Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 2161/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2161/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-10-2012 în dosarul nr. 2161/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928 SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2161
Ședința publică din 25 octombrie 2012
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții W. J. și W. F. împotriva deciziei civile nr. 500/13.06.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată S. M., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat R. A. I. pentru pârâtul recurent W. J. (prezent) și pentru pârâta W. F. (lipsă), iar pentru reclamanta intimată S. M. (lipsă) se prezintă avocat B. Darius în substituirea av. G. S..
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin Încheierea din 17.09.2012 a fost admisă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de recurenții W. J. și W. F., fiind redusă taxa de timbru aferentă recursului, respectiv taxa judiciară de timbru de la 4313 lei la 4 lei.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar dovada conformării cu privire la achitarea taxei de timbru astfel reduse, respectiv 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul pârâților intimați depune împuternicirea avocațială și delegația de substituire, precum și concluzii scrise formulate de reclamanta intimată S. M..
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat R. A. I., pentru pârâții recurenți, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și, în principal, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal. Susține, în esență, că o astfel de soluție s-ar justifica prin aceea că efectuarea unei expertize, dacă s-ar fi impus, ar fi trebuit administrată în faza de apel. În subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii și al admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Avocat B. Darius, pentru reclamanta intimată S. M., solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, susținând, în esență, lipsa de interes a pârâților în promovarea căii de atac a recursului, câtă vreme prin decizia atacată le-a fost admis apelul. Apreciază ca temeinică și legală soluția tribunalului, de trimitere a cauzei spre rejudecare la judecătorie.
În replică, reprezentanta pârâților recurenți arată că recursul pârâților este pe deplin justificat în condițiile în care în propria cale de atac, a apelului, deși a fost admis, li s-a îngreunat situația.
La rândul său, în replică, reprezentantul reclamantei intimate arată că soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare nu echivalează cu o îngreunare a situației pârâților, întrucât practic se reia de la început judecata pricinii. Depune concluziile scrise formulate de avocatul titular.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.500/13.06.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul civil formulat de către apelantii pârâti W. J. și W. F., domiciliați in Germania, Konigswinter Ittenbach in der M. 2,_, si cu domiciliul procedural ales la C..Av. R. A. din Timișoara, .. 2, . civile nr._/2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamanta S. M., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., ..
A anulat sentinta apelata și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanța de fond, Judecatoria Timisoara, fara cheltuieli de judecata.
Prin această decizie, tribunalul a infirmat și anulat sentința instanței de fond, reținând că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 14.05.2010 sub nr._ reclamanta S. M. in contradictoriu cu pârâții W. J. una si aceeași persoana cu R. Mersan I. și W. F., una și aceeași persoană cu R. Mersan F., a solicitat instanței ca prin hotărârea pronunțată să dispună nulitatea relativă a promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare încheiată in data de 18.05.2009 la BNP S. S. din Timișoara si pe cale de consecința repunerea in situația anterioara in sensul restituirii sumei de 50.000 euro, suma achitata odată cu încheierea actului, cu cheltuieli de judecata in caz de opoziție la admiterea acțiunii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin promisiunea bilaterala de vânzare cumpărare din 18.05.2009 la BNP S. S., pârâții i-au promis îi vor vinde imobilul înscris in CF nr.1435 Biled, cu nr. cad. 443/a/l-444/a/l/a, loc de casă in suprafața de 270 mp, si cu nr. cad. 443/a/2-444/b/l/a, loc de casa, in suprafața de 270 mp, situate in Biled, nr. 368, jud. T., proprietatea lui W. F. dobândită cu titlul de drept moștenire, in valoare de 70.000 euro și imobilul înscris în CF nr. 2084 Biled, cu nr. top al parcelei 443/a/l-444/a/l/b, teren intravilan in suprafața de 270 mp, cu casa si cu nr. top al parcelei 443/a/l-444/b/l/b, teren intravilan, in suprafața de 270 mp, cu casa situate in Biled nr. 368, jud. T., proprietatea pârâților dobândita cu titlu de drept cumpărare, ca bun comun, in valoarea de 35.000 euro. În promisiune fiind stabilit un preț de 105.000 euro dintre care la data încheierii actului s-a achitat suma de 50.000 euro urmând ca până la data de 30.04.2010 sa se încheie actul de vânzare cumpărare in forma autentica și sa se achite diferența de 55.000 euro.
Reclamanta a precizat că în momentul in care a mers sa vadă imobilul i s-a spus de către pârâți că imobilul este construit in totalitate din cărămida iar aceștia sunt proprietarii de drept ai imobilului.
La data prezentării in fața notarului public în vederea încheierii promisiunii și achitării avansului nu i s-a prezentat cartea funciară a imobilelor, pârâții și notarul public spunându-i că nu sunt probleme cu imobilul, că promitenții vânzători sunt proprietari si că este bine ca in acea zi sa fie încheiat actul. Reclamanta a menționat că s-a lăsat indusa in eroare de parați si de notarul public fiind încheiat actul atacat, act care nu este autentic, ci doar legalizat.
Anterior încheierii promisiunii pârâții au fost de acord ca după achitarea avansului să îi predea cheile însă acest lucru nu s-a întâmplat; când a solicitat explicații cu privire la refuzul predării cheilor pârâții i-au spus că nu pot face acest lucru iar dacă va dori restituirea avansului să găsească cumpărători cu mențiunea că cheile vor fi lăsate la cumnatul acestora, numitul P. din Biled.
Partea reclamantă a menționat că a fost de acord să se ocupe de vinderea imobilului pentru a-și putea recupera banii dați cu titlu de avans întrucât, după încheierea promisiunii, a constatat că a fost indusă in eroare de pârâți cu privire la materialul din care este compus imobilul construcție in sensul că i s-a spus că este din cărămidă insă o mare parte fiind din văiugă.
Totodată a precizat că a fost notificată de pârât prin intermediul executorului judecătoresc pentru a se prezenta la notarul public S. S. în vederea încheierii actului in formă autentică pentru data de 30.04.2010 ora 12. La data și ora stabilită s-a prezentat la notarul public unde a constatat că in CF_ Biled pârâții erau proprietari doar pe cota de 2/8 teren, restul de 6/8 aparținând Statului Român.
In fata notarului s-a încheiat o încheiere de certificare cu nr. 1137 in care s-a specificat ca s-au prezentat in vederea încheierii contractului de vânzare fiind menționat că nu s-a putut încheia contractul de vânzare cumpărare in forma autentica deoarece nu a putut să achite prețul nefiind menționat nimic despre situația de carte funciară cu privire la terenuri. Reclamanta a precizat că pârâții i-au spus că după încheierea de certificare vor face demersuri pentru a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, urmând ca ulterior dobândirii dreptului de proprietate să se prezinte la notar în vederea încheierii actului in formă autentică. A doua zi după înfățișarea la notarul public i-a sunat pe pârâți care i-au comunicat faptul că a pierdut avansul de 50.000 de euro iar ei se vor întoarce in Germania.
Reclamanta a conchis că anterior momentului contractării, in timpul și după, era sigură că urmează să cumpere două construcții din cărămidă având totodată reprezentarea faptului că pârâții au calitatea de proprietari asupra imobilelor, iar dacă ar fi cunoscut că aceștia nu dețin dreptul de proprietate asupra tuturor imobilelor și că, construcțiile nu sunt in totalitate din cărămida, nu ar fi contractat sub niciun fel.
În drept au fost invocate dispozițiile art.953- 956, art. 960- 961 Cod civil.
Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat instanței respingă acțiunea și să constate desființarea promisiunii de vânzare cumpărare in mod unilateral conform clauzei de dezicere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale pârâții au arătat că între părți a fost încheiată promisiunea de vânzare cumpărare având ca obiect imobilele situate in Biled, nr.368 înscrise în CF cu nr. cad. 443/a/l-444/a/l/a loc de casă in suprafața de 270 mp și nr. top.. 443/a/2-444/b/l/a loc de casa, in suprafața de 270 mp, situate in Biled, nr. 368, jud. T. și CF nr. 2084 Biled, cu nr. top al parcelei 443/a/l-444/a/l/b, teren intravilan in suprafața de 270 mp, cu casa si cu nr. top al parcelei 443/a/l-444/b/l/b, teren intravilan, in suprafața de 270 mp cu casa pentru suma de 105.000 euro. ulterior, data de 18.05.2009 s-au prezentat la BNP Sivă S. unde a fost încheiată promisiunea de vânzare cumpărare legalizată sub nr.1471/18.05.2009, reclamanta achitând un avans de 50.000 euro urmând ca la data de 30 aprilie 2010 să fie încheiat contractul in formă autentică și să fie achitat restul de preț.
Pârâții au menționat că in luna iunie/iulie 2009 au constatat că reclamanta a publicat un anunț prin care scotea la vânzare imobilul pentru suma de 130.000 euro dându-se drept proprietară, astfel că reclamanta, cu rea credința, încerca sa vândă un bun ce nu-i aparținea in lipsa unui mandat.
Pârâții au menționat că au primit o scrisoare din partea reclamantei prin aceasta se plângea de faptul că nu poate cumpăra imobilele datorită faptului că nu poate achita integral prețul, recunoscând totodată faptul că odată cu încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare au dreptul de a reține suma achitata ca și avans. Mai mult, le solicita in repetate rânduri să încheie o procură de vânzare a imobilelor pentru a-și putea recupera banii achitați cu titlu de avans.
Având in vedere atitudinea reclamantei au notificat-o la data de 12.04.2010, prin intermediul B. S. T., să se prezinte la data stipulata in promisiune la BNP S. S. in vederea încheierii actului in formă autentică. La notar reclamanta a precizat că nu mai dorește să cumpere întrucât nu are diferența de preț de 55.000 euro. Constatându-se acest fapt a fost încheiată încheierea de certificare nr.1137 semnată și de reclamantă.
Pârâții au precizat că atât la data încheierii, cât și ulterior încheierii de certificare, au existat numeroase telefoane de amenințare din partea reclamantei, mesaje și scrisori atât la adresa lor, cat si la cea a martorilor aflați la data încheierii înțelegerii de vânzare-cumpărare.
Față de cererea de chemare in judecată pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât susținerile reclamantei cu privire la eroarea de fapt in care s-a aflat datorită neprezentării cărților funciare nu corespund realității; la data încheierii actului aceasta avea cunoștință de situația juridică a terenului întrucât i s-au prezentat extrase CF precum și materialul din care este făcut imobilul, putându-se concluziona că reclamanta își invocă propria culpă.
Cu privire la eroarea asupra substanței lucrului acesta nu a fost ridicată niciodată de către reclamantă decât odată cu formularea prezentei acțiuni, singurul motiv invocat inclusiv la notarul public a fost lipsa banilor.
Totodată, s-a menționat că reclamantei i s-au prezentat cărțile funciare la data la care a venit să vadă imobilele, acestea regăsindu-se și in dosarul de autentificare a semnăturilor promisiunii de vânzarea cumpărare încheiată, astfel că dispozițiile art.954 cod civil nu sunt operante in cauză.
Faptul că nu sunt proprietari și asupra cotei de 6/8 din teren acesta nu constituie o cauză de nulitate pentru error in substantiam reclamanta cunoscând acest aspect chiar la data încheierii promisiunii, consimțământul acesteia nu a fost viciat.
Față de cererea reconvențională s-a solicitat admiterea, să se constate că odată cu încheierea de certificate din 30 aprilie 2010 a intervenit clauza de dezicere inserată in promisiunea de vânzare cumpărare.
Este neîndoielnic că reclamanta urmărește să anuleze efectele clauzei de dezicere care o pune in imposibilitatea de a pretinde restituirea prețului. Natura juridică a clauzei este recunoscută implicit și de reclamantă prin prezentarea acesteia BNP Sică S. și exprimarea acordului ca clauza să fie inserată în promisiune.
In drept au fost invocate dispozițiile art.115 și urm C.pr.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare și cererea reconvențională reclamanta a menționat că afirmația pârâților legată de faptul că a luat la cunoștință, că dorește să vândă imobilul sau să găsească o persoană interesată de cumpărare prin intermediul internetului nu este adevărată. Înțelegerea a fost să ii fie predate cheile odată cu încheierea promisiunii, fapt care nu s-a realizat datorită pârâților, moment in care au început discuțiile, iar la afirmația sa că dorește restituirea avansului și rezilierea contractului pârâții i-au spus că are posibilitatea de a găsi cumpărători și in acest fel va primi avansul. Acesta este motivul pentru care a încercat să găsească cumpărători, cu acordul pârâților, fapt ce poate fi dovedit prin martori care au asistat la aceste discuții.
Reclamanta a precizat că nu se poate rezilia unilateral contractul, așa cum se solicită prin cererea reconvențional formulată, deoarece s-ar înfrânge principiul simetriei actelor, nici instanța de judecată investită cu soluționarea cererii nu poate constata că actul s-a desființat in mod unilateral.
De asemenea, nu poate interveni clauza de dezicere din moment ce contractul nu a putu fi încheiat in formă autentică din culpa pârâților aceștia neavând calitatea de proprietari asupra imobilelor in momentul încheierii promisiunii și nici nu au dobândit această calitate până la data convenită a transmite proprietatea in mod valabil.
Totodată, reclamanta a menționat că pârâții sunt de rea credință afirmând că a cunoscut de la bun început situația juridică a imobilelor fiindu-i prezentat un extras de carte funciară. Este adevărat că i s-a spus că totul este in regulă iar ea a crezut, faptul lipsei cărților funciare este dovedit de faptul că notarul public a întocmit o încheiere de legalizare de semnătură in situația in care avea posibilitatea autentificării actului.
Prin notele de ședință depuse la 23.02.2011 pârâții au arătat că cererea reconvențională formulată are caracterului unei acțiuni în constatare.
Părțile au formulat și depus concluzii scrise.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 27.04.2011 instanța a admis scutirea reclamante de la plata taxei de timbru.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 27.04.2011 instanța a respins cererea pârâților de la scutirea taxei de timbru aferentă cererii reconvenționale.
Prin sentința civilă nr._/07.12.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă acțiunea reclamantei – pârâtă reconvențional S. M., in contradictoriu cu pârâții - reclamanți reconvenționali W. J. și W. F., și în consecință:
S-a constatat nulitatea relativă a promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare legalizată sub nr. 1471/18.05.2009 la BNP S. S. și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul restituirii de către pârâți a sumei de 50.000 euro, către reclamantă.
Au fost obligați pârâții la plata către stat a sumei de 8626 lei, reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamantei.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți reconvenționali W. J. și W. F. în contradictoriu cu reclamanta S. M..
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin promisiunea de vânzare cumpărare legalizată sub nr. 1471/18.05.2009 reclamanta s-a obligat să cumpere imobilul înscris în CF nr. 1435 Biled, nr. cad. 443/a/b/ și imobilul înscris în CF nr. 2084 Biled, nr. top. 443/a/1 -444/a/1/b, pentru prețul total de 105.000 Euro. La data încheierii promisiunii, promitenta cumpărătoare a achitat suma de_ Euro. Această suma a fost achitată în două tranșe, una de_ euro, dată în fața notarului, iar suma de 10.000 euro fusese plătită anterior la momentul încheierii unui înscris sub semnătură privată, denumit înțelegere, care atestă primirea de către pârâți a sumei.
La data de 30.04.2010 la sediul biroului notarului public Sică S. s-a întocmit încheierea de certificare nr. 1137, în cuprinsul căreia s-a menționat că nu s-a putut încheia contractul de vânzare cumpărare deoarece reclamanta nu a putut plăti diferența de 55.000 euro.
Motivul de nulitate relativă invocat de reclamantă este că a fost în eroare asupra materialelor din care este construită casa, pârâții prezentând-o ca fiind de cărămidă și asupra suprafeței de teren aferentă casei, proprietatea pârâților.
Asupra situației juridice a terenului, deși pârâții susțin că au prezentat extrasele de carte funciară reclamantei și că aceasta nu a văzut nici un inconvenient legat de faptul că o parte din terenul aferent casei aparținea statului, din întrebările adresate de pârâți reclamantei la interogator rezultă că pârâții au prezentat situația juridică a terenului astfel încât reclamanta să aibă convingerea că terenul este al lor. Această concluzie este susținută și de răspunsul pârâtului la interogatoriu. Pârâtul a susținut că reclamanta a afirmat că „se va ocupa ea de teren, dacă nu se ocupă ei”. Raportat la valoarea de 105.000 euro solicitată pentru o casă în loc. Biled în anul 2009, instanța apreciază că ar fi disproporționat de mare, dacă ar avea ca obiect doar un teren de 270mp + 270 mp.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, atât martorii propuși de reclamantă cât și cât și de pârâți, reține că după încheierea promisiunii reclamanta s-a prezentat însoțită de mai multe persoane la imobil, în scopul ca aceștia din urmă să-l vizioneze în vederea vânzării lui. În legătură cu faptul că părțile au convenit ca reclamanta să găsească cumpărători pentru imobil, relevantă este declarația martorului P. T., cumnatul pârâților, persoană care avea cheia casei. Toți martorii afirmă că reclamanta și acei posibili cumpărători au pătruns în curtea imobilului, ceea ce determină convingerea instanței că martorul nu putea permite accesul nici unei persoane în imobil fără știrea pârâților. Aceasta este susținută de declarația martorului P. T., care a afirmat că nu a deschis poarta casei decât informându-l de fiecare dată pe pârât. Or, în această situație este evident că, din moment ce reclamanta a dus mai mulți potențiali cumpărători la casă, nu făcea acest lucru fără ca pârâții să știe și să fie de acord.
Asupra acordului pârâților ca reclamantă să se ocupe de vânzarea casei, instanța și-a format convingerea că acest acord a existat. Urmează a analiza în continuare ce a determinat pârâții să fie de acord cu propunerea reclamantei de a găsi cumpărători pentru imobilul proprietatea lor.
Din declarația martorului P. T. reține că între reclamantă și pârâți a intervenit înțelegerea ca reclamanta să aducă clienți, iar în situația în care se punea problema încheierii unui contract de vânzare cumpărare pârâtul să vină din Germania să încheie actul la notar.
Din succesiunea evenimentelor ce au generat prezentul litigiu, evenimente relatate de martorii audiați în cauză, reține că reclamanta a fost în eroare asupra suprafeței de teren ce urma să facă obiectul contractului de vânzare cumpărare, având reprezentarea că va cumpăra întreaga suprafață de teren aferentă casei și grădinii din Biled nr. 368, jud. T.. De altfel la momentul 2009, prețul de vânzare a unui imobil similar, cu o suprafață de teren de 540 mp. era mult mai mic, iar din probele administrate rezultă că reclamanta a avut reprezentarea că va cumpăra cu prețul de 105.000 euro întreaga suprafață de teren aferentă gospodăriei.
Un alt aspect ce trebuie lămurit este cel legat de înțelegerea privind predarea cheilor. Din declarațiile martorilor și răspunsurile părților la interogatoriu reține că deși se intenționa de către pârâți să predea cheile imobilului reclamantei, nu a u mai fost predate. Astfel cum rezultă din probele administrate, între părți a intervenit o nouă înțelegere, respectiv aceea ca reclamanta să găsească cumpărători pentru imobil, urmând să-și recupereze suma achitată drept avans.
Având în vedere prevederile art. 948 C.civ, care stabilesc condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții coroborate cu dispozițiile art. 953 ce prevede „ consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare” și 954 C.civ. ce dispun că eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției” va admite acțiunea formulată de reclamantă și va constatat nulitatea promisiunea de vânzare cumpărare legalizată sub nr. 1471/18.05.2009 la BNP S. Sivia.
Asupra acțiunii reconvenționale având ca obiect rezilierea promisiunii de vânzare cumpărare in mod unilateral conform clauzei de dezicere, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 1020 C.civ., “conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz ca cand una din parti nu indeplineste angajamentul sau”, potrivit art. 1021 C.civ. contractul nefiind desfiintat de drept, in acest caz, desfiintarea trebuind “sa se ceara inaintea justitiei.”
Condițiile prevăzute de textul legal mai sus invocat pentru a constata rezoluțiunea promisiunii de vânzare cumpărare nu sunt îndeplinite, deoarece nu putem vorbi de o conduită culpabilă a reclamantei pârâte reconvenționale atâta vreme cât convenția în discuție este un act nevalabil.
Având în vedere aceste considerente mai sus arătate, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali ca neîntemeiată.
Având în vedere faptul că acțiunea urmează a fi admisă, iar reclamanta a beneficiat de acordarea ajutorului public judiciar prin scutire de la plata taxei judiciar de timbru, în baza prevederilor art. 18 din OUG nr. 51/2008 au fost obligați pârâții la plata către stat a sumei de 8626 lei.
Împotriva sentinței civile nr._/07.12.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, au declarat apel pârâții W. J. si W. F., solicitând admiterea apelului, in principal anularea hotărârii si trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond, iar in subsidiar modificarea in tot a hotărârii pronunțate in sensul respingerii acțiunii si admiterii cererii reconventionale, in consecința sa se constate ca fiind desființat antecontractul de vanzare-cumparare, unilateral, conform clauzei de dezicere inserata in acesta, cu cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru si onorariu avocat, chitanțe anexate prezentelor), pentru următoarele motive:
In principal, s-a solicitat instanței de apel sa dispună anularea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare, in baza art.297 al.1 c.pr.civila, deoarece instanța de fond nu a judecat in fond pricina, in sensul ca nu s-a pronunțat motivat asupra cererii reconventionale, singura motivație din considerentele hotărârii fiind in ceea ce privește cererea principala.
In subsidiar, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșita a legii, o interpretare eronata a probelor, hotărârea judecătoreasca conținând inclusiv motive contradictorii si străine de natura pricinii.
Motive de nelegalitate.
In mod eronat s-a reținut ca temei al admiterii acțiunii eroarea asupra substanței obiectului convenției, ca temei al admiterii acțiunii si respingerii cererii reconventionale.
In prima parte a motivării hotărârii, se susține ca intre parti ar fi intervenit o înțelegere verbala, nereala de altfel, prin care părțile contractante ar fi stabilit modificarea si completarea clauzelor antecontractului, in sensul acordării unui pretins mandat reclamantei intimate sa vanda imobilul. Chiar daca aceasta susținere ar fi adevărata, aceasta stare de fapt si de drept nu constituie eroare care sa atragă nulitatea contractului, ci eventual o modificare a obiectului antecontractului prin inlocuirea unor obligații cu alte obligații, ceea ce constituie in mod evident o novatie, ceea ce reprezintă o convenție a pârtilor in sensul art. 969 c.civil si nu o cauza de nulitate a antecontractului încheiat de parti. Oricum, susținerile reclamantei intimate sunt neconforme cu realitatea. Din moment ce pentru vanzarea-cumpararea imobilului s-a incheiat act scris, tot in scris s-ar fi incheiat si mandatul pentru vânzarea imobilului de către reclamanta intimata, forma scrisa si autentica fiind ceruta de dispozițiile art.1553 c.civil, art. 58 din legea 36/1995. Demn de menționat ca relațiile dintre parti nu erau atat de apropiate ca sa fie imposibilitate morala de preconstituire a unui inscris in acest sens (intrucat vânzarea unui imobil este obligatoriu a se realiza printr-un act autentic). In continuare, nefondat retine instanța in lipsa probelor si neinvocat de reclamanta ca prețul din contract era exagerat, reclamanta intimata fiind in eroare cu privire la acesta, raportat la suprafața de teren.
Acest aspect nu este de asemenea adevărat, au dobândit gratuit dreptul de proprietate asupra intregului teren (fapt pe care s-a obligat si parata intimata sa il faca dupa cumpărarea imobilului). Chiar in ipoteza existentei unei atare situații, fiind vorba de o falsa reprezentare care cade asupra valorii economice a contraprestatiei, ar putea constitui o eroare lezionara, care insa nu este supusa regulilor de la eroarea grava (error in substantiam), ci regulilor de la leziune ca viciu de consimțământ, fapt pentru care majorul nu va putea obține anularea actului juridic astfel incheiat.
Reclamanta intimata era majora la încheierea antecontractului, astfel ca nici acest motiv nu poate fi primit. Desi motivele mai sus expuse, mentionate in motivarea hotărârii nu constituie eroare in substantiam, instanța in mod nelegal, motivează admiterea acțiunii in finalul considerentelor hotărârii pe eroarea asupra substanței obiectului convenției, fara a indica in concret care sunt calitățile obiectului contractului determinate pentru parti in lipsa cărora nu s-ar fi incheiat convenția.
Obiectul convenției este foarte clar si precis delimitat, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat in ., nr.368, inscrise in CF 1435 Biled, nr.top. 443/a/1-444/a/1/a, loc de casa in suprafața de 270 mp si nr.top. 443/a/2-444/b/1/a loc de casa in suprafața de 270 mp si CF 2084 Biled, nr.top. 443/a/1-444/a/1/b, teren intravilan in suprafața de 270 mp cu casa si nr.top.443/a/1-444/b/1/b teren intravilan in suprafața de 270 mp cu casa si a contraprestatiei reprezentând prețul stabilit (construcție si teren in suprafața de io8omp).
Nu pot fi primite apărări cu privire la teren, întrucât dreptul de a-l dobândi in proprietate cu titlu gratuit de proprietarul construcției este un drept izvorât din lege, respectiv legea 18/1991, fapt care s-a si întâmplat anterior pronunțării hotărârii atacate. Instanța de fond a ignorat aceste aspecte, așa cum ignora si faptul ca in realitate reclamanta intimata invoca o pretinsa necunoaștere a legii, aceea ca atât apelanții cat si ea dupa cumpărarea construcției, putea sa solicite cu titlu gratuit proprietatea asupra diferenței de teren aflate in proprietatea Statului R.. Aspectele cu privire la suprafața de teren fiind discutate înaintea semnării înțelegerii cu privire la vânzarea imobilului si probate de către apelanți cu martori si cărțile funciare in baza cărora s-a incheiat promisiunea de vânzare cumpărare.
Instanța de fond a reținut greșit starea de fapt reala si a interpretat greșit probatoriul administrat in cauza.
Asa cum s-a arătat in cererea reconventionala, intre apelanți si intimata S. M., a intervenit înțelegerea de vânzare-cumpărare a imobilelor situate in ., nr.368, inscrise in CF 1435 Biled, nr.top 443/a/1-444/a/1/a, loc de casă in suprafațaă de 270 mp si nr.top 443/a/2-444/b/1/a loc de casă în suprafață de 270 mp si CF 2084 Biled, nr.top 443/a/1-444/a/1/b, teren intravilan in suprafață de 270 mp cu casa și nr.top443/1/1-444/b/1/b teren intravilan in suprafață de 270 mp cu casă, cu prețul de 105.000 euro. Ulterior la data stabilita de comun acord cu intimata, respectiv la 18.05.2009, s-au prezentat la BNP S. S. unde au incheiat Promisiunea Bilaterala de Vanzare-Cumparare, legalizata sub nr. 1471/18.05.2009, cu privire la imobilele mai sus menționate.
Conform promisiunii încheiate, au stabilit de comun acord vânzarea imobilelor la prețul de 105.000 euro, din care intimata a plătit un avans de 50.000 euro, urmând ca la data de 30.04.2010 sa incheie contractul autentic de vânzare-cumpărare, data la care intimata urma sa achite prețul total stabilit conform promisiunii.
In lunile iunie si iulie 2009, a constat prin intermediul internetului ca intimata a dat anunț de vânzare a imobilului sus menționat la suma de 130.000 euro. Intimata dăduse acest anunț imobiliar, deoarece din curiozitatea de a afla cine îi scoate la vânzare imobilele deja promise reclamantei intimate, a rugat o cunoștința, martorul C. N., audiat in fata instanței de fond, sa sune la numărul telefonic indicat in anunț. In urma convorbirii, reclamanta intimata, prezentându-se ca proprietara a imobilelor, a dat detalii cu privire la acestea si a confirmat ca imobilele sunt de vânzare, chiar daca intre apelanti si aceasta exista o promisiune de vânzare-cumpărare.
Astfel, reclamanta intimata, cu rea credința, incerca sa vanda un bun ce nu-i aparținea, in lipsa unui mandat din partea noastră, a proprietarilor contrar celor susținute de instanța de fond in motivarea hotărârii. Dupa câteva luni de la acest incident, a primit o scrisoare din partea reclamantei intimate in care se plângea de faptul ca nu mai poate achiziționa imobilele, chiar daca isi dorește casa pentru ca este foarte frumoasa, datorita faptului ca nu poate achita prețul integral al acestora. Totodată recunoaște ca odată cu încheierea promisiunii de vanzare-cumparare aveau dreptul de a retine suma achitata ca si avans, iar aceasta obligația de a achita prețul total al imobilelor. Mai mult, solicita in repetate rânduri sa-i incheie o procura de vânzare a imobilelor, pentru a-si putea recupera banii achitați cu titlu de avans. Instanța de fond in motivarea hotărârii nu amintește in niciun fel de toate înscrisurile provenite de la intimata, depuse de subsemnații in probatiune, înscrisuri in urma cărora instanța putea sa isi formeze convingerea ca intimata nu s-a aflat in eroare asupra substanței obiectului si mai mult intimata in urma anunțurilor de vânzare publicate, a considerat ca valoarea imobilului este mai mare decât cea stabilita ca pret al convenției, respectiv de 130.000 euro si nicidecum asa cum motivează instanța de fond, dupa propria convingere ca prețul de achiziție al imobilului era exagerat raportat la 2009; nu au avut nicio înțelegere scrisă sau verbala cu reclamanta intimata, prin care sa fie de acord cu vânzarea de către aceasta a imobilului promis spre vânzare către acesteia, deoarece erau conștienți de valoarea promisiunii de vanzare-cumparare incheiata si nu doreau sa fie in culpa in situația in care nu s-ar mai fi putut onora cele stabilite in promisiune, convingerea instanței de fond cu privire la acordul dintre parti pentru vânzarea imobilului de către intimata înaintea încheieri contractului de vânzare cumpărare, fiind total eronata.
Or, conform promisiunii de vânzare-cumpărare, conform clauzei de dezicere, ar fi fost obligați la plata dublului sumei achitata ca si avans, daca contractul de vanzare-cumparare nu s-ar mai fi incheiat din culpa apelantilor.
Instanța de fond si-a format greșit convingerea existenti unei alte intelegeri doar din susținerile reclamantei intimata, cu ocazia interogatoriului. Este adevărat, asa cum rezulta si din scrisorile trimise de către reclamanta intimata, scrisori depuse la dosarul cauzei si neluate in calcul de către instanța de fond, ca aceasta a incercat in nenumărate rânduri chiar si prin intermediul unor alte persoane sa îi convingă sa o lăse sa vanda imobilul unor alti potențiali cumpărători, dar niciodată nu au fost de acord cu aceste solicitări. De fiecare data cand reclamanta intimata venea cu astfel de propuneri ii aduceau la cunoștința despre promisiunea incheiata si ii comunica faptul ca dupa ce se va incheia contractul de vanzare-cumparare si aceasta va deveni proprietara, poate sa vanda imobilul la cine si cu ce pret dorește, insa sa nu îi forțeze pe ei sa-i dea procuri prin care sa fie de acord ca aceasta sa vanda imobilul promis.
Observând atitudinea acesteia, au notificat-o la data de 12.04.2010, prin intermediul B. S. T., sa se prezinte la data stipulata in promisiune la BNP S. S. sa incheie contractul autentic de vanzare-cumparare.
La data de 30.04.2010, s-au prezentat la BNP S. S. in vederea încheierii contractului autentic. Aici, reclamanta intimata promitenta-cumpărătoare a declarat ca nu mai dorește achiziționarea imobilelor deoarece se afla in imposibilitatea de a achita prețul total al vanzarii-cumpararii, respectiv suma de 55.000 euro. Constatandu-se acest fapt, s-a incheiat încheierea de certificare nr. 1137/30.04.2010 semnata si de reclamanta.
Atat la data încheierii de certificare, cat si dupa aceasta data, au existat nenumărate telefoane de amenințare din partea reclamantei intimata, mesaje si scrisori atat la adresa apelantilor, cat si la cea a martorilor aflați la data încheierii înțelegerii de vanzare-cumparare, aspect relatat si de martorii audiați.
Chiar daca situația juridica a imobilului la data încheierii promisiunii a fost evidenta ca urmare a publicității imobiliare, instanța de fond a apreciat ca intimata s-a aflat in eroare fara a constata ca reclamanta intimata isi invoca propria culpa. Asa cum a declarat si martorul B. M., reclamanta intimata avea posibilitatea oricând, chiar si inainte de încheierea promisiunii de vanzare-cumparare la BNP sa solicite la OCPI T. cărțile funciare ale imobilelor ce făceau obiectul înțelegerii, insa acest lucru nu a fost realizat, mai ales ca martorul, având calitatea de avocat a declarat ca se ocupa de afacerile juridice ale reclamantei.
Nici la momentul incheierii convențiilor si nici la biroul notarului-cand a invocat ca singur motiv pentru care refuza sa încheie contractul de vanzare-cumparare autentic ca fiind lipsa disponibilităților financiare-reclamanta intimata nu a învederat acest aspect.
In al doilea rand, o verificare simpla a construcțiilor ar fi condus la concluzia ca, asa cum rezulta si din fotografiile anexate la dosar, imobilul este construit din cărămida, cele susținute de reclamanta intimata fiind simple afirmații nereale făcute pentru ca aceasta sa poată invoca susținuta error in substantiam ca temei al nulității relative invocate si nedovedite pe parcursul judecării in fond.
Ca susținerile referitoare la materialul de construcție sunt nereale rezulta din chiar anunțul de vânzare a imobilului dat de reclamanta intimata conform celor mai sus arătate, aceasta descriind imobilul ca fiind o "construcție solida", lucru ce rezulta si din scrisoarea trimisa către parați si anexata prezentei.
Cărțile funciare au fost prezentate reclamantei de la data la care a venit sa vada imobilele, cârti funciare pe care le-am prezentat la data incheierii intelegerii, precum si notarului public, deoarece asa cum rezulta din interogatoriul luat intimatei cat si din declarațiile martorului prezent la incheierea promisiunii, aceasta a fost redactata la BNP S. S. in baza cărților funciare depuse la solicitarea instanței de fond. F. de motivarea cerererii introductive a reclamantei intimate, prin care aceasta solicita constatarea nulității relative pentru eroare cu privire la situația juridica si la substanța imobilului, solicitând a se observa ca din probele incuviintate si administrate in fata instanței de fond, intimata nu a mai dorit încheierea contractului de vânzare -cumpărare in forma autentica deoarece nu i-a fost predata posesia imobilului si totodată dreptul de a-l putea vinde mai departe, or o asemenea intelegere nu a existat intre parti.
Chiar daca s-au opus audierii martorului P. T., deoarece acesta este cumnatul apelanților, instanța de fond pe parcursul dezbaterilor a revenit cu privire la probele incuviintate si a solicitat ca acest martor sa fie audiat. Instanța de fond si-a format toata convingerea si a motivat hotărârea apelata tinand cont doar de declarația acestui martor, chiar daca acesta a si declarat, in fata instanței de fond, ca este in dușmănie cu apelanții si nu isi vorbesc de mai mult timp, nu a participat la incheierea înțelegerii sau a promisiunii de vanzare-cumparare, fiica acestuia H. S., a semnat intelegerea dintre parti la rubrica martor.
F. de motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii pronunțate, in sensul respingerii acțiunii si admiterii cererii reconventionale.
In drept, art. 969, art.1553 c.civil, art. 58 din Legea 36/1995, art.282-298 c.pr.civila etc.
Reclamanta intimată S. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului promovat de către apelanți ca fiind netemeinic si nelegal pentru următoarele motive:
Apelanții sustin ca motive de nelegalitate faptul ca instanța de judecata a greșit atunci cand a apreciat ca intre parti ar fi intervenit o înțelegere verbal cu privirea la o eventuala punere in vânzare a imobilului.
Martorul audiat in cauza sub acest aspect, si anume D. P., a arătat ca apelanții si-au dat acordul privind vânzarea imobilului către o alta persoana, lasand cheile imobilului acestuia pentru a deschide imobilul. Martorul a confirmat cele de mai sus si ca la un moment data parații s-au răzgândit si n-au mai vrut sa se vanda imobilul asa cum se intelesesera anterior. Acesta a confirmat faptul ca intimata a găsit cumpărători la casa, dar din cauza poziției apelanților casa nu a putut fi văzuta in interior si drept urmare nici vânduta.
O alta apărare invocata de apelați este aceea ca avea posibilitatea sa dobândească cu titlu gratuit terenul pe care apelanții i l-au promis spre vânzare. Intre reclamantă si apelanți s-a incheiat un act numit " înțelegere" prin care aceștia ii " vindeau imobilul cu numărul 368 jud. T., corn. Biled cu 2 CF -CF NR 2084fimobin, CF NR 1435(loc de casa) la prețul de 105.000 Euro". Tranzacția urma sa se faca in schimbul sumei de 105.000 Euro din care la data încheierii actului s-a achitat suma de 10.000 Euro, iar suma de 40.000 Euro urma sa se achite la data la care era încheiata o promisiune de vânzare cumpărare in forma autentica.
Promisiunea bilaterala de vânzare cumpărare in forma autentica s-a încheiat la data de 18.05.2009, la BNP S. S..
Nu are relevanta daca reclamanta putea sau nu sa dobândeasca gratuit terenul proprietatea statului roman, are relevanta faptul ca ea era in eroare asupra suprafeței de teren aferenta casei. Apelanții au prezentat situația juridica a terenului, astfel incat reclamanta sa aibă convingerea ca acest teren este proprietatea lor.
Apelanții sunt de rea credința, aceștia atât prin cererea reconvenționala cat si prin cererea de apel invoca faptul ca niciodată nu au discutat cu reclamanta despre punerea in vânzare a imobilului si ca ea cu rea credința a încercat sa-l vandă.
La data încheierii actului denumit "înțelegere" a convenit cu apelanții sa-i predea cheile imobilului, aceștia fiind de acord sa se realizeze acest lucru după ce ei isi vor sărbători nunta de argint. După ce s-a încheiat promisiunea de vânzare cumpărare, apelanții n-au mai vrut sa-i predea cheile imobilului, fapte atestate de martorii propuși si audiați in cauza. Faptul ca apelanții n-au mai vrut predarea cheilor a fost atestat si de martorul paraților C. M..
Pentru aceste considerente, a solicitat respingerea apelului promovat de apelanți ca netemeinic.
În drept art. 115-119 C. proc. Civ.
In apel a fost incuviintata si administrata proba cu martora H. S. pentru apelanti.
Tribunalul a apreciat ca apelul este fondat.
Procedand la analiza motivelor de apel, a dispozitiilor legale incidente, a sustinerilor partilor si a sentintei civile ce face obiectul controlului judiciar pendinte, instanta urmeaza a admite apelul formulat in cauza, apreciind ca, in pofida faptului ca prima instanta a retinut, in mod corect, invocarea in cauza de fata a doua motive de nulitate a promisiunii de vanzare-cumparare perfectata intre partile litigante, respectiv omisiunea promitentilor de a o informa pe beneficiara cu privire la intinderea suprafetei de teren detinuta in proprietate, ca si informarea eronata a acesteia in ce priveste materialul de constructie din care este edificata constructia (exclusiv din caramida si nu din caramida si vaiuga, cum ar fi in realitate), din analiza intregului material probator existent la dosarul cauzei si a considerentelor ce au fundamentat sentinta pronuntata, tribunalul constata ca judecatoria nu a procedat la cercetarea temeiniciei celui de-al doilea motiv de invaliditate a conventiei, preocupandu-se in mod exclusiv de verificarea celui dintai.
In apel, chiar martorul promitentilor a declarat ca acestia din urma i-au prezentat reclamantei casa ca fiind construita din caramida, astfel incat acest aspect a fost avut in vedere la incheierea promisiunii si la negocierea pretului de vanzare.
Corespunde adevarului ca in ipoteza invederarii mai multor motive de nulitate, in situatia in care instanta gaseste ca intemeiat pe unul dintre acestea, nu mai este necesar sa analizeze prin hotarare si temeinicia celorlalte, insa aceasta nu exonereaza pe judecator de obligatia procedurala a administrarii probelor pertinente pentru cercetarea situatiei de fapt ce sustine toate motivele invocate.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat, motivul de anulabilitate retinut ca incident, rezidand in omisiunea de informare cu privire la intinderea suprafetei de teren detinuta in proprietate de catre apelantii-parati (si susceptibil mai degraba de calificare ca error in personam –eroare asupra calitatii de proprietari a acestora- sau dol prin omisiune, in functie de atitudinea subiectiva a promitentilor) nu subzista in raport de ansamblul probator administrat in prima instanta si complinit in calea de atac a apelului si din care rezulta ca atat in timpul negocierilor purtate intre parti, cat si la momentul redactarii si legalizarii inscrisului constatatator al promisiunii, reclamantei-beneficiare i-au fost puse la dispozitie extrasele de carte funciara si, respectiv, notarul public a dat citire continutului actului inainte de a purcede la legalizarea semnaturilor partilor.
Mai mult, . carte funciara, orice persoana ce intentioneaza a achizitiona un imobil are obligatia de a depune diligentele minimale de a se informa cu privire la situatia juridica a bunului, prin solicitarea extraselor de carte funciara, neputandu-se sustine ca atare eroarea in aceasta privinta; in plus, relativ la o eventuala eroare provocata sub aspectul analizat, al calitatii de proprietar asupra intregii suprafete de teren, numai in ipoteza folosirii de manopere dolosive pentru deformarea realitatii s-ar fi putut retine dolul din partea partii cocontractante, ipoteza ce, de asemenea, nu se verifica in speta.
Se impune nuantarea statuarilor primei instante in ce priveste acordul partilor pentru gasirea de potentiali cumparatori de catre reclamanta, in sensul ca acesta a avut valoarea unei simple conditii rezolutorii a conventiei: in situatia identificarii unor astfel de clienti si al perfectarii vanzarii, efectele promisiunii dintre partile litigante ar fi incetat retroactiv.
In fine, tribunalul apreciaza ca fiind corecta solutia de respingere a cererii reconventionale, in pofida motivarii ei eronate (motivarea eronata nu este echivalenta insa cu lipsa de motivare, existand posibilitatea substituirii acesteia, astfel incat acesta nu poate fi retinut ca motiv de desfiintare cu trimitere spre rejudecare).
Paratii-reclamanti au solicitat a se constata ca, prin recunoasterea de catre reclamanta-parata a imposibilitatii de perfectare a contractului din cauza nedetinerii diferentei de pret (situatie consemnata de notarul public in incheierea de certificare), a fost activata clauza de dezicere inserata de parti in cuprinsul promisiunii si, pe cale de consecinta, promisiunea a fost reziliata (denuntata) in mod unilateral de catre beneficiara.
Ca atare, in mod gresit s-a cantonat prima instanta pe dispozitiile art.1020-1021 C.civ. si a motivat solutia de respingere pe inexistenta culpei contractuale a reclamantei, in conditiile in care era necesar a se observa ca s-a sustinut denuntarea unilaterala, insa situatia neperfectarii contractului din cauza nedetinerii diferentei de pret nu este echivalenta cu dezicerea de contract, ci poate constitui, eventual, motiv de rezolutiune pentru neexecutarea culpabila a conventiei, sanctiune a carei aplicare promitentii nu au solicitat-o.
In orice caz, atat denuntarea unilaterala a unei conventii sinalagmatice, cat si rezolutiunea acesteia pentru neexecutare culpabila presupun existenta unei conventii valabil incheiate si cercetarea acestei validitati prevaleaza.
Pentru aceste considerente si in temeiul dispozitiilor legale iterate, in temeiul art.296 C.proc.civ., tribunalul a admis apelul formulat si potrivit art. 297 alin. 1 C.proc.civ., fata de neantamarea in tot a fondului procesului, a dispus anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanța de fond, Judecatoria Timisoara, in rejudecare, instanta urmand a pune in discutie si oportunitatea efectuarii unei expertize in constructii pentru stabilirea materialului de constructie din care este edificata constructia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, pârâții – reclamanți reconvenționali W. J. și W. F., motivat în drept cu disp.art.304 pct.9 C.pr.civ. rap.la art.312 lin.2 C.pr.civ.
Critica principală formulată de către recurenți a vizat aplicarea greșită de către tribunalul a instituției anulării sentinței instanței de fond, respectiv a disp.art.297 C.pr.civ., care în opinia pârâților – reclamanți reconvenționali era inoperantă în speță datorită circumstanțelor particulare, în special datorită faptului că judecarea apelului a debutat la 14.03.2012 și s-a finalizat la 13.06.2012, iar vreme de 3 luni, instanța de apel a procedat la administrarea de probe și a făcut o reevaluare a întregului material probator, concomitent cu considerații ample legate de fondul litigiului, așa cum apar reproduce acestea în cuprinsul considerentelor deciziei recurate.
În subsidiar, recurenții au solicitat ca în urma admiterii recursului domniilor lor să se dispună modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale.
Intimata S. M., deși legal citată nu a formulat întâmpinare în termen, însă la data de 25.10.2012 a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând recursul pârâților – reclamanți reconvenționali W. J. și F., prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de aceștia, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 alin.2 și 5 C.pr.civ. și cu observarea disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., va constata că acesta este întemeiat.
În acest sens, Curtea va constata că tribunalul a aplicat în mod eronat disp.art.297 C.pr.civ., în sensul anulării sentinței apelate, în condițiile în care această instituție a anulării reprezintă o situație de excepție, reformată esențial prin Legea nr.202/2010 și poate fi aplicată în condiții excepțional și restrictive, numai în ipoteza în care instanța de fond nu a soluționat fondul litigiului dedus judecății.
Astfel, textul art. 297 C.pr.civ. prevede textual că în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, afară de cazul când constată propria sa competență. În acest caz, precum și atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare.
Or, este lesne de observat în speță că Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr._/2011 a realizat o judecată pe fondul cauzei, în raport cu acțiunea principală de constatare a nulității unui convenții, după cum a analizat din aceeași perspectivă și cererea reconvențională, ajungând la concluzii tranșante și explicite pe fondul cauzei, după administrarea unui probatoriu vast, într-o judecată care s-a desfășurat pe parcursul unui interval de 1 an și jumătate.
Ori, în astfel de circumstanțe, tribunalul nu putea în niciun caz să aprecieze că prima instanța ar fi soluționat litigiul fără a cerceta fondul cauzei și în același context, dacă tribunalul ar fi avut nedumeriri ori dacă aprecia că se impune suplimentarea probatoriului ori dacă se impune analizarea convenției dintre părți și dintr-o altă perspectivă decât art.1020-1021 C.civ., atunci putea el însuși să realizeze toate aceste demersuri chiar în calea de atac a apelului, care și-a păstrat caracterul devolutiv, astfel încât nu ar fi fost afectate drepturile procesuale ale părților litigante.
De aceea, Curtea va împărtăși și opinia recurenților, potrivit cu care anularea sentinței judecătoriei era inoperantă în speță, date fiind circumstanțele particulare și în special datorită faptului că judecarea apelului a debutat la 14.03.2012 și s-a finalizat la 13.06.2012, iar vreme de 3 luni, instanța de apel a procedat la administrarea de probe și a făcut o reevaluare a întregului material probator, concomitent cu considerații ample legate de fondul litigiului, așa cum apar reproduse acestea în cuprinsul considerentelor deciziei recurate.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 alin.5 C.pr.civ. rap.la art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâții – reclamanți reconvenționali W. J. și W. F. împotriva deciziei civile nr.500/13.06.2012 pronunțată de tribunalul T. în dosarul nr._, pe care o va casa și va trimite dosarul la Tribunalul T. în vedere rejudecării apelului, pe fond.
Va constata că în această etapă procesuală nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâții W. J. și W. F. împotriva deciziei civile nr. 500/13.06.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Casează decizia recurată și trimite dosarul la Tribunalul T., în vederea rejudecării apelului pe fond.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2012.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A.-M. N. C. P. M. G.
GREFIER,
S. C.
Red. C.P. – 06.11.2012
Tehnored. S.C. – 2 ex./09.11.2012
Tribunalul T., Judecători: L. D., D. H.
Judecătoria Timișoara, Judecător: G. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2092/2012. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2361/2012. Curtea de... → |
|---|
