Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 45/R
Ședința publică din 17 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE:C. P.
JUDECĂTOR:M. G.
JUDECĂTOR:A.-M. N.
GREFIER:D. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți M. Timișoara Reprezentat prin P. și C. L. al M. Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 650/02.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat V. T., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns în reprezentarea reclamanților, consilier juridic S. V., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că s-a depus prin Serviciul Registratură la data de 07.01.2013 de către pârât, întâmpinare, iar la data de 08.01.2013 de către recurenți, taxa judiciară de timbru în cuantum d e 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, conform mențiunilor din citativ.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri și că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul, reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, casarea hotărârii judecătorești atacate, în sensul admiterii apelului formulat de către aceștia, cu consecința desființării sentinței civile pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanței, iar în subsidiar, modificarea hotărârii judecătorești atacate, admiterea apelului și schimbarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii plângerii formulate de aceștia ca fiind fondată, temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
P. decizia civilă nr.650/02.10.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat de petenții M. Timișoara prin P., C. L. al M. Timișoara, ambii cu sediul în Timișoara, Bvd. C. D. L., nr. 1, jud. T. împotriva sentinței civile nr. 802/18.06.2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul V. T., cu domiciliul în Timișoara, .. 5, jud. T..
P. această decizie, tribunalul a menținut soluția instanței de fond, constatând că, prin sentința civilă nr. 802/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petenții M. Timișoara prin P. și C. L. al M. Timișoara în contradictoriu cu intimatul V. T. împotriva încheierii de carte funciară nr._/2011 pronunțată de OCPI T. în dosarul cu același număr.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut următoarele:
Analizând plângerea, prin prisma motivelor invocate de către petentă, instanța de fond a constatat că dreptul de proprietate este imprescriptibil, Legea nr. 7/1996 nefăcând referire la prescripția termenului în care se poate cere înscrierea unui drept în cartea funciară și fiind unanim acceptat în doctrină faptul că, sub imperiul Legii nr. 7/1996, care consacră efectul opozabilității înscrierii în cartea funciară, operațiunea de intabulare este un act de conservare efectuat de către coproprietar.
Decretul-lege nr. 167/1958 reglementează prescripția extinctivă, stabilind că aceasta stinge „dreptul la acțiune”, or, dreptul petentului s-a născut prin actul supus înscrierii, iar activitatea de publicitate imobiliară nu este o procedură contencioasă în care se poate invoca prescripția, pentru că nu creează drepturi noi.
P. intabulare se fac doar opozabile drepturile existente. Dacă s-ar îmbrățișa punctul de vedere al petentei, ar însemna că în teritoriile fără carte funciară nu s-ar mai putea efectua înregistrări ale actelor mai vechi de 3 ani.
Referitor la motivul invocat de către petentă că ar trebui să se intabuleze dreptul de ipotecă pentru suma datorată actualizată cu indicele de inflație, s-a apreciat că actualizarea sumei se face la momentul executării creanței (fie pe cale amiabilă, fie prin intermediul executorului judecătoresc), publicitatea imobiliară nefăcând altceva decât să conserve dreptul prin înscrierea lui în cartea funciară, și nu cuantumul acestuia.
Având în vedere aceste aspecte, a fost respinsă plângerea împotriva Încheierii de carte funciara, în temeiul art. 50 pct. 2 din Legea nr. 7/1996, modificată prin OUG nr. 64/2010.
Văzând ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata, acestea nu au fost acordate.
Împotriva sentinței civile nr. 802/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ au declarat apel petenții M. Timișoara prin P. și C. L. al M. Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 07.08.2012 sub nr. dosar_, solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii plângerii așa cum a fost formulată.
În fapt, reclamanții au arătat că prin Încheierea nr._/2011 a OCPI T. s-a admis cererea de înscriere în CF nr._-C1-U2 (provenită prin conversia de pe hârtie a CF nr. 188) cu privire la imobilul situat în Timișoara, . nr. 40A, formulată de petentul V. T. în baza sent. civ. nr. 1740/21.02.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, referitor la cota de ½ aparținând Statului Român.
În motivare, apelanții au învederat că, având în vedere că hotărârea ce a stat la baza întabulării a rămas irevocabilă în luna aprilie 2007, iar cererea de înscriere în CF a dispozițiilor acestora a fost formulată în 27.06.2011, dreptul de a cere întabularea în CF a dreptului de proprietate s-a prescris, raportat la prevederile art. 7 al Decretului-lege nr. 167/1958, considerând că este supus termenului general de prescripție de 3 ani.
Apelanții au mai motivat că, raportat la dispozițiile Noului C.civ. coroborate cu prevederile Legii nr. 7/1996, chiar dacă înscrierea în CF are efect în prezent doar de opozabilitate, operațiunile de întabulare sunt supuse Decretului-lege nr. 167/1958.
Mai mult, apelanții au mai învederat că dacă s-ar îmbrățișa punctul de vedere al OCPI T., potrivit căruia oricând pot fi întabulate drepturile dobândite în baza unor hotărâri judecătorești, în speță de sistare a stării de coproprietate, ar însemna că în aceste cazuri sulta la care au fost obligați cei cărora li s-a atribuit în natură un imobil ar putea fi plătită oricând, valoarea acesteia suferind o depreciere ceea ce ar duce la prejudicierea celeilalte părți.
Astfel, întrucât prin sentința civilă nr. 1740/2007 s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra apartamentelor nr. 1 și nr. 5 prin atribuire către reclamanta I. E. și obligarea sa la plata unei sulte în sumă de 132.357 lei în favoarea C. L. al M. Timișoara, sumă stabilită la nivelul coeficienților anului 2007, greșit s-a admis cererea de înscriere a intimatului în CF cu drept de ipotecă în favoarea Consiliului L. al M. Timișoara pentru suma concurentă, în condițiile în care această sumă trebuia actualizată cu indicele de inflație.
În drept, au invocat prevederile art. 282 și urm. C.proc.civ. și Legea nr. 7/1996.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul V. T. nu a depus întâmpinare.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul a constatat că acesta nu este întemeiat.
P. încheierea contestată s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra unui imobil în cotă parte, actul justificativ fiind reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Petenții M. Timișoara prin P., C. L. al M. Timișoara au invocat prescripția dreptului de proprietate, instituție care nu există, întrucât prescripția presupune conform art. 1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 stingerea dreptului la acțiune.
Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nu reprezintă o exercitare a dreptului la acțiune, în plus, așa cum a reținut și instanța de fond, Legea nr. 7/1996 nu stabilește un termen în care se poate formula cererea de întabulare.
P. urmare, întrucât Decretul nr. 167/1958 invocat de petenți nu este aplicabil, plângerea formulată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de reexaminare este nefondată, așa cum a constatat și instanța de fond.
De asemenea, registratorul de carte funciară este îndreptățit să înscrie drepturile și faptele care rezultă din actele justificative prezentate de petenți exact în modalitatea în care ele figurează în aceste înscrisuri, nici un text de lege nedându-i posibilitatea de a efectua actualizări, calcule proprii.
Deci, și al doilea motiv invocat de apelanți cu privire la înscrierea dreptului la ipotecă pentru suma actualizată în funcție de indicele de inflație este nefondat.
P. urmare, în baza art. 296 C.proc.civ. tribunalul a respins apelul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, petenții Primarul și C. L. Timișoara, care a fost motivat în drept cu disp.art.3034 pct.4,7,8 și 9 C.pr.civ.
Deși recurenții nu au detaliat și susținut în mod distinct fiecare dintre cele patru motive de casare, respectiv modificare, astfel încât să fie în acord cu disp.art. 302/1 lit.c C.pr.civ., aceștia au susținut că decizia dată în apel este nelegală întrucât instanțele nu au ținut cont de faptul că cererea de înscriere în C.F. nr._-C1-U2 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 188), privitoare la imobilul situat administrativ în Timișoara, . nr.40A. formulată de petentul V. T. în baza Sentinței civile nr. 1740/21.02.2007, respectiv referitor la cota de 1/2 aparținând Statului Român, este nelegală, având în vedere faptul că hotărârea judecătorească mai sus indicată a rămas irevocabilă în luna aprilie a anului 2007 iar cererea de înscriere în C.F. a dispozițiilor acesteia a fost formulată în data de 27.06.2011. (dată la care numita I. E. reclamantă în Dosar nr._ era decedată) motiv pentru care s-a considerat că dreptul de a cere intabularea în CF a dreptului de proprietate s-a prescris raportat la dispozițiile Decretului-Lege nr. 167/1958.
Din analiza duratei termenului de prescripție aplicabil, reiese faptul că dreptul petentului V. T. de a solicita înscrierea în CF a dispozițiilor Sentinței civile nr. 1740/21.02.2007, este supus termenului general de prescripție reglementat de art. 7 din D-L 167/1958 respectiv cel de 3 ani de zile, iar în speță, calculând acest termen de prescripție începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești mai sus indicate, respectiv luna aprilie a anului 2007 și raportat la data la care petentul V. T. a formulat cererea de înscriere în CF. respectiv data de 27.06.2011 s-a considerat că a intervenit prescripția extinctivă a dreptului material de a solicita înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al petentului cu privire la cota de 1/2 din imobilul situat în Timișoara. Bv. CD. L. nr. 40A. . trecând astfel mai mult de 37 de luni de la data în care hotărârea a rămas irevocabilă și data la care petentul a solicitat intabularea în CF.
Or, raportat la dispozițiile noului Cod Civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 7/1996, chiar dacă înscrierea în cartea funciară are efect în prezent doar de opozabilitate, consideră că operațiunilor de intabulare le sunt supuse dispozițiile Decretului Lege nr. 167/1958, care reglementează prescripția extinctivă, motiv pentru care s-a opinat că s-a prescris dreptul de a cere înscrierea în CF a dispozițiilor Sentinței Civile nr. 1740/21.02.2007.
P. operațiunea de întabulare a dispozițiilor Sentinței Civile nr. 1740/21.02.2007, a dat naștere la drepturi noi față de terțe persoane în condițiile în care reclamanta din Dosar nr._, I. E. a decedat, cererea de înscriere în CF formulându-o numitul V. T..
Dacă s-ar îmbrățișa punctul de vedere formulat de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliara T., potrivit căruia oricând pot fi intabulate drepturile dobândite prin hotărâri judecătorești, în speță de sistare a stării de coproprietate, ar însemna că în aceste cazuri sulta la care au fost obligați cei cărora li s-a atribuit în natură un imobil, ar putea-o plăti la o valoare mult diminuată după foarte mult timp, celelalte părți fiind evident prejudiciate.
Mai mult, prin Sentința civilă nr. 1740/21.2007, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra . prin atribuirea către reclamanta I. E. a acestora și obligarea ei la plata unei sulte în sumă de 132.357 lei în favoarea Consiliului L. al M. Timișoara, sumă stabilită la nivelul coeficienților din anul 2007.
Astfel, în mod eronat s-a admis cererea de înscriere în CF a dreptului de proprietate al petentului V. T. cu privire la cota de 1/2 din imobilul situat în Timișoara, Bv. CD. L. nr.40A, ., cu drept de ipotecă în favoarea Consiliului L. al M. Timișoara raportat la suma de 132.357 lei, în condițiile în care această sumă trebuia actualizată cu indicele de inflație astfel că ipoteca trebuia să se refere la suma dispusă prin hotărârea judecătorească mai sus indicată, însă actualizată cu indicele de inflație.
Intimatul V. T. a formulat întâmpinare, în termen, prin care a solicitat respingerea recursului petenților.
Curtea, analizând reursul petenților, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ., va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind aplicabile disp.art.304 pct.4,7,8 și 9 C.pr.civ.
Astfel, Curtea va constata în primul rând faptul că recurenții nu au detaliat și susținut în mod distinct fiecare dintre cele patru motive de casare, respectiv modificare, astfel încât să fie în acord cu disp.art. 302/1 lit.c C.pr.civ.
Apoi, raportat la motivul de casare prev. de art.304 pct.4 C.pr.civ., curtea va constata că acesta a fost invocat în mod total nejustificat de către recurenți, în contextul în care potrivit disp.art.50 din L.7/1996, instanțele de judecată evident au, în mod exclusiv chiar, competența de a soluționa plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, care de altfel este și obiectul concret al prezentului litigiu, astfel că nu se pune problema depășirii atribuțiilor puterii judecătorești.
În al doilea rând, curtea va constata că recurenții au invocat eronat și disp.art.304 pct.8 C.pr.civ., a cărui incidență în cauză este exclusă, câtă vreme actul de investire al instanței nu vizează un act juridic în sens de negotium juris, adică o convenție comună a Primarului și Consiliului L. Timișoara, pe de o parte și intimatul V. T., pe de altă parte și care convenție să fi primit o interpretare eronată a clauzelor sale, din partea instanțelor de judecată.
În al treilea rând, curtea va constata că decizia recurată nu suportă nici incidența disp.art.304 ppct.7 C.pr.civ. întrucât decizia tribunalului este motivată, atât în fapt, cât și în drept, iar motivarea vizează strict sediul materiei aplicabile în prezenta cauză, respectiv interpretarea și aplicarea normelor privind prescripția extinctivă a dreptului la acțiune, prin raportare la normele care vizează intabularea în CF a unor drepturi dobândite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Din această perspectiv, curtea va constata că nu este aplicabil nici motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. întrucât tribunalul a interpretat corect normele aplicabile din D.167/1958, în sensul în care s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra unui imobil în cotă parte, actul justificativ fiind reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Or, petenții M. Timișoara prin P. și C. L. al M. Timișoara au invocat prescripția dreptului de proprietate, instituție care însă nu este aplicabilă în speță, deoarece prescripția presupune, conform art. 1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 stingerea dreptului la acțiune.
Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nu reprezintă o exercitare a dreptului la acțiune, și în plus, Legea nr. 7/1996 nu stabilește un termen în care se poate formula cererea de intabulare.
P. urmare, întrucât Decretul nr. 167/1958 invocat de petenții - recurenți nu este aplicabil, plângerea formulată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de reexaminare este nefondată, așa cum au constatat corect și primele două instanțe
De asemenea, corect s-a reținut de tribunal și faptul că, în baza L.7/1996, republicată, registratorul de carte funciară este îndreptățit să înscrie drepturile și faptele care rezultă din actele justificative prezentate de petenți exact în modalitatea în care ele figurează în aceste înscrisuri, nici un text de lege nedându-i posibilitatea de a efectua actualizări, calcule proprii, câtă vreme ipoteca este înscrisă la rândul ei în CF, iar o reevaluare a acesteia se face pe o cu totul altă cale, nicidecum prin instituția plângerii CF.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 C.pr.civ. rap.la art.304 pct.4,7,8 și 9 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de petenții Primarul și C. L. Timișoara împotriva deciziei civil enr.650/02.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ. întrucât intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții recurenți M. Timișoara Reprezentat prin P. și C. L. al M. Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 650/02.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat V. T., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 17.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
D. K.
Red. C.P./28.01.2013
Tehnored. D.K./2 ex/23.01.2013
Primă instanță: Judecătoria Timișoara-L. R.
Instanța de apel: Tribunalul T.-A. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 81/2013. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2408/2013. Curtea... → |
|---|
