Obligaţie de a face. Decizia nr. 2099/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2099/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-10-2012 în dosarul nr. 2099/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2099
Ședința publică din 22 octombrie 2012
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: Dr. L. L.
GREFIER: D. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Asociația de proprietari, „C. T. nr. 35” Timișoara împotriva deciziei civile nr. 491/A/ din 12.06.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu M. Timișoara reprezentat prin Primar și C. L. al M. Timișoara, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat L. C. I. pentru pârâta recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar de către reclamanții intimați, concluzii scrise, prin Serviciul Registratură al instanței la data de 19.10.2012.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul T. în sensul admiterii apelului formulat de pârâtă împotriva sentinței pronunțată de prima instanță în dosarul conex nr._/325/2010, în sensul schimbării sentinței apelate iar rejudecând cauza pe fond să fie respinsă acțiunea formulată de reclamanții intimați P. Timișoara și C. L. al M. Timișoara; apelului formulat de M. Timișoara prin Primar și C. L. al M. Timișoara împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ menținând ca temeinică și legală hotărârea pronunțată de prima instanță; nu se solicită cheltuieli de judecată.
În motivare arată că asociația de proprietari nu poate demola mansarda deoarece nu este proprietara acesteia, partea din imobil unde s-a edificat mansarda, respectiv vechea uscătorie, a fost înstrăinată unei terțe persoane care a construit efectiv mansarda.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
P. sentința civilă nr._/08.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Timișoara a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor M. Timisoara, reprezentat prin P. M. Timisoara si C. L. al M. Timisoara si, in consecinta, a respins actiunea formulata de reclamantii M. Timisoara reprezentat prin P. M. Timisoara si C. L. al M. Timisoara in contradictoriu cu parata Asociatia Dde P. din Timisoara, C. T., nr. 35, ca fiind formulata de persoane fara calitate procesuala activa.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
P. procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr.165/171/22.11.2006 incheiat de P. municipiului Timisoara, in urma controluilui efectuat in aceeasi zi, ora 17.00, s-a constatat ca parata a savarsit contraventia prev. de art. 26, lit. a din Legea nr. 50/1991, respectiv ca in cursul lunii noiembrie 2006 s-a inceput executarea mansardarii partiale la imobilul din Timisoara, C. T., nr. 35, stadiul fizic executat 50% fara finisaje si a fost sanctionata cu amenda de 7.500 lei, sanctiunea fiind aplicata de directorul Directiei de Urbanism din cadrul Primariei municipiului Timisoara.
In baza art. 137, alin. 1 Cod pr. civila, avand a se pronunta asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale a reclamantilor, instanta de fond a constatat urmatoarele:
Art. 27, alin. 1 din Legea nr. 50/1991 prevede ca presedintii consiliilor judetene, primarii si organele de control din cadrul autoritatilor administratiei publice locale si judetene au obligatia sa urmareasca respectarea disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor in constructii in cadrul unitatilor lor administrativ teritoriale si, in functie de incalcarea prevederilor legale, sa aplice sanctiuni sau sa se adreseze instantelor judecatoresti si organelor de urmarire penala, dupa caz.
In ceea ce priveste contraventiile prevazute de art. 26, alin. 1, cu exceptia celor de la lit. h)-l), art. 27, alin. 3 din lege prevede ca se constata si se sanctioneaza de compartimentele de specialitate cu atributii de control ale autoritatilor administratiei publice locale ale municipiilor (...) pentru faptele savarsite in unitatea lor administrativ-teritoriala, potrivit competentelor de emitere a autorizatiilor de construire/desfiintare.
Potrivit art. 27, alin. 5 din lege, procesele verbal de constatare a contraventiilor incheiate de organele de control ale administratiei publice locale se inainteaza, in vederea aplicarii sanctiunii, sefului compartimentului care coordoneaza activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, dupa caz, presedintelui consiliului judetean ori primarului unitatii administrativ teritoriale in a carui raza s-a savarsit contraventia.
Odata cu aplicarea sanctiunii pentru contraventiile prevazute la art. 26, alin. 1, lit. a si b, art. 28 din lege prevede ca se dispune oprirea executarii lucrarilor, precum si, dupa caz, luarea masurilor de incadrare a acestora in prevederile autorizatiei sau de desfiintare a lucrarilor executate fara autorizatie ori cu nerespectarea prevederilor acesteiea, . in procesul verbal de constatare a contraventiei.
In cazul in care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contraventiei, art. 32, alin.1 prevede ca organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune dupa caz, incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei sau desfiintarea constructiilor nerealizate legal.
Coroborand cele de mai sus, s-a constatat, ca intrucat art. 27, alin. 5 din Legea nr. 50/1991 prevede ca aplicarea sanctiunii se face de seful compartimentului care coordoneaza activitatea de amenajare a teritoriului si urbanism sau, dupa caz, de presedintele consiliului judetean ori primarul unitatii administrativ teritoriale in a carui raza s-a savarsit contraventia, iar art. 32, alin. 1 prevede ca organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune dupa caz, incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei sau desfiintarea constructiilor nerealizate legal, legiutorul a inteles sa confere calitate procesuala activa in actiunile avand ca obiect desfiintarea constructiilor nerealizate legal sefului compartimentului care coordoneaza activitatea de amenajare a teritoriului si urbanism, presedintelui consiliului judetean ori primarului unitatii administrativ teritoriale in a carui raza s-a savarsit contraventia, in calitate de organe care au aplicat sanctiunea.
In speta dedusa judecatii, avand in vedere ca prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr._, s-a constatat ca parata a savarsit contraventia prev. de art. 26, lit. a din Legea nr. 50/1991, iar sanctiunea de 7.500 lei a fost aplicata de arhitect E. S. C., in calitate de director al Directiei de Urbanism din cadrul Primariei municipiului Timisoara care a dispus totodata desfiintarea lucrarilor de mansardare, aducerea imobilului la starea initiala si sistarea lucrarilor, instanta de fond a constatat ca reclamantii M. Timisoara si C. L. al municipiului Timisoara nu au calitate procesuala activa in cauza, o atare calitatea avand doar organul care a aplicat sanctiunea.
De asemenea, instanta de fond a constatat ca exceptia lipsei calitatii procesuale a reclamantilor este intemeiata si in ceea ce priveste cererea avand ca obiect autorizarea acestora sa efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei, dat fiind faptul ca art. 32, alin. 3 din Legea nr.50/1991 prevede ca in cazul nerespectarii termenelor limita stabilite, masurile dispuse de instanta se vor aduce la indeplinire prin grija primarului, iar nu de catre unitatea administrativ teritoriala sau C. local al muncipiului.
Pe cale de consecinta, in baza art. 137, alin. 1 Cod pr. civila si pentru considerentele de drept mai sus expuse, instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale a reclamantilor si a respins actiunea de față ca fiind formulata de persoane fara calitate procesuala activa.
Împotriva hotărârii au declarat apel reclamanții M. Timișoara reprezentat prin P. M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 31.10.2011, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond primei instanțe.
În motivare apelanții au arătat că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală neținând cont de dispozițiile legale în materia și de probatoriul administrat. P. sentința civilă atacată, prima instanță a respins acțiunea considerând, în mod greșit, că aceasta a fost formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Astfel, în motivarea hotărârii se arată că potrivit dispozițiilor Legii 50/1991, reclamantul M. Timișoara – unitate administrativ teritorială, nu are calitate procesuală activă în ceea ce privește cererea de demolare a construcțiilor de mai sus, o atare calitate având doar organul care a aplicat sancțiunea, nu și unitatea administrativ teritorială.
Apelanții au arătat că dispozițiile Legii 50/1991 trebuie coroborate cu dispozițiile Legii 215/2001 privind administrația publică locală unde se prevede expres că unitatea administrativ teritorială este cea care are personalitate juridică și stă în judecată prin reprezentantul său legal – primarul.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 „Unitățile administrativ – teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu(…)Unitățile administrativ – teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din (…) raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ – teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean”. Art. 62 alin 1 din Legea nr. 215/2001 arată că „P. reprezintă unitatea administrativ – teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție”.
Au mai arătat apelanții că P. este „ales local” și îndeplinește o funcție de autoritate publică ( art. 61 din Legea nr. 215/2001), rezultă că legea nu îi conferă primarului personalitate juridică, fiind autoritate executivă ( art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001).
Neavând personalitate juridică primarul nu are nici calitate procesuală și nu poate sta în justiție decât în calitatea sa de reprezentant al unității administrativ teritoriale.
De asemenea, Directorul Direcției de Urbanism din cadrul Primăriei M. Timișoara este funcționar public și face parte din aparatul de specialitate al primarului ( ar., 61 din Legea nr. 215/2001).
Pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin actele normative, primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce. Aparatul de specialitate al primatului este structurat pe compartimente funcționale, în condițiile legii. Compartimentele funcționale ale acestuia sunt încadrate cu funcționari publici și personal contractual. Astfel, că „ directorul direcției de urbanism” nu poate fi considerat „organ de control” în sensul Legii 50/1991, întrucât el doar îndeplinește prin compartimentul de specialitate - Direcția de urbanism – atribuțiile ce revin primarului, atribuții pe care primarul, în baza legii, le poate delega unei persoane sau unui compartiment din aparatul său de specialitate. Numai în situația în care aceste atribuții de control prevăzute de Legea nr. 50/1991 ar fi fost delegate unei structuri cu personalitate juridică, deci separate de aparatul de specialitate al primarului ( primăria – structura funcțională), se putea vorbi despre un „organ de control”.
Mai mult decât atât Legea nr. 50/1991 arată că procesul verbal se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ – teritoriale ( art. 27 alin. 5). Iar art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 prevede că în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul – verbal de constatare a contravenției, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești.
Apelanții au invederat că prevederile din legile speciale ce conferă calitate procesuală unor entități fără personalitate juridică sunt de strictă interpretare, mărginită de un cadrul procesual specific acestor reglementări.
Dispozițiile legii 215/2001 nu contravin prevederilor Legii 50/1991, ci dimpotrivă, completează legea specială, context în care soluția instanțe de fond apare a fi expresia unei greșite interpretări a legii, precum și a unui formalism excesiv, prin care, indirect îi este îngrădit liberul acces la justiție.
Așadar, coroborând dispozițiile celor două legi ( Legea nr. 215/2001 și Legea nr. 50/1991) apelanții apreciază că formularea „organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești”, se referă de fapt la primar ca și reprezentant al unității administrativ teritoriale, introducând acțiunea în această calitate.
În concluzie, o acțiune în justiție poate fi formulată doar de către M. Timișoara prin P. M. Timișoara și P. M. Timișoara.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe disp. art. 282 și urm. C.proc.civ, coroborate cu dispozițiile Legii 50/1991 și Legii 215/2001.
Deși legal citată, intimata Asociația de P., C. T. nr. 35, Timișoara nu a depus întâmpinare.
P. sentința civilă nr._/06.09.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2010, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Asociația de Proprietari din Timișoara, C. T. nr. 35. S-a admis actiunea formulata de reclamantul M. Timisoara reprezentat prin P. M. Timisoara impotriva paratei pârâtei Asociația de Proprietari din Timișoara, C. T. nr. 35. A fost obligată parata sa desfiinteze lucrarile executate fara autorizatie de construire, mentionate in procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 165/171 din 22.011.2006 intocmit de Primaria M. Timisoara, in termen de 10 zile de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari, in caz contrar instanta autorizand ca masurile de desfiintare sa fie aduse la îndeplinire prin grija Primarului M. Timisoara, cheltuielile urmând să fie suportate de către parata. S-a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtă și a fost obligată pârâta la plata catre reclamant a sumei de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată din 21.06.2011 reprezentanta pârâtei a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive deoarece nu ea este persoana care a edificat mansarda.
Instanța, in temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât pârâta figurează in procesul verbal de contravenție întocmit in calitate de persoană care a edificat construcția, iar aspectele pe care tinde pârâta să le dovedească au fost clarificat irevocabil în cadrul procesului având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție.
P. procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 165/171/22.11.2006 parata a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 7.500 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 modificata. Agentul constatator, referent in cadrul Primariei M. Timisoara, a retinut ca in cursul lunii noiembrie 2006 parata a început executarea mansardării parțiale la imobilul de pe C. T. nr. 35, stadiul fizic fiind executat în proporție de 50%, fără finisaje, iar in temeiul dispoz. art. 24 alin. 3 din acelasi act normativ a fost dispusa desființarea lucrărilor de mansardare, aducerea imobilului la starea initiala, sistarea lucrărilor, măsurile dispuse trebuind a se realiza pana in data de 1.03.2007 (f. 25).
Procesul-verbal de contraventie nu a fost semnat de catre parata care nu a fost de fata, actul fiind comunicat cu confirmare de primire paratei, potrivit inscrisului aflat la fila 26 a dosarului.
Impotriva acestui proces-verbal de contraventie parata a formulat plangere contraventionala, respinsa in mod irevocabil (f. 28-31, 67-69), astfel incat mentiunile si dispozitiile actului de constatare si sanctionare a contraventiei (inclusiv cele referitoare la persoana care a edificat constructia fara autorizatie) au ramas definitive, nemaiputand fi contestate pe calea prezentului proces.
In procesul-verbal de constatare la fata locului incheiat in data de 26.01.2010 de catre reprezentantul reclamantului s-a retinut ca parata incalca in continuare prevederile art. 26 din Legea nr. 50/1991 si nu s-a conformat dispozitiilor din procesul-verbal de contraventie referitoare la sistarea imediata a lucrarilor, aducerea cladirii la starea initiala sau . obtinerea autorizatiei de constructie (f. 27).
In acelasi timp, parata nu a facut dovada faptului ca a obtinut ulterior autorizatie de constructie pentru lucrarile retinute in procesul-verbal de contraventie.
P. contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2420/06.11.2006 la B.N.P. T. D. E. parata i-a instrainat numitului Linkai C.-M. cota majoritara de proprietate asupra ap. 11 – uscatorie – . a fost inscris in cartea funciara a imobilului (f. 32-44, 61).
Trecand peste faptul ca acoperisul blocului nu a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare arata mai sus, instanta retine ca titularul dreptului de proprietate asupra spatiului unde s-a efectuat fara autorizatie constructia (mansardarea) nu are nici o relevanta juridica intrucat art. 32 alin. 1-3 din Legea nr. 50/1991 republicata stabileste cu claritate calitatea procesuala a partilor in litigii avand un astfel de obiect, respectiv calitatea procesuala activa a organului care a aplicat sanctiunea contraventionala si calitatea procesuala pasiva a persoanei sanctionate contraventional, nefiind necesara chemarea in judecata a eventualilor proprietari/coproprietari ai spatiului care a facut obiectul edificarii.
Edificarea unei constructii fara autorizatia impusa de lege creeaza o simpla stare de fapt, neprotejata juridic ca urmare a fraudarii legii, fara dobandirea vreunui drept real de catre constructor sau de proprietarul imobilului, asa cum rezulta din art. 37 al. 5 al Legii nr. 50/1991. Aceasta solutie este logica, date fiind riscurile deosebite pe care le implica lucrarile neautorizate de construire si demolare, lipsind de efecte juridice posibilele intelegeri frauduloase intre proprietarul imobilului si constructorul fara autorizatie sau alte terte persoane care isi asuma raspunderea pentru contraventie, ori instrainarea imobilului realizat sau modificat nelegal catre terte persoane, in scopul impiedicarii desfiintarii acesteia.
Pentru considerentele aratate anterior, instanta a respins ca nefondata excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Avand in vedere faptul ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 165/171/22.11.2006 nu a fost desfiintat, in conformitate cu dispoz. art. 37 din O.G. nr. 2/2001 actul constatator constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
Potrivit dispoz. art. 32 alin. 1-3 din Legea nr. 50/1991 republicata, “in cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1). În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate”.
In consecinta, tinand seama ca prin procesul-verbal de contraventie s-a dispus desfiintarea pana la data de 1.03.2007 a constructiilor realizate nelegal, iar parata nu s-a conformat acestor dispozitii executorii, in baza art. 32 alin. 1 lit. b, alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 50/1991 republicata instanta a admis actiunea reclamantului si a obligat parata sa desfiinteze lucrarile executate fara autorizatie de construire, mentionate in procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 165/171 din 22.011.2006 intocmit de Primaria M. Timisoara, in termen de 10 zile de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari, in caz contrar instanta autorizand ca masurile de desfiintare sa fie aduse la îndeplinire prin grija Primarului M. Timisoara, cheltuielile urmând să fie suportate de către parata. Deoarece parata se afla in culpa procesuala, in baza dispoz. art. 274 C.pr.civ. instanța a respins ca nefondata cererea de cheltuieli de judecată formulată de aceasta și va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar aferente actiunii (f. 47-50 și 57).
Impotiva acestei hotărâri a formulat apel pârâta Asociatia de P. C. T., nr. 35, înregistrat pe rolul Tribunalului Timișț la data de 31.10.2011, prin care a solicitat admiterea apelului, iar pe fond, respingerea acțiunii ca fiind formulată de către o persoană care nu are calitate procesuală activă.
Apelanta a reiterat expunerile din întâmpinare și concluziile scrise, a descris parcursul proceselor promovate pentru anularea procesului-verbal de contraventie, aratand ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2420/06.11.2006 la B.N.P. T. D. E. parata a instrainat unei persoane fizice uscatoria aflata la mansarda blocului, persoana care a urma sa construiasca in locul uscatoriei un apartament, astfel ca nu poate fi obligata la demolarea unui imobil care nu se afla in proprietatea sa.
Cererea de apel nu a fost motivată în drept.
La data de 21.02.2012, instanța de apel a dispus conexarea dosarului nr._/325/2010 al Tribunalului T. la dosarul nr._ 72008 al Tribunalului T., pentru identitate de părți, obiect și cauză.
P. decizia civilă nr. 491/A/12.06.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul formulat de apelanta Asociatia de P. C. T., nr. 35, Timisoara impotriva sentintei civile nr._/06.09.2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr._/325/2010 .
A admis apelul formulat de apelantii M. Timisoara prin Primar si C. L. al municipiului Timisoara, impotriva sentintei civile nr._/08.09.2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_ .
A schimbat in tot sentinta apelata, in sensul ca:
A admis actiunea formulata de reclamantii M. Timisoara, prin Primar si C. L. al municipiului Timisoara impotriva paratei Asociatia de P. din Timisoara, .. 35.
A obligat parata sa desfiinteze lucrarile executate fara autorizatie de constructie, mentionate in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. 165/171/22.11.2006 intocmit de Primaria municipiului Timisoara, în caz contrar, instanța autorizează ca măsurile de desființare să fie aduse la îndeplinire de către reclamantă pe cheltuiala pârâtei. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul T. a constatat următoarele:
Apelanta Asociatia de P. C. T., nr. 35, a criticat soluția primei instanțe - sentinta civilă nr._/06.09.2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr._/325/2010 - imputând acesteia că a apreciat în mod eronat mijloacele de probă administrate în cauză și a reținut o stare de fapt neconformă realității.
Tribunalul a apreciat că această critică este neîntemeiată, deoarece instanța de fond a reținut în mod legal că apelanta pârâtă nu și-a respectat obligațiile care îi incumbau în materia efectuării lucrărilor de construcție cu autorizație, conform normelor legale incidente în materie.
Conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții: „Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
În speța dedusă judecății, pârâta apelantă a început executarea mansardării parțiale la imobilul de pe C. T. nr. 35, stadiul fizic fiind executat în proporție de 50%, fără finisaje - fără a deține autorizație de construire; acest aspect fiind constatat prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 165/171/22.11.2006, prin care parata a fost sancționată cu amenda in cuantum de 7.500 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 modificata. Totodată, a fost dispusa desființarea lucrărilor de mansardare, aducerea imobilului la starea initiala, sistarea lucrărilor, măsurile dispuse trebuind a se realiza pana in data de 1.03.2007; or, acest termen acordat pentru . expirat, iar pârâta nu și-a îndeplinit această obligație.
Tribunalul a apreciat că apelanta pârâtă nu a dovedit nici un motiv din care să rezulte că nu îi este imputabilă această stare de pasivitate în ceea ce privește .; or, nimeni nu își poate invoca propria culpă în apărare.
În mod corect, prima instanță a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive a apelantei pârâte ce a invocat că nu ea este persoana care a edificat mansarda, deoarece pârâta figurează in procesul verbal de contravenție întocmit in calitate de persoană care a edificat construcția, iar aspectele pe care tinde pârâta să le dovedească au fost clarificat irevocabil în cadrul procesului având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție.
Văzând că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul a respins apreciind ca fiind neîntemeiat apelul formulat de către apelanta Asociatia de P. C. T., nr. 35, Timisoara impotriva sentintei civile nr._/06.09.2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr._/325/2010 .
În ceea ce privește apelul formulat de către apelanții M. Timisoara prin Primar si C. L. al municipiului Timisoara, impotriva sentintei civile nr._/08.09.2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr._ s-a reținut că este întemeiată critica apelanților că prima instanță a pronunțat o hotărâre neținând cont de dispozițiile legale în materie, atunci când a soluționat cauza prin admiterea excepției lipsei calității procesual active.
Este justă afirmația acestora că în justiție, unitățile administrativ – teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean; neavând personalitate juridică primarul nu are nici calitate procesuală și nu poate sta în justiție decât în calitatea sa de reprezentant al unității administrativ teritoriale, iar directorul Direcției de Urbanism din cadrul Primăriei M. Timișoara este funcționar public și face parte din aparatul de specialitate al primarului.
Din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 215/2001 și Legii nr. 50/1991, tribunalul a apreciat că formularea „organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești”, se referă de fapt la primar, ca și reprezentant al unității administrativ teritoriale; în concluzie, o acțiune în justiție poate fi formulată doar de către M. Timișoara prin Primar.
Pentru aceste considerente, pentru soluționarea unitară a cauzei, raportat și la motivele celuilalt apel, care nu au mai fost reluate, tribunalul a admis - ca fiind întemeiat - apelul formulat de apelantii M. Timisoara prin Primar si C. L. al municipiului Timisoara, impotriva sentintei civile nr._/08.09. 2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_ .
În consecința, a schimbat in tot sentinta apelata, in sensul ca a admis actiunea formulata de reclamantii M. Timisoara, prin Primar si C. L. al municipiului Timisoara impotriva paratei Asociatia de P. din Timisoara, .. 35.
A obligat parata sa desfiinteze lucrarile executate fara autorizatie de constructie, mentionate in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. 165/171/22.11.2006 intocmit de Primaria municipiului Timisoara, în caz contrar, instanța autorizează ca măsurile de desființare să fie aduse la îndeplinire de către reclamantă pe cheltuiala pârâtei.
Împotriva deciziei civile nr. 491/A din 12.06.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, a formulat recurs, în termen legal la data de 21.08.2012, pârâta Asociația de Proprietari C. T. nr. 35, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul T. în sensul admiterii apelului formulat de pârâtă împotriva sentinței pronunțată de prima instanță în dosarul conex nr._/325/2010, în sensul schimbării sentinței apelate iar rejudecând cauza pe fond să fie respinsă acțiunea formulată de reclamanții intimați P. Timișoara și C. L. al M. Timișoara și respingerea apelului formulat M. Timișoara prin Primar și C. L. al M. Timișoara formulat împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ menținând ca temeinică și legală hotărârea pronunțată de prima instanță; nu se solicită cheltuieli de judecată.
P. concluziile scrise depuse la dosar la data de 19.10.2012, reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile nr. 491/A/12.06.2012 a Tribunalului T. ca legală
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă se reține că acesta este nefondat.
Recurenta a invocat ca motive de recurs:
- lipsa calității procesuale pasive a Asociației de proprietari, deoarece nu aceasta a fost partea ce a executat mansarda;
- persoana care a cumpărat uscătoria a edificat mansardarea, aceasta fiind persoana care și-a însușit procesul verbal de contravenție;
- calitate procesuală activă în speță are numai organul care a aplicat sancțiunea contravențională și nu P. ca reprezentant al M. și C. L..
În drept, s-a făcut trimitere la prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Susținerile recurentei cu privire la calitatea procesuală pasivă, în speță, sunt
nefondate deoarece în procesul verbal de contravenție, recurenta apare ca persoană în sarcina căreia s-a stabilit încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea construcțiilor.
Chiar dacă o persoană fizică ar fi edificat aceste lucrări, ele s-au realizat din punct de vedere juridic, sub autoritatea asociației de proprietari.
P. ca reprezentant al M. Timișoara și al Consiliului L. este subiectul procesual activ în astfel de spețe, deoarece agentul constatator, potrivit legii de organizare a administrației locale se află sub autoritatea judiciară a unității administrative reprezentată de către Primar.
În concluzie, motivele de recurs invocate în drept respectiv art. 304 pct. 8, privind interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății sau schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, sau art. 304 pct. 9 privind legalitatea hotărârii, nu sunt incidente în speță.
Față de cele arătate recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către Asociația de proprietari, „C. T. nr. 35” Timișoara împotriva deciziei civile nr. 491/A/ din 12.06.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2012
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof. Univ. Dr. L. B. E. N. Dr. L. L.
GREFIER,
D. B.
Red. LL /05.11.2012
Tehnored D.B./ 05.11.2012
Ex.2
Primă instanță:Judecătoria Timișoara –jud. D. P.
Instanță de apel: Tribunalul T. - jud. C. P., jud. L. V.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 171/2012. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2092/2012. Curtea de... → |
|---|
