestare fiscală emis de autoritățile administrației publice locale, situație în care nu mai este necesară depunerea fișei de înmatriculare), cartea de identitate a vehiculului, în original și în copie, documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului, în original și în copie, actul de identitate al solicitantului, în original și în copie, dovada efectuării inspecției tehnice periodice, în termenul de valabilitate a acesteia, copia documentului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, în termenul de valabilitate a acesteia, dovada plății taxei de înmatriculare, certificatul de înmatriculare al fostului proprietar, în care acesta a înscris transmiterea dreptului de proprietate, plăcuțele cu numărul de înmatriculare, dacă noul proprietar are domiciliul, reședința sau sediul pe raza altui județ decât al fostului proprietar, dovada plății contravalorii certificatului de înmatriculare, dovada plății contravalorii plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, cu excepția cazului în care acestea se păstrează de către noul proprietar, certificatul de autenticitate al vehiculului. Documentele originale prevăzute mai sus se restituie pe loc, după confruntarea copiilor cu acestea. Cartea de identitate a vehiculului se restituie odată cu predarea certificatului de înmatriculare al vehiculului și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare -, devine îngăduită și concluzia că vânzătorul nu poate face singur aceste demersuri, fără concursul cumpărătorului.
Așa stând lucrurile, cum starea de opunere și, mai apoi, de pasivitate a pârâtului-intimat denotă lipsa intenției sale de a-și executa cu bună-credință obligațiile izvorâte din operațiunea juridică de vânzare-cumpărare așa cum o cere imperativul art. 970 din codul civil, în sensul de a radia autoturismul cumpărat de pe numele vânzătorului și a-l înmatricula pe numele său, în evidențele autorităților competente, cu temei a recurs reclamantul-apelant la concursul justiției pentru a obține condamnarea jurisdicțională a cumpărătorului în acest sens. Motiv pentru care, același tribunal a dispus radierea autoturismului supra identificat din evidențele Serviciului C. - Biroul Înmatriculare și Evidență a Vehiculelor Rutiere precum și din evidențele fiscale de pe numele reclamantului.
A respins însă în rest demersul judiciar inițiat, în limita petitului ce poartă asupra obligării pârâtului S. S. la predarea actelor necesare în vederea radierii mașinii de pe numele reclamantului, ca lipsit de interes, de vreme ce s-a ordonat jurisdicțional efectuarea acestei operațiuni de radiere.
În temeiul art. 274 în corelație cu art. 298 c. proc. civ., a obligat intimatul S. S. la plata către apelant a sumei de 12,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente exercitării căii de atac a apelului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul S. S., care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii criticate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că la dosarul cauzei nu exista nici măcar un început de dovadă scrisă, pentru a fi completat probatoriul cu eventuale depoziții de martori, astfel încât raportat la întreg probatoriul administrat în fața instanței, singura soluție temeinică este cea pronunțata de Judecătoria Timișoara prin Sentința civila 3911 din 06.03.2013, impunându-se menținerea în totalitate a acesteia.
Argumentele Tribunalului T. din cuprinsul deciziei criticate, potrivit cărora lipsa unui început de dovada scrisa este complinită de o ""acceptare tacită” a derogării de la aceasta regula de către recurent, sunt neconforme cu realitatea, pârâtul opunându-se prin reprezentantul legal la administrarea probatoriului in fata primei instanțe, la termenul din data de 18 aprilie 2012.
Considerentele reținute de Tribunalul T. potrivit cărora contractual de vânzare cumpărare este unul consensual, valabil încheiat prin acordul de voința a pârtilor este cât se poate de corect, însa total neconform cu realitatea, neexistând un acord de voința in ceea ce privește persoana sa, pârâtul neavând niciodată nici măcar o discuție cu reclamantul in legătura cu acest autovehicul, pana la promovarea acestui demers judiciar, nu l-a cunoscut pe reclamant.
Mai mult decât atât, deși contractul de vânzare cumpărare al unui bun mobil este consensual, nefiind obligatorie forma scrisa, Tribunalul T. a omis faptul ca . se pune problema probării, dovedirii încheierii unui astfel de contract, ori dovedirea actelor juridice se face numai in condițiile art. 1191 si următoarele clin codul civil, printr-un înscris, sau cel puțin printr-un început de dovada scrisa completat cu alte mijloace de proba, ceea ce în cauza dedusa judecații nu s-a întâmplat, nu exista nici un înscris, nu exista o imposibilitate morala de a încheia un astfel de înscris, și nici măcar un început de dovada scrisa, aspecte ce nu au fost avute în vedere de Tribunalul T..
Susține că tocmai faptele de natură penală reclamate prin recursul formulat, în care ar fi fost implicat autovehiculul marca Mercedes cu nr. de identificare WDB1401341A208820, reprezintă motivul introducerii acestui demers judiciar de reclamant pe rolul instanțelor de judecata, însă în mod cert aceste motive nu sunt de natură a transfera dreptul de proprietate (și implicit problemele aferente) asupra sa, fără ca aceste aspecte sa fie dovedite de vreun mijloc de proba.
În ceea ce privește capătul doi și trei de cerere din acțiunea introductiva a reclamantului (radierea autovehiculului de pe numele reclamantului și predarea actelor necesare în vederea radierii), apreciază că așa cum în mod temeinic și legal prima instanța a procedat, se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, având în vedere faptul ca nu exista identitate între persoana sa și cel despre care se pretinde ca ar fi obligat în raportul juridic dedus judecații.
Astfel, văzând dispozițiile art. 1 alin 1 din Ordinul 1501/2006 "autoritatea competenta pentru coordonarea înmatriculării si radierii autovehiculelor...este Direcția regim premise de conducere si înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerul Administrației si Internelor"", precum și ale alin. 2 din același articol, care vine si completează, în sensul că "înmatricularea, radierea autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim premise de conducere și înmatriculare a vehiculelor în a căror rază de competență proprietarii își au domiciliul sau sediul, ori reședința,...”, consideră excepția invocată întemeiată, impunându-se menținerea acesteia.
În drept, invocă art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat P. M. Berheț a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 03.12.2013, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților, în condițiile art. 304 alin. 1 C.proc.civ., necompetența materială a tribunalului în soluționarea cauzei și greșita compunere a completului de judecată, raportat la calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 2821 Cod pr. civ. și față de valoarea obiectului pricinii.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate în termen legal, precum și a motivului de ordine publică arătat, în ordinea stabilită de art. 312 alin. 3 C.proc.civ., față de obiectul cauzei și de prevederile art. 282 ind. 1 C.proc.civ., curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 282 ind. 1 C.proc.civ., în cazul cererilor având o valoare de până la 100.000 lei, există o singură cale de atac, recursul, de competența tribunalului, fiind o situație de excepție de la sistemul triplului grad de jurisdicție.
Curtea reține că, față de considerentele Deciziei nr. 32/9 iunie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii (decizie obligatorie pentru instanțele de judecată, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 C.proc.civ.), cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar are un caracter evaluabil în bani.
Astfel, prin decizia RIL arătată, dată în aplicarea prev. art. 282 ind. 1 alin. 1 C.proc.civ., s-a apreciat că, pentru determinarea competenței materiale și a căilor de atac potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282^1 alin. 1 din codul de procedură civilă nu se are în vedere denumirea generică a cererii, ci valoarea obiectului acesteia, indiferent dacă ea este în constatarea sau realizarea dreptului.
Intenția legiuitorului a fost aceea de a extinde sfera de aplicare a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă prin includerea tuturor litigiilor patrimoniale evaluabile în bani, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, indiferent dacă acestea vizează acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului, acțiuni în constituire sau de transformare, acțiuni personale, reale sau mixte etc., singura condiție impusă fiind doar aceea ca obiectul litigiului să aibă o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Așadar, pentru determinarea competenței materiale după valoare și, implicit, a căilor de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în cauzele civile și comerciale, se va avea în vedere natura dreptului care fundamentează acțiunea, particularizând-o și transferându-i din caracterele sale.
Raportat la considerentele ce au fundamentat decizia dată în soluționarea recursului în interesul legii arătate, curtea constată că se impune a conchide că prezenta acțiune, întemeiată pe obligarea transmiterii proprietății mașinii din litigiu, este evaluabilă în bani și vizează pretenții în sumă de 40.000 lei.
Față de această valoare, Tribunalul T. trebuia să procedeze la calificarea corectă a căii de atac și să judece litigiul în complet legal constituit, din trei magistrați. Soluționând calea de atac ca și apel, s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 282 ind. 1 C.proc.civ., precitate, cu consecința judecării pricinii de către un complet nelegal constituit, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ., motiv pentru care se impune casarea deciziei atacate, cu trimitere la Tribunalul T., spre rejudecarea căii de atac, ca fiind recurs.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale arătate, a prevederilor art. 304 pct. 1 și 9 coroborate cu cele art. 312 alin. 1-3 și 5 C.pr.civ., curtea va admite recursul declarat de pârâtul S. S. împotriva deciziei atacate, pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre judecarea recursului la Tribunalul T., fără a mai cerceta temeinicia motivelor privind fondul cauzei, față de prioritatea motivului de casare reținut a fi întemeiat.
În baza art. 274 C.proc.civ., față de soluția pronunțată, curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată, urmând a fi avute în vedere la soluționarea pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul S. S. împotriva deciziei civile nr. 568/19.09.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul P. M. Berheț și pârâta P. Județului T. - S. P. C. Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T..
Casează decizia civilă atacată și trimite cauza la Tribunalul T. spre judecarea recursului declarat de reclamantul P. M. Berheț.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 3.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./09.12.2013
Tehnored. I.P. 2 ex./10.12.2013
Instanța de apel: Tribunalul T., jud. A. A., C. B.
Prima instanță: Judecătoria Timișoara, jud. M. C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1659/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1672/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
