Pretenţii. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 37/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/A
Ședința publică din 27 martie 2014
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanții P. I. și P. I. împotriva sentinței civile nr. 2369/PI/09.10.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara prin P., C. L. al M. Timișoara, având ca obiect pretenții despăgubire.
La apelul nominal părțile lipsesc.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia judecării în fond a apelului au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 20.03.2014 care face parte integrantă din prezenta decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată la data de 27 martie 2014.
Se constată depus, prin Serviciul registratură la data de 25 martie 2014, de către reclamanții-recurenți concluzii scrise și pârâții-intimați concluzii scrise și un set de acte.
CURTEA
Deliberând, asupra apelului de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată la Tribunalul T. în dosarul_ /29.03.2012, reclamanții P. I. și P. I. au chemat în judecată pârâții M. Timișoara prin P. și C. L. al M. Timișoara solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la emiterea deciziei de expropriere a terenului situat în Timișoara, nr. top._/a; obligarea la plata despăgubirilor convenite privind exproprierea terenului conform procesului verbal de negociere din data de 09.04.2008; cu cheltuieli de judecata.
În fapt, reclamanții au arătat că administrațiile locale timișorene au adoptat o . hotărâri de consiliu local care au avut drept scop modernizarea structurii arhitecturale la nivelul M. Timișoara.
P. Hotărârea de Consiliu L. s-a aprobat Planul Urbanistic General care în zona de sud a M. Timișoara prevedea o prelungire a B-ului Sudului.
Planul Urbanistic General al M. Timișoara aprobat ulterior prin Hotărârea de Consiliu L. nr. 157/2002 și prelungit prin Hotărârea de Consiliu L. nr. 139/2007 și strategiei de dezvoltare și renovare urbană promovată de C. L. Timișoara care la obiectivul nr. 2 prevedea: " Completarea inelelor și penetrațiilor în Aglomerarea Urbană Timișoara, cuprins în Studiul privind dezvoltarea spațială în Aglomerarea Urbană Timișoara, aprobat de H.C.L. nr. 325/2005 propune demararea procedurilor pentru realizarea și completarea inelelor II și IV în partea de nord a orașului".
S-a realizat Studiul de Fezabilitate întocmit de . - proiect nr. DP - 701/2004 care prevedea exproprierea unor suprafețe de teren din zona afectată de edificarea acestor proiecte.
În acest sens, la solicitarea Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei Timișoara s-a constituit în urma adreselor nr. 4742,4743,4746/17.03.2008 o Comisie de negociere a prețului despăgubirilor aferente terenurilor afectate de proiectul în cauză.
Aceeași solicitare a fost folosită de arhitectul șef al M. Timișoara prin adresa nr. 1364/16.04.2008.
Reclamanții au învederat că s-a stabilit astfel, o întâlnire între Comisia de negociere a M. Timișoara și proprietarii terenurilor, respectiv a reclamațiilor din această cauză.
S-a mai arătat că în urma negocierilor purtate la data de 09.04.2008 s-a stabilit exproprierea suprafeței de teren deținută de reclamanți, suprafață înscrisă în C.F. nr. 7762 Timișoara la prețul de despăgubire de 350 euro/mp, plata convenită urmând a se efectua până la data de 31.12.2010.
S-a menționat că deși s-a întocmit întreaga documentație aferentă emiterii unei hotărâri de consiliu local în sensul celor mai sus susținute există referatul consiliilor nr._/24.04.2008 a primarului M. Timișoara și procesul-verbal al Comisiei de negociere din data de 09.04.2008, ca urmare a cererilor proprietarilor terenurilor, inclusiv a reclamanților P. s-a propus emiterea hotărârii cu conținutul înscris în proiectul acestei hotărâri ( anexa 1).
Reclamanții au concluzionat că acest proiect nu a mai fost pus în discuția plenului Consiliului L. al M. Timișoara și drept consecință nu s-a mai emis o hotărâre de expropriere și nici nu s-a efectuat plata acestor despăgubiri.
În toată această perioadă terenul a fost indisponibilizat, asistând la o expropriere de fapt, fără ca pârâții în calitate de factori determinanți și competenți să procedeze la întocmirea formalităților necesare și legale demarării procedurii exproprierii terenului.
Indisponibilizarea și-a păstrat în toată perioada 2005-2012 scopul și intenția pârâților de aplicare în practică a planului urbanistic general aprobat, acesta nesuferind modificări, dar autoritățile refuză a demara aceste proceduri obligatorii și constituționale privind garantarea dreptului de proprietate pentru demararea trecerii terenului în proprietatea Statului ca urmare a scopului urmărit.
Pe calea acțiunii de față, în baza principiului de drept și în virtutea prerogativelor dreptului de proprietate al reclamanților, aceștia au solicitat instanței obligarea pârâților la emiterea deciziei de expropriere și plată a despăgubirilor aferente, stabilite de comun acord în baza unei evaluări efectuate la dispoziția pârâților în cuantum de 350 euro/mp.
Reclamanți au apreciat că este inadmisibilă încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților care deși în drept proprietari ai terenului sunt împiedicați a dispune de acest bun conform prevederilor deciziei.
S-a mai arătat că este o încălcare flagrantă a art.1 al Proiectului nr. 1 al Convenției, fapt ce generează o pagubă a reclamanților și o încălcare flagrantă a drepturilor proprietarilor terenurilor.
Pentru aceste considerente reclamanții au solicitat admiterea cererii formulate, solicitând în probațiune proba cu înscrisuri: respectiv C.F. a imobilului; Procesul - verbal de negociere; Adresa nr. 4746/2008; Adresam. 1364/2008; Adresa nr. 6/2010; Răspunsul Ia adresa nr. 4119/2010; Proiectul de hotărâri.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1073, 1081, 1084 C.civ., respectiv art. 480 și 555 C.civ.
P. întâmpinarea depusă la data de 08 mai 2012 ( f. 20-25 dosar fond), intimații C. L. al M. Timișoara și M. Timișoara prin P., au solicita, în principal, admiterea excepției prematurității formulării petitului 2 al acțiunii raportat la petitul nr. 1, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinica, nefondată și nelegală.
Pârâții au învederat instanței de judecata faptul că, raportat la petitul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, respectiv la obligarea M. Timișoara și a Consiliului L. al M. Timișoara la plata despăgubirilor convenite privind exproprierea terenului conform procesului verbal de negociere din data de 09.04.2008, au solicitat instanței de judecata admiterea excepției prematuritatii formulării acestui petit raportat la petitul nr. 1 prin care reclamanții au solicitat obligarea instituției la emiterea deciziei de expropriere a terenului situat în Timișoara, ./A, înscris în CF. nr.7762 Timișoara, nr. top_/a.
Au solicitat a se avea în vedere faptul ca, obligarea pârâților la emiterea deciziei de expropriere a terenului mai sus menționat implica o . demersuri, ca urmare a aplicării Legii nr. 33/1994 (republicata 2011) privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica și a Legii nr. 198/2004 care la art. 4 alin. 1 prevede: "Pe baza documentației tehnico-economice prevăzute la art. 3 alin. (1), Guvernul sau autoritatea publică locală competentă, după caz, aprobă, prin hotărâre, indicatorii tehnico-economici, amplasamentul lucrării, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanțare, precum și declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, suma globală a despăgubirilor estimată de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit conform alin.9 și termenului în care aceasta se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului. Amplasamentul lucrării se aduce ia cunoștință publică prin afișarea la sediul consiliului local respectiv, prin afișare pe pagina proprie de internet a expropriatorului și va fi comunicat Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară în vederea notării intenției de expropriere a imobilelor situate pe coridorul de expropriere. Amplasamentul va fi materializat prin bornarea tuturor punctelor de coordonate care îl definesc pe acesta. Autoritățile administrației publice locale vor include coordonatele coridorului de expropriere în planurile urbanistice generale ale localităților"
Față de aceste prevederi legale pârâții au considerat că numai după ce aceste proceduri care privesc exproprierea vor fi parcurse și finalizate se poate pune problema obligării la plata despăgubirilor privind exproprierea terenului în cauză.
Intimații invocă și împrejurarea că reclamanții au mai solicitat plata acestor despăgubiri ( respectiv suma de 2.027.200 euro + daune de 6000 euro/lună, din perioada decembrie 2008 până la plata efectivă), în dosarul civil nr._/30/2009, respins irevocabil, cu motivarea că atâta timp cat nu s-a adoptat de către pârâti o hotărâre prin care sa se aprobe declanșarea procedurii de expropriere și suma globală a despăgubirilor pe baza unui raport de evaluare, reclamanții nu pot pretinde despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 194/2004, care potrivit art. 9 alin.3 se completează în privința procedurii cu dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, care constituie legea generală.
P. sentința civilă nr. 2369/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți, cu motivarea că reclamanții invocă, ca titlu al dreptului lor de a obține obligarea pârâților la îndeplinirea obligației asumate, procesul verbal al ședinței Comisie de negociere cu terții constituită în baza H.C.L. 257/2007 din data de 09.04.2008. Acest proces verbal, precum și toate celelalte acte juridice invocate de reclamanți, au fost emise pentru punerea în aplicare a legislației speciale în materia exproprierii terenurilor. P. urmare, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile de drept comun din materia obligațiilor civile, ci dispozițiile legii speciale din materia exproprierii.
Instanța a reținut că așa cum s-a expus anterior, s-a statuat deja printr-o hotărâre judecătorească (decizia nr. 13/01.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara), cu putere de lucru judecat, faptul că „atâta timp cât nu s-a adoptat de către pârâtă o hotărâre prin care să aprobe declanșarea procedurii de expropriere și suma globală a despăgubirilor pe baza unui raport de evaluare, reclamanții intimați nu pot pretinde despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv Legea nr.198/2004, care potrivit art.9 al.(3), se completează în privința procedurii cu dispozițiile art.21-27 din Legea nr.33/1994, care constituie legea generală.
P. urmare, în raport de textele legale mai sus menționate, instanța a reținut că nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității exproprierii, ci numai, după aprobarea prin hotărâre a deschiderii procedurii de expropriere, asupra întrunirii condițiilor cerute de lege pentru expropriere și asupra cuantumului despăgubirii”.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții P. I. și P. I. au declarat apel în termen legal la 10 ianuarie 2014, solicitând admiterea lui, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și rejudecând, în fond, admiterea acțiunii civile, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au reiterat starea de fapt actuală a imobilului, împrejurările concrete și cronologice ale exproprierii de facto a terenului negocierile derulate între părți pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite lor, ca și proprietari ai terenului expropriat, subliniind că în ciuda acestor etape procedurale parcurse pârâta nu a mai emis decizia de expropriere și hotărârea de plată a despăgubirilor cuvenite.
În plus, se arată și faptul că prin adresa nr._/13 noiembrie 2013 a M. Timișoara acesta a revalidat propunerea de expropriere a terenului reclamanților, singura problemă fiind aceia că din anul 2008 până în prezent această hotărâre nu a mai fost adoptată, iar reclamanții sunt direct prejudiciați prin indisponibilizarea terenului afectat, în fapt, de măsura exproprierii.
Pentru aceste considerente, reclamanții au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile și admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată în scris.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-296 c.pr.civ.
P. întâmpinarea depusă la 13 martie 2014, intimații M. Timișoara prin P., C. L. al M. Timișoara au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile, subliniind că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 198/2004 „pe baza documentației tehnico-economice prevăzute la art. 3 alin. 1, Guvernul sau autoritatea publică locală competentă, după caz, aprobă, prin hotărâre, indicatorii tehnico-economici, amplasamentul lucrării, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanțare, precum și declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, suma globală a despăgubirilor estimată de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit conform alin. 9 și termenul în care aceasta se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului. "
S-a concluzionat că pentru ca reclamanții să fie in drept de a pretinde despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 198/2004, care potrivit art. 9 alin. 3, se completează în privința procedurii cu dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, care constituie legea generala, trebuie parcurse toate etapele descrise mai sus, conform Legii nr. 198/2004
P. urmare, intimații susțin excepția prematurității acțiunii civile.
Pe fond, se arată că toate achizițiile de terenuri care au fost negociate în ședința din data de 09.04.2008 nu au putut fi finalizate prin adoptarea unei hotărâri de consiliu local, deoarece în data de 08.04.2008 a fost publicată in M.O. nr. 276/08.04.2008, O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care în art. 2 alin. 1 prevede: „ Autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 1 li se interzice achiziționarea de mobilier, aparatură electrocasnică, aparate de telecomunicații pentru birouri, astfel cum sunt clasificate in Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, precum și imobile, autoturisme, aparate de aer condiționat și aparate audiovideo." pentru anul 2008.
În aceste condiții, conform extrasului din procesul verbal Comisia a hotărât în ședința din 19.06.2006 să li se propună schimburi de teren, în bugetul local nefiind asigurate surse de finanțare pentru achiziționarea de imobile, iar în baza acordului scris al acestora să înceapă negocierile pentru schimbul de terenuri.
Pentru toate aceste considerente, intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de reclamanți, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat în susținerea acțiunii și înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Obiectul concret dedus judecății în prezenta cauză îl constituire cererea reclamanților P. I. și P. I. de obligare a pârâților M. Timișoara prin P., C. L. al M. Timișoara la emiterea deciziei de expropriere a terenului situat în Timișoara, ./A, înscris în CF nr. 772 Timișoara, nr. top_/a, obligarea acestora la plata despăgubirilor cuvenite privind exproprierea terenului conform procesului verbal de negociere din data de 09.04.2008.
În susținerea acestui demers judiciar, reclamanții au indicat dispozițiile art. 1073, 1081, 1084 C.civ., respectiv art. 480 și 555 C.civ., precizând că este vorba de o acțiune în „obligația de a face”, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.
Terenul în suprafață de 5792 mp, înscris în CF nr. 7762, nr. cadastral_/I/a, proprietatea reclamanților P. I. și P. I., constituie obiect al exproprierii declanșate în temeiul Legii nr. 255/2010, pentru realizarea lucrării de utilitate publică – realizarea Bv. Sudului din Timișoara.
P. cererea de față, reclamanții solicită obligarea pârâților la emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor în cuantumul cuvenit prin procesul verbal de negociere din data de 09.04.2008 și de plată efectivă a acestora, alegând calea dreptului comun prin formularea prezentei acțiuni având ca obiect – obligația de a face.
Or, în cazul de față, instanța de apel apreciază că în mod nelegal reclamanții au formulat o acțiune în obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun ( indicate anterior), deși urmărește obligarea pârâților la finalizarea unei proceduri administrative reglementate de legea specială în materia exproprierii.
Legea nr. 255/2010, ce reglementează și faza administrativă a procedurii exproprierii, prevede în mod expres că această fază se încheie după emiterea de către comisie a unei hotărâri de stabilire a valorii despăgubirii precum și a modalității de plată a acesteia.
Legiuitorul, în aceste situații, a prevăzut și reglementat în mod expres etapele și termenele ce trebuie parcurse într-o ipoteză de expropriere, și care, evident, se circumscriu dispozițiilor legii speciale.
Este adevărat că reclamanții au mai inițiat și parcurs, anterior, litigiul ce a făcut obiectul dosarului civil nr._/30/2009, prin care au solicitat obligarea pârâților C. L. al M. Timișoara și M. Timișoara prin P. la plata despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenului, convenite la nivelul sumei de 2.027.200 euro, în temeiul Legii nr. 33/1994.
Această acțiune a fost respinsă irevocabil cu motivarea pertinentă că atâta timp cât nu s-a adoptat de către pârâtă o hotărâre prin care să aprobe declanșarea procedurii de expropriere și suma globală a despăgubirilor pe baza unui raport de evaluare, reclamanții intimați nu pot pretinde despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 198/2004, care potrivit art.9 al.(3), se completează în privința procedurii cu dispozițiile art.21-27 din Legea nr.33/1994, care constituie legea generală.
P. urmare, în raport de textele legale mai sus menționate, instanța a reținut că nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității exproprierii, ci numai, după aprobarea prin hotărâre a deschiderii procedurii de expropriere, asupra întrunirii condițiilor cerute de lege pentru expropriere și asupra cuantumului despăgubirii.
Or, în litigiul civil anterior, circumscris în mod corect dispozițiilor speciale în materia exproprierii, reclamanții au solicitat doar obligarea pârâților la plata despăgubirilor cuvenite de părți asupra exproprierii terenului în suprafață de 5792 mp., fără a se solicita,în prealabil ( conform etapelor administrative reglementate în mod strict de legiuitor și obligatorii de parcurs), obligarea pârâților la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Astfel fiind, Curtea reține că pretențiile concrete ale reclamanților, ce fac obiectul cauzei de față, nu pot face obiectul unei acțiuni civile de drept comun, în obligația de a face, ele supunându-se regimului general al legilor speciale în materia exproprierii, în condițiile art. 20 din Legea nr. 255/2010, unde se poate verifica parcurgerea efectivă de către reclamanți a procedurii a cărei finalizare o solicită, în vederea stabilirii modalității în care pârâtul și-a executat obligațiile legale existente în sarcina sa. Sub acest aspect, trebuie subliniat că împrejurarea că art. 19 din Legea nr. 255/2010 nu stabilește un termen pentru emiterea hotărârii de despăgubire și respectiv pentru consemnarea despăgubirilor la dispoziția persoanei expropriate nu echivalează cu posibilitatea expropriatorului de a amâna sine die această obligație, dispozițiile art. 9 alin. 4 coroborat cu art. 19 alin. 4 și 5 din lege, impunând o anumită conduită expropriatorului ce trebuie realizată într-un termen rezonabil, înainte de operarea transferului de drept al proprietății de la persoana expropriată la expropriator.
De aceea, pretențiile concrete ale reclamanților astfel cum sunt formulate în cauza de față, cu cele două petite, nu pot face obiectul unei acțiuni civile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ele decurgând și fiind reglementate în mod expres prin legile speciale în materia exproprierii.
Pentru toate aceste considerente, instanța de apel constată că apelul declarat de reclamanți este nefondat, în mod corect instanța de fond statuând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materia obligațiilor civile ci dispozițiile legii speciale din materia exproprierii.
În consecință, în baza art. 296 c.pr.civ. va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanții P. I. și P. I., ambii cu domiciliul procesual ales la avocat A. G., în Timișoara, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2369/09.10.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara prin P. și C. L. al M. Timișoara, ambii cu sediul în Timișoara, ., nr. 1, J. T..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N.
GREFIER,
R. P.-D.
Red. M.G. 08.05.2014
Tehnored. R.P.D. – 13.05..2014
6EX/SM
Se comunică:
Reclamant-apelant - P. I. la av. A. G., în Timișoara, ., .
Reclamant-apelant - P. I., la av. A. G., în Timișoara, ., .> Pârâ-intimat M. Timișoara prin P. cu sediul în Timișoara, ., nr. 1, J. T..
Pârâ-intimat C. L. al Mun. Timișoara, cu sediul în Timișoara, ., nr. 1, J. T..
| ← Anulare act. Decizia nr. 287/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Anulare act. Decizia nr. 36/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
