Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2361/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2361/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-11-2012 în dosarul nr. 2361/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2361
Ședința publică din 20 noiembrie 2012
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele Ț. M. G. și D. O. C. împotriva sentinței civile nr. 843/06.06.2012 pronunțată de T. C.-S. – Secția I civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția G. a Finanțelor P. C.-S., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantele recurente av. B. L. A. în substituirea av. B. L. C. P., lipsă fiind pârâtul.
M. Public este reprezentat de procuror B. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantelor recurente depune la dosar un set de acte din dosarul nr. 6919 eliberate de C.N.A.S. la data de 12.09.2012, acte ce atestă condamnarea cu caracter politic la care a fost supus tatăl reclamantelor, nu și dovada bunurilor enumerate ca pretins a fi fost confiscate de la antecesorii lor concomitent sau imediat după luarea măsurii abuzive de deportare a lor în B..
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantelor recurente solicită admiterea recursului, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, reținerea cauzei și modificarea sentinței recurate cu consecința admiterii acțiunii și a petitului privind daunele materiale.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
P. sentința civilă nr. 843/06.06.2012 T. C.-S. – Secția I Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantele D. O. C. și Ț. M. G. față de pârâtul S. R..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin acțiunea civilă înregistrată la T. C.-S. sub nr._ la data de 04.12.2009, reclamanta D. O. C. (fostă C.) a chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția G. a Finanțelor P. C.-S., solicitând instanței prin hotărârea ce o va da, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 750.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit în urma strămutării (deportării) reclamantei, a tatălui și bunicului acesteia, respectiv defunctul M. (fost C.) Ș., decedat la data de 22.12.1968, strămutat în perioada 18.06._77 și defunctul M. I., decedat la data de 11.04.1952, strămutat în perioada 18.06._52, în B..
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost deportată în B., împreună cu tatăl și bunicul său.
Deportații au fost urcați în vagoane concepute pentru transportul vitelor, iar după mai mult de o săptămână au ajuns în mijlocul Bărăganului, într-un câmp, unde erau marcate locuri de casă cu țăruși. Străzile și locurile de casă s-au repartizat pe etnii, statul a dat deportaților chirpici, tocuri de uși și ferestre și aceștia au fost invitați să își ridice singuri locuințele. În funcție de numărul de copii, fiecare familie trebuia să contribuie cu chirpici și pentru construirea dispensarului, a școlii și a sfatului popular.
Calvarul deportării a luat sfârșit în anul 1956, când deportații au primit permisiunea de a se reîntoarce la căminele lor, pe care le-au regăsit devastate sau ocupate de membrii de partid, care nu voiau să le părăsească.
Daunele morale suferite sunt antrenate în principal prin faptele care aduc atingere drepturilor personale nepatrimoniale, dar și de vătămările care își găsesc expresia chiar în durerea fizică încercată de victimă.
P. deportare, dreptul la imagine al componenților întregii familii a celui deportat, inclusiv a urmașilor, a fost grav afectat, având ca rezultat excluderea din viața socială și politică a comunității și fiind de natură a îngreuna accesul la educație, la un loc de muncă corespunzător pregătirii ori mai bine remunerat, îngreunând viața membrilor familiei în societate sub toate aspectele.
Și viața economică a familiei a fost grav și iremediabil vătămată, toate familiile fiind afectate în mai mare sau mai mică măsură în ce privește dezvoltarea ulterioară, fapt ce a creat suferințe fizice și psihice a căror reparare se impune.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr.221/2009, art.8 și următoarele din C.E.D.O., Decretul-lege nr.118/1990, O.U.G. nr.214/1999.
La termenul de judecată din 20.01.2010, reclamanta și-a precizat cererea, în sensul că solicită obligarea pârâtului S. R. la plata despăgubirilor pentru prejudiciul material suferit, arătând că în urma strămutării reclamanta și familia acesteia, au fost privați de bunurile ce le aparțineau, fără a li se plăti vreo despăgubire, bunuri pe care le evaluează la valoarea totală de 300.000 lei, în temeiul art.5 pct.1 lit.b din Legea nr.221/2009. Ulterior își precizează din nou cererea, în sensul că solicită 2.500.000 euro, despăgubiri materiale.
P. acțiunea civilă înregistrată la T. C.-S. sub nr._ la data de 04.12.2009, reclamanta Ț. M. G. (fostă M.) a chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția G. a Finanțelor P. C.-S., solicitând instanței prin hotărârea ce o va da, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 750.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit în urma strămutării tatălui și bunicilor reclamantei, respectiv defunctul M. Ș., decedat la data de 22.12.1968, strămutat în perioada 18.06._77, defunctul M. I., decedat la data de 11.04.1952 strămutat în perioada 18.06._52 și M. E., decedată la data de 13.01.1978, strămutată în perioada 18.06._55, în B..
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că tatăl și bunicii săi au fost deportați în B..
Deportații au fost urcați în vagoane concepute pentru transportul vitelor, iar după mai mult de o săptămână au ajuns în mijlocul Bărăganului, într-un câmp, unde erau marcate locuri de casă cu țăruși. Străzile și locurile de casă s-au repartizat pe etnii, statul a dat deportaților chirpici, tocuri de uși și ferestre și aceștia au fost invitați să își ridice singuri locuințele. În funcție de numărul de copii, fiecare familie trebuia să contribuie cu chirpici și pentru construirea dispensarului, a școlii și a sfatului popular.
Calvarul deportării a luat sfârșit în anul 1956, când deportații au primit permisiunea de a se reîntoarce la căminele lor, pe care le-au regăsit devastate sau ocupate de membrii de partid, care nu voiau să le părăsească.
Daunele morale suferite sunt antrenate în principal prin faptele care aduc atingere drepturilor personale nepatrimoniale, dar și de vătămările care își găsesc expresia chiar în durerea fizică încercată de victimă.
P. deportare, dreptul la imagine al componenților întregii familii a celui deportat, inclusiv a urmașilor, a fost grav afectat, având ca rezultat excluderea din viața socială și politică a comunității și fiind de natură a îngreuna accesul la educație, la un loc de muncă corespunzător pregătirii ori mai bine remunerat, îngreunând viața membrilor familiei în societate sub toate aspectele.
Și viața economică a familiei a fost grav și iremediabil vătămată, toate familiile fiind afectate în mai mare sau mai mică măsură în ce privește dezvoltarea ulterioară, fapt ce a creat suferințe fizice și psihice a căror reparare se impune.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr.221/2009, art.8 și următoarele din C.E.D.O., Decretul-lege nr.118/1990, O.U.G. nr.214/1999.
La termenul de judecată din 08.03.2010, reclamanta Ț. M. G. a formulat precizare de acțiune, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 2.500.000 euro, drept despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor pierdute ca efect al măsurii administrative. La termenul din 06.06.2012 reclamanta solicită suma de 2.500.000 lei, despăgubiri materiale și morale.
Arată că la momentul strămutării, tatăl și bunicii paterni ai reclamantei au fost obligați să abandoneze casa în care locuiau, mobilată corespunzător, și care la întoarcere a fost găsită într-un avansat stadiu de degradare, precum și alte bunuri, după cum urmează: mijloace de transport – 2 trăsuri,1 caleașcă, 2 sănii; mașini și utilaje – 1 cazan de țuică, 1 teasc de struguri, 1 batoză cereale, 1 locomotivă aburi, 2 selectoare, 1 mașini de curățat porumb, 2 pluguri, 2 grape; bunuri de uz gospodăresc -1 butoi 10.0000 l., 3 putini 7.000 l., 2 putini 5.000 l., 15butoaie 500 l., 10 butoaie 300 l., 12 butoaie 200 l.; parc zootehnic – 2 cai, 95 oi, 1 junincă; produse agricole și băuturi – 7.000kg.orz, 1.200 l. țuică, 300l. vin; materiale construcții – 10.000 bucăți cărămidă arsă, 4 m.c. scândură.
În drept, a invocat dispozițiile art.5 alin.1 lit. b din Legea nr.221/2009.
P. Încheierea de ședință din data de 20.05.2010, pronunțată de T. C.-S. în dosar nr._, s-a dispus conexarea dosarului nr.4125/_ la dosar nr._, reținându-se că cele două cauze au aceleași părți și același obiect.
Pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P. și Direcția G. a Finanțelor P. C.-S., a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
În motivarea întâmpinării a arătat că suma pretinsă de reclamante, reprezentând daune materiale și morale, este nejustificată în raport cu întinderea prejudiciului real suferit, având în vedere că nu se poate transforma într-un izvor de îmbogățire fără just temei a celor ce se pretind prejudiciați.
Arată că daunele morale, nefiind materiale, nu pot avea un echivalent valoric, deci nu pot fi evaluate în bani.
Cuantificării prejudiciului moral trebuie să i se dea o apreciere rezonabilă, echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real suferit.
Gravitatea prejudiciului constituie un criteriu de stabilire a cuantumului despăgubirii destinate reparării prejudiciilor morale.
Solicitarea acestei sume este nejustificată, incluzând o doză de aproximare și subiectivism, neîncadrându-se în limite rezonabile și echitabile, prin aceasta încercându-se o reparare cu mult peste prejudiciul produs, determinând o îmbogățire fără justă cauză în persoana reclamantului.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.221/2009, cele ale art.115 Cod procedură civilă.
La dosar a fost administrată proba cu înscrisuri, din analiza cărora, instanța a reținut următoarele:
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, reclamantele M. O. C. și Ț. M. G. sunt fiicele numitului M. Ș., născut la data de 26.01.1910 și decedat la data de 22.12.1968 și nepoatele de fiu ale defuncților M. I., decedat la data de 11.04.1952 și M. E., decedată la data de 13.01.1978.
Conform înscrisului de la fila 6 dosar, tatăl reclamantelor, defunctul M. Ș., a fost strămutat împreună cu fiica sa, M. O., în baza Deciziei M.A.I. nr.200/1951, din localitatea S. Montană, în localitatea Roșeți - Călărași, în perioada 18.06.1951 – 27.07.1955.
Conform înscrisului de la fila 63 dosar, bunicul reclamantelor, defunctul M. I., a fost strămutat împreună cu familia, din localitatea Ilidia-O., în localitatea Roșeții Noi - Călărași, la data de 18.06.1951, cu mențiunea decedat în anul 1952.
Potrivit înscrisului de la fila 64 dosar, bunica reclamantelor, M. E., a fost strămutată din localitatea Ilidia-O., în localitatea Roșeții Noi - Călărași, în perioada 18.06._55.
P. Decizia M.A.I. nr.6100/1955, la data de 27.07.1955 au fost ridicate restricțiile domiciliare.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor morale, potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009, orice persoană care a făcut în perioada 06.03._89 obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acesteia, soțul sau descendenții acesteia, până la gradul al II-a inclusiv, poate solicita instanței de judecată acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
P. Decizia nr.1354/20.10.2010 și Decizia nr.1358/21.10.2010 ale Curții Constituționale a României, dispozițiile art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009 au fost declarate ca fiind neconstituționale.
De asemenea, potrivit Deciziei nr.12/19.09.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr.14/2011, urmare a deciziilor Curții constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora, și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009, orice persoană care în perioada 06.03._89 a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acesteia, soțul sau descendenții acesteia, până la gradul al II-a inclusiv, poate solicita instanței de judecată acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent.
Referitor la plata despăgubirilor materiale, din materialul probator administrat nu rezultă confiscarea unor bunuri conform dispozițiilor art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamantele Ț. M. G. solicitând, în principal, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță iar, în subsidiar, modificarea ei, cu consecința admiterii acțiunii.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. iar în fapt pe mai multe considerente.
S-a susținut că în cauză reclamantele au făcut dovada faptului deportării în B. a familiilor lor de origine ca și măsură administrativă cu caracter politic iar instanța a respins în tot acțiunea lor inclusiv cererea de acordare a despăgubirilor pentru daune materiale (arătându-se și o listă a bunurilor confiscate cu valoarea lor actualizată), pentru această cerere fiind solicitată disjungerea de celelalte solicitări însă instanța nu s-a pronunțat asupra ei, motiv pentru care se solicită casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare în fond.
În ipoteza în care această cerere nu poate fi admisă, se solicită modificarea sentinței și admiterea petitului pentru acordarea despăgubirilor pentru daune materiale conform actelor de la dosar și potrivit și altor probe – inclusiv testimoniale – care se doresc a fi administrate în recurs.
În dovedirea susținerilor lor, recurentele au depus la dosar declarația extrajudiciară dată în fața notarului public, la 22.06.2012, de către numitul S. A. în care sunt menționate, în detaliu, bunurile din gospodăria reclamantelor confiscate de statul comunist.
Totodată, la data de 20.11.2012 a fost depus la dosar un set de acte din dosarul nr. 6919 CNSAS privindu-l pe autorul reclamantelor, numitul M. Ș..
P. întâmpinarea formulată în cauză, intimatul pârât S. R. prin Direcția G. a Finanțelor P. C. - S. în reprezentarea Ministerului Finanțelor P., a solicitat respingerea recursului reclamantelor ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 3041 Cod proc.civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că deși acțiunea reclamantelor a fost respinsă atât sub aspectul despăgubirilor pentru daune morale cât și sub aspectul celor privind daunele materiale, ele nu au înțeles să conteste decât modul de soluționarea a acestora din urmă.
În ceea ce privește solicitarea reclamantelor de disjungere a cererii de acordare a despăgubirilor pentru daune materiale în vederea soluționării lor pe cale separată, Curtea constată – contrar susținerilor recurentelor - că instanța s-a pronunțat în privința acesteia, în sensul respingerii ei, prin Încheierea de ședință din 23.05.2012 (fila 119 din dosarul de fond), considerând că pentru o mai bună administrare a justiției este necesară judecarea împreună a tuturor solicitărilor.
În ceea ce privește fondul acestor pretenții în mod judicios tribunalul a constatat că reclamantele nu au dovedit bunurile pretins a fi fost confiscate de la antecesorii lor concomitent sau imediat după luarea măsurii abuzive de deportare a lor în B..
În acest sens urmează a se reține că din înscrisul de la fila 71 dosar de fond rezultă că antecesorul lor M. Ș. nu a figurat cu avere la momentul deportării iar pentru dovedirea împrejurării contrarii reclamantelor le-au fost acordate de către tribunal mai multe termene de judecată, chiar și sub sancțiunea suspendării cauzei conform art. 1551 Cod proc.civ. (a se vedea în acest sens Încheierea de ședință din data de 25.04.2012 fila 112 dosar).
În lipsa măcar a unui început de dovadă scrisă pentru dovedirea pretențiilor materiale (pe care nici înscrisurile de la CNSAS din ambele faze ale judecății nu l-au putut demonstra), depozițiile extrajudiciare date de anumite persoane în sensul înșiruirii detaliate a bunurilor pretinse a fi fost confiscate din gospodăria familiei reclamantelor și nerestituite ulterior, nu poate servi dovedirii caracterului cert și lichid al datoriei materiale pe care statul se pretinde că trebuie să o achite acestora.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată ca fiind temeinică și legală sentința civilă nr. 843/06.06.2012 a Tribunalului C.-S. – Secția I Civilă, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia de către reclamantele D. O. C. și Ț. M. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele Ț. M. G. și D. O. C. împotriva sentinței civile nr. 843/06.06.2012 pronunțată de T. C.-S. – Secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
L. P.
Red. D.C./29.11.2012
Tehnored.L.P./20.01.2013
Ex.2
Instanța de fond: A. C. – T. C.-S.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 2161/2012. Curtea... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 2330/2012. Curtea de... → |
|---|
