Anulare act. Decizia nr. 36/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 36/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 08.01.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/A
Ședința publică din 26 martie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâții A. N., C. L. al Municipiului C. și M. C., prin P., împotriva sentinței civile nr. 2962/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat C. N., pentru anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul intimat C. N. lipsă domnul avocat B. T. și, pentru pârâtul apelant A. N. lipsă, doamna avocat M. Gorunceanu, lipsă fiind pârâții apelanți C. L. al Municipiului C. și M. C., domnul consilier juridic D. Z..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamantul intimat a depus la dosar note de ședință, prin registratura instanței.
Reprezentanții părților prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentanta pârâtului apelant A. N. solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în cererea de apel, pe care le susține și oral în fața instanței. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, solicită admiterea acesteia, având în vedere că în cauză a fost depășit termenul general de prescripție de 3 ani, întrucât cauza de față nu este o acțiune în constatarea nulității absolute, ci o acțiune pentru aplicarea efectelor unei nulități constatate deja printr-o hotărâre judecătorească. În ceea ce privește excepția lipsei de interes, o consideră întemeiată, întrucât, în lipsa unei solicitări privind repunerea părților în situația anterioară, anularea actului subsecvent nu este de natură a aduce vreun folos patrimonial reclamantului. Cu privire la apelul pârâților C. L. al Municipiului C. și M. C., prin P., solicită admiterea lui.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinările formulate la cele două apeluri, pe care le reiterează și oral în fața instanței. Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 598/26.03.2014 în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat. Cu privire la excepția lipsei de interes, solicită respingerea acesteia, având în vedere că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei reclamantul își justifică interesul, în sensul că același teren face și obiectul contractului de schimb și al contractului de vânzare- cumpărare. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, precizează că, având în vedere că solicită constatarea nulității absolute a unui contract de schimb în baza art. 948 pct. 4 C.civ., pentru fraudă la lege, acțiunea este imprescriptibilă.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 28.03.2012 la Judecătoria C. sub nr._, reclamantul C. N. a chemat în judecată pârâții A. N., M. C., prin P., și C. L. C. și a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat sub nr. 3358/20.06.1997, încheiat între pârâți.
În motivarea acțiunii, a arătat că prin contractul de schimb nr. 3358/20.06.1997, a fost schimbată suprafața de 1,345 ha din zona Rocada- Brestei, Tralaua 54, . A. N., cu suprafața de 7325 mp a Primăriei C., situată în tarlaua nr. 7, . vecinătăți: Nord- Drumul Național 65, Sud-De15; Est- restul proprietății Primăriei C. ; Vest: Direcția Generală a Vămilor.
La baza încheierii acestui contract de schimb a stat Hotărârea Consiliului L. al Municipiului C. nr. 68/1997.
Tribunalul D., prin sentința civilă nr. 338/29.09.1997, a dispus, definitiv și irevocabil, anularea Hotărârii nr. 68/29.05.1997 a Consiliului L. al Mun. C..
A reținut că pe terenul în suprafață de 0,7325 ha având ca vecinătăți la Nord- Drumul Național 65, la Sud-De15, la Est- restul proprietății Primăriei C., la Vest- Direcția Generală a Vămilor, a fost reconstituit dreptul de proprietate numitei C. Ș. prin sentința civilă nr._/16.10.1996 a Judecătoriei C..
De asemenea, Tribunalul D. a avut în vedere și referatul Comisiei de specialitate nr._/28.03.1997, prin care Serviciul Gestiunea Localității și și Teritoriului și cadastru Teritorial Imobiliar a dat aviz de nelegalitate pentru încheierea contractului de schimb, deoarece terenul în suprafață de 0,7325 ha nu mai era în patrimoniul Consiliului L. C. și fusese reconstituit numitei C. Ș..
La data de 8.10.2001 reclamantul a arătat că a încheiat contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 2839/8.10.2001, prin care a cumpărat de la C. Ș. suprafața de 7300 mp, situat în C., Tralaua 7, . vecini: Nord- Drumul Național 65, Sud-De15; Est- R. O. Vest: Direcția Generală a Vămilor.
A arătat că interesul său este actual, născut, direct, personal și legitim, fiind determinat de contractul de vânzare- cumpărare menționat, dar și de lipsa folosinței bunului.
În anul 2011 a solicitat serviciului de cadastru de pe lângă OCPI D. să dispună efectuarea cadastrului în vederea înscrierii în cartea funciară a suprafeței cuprinsă în contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 2839/8.10.2001, situație în care a fost anunțat că terenul de 7300 mp este ocupat de către o altă persoană.
Totodată, a obținut în copie contractul de schimb nr. 3358/1997, încheiat între A. N. și M. C., prin P..
Contractul de schimb autentificat sub nr. 3358/20.06.1997 este lovit de nulitate absolută deoarece a fost încheiat prin frauda la lege, prin încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 20 lit. g și h, art. 83 și art. 84 din Legea nr. 69/1991, art. 44 al. 2 și 3 din Constituția României și art. 948 al. 1 pct. 4 din Codul civil, a arătat reclamantul.
Contractul de schimb nr. 2258/1997 a încălcat dispozițiile art. 84 al. 3 deoarece a fost încheiat fără a fi întocmită o expertiză însușită de C. L. C. prin comisia de specialitate.
Dimpotrivă, prin referatul nr._/28.03.1997, Comisia de specialitate din cadrul Consiliului L. C. a dat aviz negativ tocmai pentru faptul că terenul în suprafață de 0,7325 ha se găsea în patrimoniul altei persoane.
Contractul de schimb autentificat sub nr. 3358/1997 este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat printr-o evidentă fraudă la lege, deoarece Hotărârea Consiliului L. nr. 68/1997 a fost constatată nulă absolut prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Conform principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis, conduita nerezonabilă a pârâților afectează valabilitatea contractului de schimb în condițiile în care atât pârâtul A. N., cât și cele două autorități aveau cunoștință de existența litigiului bazat pe legile fondului funciar.
În drept, reclamantul a invocat art. 20 lit. g și h, art. 83 și 84 din Legea nr. 69/1991, art. 44 alin. 2 și 3 din Constituția României și art. 948 alin. 1 pct. 4 din Codul civil.
P. încheierea nr. 4372/6.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea dosarului nr._ la Judecătoria A., unde s-a înregistrat sub același număr.
P. sentința civilă nr. 1298/18.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a declinat competența în favoarea Tribunalului A..
Tribunalul A., prin sentința civilă nr. 1416/10.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, a declinat competența în favoarea Judecătoriei A. și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
P. sentința civilă nr. 12/26.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ 2912, Curtea de Apel Timișoara a stabilit în favoarea Tribunalului A. competența soluționării acțiunii civile formulată de reclamantul C. N. împotriva pârâților A. N., M. C., prin P., și C. L. C..
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul A. sub nr._ .
P. sentința civilă nr. 2962/20.10.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei de interes, invocate de pârâtul A. N..
A admis acțiunea formulată de reclamantul C. N. împotriva pârâților A. N., M. C., prin P., și C. L. C. și a constatat nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat sub nr. 3358/20.06.1997, încheiat între pârâtul A. N. și Primăria C..
A obligat pârâții, în solidar, să-i plătească reclamantului suma de_,15 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în baza art. 137 C.p.c., a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâți, pe care le-a respins.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, a reținut că atât timp cât reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de schimb pentru frauda la lege, acțiunea este imprescriptibilă.
De asemenea, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, întrucât, așa cum reiese din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2839/08.10.2001, reclamantul a cumpărat de la numita C. Ș. terenul în litigiu, teren care ulterior a făcut obiectul contractului de schimb, astfel că reclamantul, în calitate de proprietar, justifică atât calitatea procesuală activă, cât și un interes în promovarea acțiunii.
Examinând cauza pe fond, tribunalul a reținut că la data de 20.06.1997 a fost încheiat contractul de schimb autentificat sub nr. 3358, între pârâtul A. N. și Primăria Municipiului C., prin care s-a realizat un schimb de terenuri, între suprafața de_ mp. proprietatea pârâtului A. N. și terenul în suprafață de 7325 mp., dobândit de către Primărie prin Ordinul nr. 36/1991 al Departamentului Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației.
La data de 28.03.1997, anterior încheierii contractului de schimb, s-a întocmit referatul nr._ de către Direcția Urbanism, Amenajarea Teritoriului și Lucrări Publice – Serviciul Gestiunea Localității și Teritoriului – Cadastrul Imobiliar Edilitar C. prin care se menționează că terenul deținut de către Primăria C., pentru care urmează să se efectueze schimbul cu terenul proprietatea pârâtului A. N., este solicitat de către numita C. Ș., teren dobândit de către aceasta în instanță prin sentința civilă nr._/16.11.1996, pronunțată de către Judecătoria C..
În baza Referatului nr._/28.03.1997, a fost emisă la data de 29.05.1997 Hotărârea Consiliului L. al Municipiului C. nr. 68, prin care s-a hotărât schimbul de terenuri, însă prin sentința civilă nr. 338/29.09.1997, pronunțată de Tribunalul D.- Secția comercială și de contencios administrativ, s-a dispus anularea hotărârii nr. 68/29.05.1997 a Consiliului L. al Municipiului C., în considerente reținându-se că există identitate între terenul proprietatea Primăriei C., dobândit prin Ordinul nr. 36/1991 al Departamentului Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii, în suprafață de 0,7325 ha și cel câștigat de C. Ș. prin sentința din civilă nr._/16.11.1996, teren pe care aceasta l-a solicitat anterior emiterii hotărârii.
Întrucât contractul de schimb a fost încheiat între Primăria Municipiului C. și pârâtul A. N., deși potrivit prevederilor disp. 20 alin. 2 lit. g, h raportat la art. 84 alin. 3 din legea nr. 69/1991, atribuții privind schimbul de terenuri are C. local al Municipiului C., iar Hotărârea nr. 68/29.05.1997 a Consiliului L. al Municipiului C. a fost anulată prin sentința civilă nr. 338/29.09.1997, pronunțată de Tribunalul D., respectivul contract de schimb s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale. Primăria Municipiului C. nu putea să-și dea consimțământul la încheierea contractului, mai mult prin Ordinul nr. 36/1991, M. C. a dobândit doar administrarea terenului și nu proprietatea acestuia, fapt cunoscut de către Primăria C., fiind cunoscut și faptul că anterior terenul a fost solicitat de către numita C. Ș., așa cum reiese din referatul nr._/28.03.1997 și din notificarea din 19.06.1997 adresată de către aceasta pârâtului A. N..
Împotriva sentinței civile nr. 2962/30.10.2013 a Tribunalului A. au declarat apel în termenul legal pârâții A. N., M. C., prin P., și C. L. C..
În motivarea apelului său, pârâtul A. N. a susținut că hotărârea nu este motivată, în sensul că nu cuprinde o analiză a apărărilor sale sau o argumentare a înlăturării acestor apărări, nici pe fond și nici cu privire la excepții.
Pârâtul apelant a reiterat excepțiile invocate și în prima instanță.
A arătat că prima instanță a respins excepția prescripției acțiunii reclamantului cu motivarea că, solicitându-se constatarea nulității absolute a contractului de schimb, acțiunea este imprescriptibilă.
Pârâtul a arătat însă că a invocat excepția prescripției nu numai prin prisma încadrării motivelor de nulitate la cele absolute sau relative, ci și prin raportare la calificarea cererii reclamantului care, din punctul său de vedere, nu este o acțiune în constatarea nulității absolute, ci o acțiune pentru aplicarea efectelor unei nulități constatate deja printr-o hotărâre judecătorească, acțiune care este supusă termenului general de prescripție.
Cum reclamantul a solicitat anularea contractului de schimb nr. 3358/1997 ca act subsecvent HCL C. nr. 68/1997, iar aceasta din urmă a fost anulată prin hotărâre judecătorească, acțiunea sa se prescrie în termen de 3 ani.
Această apărare însă, a arătat pârâtul apelant, a fost complet ignorată de instanța de fond.
Pârâtul a reiterat și excepția lipsei de interes a reclamantului care, nesolicitând și repunerea părților în situația anterioară, nu poate avea un interes pentru anularea actului subsecvent, care nu ar fi de natură să-i aducă vreun folos patrimonial.
Pe fondul cauzei, pârâtul A. N. a arătat că nu putea fi încheiat contractul de către C. L. C., care este un organ deliberativ, ci doar de către Primăria C., autoritatea locală care poate dispune asupra bunurilor sale.
A mai arătat că faptul cunoașterii că terenul fusese solicitat nu poate constitui în sune un motiv de nulitate, în lipsa titlului și a unor elemente suficiente de individualizare a acestuia.
Pârâtul a mai susținut că este un terț dobânditor cu titlu oneros de bună credință, fapt ce impunea menținerea contractului de schimb, întrucât nu s-a probat reaua sa credință.
Pârâtul recurent A. N. a mai arătat că la data încheierii contractului de schimb dreptul de proprietate al autoarei reclamantului nu fusese reconstituit pe amplasamentul respectiv, în plus, aceasta nu a avut niciodată teren în locația ce a făcut obiectul schimbului, ci în altă parte, la vest de calea ferată.
Obținuse doar o hotărâre de reconstituire a dreptului de proprietate pe partea dreaptă a unui drum național, lângă Vama, acestea fiind singurele date de identificare, și nu fusese pusă în posesie. Cu toate acestea, în anul 2000 a fost emis titlul de proprietate asupra terenului solicitat, care nu mai făcea parte din domeniul public sau privat al statului, iar după un an l-a vândut reclamantului.
Pârâtul A. N. a solicitat, în principal, admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
În susținerea apelului pârâților C. L. C. și M. C., prin P., s-a arătat că motivarea sentinței este străină de natura pricinii, putându-se reține lipsa motivării conforme cu art. 261 C.p.c., întrucât instanța a făcut aplicarea Legii nr. 69/1991, care a fost abrogată prin Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
P. urmare, din acest punct de vedere hotărârea este nelegală.
Au mai arătat că, sub aspectul calității procesuale a Primăriei Municipiului C., instanța a nesocotit dispozițiile Legii nr. 215/2001 cu privire la entitățile identificate sub aspectul calității lor procesuale; au apreciat că Primăria are calitate procesuală, în condițiile în care dispozițiile art.77 din Legea nr. 215/2001 statuează că este o structură funcțională formată din primar, viceprimari, secretarul unității administrative teritoriale și aparatul de specialitate al primarului și care nu poate sta în justiție, neavând nici calitate, nici capacitate procesuală.
Sub aspectul Municipiului C. și al calității procesuale a acestuia, trebuia apreciat dacă a fost parte la perfectarea contractului de schimb. M. C. nu figurează ca parte și singura soluție ce putea fi adoptată ar fi fost aceea de respingere a acțiunii ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Contractul de vânzare- cumpărare al reclamantului, susțin pârâții, nu îndeplinește formalitățile prevăzute de lege și nu poate avea caracter de opozabilitate cu privire la suprafața de teren ce face obiectul schimbului, întrucât acesta nu a fost supus întabulării în cartea funciară, este încheiat ulterior contractului de schimb a cărui nulitate se solicită și nu se face dovada identității între imobilul reclamantului și imobilul în litigiu, situație în care reclamantul nu justifică interes în promovarea acțiunii.
Pârâții apelanți susțin că, în manifestarea rolului activ, instanța a avut o atitudine procesuală pur pasivă, cu nesocotirea prevederilor art. 129-130 din Codul de procedură civilă, întrucât nu a administrat nici o probă din care să rezulte starea de fapt a celor două amplasamente ce au făcut obiectul schimbului, dacă acestea sunt afectate de investiții, dacă în continuare prezintă aceiași proprietari și în raport de limitele investirii să aprecieze asupra consecințelor economice și juridice ale hotărârii pronunțate.
De la momentul schimbului și până în prezent s-au schimbat titularii dreptului real, terenurile fiind afectate de construcții cu caracter definitiv, cu diferite destinații funcționale.
Reclamantul intimat C. N. a formulat întâmpinări la ambele apeluri, solicitând respingerea acestora ca nefondate.
În privința apelului pârâtului A. N., reclamantul a arătat că în mod corect au fost respinse de către prima instanță excepțiile prescripției și lipsei de interes, întrucât acțiunea sa pentru nulitatea absolută a contractului de schimb este imprescriptibilă, iar interesul rezultă din dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În privința identității dintre imobilul ce a făcut obiectul schimbului și cel ce a făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare dintre el (reclamantul) și numita C. Ș., a arătat că însuși pârâtul a depus la dosar expertiza de identificare a imobilului, iar părțile și-au însușit această expertiză.
În privința apelului pârâților C. L. C. și M. C., prin P., reclamantul a arătat că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că autoritățile locale știau în momentul emiterii HCL nr. 68/29.05.1997, prin care s-a aprobat schimbul, că asupra terenului în litigiu i s-a reconstituit anterior dreptul de proprietate numitei C. Ș., prin sentința civilă nr._/16.11.1996 a Judecătoriei C..
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 295 al. 1 C.p.c. și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelurile pârâților sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În primul rând, nu se poate reține, cum susțin apelanții, că sentința este nemotivată și că, prin urmare, nu s-ar fi pronunțat instanța asupra excepțiilor și a fondului cauzei, impunându-se trimiterea spre rejudecare.
Hotărârea primei instanțe este amplu motivată, instanța analizând și pronunțându-se atât asupra excepțiilor invocate, cât și asupra fondului cauzei.
În mod corect prima instanță a respins excepția prescripției acțiunii reclamantului C. N., invocată de pârâtul A. N..
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea în nulitatea contractului de schimb pe art. 948 pct. 4 C.civ., invocând deci cauza ilicită ca motiv de nulitate absolută, situație în care acțiunea sa este imprescriptibilă.
Nu se poate reține, cum susține pârâtul apelant A. N., că acțiunea reclamantului nu este o acțiune în nulitatea unui act juridic, ci o acțiune pentru constatarea efectelor unei nulități deja constatate prin hotărâre judecătorească a unui alt act juridic (nulitatea HCL C. nr. 68/1997), iar o asemenea acțiune, în cazul de față anularea actului subsecvent, este supusă termenului general de prescripție de 3 ani.
Punctul de vedere al pârâtului este greșit, întrucât se face confuzie între cauzele de nulitate absolută și efectele nulității.
Pe de altă parte, acțiunea în nulitatea unui act juridic subsecvent unui alt act juridic deja constatat nul este la rândul ei imprescriptibilă, întrucât se întemeiază pe motive de nulitate absolută.
În mod corect a fost respinsă și excepția lipsei de interes a reclamantului, invocată de toți pârâții.
Interesul reclamantului rezultă din faptul că prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 2839/8.10.2001 a cumpărat de la numita C. Ș. terenul în litigiu, teren care a făcut și obiectul contractului de schimb a cărui nulitate a fost invocată.
Toți pârâții apelanți susțin că nu ar exista identitate între cele două terenuri și că numita C. Ș. nu ar fi avut niciodată teren pe amplasamentul terenului oferit la schimb de Primăria C. pârâtului A. N..
Se contestă atât titlul numitei C. Ș. asupra terenului, cât și al reclamantului C. N..
Chestiunea identității dintre terenul obținut în baza Legii nr. 18/1991 și a unei hotărâri judecătorești de către C. Ș. și terenul ce a făcut obiectul schimbului a fost tranșată irevocabil prin sentința civilă nr. 338/29.09.1997 a Tribunalului D. și nu mai poate fi supusă discuției. P. această sentință a fost anulată HCL C. nr. 68/29.05.1997, prin care s-a a probat schimbul, reținându-se tocmai această identitate.
În ceea ce privește valabilitatea contractului de vânzare- cumpărare dintre C. Ș. și reclamantul C. N., nici această problemă nu poate fi analizată, întrucât nu face obiectul cauzei, instanța nefiind sesizată cu o cerere în acest sens.
Nu se poate reține buna-credință a părților din contractul de schimb, în condițiile în care chiar și anterior aprobării schimbului prin hotărâre a Consiliului L. C., prin referatul nr._/28.03.1997 al Direcției de Urbanism, Amenajarea Teritoriului și Lucrări Publice- Serviciul Gestiunea Localității și Teritoriului – Cadastrul Imobiliar Edilitar C. (fila 27 din dosarul de fond), înaintat pârâților, s-a comunicat faptul că terenul solicitat la schimb de pârâtul A. N. în numele lui A. – A. N. E. „este solicitat de către d-na C. Ș.... caștigat în instanță prin sentința civilă nr._/16.11.1996”.
În plus, în litigiul inițiat de C. Ș. pentru anularea HCL C. nr. 68/1997 a fost parte, în calitate de pârâtă și antecesoarea pârâtului A. N., numita A.- A. E..
P. urmare, este evident că încheierea contractului de schimb s-a făcut prin fraudă la lege, bazându-se pe o cauză ilicită ce atrage sancțiunea nulității absolute.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 C.p.c., Curtea va respinge apelurile declarate de pârâții A. N., C. L. C. și M. C., prin P., împotriva sentinței civile nr. 2962/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. N..
În baza art. 274 al. 1 și art. 277 C.p.c., va obliga pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de pârâții A. N., domiciliat în C., .. 30, jud. D., C. L. C. și M. C., prin P., cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 2962/30.10.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. N., domiciliat în C., ., jud. D..
Obligă pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Se comunică:
- reclamantului intimat C. N., domiciliat în C., ., jud. D.
- pârâtului apelant A. N.- C., .. 30, jud. D.
- pârâtului apelant C. L. C.- C., ., nr. 7, jud. D.
- pârâtului apelant M. C., prin P.- C., ., nr. 7, jud. D.
emis 4 .>
Red. R.R.- 11.04.2014;
Tehnored. C.J.- 15.04.2014; 6 ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Judecător: A. Ș.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Decizia nr. 1659/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
