Obligaţie de a face. Decizia nr. 375/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 375/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 375/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 375
Ședința publică din 12 martie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. Timișoara, prin P., împotriva deciziei civile nr. 798/A/13.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata A. M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta instituției recurente, c.j. S. V., și av. R. Zandomeni pentru intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, înscris calificat de către instanța de judecată ca fiind concluzii scrise în raport de data depunerii și de prevederile art. 308 alin. 2 Cod proc.civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta instituției recurente, c.j. S. V., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerea hotărârii primei instanțe prin care s-a admis acțiunea formulată de aceasta. Solicită, de asemenea, ca pârâta să fie obligată la aducerea imobilului la starea inițială, cu plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, apreciind că hotărârea atacată este temeinică și legală. În susținerea recursului, arată că, făcând o paralelă între dispozitivul hotărârii pronunțate și petitul cererii de chemare în judecată, se poate constata că instanța de fond a pronunțat un petit în plus. Arată că pârâta locuiește de 10 ani în Israel, a moștenit acest imobil de la mama sa și, întrucât era într-o stare avansată de degradare, a rugat un nepot să se ocupe de refacerea casei, trimițându-i bani în acest scop. Acesta însă a început lucrările fără autorizația de construcție necesară, sens în care a fost surprins și amendat de către instituția reclamantă care a întocmit un proces verbal de constatare și sancționare contravențională, proprietara fiind amendată contravențional și luându-se măsura de sistare imediată a lucrărilor și . termen de 6 luni.
D. fiind numărul mare de avize și acorduri care trebuiau obținute, a expertizei tehnice necesară pentru certificarea lucrărilor executate, arată că firma de proiectanți însărcinată cu întocmirea acestor documentații nu a putut respecta termenul stabilit și nici nu s-a eliberat vreun înscris care să motiveze această întârziere.
Susține că pârâta dorește să intre în legalitate, dar aducerea la starea inițială a imobilului nu este precizată de instanța de fond, și nici care sunt lucrările efectuate și cele care trebuie desființate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 720/18.01.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulata de reclamantul M. Timișoara reprezentat prin P. împotriva pârâtei A. M., a fost obligată pârâta să desființeze lucrările executate fara autorizație de construire menționate in procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 174/279 din 28.08.2008 întocmit de Primăria Municipiului Timișoara in termen de 10 zile de la rămânerea irevocabila a prezentei hotărâri, in caz contrar instanța autorizând ca masurile de desființare sa fie aduse la îndeplinire prin grija Primarului Municipiului Timișoara, cheltuielile urmând să fie suportate de către parata; a mai fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 174/279/28.08.2008, parata A. M. a fost sancționată cu amenda in cuantum de 2.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 modificata. Agentul constatator, consilier in cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, a reținut ca parata a executat lucrări fără autorizație de construire in luna iulie-august 2008, lucrări de reconstruire casa in regim P pe amplasamentul vechi, starea fizica placa turnata peste parter, iar in temeiul disp. art. 26 alin. 3 din același act normativ a fost dispusa sistarea imediata a lucrărilor, . obținerea autorizației de construire pana in data de 28.02.2009 (f. 27, 28).
Împotriva acestui proces-verbal de contravenție, parata nu a dovedit, conform art. 1169 C.civ. ca a formulat plângere in termenul prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, astfel încât mențiunile si dispozițiile actului de constatare si sancționare a contravenției au rămas definitive, nemaiputând fi contestate pe calea prezentului proces. În data de 09.09.2008 parata, proprietara a imobilului menționat în procesul-verbal de contravenție, a achitat integral amenda aplicata la data de 28.08.2008 (f. 23, 30, 31).
În procesul-verbal de constatare la fata locului încheiat in data de 10.02.2010 de catre reprezentantul reclamantului s-a reținut ca parata încalcă in continuare prevederile art. 23 lit. a din Legea nr. 50/1991 si nu s-a conformat dispozițiilor din procesul-verbal de contravenție referitoare la aducerea clădirii la starea inițială (f. 29). In același timp, parata nu a facut dovada faptului ca a obținut ulterior autorizație de construcție pentru lucrările reținute in procesul-verbal de contravenție.
Este adevărat ca reclamantul a respins cererea paratei de eliberare a certificatului de urbanism necesar eliberării autorizației de construire pe motiv ca aceasta nu a respectat termenul de 6 luni pentru . acest aspect nu face obiectul prezentului litigiu, iar parata este in culpa pentru ca a început demersurile pentru . după expirarea termenului acordat in acest scop.
Având in vedere faptul ca procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 174/279/28.08.2008 nu a fost atacat cu plângere contravențională de către parata in termenul prevăzut de art. 31 din O.G. 2/2001, in conformitate cu dispoz. art. 37 din O.G. nr. 2/2001 actul constatator constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
În consecință, ținând seama ca prin procesul-verbal de contravenție s-a dispus desființarea pana la data de 28.02.2009 a construcțiilor realizate nelegal, iar pârâta nu s-a conformat acestor dispoziții executorii, in baza art. 32 alin. 1 lit. b, alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 50/1991 republicata, prima instanță a admis acțiunea reclamantului, conform celor deja arătate.
Deoarece parata se afla in culpa procesuala, in baza disp. art. 274 C.proc.civ. a obligat-o la plata sumei de 8,3 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar aferente acțiunii (f. 3, 6-9).
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta A. M., înregistrat pe rolul Tribunalului T. – Secția de C. Administrativ și Fiscal la data de 18.02.2011 sub nr. dosar_, solicitând în principal, schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, anularea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a se pronunța pe cererea reconvențională prin care a solicitat ca Primăria Municipiului Timișoara să-i accepte eliberarea autorizației de construire pentru reconstruirea casei parter în Timișoara, .. 15/A, înscrisă în CF nr._ Ghiroda nr. top. 1690/b/1/b/1/137/a/3 pe același amplasament și . construcția.
P. Încheierea din data de 27.05.2011 pronunțată de Tribunalul T. – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și trimiterea spre soluționare la Secția Civilă - Tribunalului T., întrucât, analizându-se natura juridică a pricinii de față, raportat la obiectul acesteia - prin care se solicită desființarea unor lucrări, s-a constatat de către această instanță că este una civilă, calea de atac fiind cea a apelului, iar în cauză nu sunt incidente prevederile legii contenciosului administrativ - nr. 554/2004, ceea ce impune soluționarea cauzei de secția competentă în această materie.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului T. – Secția I-a Civilă la data de 06.06.2011, sub nr. dosar_, iar, prin decizia civilă nr. 798/2012/ din 13.11.2012 pronunțată în dosarul susmenționat, Tribunalul T. a admis apelul declarat de pârâta A. M. împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acțiunea și cererea având ca obiect obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că din actele depuse în calea de atac rezultă că pârâta A. M. a inițiat un demers judiciar paralel cu scopul de a intra în legalitate cu privire la imobilul în litigiu. De altfel, judecata apelului a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a cauzei în contencios administrativ. Nu a avut însă succes pentru că cererea de obligare a pârâtului M. Timișoara prin P. la eliberarea certificatului de urbanism pentru reconstruire casă parter a fost respinsă.
Certificatul de urbanism este un act premergător obținerii autorizației de construcție, și de informare, acesta făcând cunoscute solicitantului inclusiv elementele de ordin tehnic ale construcției, necesare în vederea autorizării, așa cum dispun prevederile art. 6 din Legea nr. 50/1991 și cum se reține și în decizia nr. 1234/10.05.2012 pronunțată de Curtea Apel Timișoara în dosar nr._ .
Cum eliberarea sa nu a fost aprobată, rezultă că, deși este real că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea pârâtei de obligare a Primăriei să elibereze autorizația de construire, acest petit nu ar mai putea fi valorificat în caz de desființare și trimitere a cauzei spre rejudecare.
Nu se impune această soluție și prin prisma altui motiv. Petitul principal al acțiunii formulate de reclamantul M. Timișoara prin P. constă în aducerea la starea inițială a imobilului din Ghiroda, .. 15/a.
În caz de admitere a acțiunii, pârâta ar trebui să desființeze lucrările executate fara autorizație de construire menționate in procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 174/279 din 28.08.2008 întocmit de Primăria Municipiului Timișoara, anume lucrări de reconstruire casa in regim P pe amplasamentul vechi, starea fizica placa turnata peste parter.
Din această descriere nu rezultă care era starea inițială a imobilului, care sunt lucrările efectuate și care trebuie desființate. Reclamantul M. Timișoara prin P. nu a suplimentat probatoriul pentru a permite instanței stabilirea exactă a situației de fapt.
În acest context, tribunalul a constatat că obiectul acțiunii nu este suficient de determinat, nici probatoriul nu contribuie la o clarificare satisfăcătoare a acestuia, motiv pentru care, chiar dacă sunt incidente în speță dispozițiile din Legea nr. 50/1991, așa cum pe larg a stabilit instanța de fond, hotărârea pronunțată în favoarea reclamantului nu poate fi menținută.
Din dispozitivul ei coroborat cu conținutul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor rezultă că ea nu poate fi adusă la îndeplinire, or, executarea silită este parte esențială a procesului civil, care trebuie să se bucure deci de garanțiile stabilite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Caracterul echitabil presupune ca titlul executoriu să fie apt de a fi pus în executare, iar nu lăsat fără nicio eficiență sau să conducă la noi litigii de lămurire a sa.
În baza art. 274 C.proc.civ. a respins cererea având ca obiect obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-a dovedit achitarea vreunei sume cu titlul menționat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul M. Timișoara, prin P., solicitând modificarea hotărârii judecătorești atacate în sensul respingerii apelului și menținerea hotărârii primei instanțe prin care s-a admis acțiunea formulată de către instituția reclamantă ca fiind temeinică și legală.
În motivare, a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică, deoarece se întemeiază pe o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, instanța neținând cont de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, instanța de apel a reținut în mod cu totul eronat faptul că obiectul acțiunii nu este suficient determinat, iar pentru aceasta hotărârea nu ar putea fi pusă în executare. Totodată, în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel faptul că probatoriul aflat la dosarul cauzei nu contribuie la o clarificare satisfăcătoare, cu toate că în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este descris în mod clar, detaliat și fără echivoc în ce constă contravenția săvârșită de către intimată, respectiv faptul că a efectuat fără autorizație de construire „reconstruire casă în regim parter pe amplasamentul vechi", lucrările aflându-se în stadiul „placa turnată peste parter". Mai mult, chiar intimata descrie și depune la dosar înscrisuri și poze din care rezultă lucrările efectuate și stadiul în care se afla anterior construcția.
Dacă instanța de apel nu era edificată referitor la obiectul acțiunii, în virtutea rolului activ pe care îl are și a caracterului devolutiv al apelului, trebuia să pună în discuția părților necesitatea suplimentării probatoriului pentru edificarea instanței, insă acest aspect nu a fost supus dezbaterii în ședința de judecată.
In plus, instanța de apel nu poate respinge acțiunea formulată de către instituția reclamantă cât timp nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal de contravenție nu au fost constatate de către o instanța judecătorească la solicitarea contravenientului, iar acțiunea pentru obligarea instituției reclamante la emiterea certificatului de urbanism în vederea intrării în legalitate a fost respinsă irevocabil.
În drept, art. 304, pct. 8 și 9 C. p. civ., Legea 50/1991 republicată.
Intimata A. M. a solicitat, pe calea concluziilor scrise, depuse la dosar, respingerea prezentului recurs, ca nefondat, reluând argumentele invocate în ciclurile procesuale anterioare, expuse deja în prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reiterate.
Nu a fost indicat temeiul de drept al cererii.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și 306 alin. 2 Cod proc.civ., față de prevederile art. 299 și următoarele Cod proc.civ. coroborate cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991 republicată, curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În mod eronat a reținut tribunalul că acțiunea de față nu poate fi admisă pentru că obiectul acțiunii nu este suficient de determinat și că probatoriul nu contribuie la o clarificare corespunzătoare a acestuia, întrucât, pe de o parte, sancțiunea lipsei de obiect a unei cereri de chemare în judecată este declararea nulității acesteia ( potrivit art. 133 alin. 1 Cod proc.civ.), nu respingerea acțiunii, iar, pe de altă parte, probatoriul administrat în cauză nu poate avea rolul clarificării obiectului acțiunii.
Ca atare, curtea constată o contradicție între considerentele deciziei și soluția pronunțată, actul juridic dedus judecății fiind greșit interpretat, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 și 8 Cod proc.civ.
În plus, dacă instanța de apel se considera nelămurită, în virtutea rolului său activ și față de caracterul devolutiv al apelului, putea pune în discuția părților necesitatea suplimentării probatoriului, în vederea stabilirii stării inițiale a clădirii, a lucrărilor efectuate și a modalității concrete în care se poate intra în legalitate, cu atât mai mult cu cât poziția constantă a pârâtei ( exprimată și în recurs) a fost în sensul că mandatarul său a procedat la demolarea casei vechi și reconstruirea sa, în aceleași condiții, pe același amplasament.
Se mai impune a constata, de asemenea, că tribunalul nu a analizat motivele de apel cu soluționarea cărora a fost investit, soluționând pricina în baza unui motiv ce nu a fost pus în discuția contradictorie a părților și care echivalează cu o excepție, fără a da posibilitatea părților să-și formuleze apărarea raportat la acesta.
Pentru aceste considerente, având în vedere și că, în cauză, este necesară suplimentarea probatoriului sub aceste aspecte, că, potrivit art. 305 Cod proc.civ., probele necesare nu pot fi administrate în recurs, față de caracterul devolutiv al apelului, în baza art. 312 alin. 1-3 și 5 Cod proc.civ., curtea va admite recursul declarat de reclamantul M. Timișoara, prin P., împotriva deciziei civile nr. 798/A/13.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata A. M., va casa decizia atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul T..
În baza art. 274 C.proc.civ., față de soluția pronunțată în cauză, curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată, urmând ca acestea să fie avute în vedere la rejudecarea pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M. Timișoara, prin P., împotriva deciziei civile nr. 798/A/13.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata A. M..
Casează decizia atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. C.R. /01.04.2013
Tehnored.L.P./03.04.2013
Ex.2
Instanța de fond: C.F.N. – Judecătoria Timișoara
Instanța de apel:A.C.; M.R. – Tribunalul T.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 385/2013. Curtea de... | Expropriere. Decizia nr. 499/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
