Cereri. Decizia nr. 2453/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 2453/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-11-2012 în dosarul nr. 2453/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928 SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 2453

Ședința publică din 29 noiembrie 2012

PREȘEDINTE: C. P.

JUDECĂTOR: M. G.

JUDECĂTOR: A.-M. N.

GREFIER: S. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. V.-A. și C. C. A., atât în nume propriu cât și în continuarea defunctei reclamante-recurente C. M. împotriva sentinței civile nr. 303/25.03.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați P. M. A. și M. A., reprezentat prin P., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică, cauza fiind la a doua strigare, lipsesc părțile.

PROCEDURA COMPLETĂ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate alte cereri și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

CURTEA

În deliberare, constată următoarele:

P. sentința civilă nr.363/25.03.2011 pronunțată de Tribunalul A. în doar nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților C. V. – A. și C. C. – A..

S-a admis excepția lipsei calității procesuale active parțiale a reclamantei C. M. față de cererile ce au ca obiect măsurile reparatorii referitoare la construcții și la terenul de 317 mp din totalul de 631 mp.

S-a admi excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. A. față de cererea de obligare a acestuia de a formula propunere de despăgubiri pentru terenul de 631 mp și construcțiile aferente înscrise inițial în CF nr. 9878 A..

S-au respins celelalte excepții invocate de pârâți, ca rămase fără obiect.

S-a respins acțiunea civilă precizată exercitată de reclamanții C. M., dom. în A., Micalaca, zona III, ., ., jud. A., C. V. – A., dom. în C., ., ., ., ambii având domiciliul ales în A., ., jud. A. (la C. C. – A.) și C. C. – A., dom. în A., ., jud. A. în contradictoriu cu pârâții MUNICPIUL A., reprezentat prin primar, și P. MUNICPIULUI A., cu sediul în A., ., jud. A. având ca obiect obligarea Primarului Mun. A. de a formula propunere de acordare de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel cu mau fost cuantificate de reclamanți și obligarea M. A. la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul A. a constatat în urma soluționării litigiului în primă instanță că, prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul A. în data de 29.06.2009, reclamanții C. M., C. V. – A. și C. C. au chemat în judecată pârâții MUNICPIUL A., reprezentat prin primar, și P. M. A. solicitând să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafață totală de 631 m.p. situat în A., . jud. Arai, înscris în CF mr. 9878 A. nr. top. 8568/1954/18 și 7440/6684/4 de sub B 3; obligarea pârâtului P. municipiului A. să formuleze propunere de despăgubiri (măsuri reparatorii în echivalent) pentru construcțiile expropriate și demolate; cu cheltuieli de judecată.

În motivele acțunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului C. G., decedat la data de 27.07.1974. Defunctul C. G. a dobândit în anul 1961, prin moștenire, dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în A., ., jud. A., înscris în CF nr. 9878 A. nr. top. 8568/1954/18 și 7440/6684/4 de sub B.3 în suprafață de 631 m.p. Conform certificatului de moștenitor nr. 208/1976, moștenitorii legali ai defunctului C. G. sunt C. M. (cotă 2/8), C. A.-V. (cotă 3/8) și C. V.-I. (cotă 3/8). Ca urmare a decesului lui C. V.-I., în cursul anului 2005, moștenitorii legali ai acestuia sunt C. A.-V. și C. C.-A., fiecare în cotă de 1/2. Astfel, în prezent persoanele îndreptățite să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001 sunt C. M. (1/4), C. A.-V. (9/16) și C. C.-A. (3/16). Imobilul în cauză (teren și construcții) a fost preluat de Statul Român prin Decretele nr. 68/1985 și nr. 196/1987, astfel că, imediat după . Legii nr. 10/2001, reclamanții au introdus o notificare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, înregistrată la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 sub nr._ din 07.08.2001. Cu toate că au trecut aproape opt ani de la data înregistrării acestor notificări, iar termenul în interiorul căruia unitatea deținătoare are obligația de a soluționa cererea este de 60 de zile (art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001), reclamanții nu au primit vreun răspuns. Instanța poate dispune reconstituirea dreptului reclamanților. Au invocat Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii. Soluția reconstituirii dreptului de proprietate în natură sau prin echivalent direct de către instanță se impune și ca o expresie a dreptului garantat constituțional de acces la justiție, dar și pentru respectarea principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. În acest sens, reclamanții invocă cauza N. c. România în care Curtea de la Strasbourg a statuat că durata rezonabilă a termenului unui proces cuprinde și perioada de timp în care trebuia soluționată procedura administrativă prealabilă, dacă o asemenea procedură este obligatorie.

P. întâmpinare M. A. prin primar și P. M. A., solicită instanței respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Au invocat următoarele excepții: lipsa calității procesuale active a reclamantei C. M. pentru 315 mp teren reprezentând diferența între suprafața solicitată în acțiune și ceea ce formează obiectul notificării raportat la prevederile art. 22 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, cu motivarea că, potrivit acestui text de lege, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. In speță prin acțiune se solicită obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului în suprafață totală de 631 mp, situat în A., ., jud. A., înscris în CF nr. 9878 A. nr. top. 8568/1954/18 și 7440/6684/4 sub B.3 și obligarea acestuia să formuleze propunere de despăgubiri (măsuri reparatorii în echivalent) pentru construcțiile expropriate și demolate. Ori, prin notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001, numita C. María solicită acordarea de despăgubiri pentru teren și pentru casă, arătând că a fost proprietarul imobilului din A., ., jud. A. în suprafață de 316 mp înscris în CF nr. 9878 A. cu nr. top. 8568/1954/18 și 7440/6684/2. Față de pretențiile solicitate prin cererea introductivă de acțiune raportat la prevederile Legii nr. 10/2001 apreciază că reclamanta nu are calitate procesuală activă în conformitate cu legea specială antemenționată pentru suprafața de 316 mp din CF nr. 9878 A. atâta timp cât reclamanta nu a înțeles să solicite reparații suprafața pentru de 631 de mp. Arată că și prin adresa nr. ad. 822/13.03.2003 numiții C. A. - V. și C. V. - I. au solicitat aceeași suprafață de teren, respectiv 316 mp, decăderea reclamanților C. V. - A. și C. C. — A. din dreptul de a solicita restituirea în natură a terenului în suprafață totală de 631 mp, situat în A., ., jud. A., înscris în CF nr. 9878 A., nr. top. 8568/1954/18 și 7440/6684/4 și a cererii de obligare la propunerea de acordare de despăgubiri (măsuri reparatorii în echivalent) întrucât din actele dosarului administrativ format în urma notificării formulate de numita C. M. rezultă că numiții C. A. - V. și C. V. - I. prin adresa formulată și înregistrată la Primăria M. A. sub nr. ad. 822/13.03.2003 au arătat că înțeleg să se alăture acțiunii în despăgubire. In aceste condiții raportat la data formulării cererii – martie 2003 – de către reclamanții C. A. - V. și C. V. - I. și la prevederile art. 22 alin. 1 și alin. 5 din Legea nr. 10/2001 rep. potrivit cărora nerespectarea termenului de 6 luni (termen ce a fost prelungit succesiv OUG nr. 109/2001 și prin OUG nr. 145/2001) prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita injustiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, cererea reclamanților este tardiva față de termenul prevăzut la art. 22 alin. 1 din legea antemenționată motiv pentru care aceștia sunt decăzuți din dreptul de a mai solicita măsuri reparatorii în natură sau în echivalent pentru imobilele ce fac obiectul litigiului. A invocat excepția lipsei calității de persoane îndreptățite și respectiv a calității procesuale active a reclamanților C. M., C. V.-A. și C. C. - A. cu privire la solicitarea de obligarea pârâtului P. municipiului A. să formuleze propunere de despăgubiri (măsuri reparatorii în echivalent) pentru construcțiile expropriate și demolate raportat la art. 3 și art. 6 din Legea nr. 10/2001 cu motivarea că Legea nr. 10/2001 reglementează modalitatea de reparare a prejudiciilor suferite ca urmare a preluărilor imobilelor de către stat, referindu-se prin prisma art. 3 și 6 la imobilele existente la data trecerii acestora în proprietatea statului. Astfel, așa după cum rezultă din Procesul - verbal nr. 43/18.03.1985 și din Procesul - verbal nr. 140/26.08.1987 a Comisiei Județene de evaluare la data stabilirii despăgubirilor nu au fost evidențiate construcții - casă situație față de care nu se poate prezuma că prin Decretele de expropriere nr. 68/28.02.1985 și nr. 196/18.08.1987 Consiliului de Stat al RSR au fost preluate la stat construcții casă în ., ca fiind proprietatea comună a numiților C. G., C. C. și C. A., din contră procesele verbale se referă la evaluarea terenului și a unor împrejmuiri de 29 ml. În aceste condiții nu se poate prezuma că la data preluării statul a preluat și construcția casă cât timp din procesele verbale și tabelele anexă nu rezultă acest fapt motiv pentru care reclamanții nu au calitate de persoane îndreptățite în ceea ce privește clădirea. Au ridicat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru cota de 1/2 din construcția casă și anexe gospodărești având în vedere că la petitul 2 solicită obligarea pârâtului să formuleze propunere de despăgubiri pentru construcțiile expropriate și demolate. Când se pune în discuție calitatea procesuală a unei persoane, se impune analiza titlului legal care îndreptățește persoana să fie parte în proces, existența identității între persoana reclamantă și persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus judecății. Potrivit înscrierii de carte funciară de sub B. 8, 9 și 10 din CF nr. 9878 A. în baza certificatului de moștenitor se întabulează dreptul de proprietate pe cote în favoarea numiților C. M., C. A. - V. și C. V. - I., doar asupra cotei de 1/2 din imobilul evidențiat sub A.1.1 și 2. Acest aspect rezultă și din conținutul copiei certificatului de moștenitor cu nr. 208/1976 unde masa succesorală a bunurilor imobile îl constituie cota indiviză de 1/2 parte din imobilul înscris în cartea funciară cu nr. 9878 A. compus din casă de locuit cu construcții gospodărești și terenul aferent în suprafață de 316 mp. Față de cele arătate raportat la prevederile art. 644 cod civil coroborat cu pct. 23.1 lit. a din H.G.R. nr. 250/2007, rezultă fără putință de tăgadă că reclamanții nu dovedesc calitatea de proprietar asupra întregului construcției casă de locuit și construcții gospodărești. A invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C. M. asupra cotei de 6/8 din cota de 1/2 din imobilul ce face obiectul prezentului litigiu raportat la încheierea de sub B. 8-9 din CF nr. 9878 A. și certificatul de moștenitor nr. 208/1976 din care rezultă că reclamanta C. M. deține doar 2/8 din cota de 1/2 din imobilul, situație în care reclamanta nu are calitate pentru cota de 6/8 din cota de l/2 din imobilul din A., ..

În fapt, acțiunea reclamanților este neîntemeiată atâta timp cât la dosarul administrativ nu se regăsesc actele solicitate de lege pentru ca dosarul format în baza notificării să fie considerat complet respectiv lipsesc următoarele acte: copiile actelor de identitate ale reclamanților C. C. A. și C. A. - V.; certificatul de deces a numitului C. V.. Potrivit Legii nr. 10/2001 analizarea si soluționarea notificării, ce revine în obligația unității deținătoare a imobilului, se face numai în baza actelor justificative atât a calității de proprietar sau moștenitor, cât și a actelor care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia ia data preluării abuzive. Reclamanta (reclamanții) nu a depus, în procedura administrativă, copii certificate ale actelor de stare civilă, așa după cum se prevede la punctul 23.1 din H.G.R. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Astfel, în aceste condiții nu se poate reține aplicabilitatea art. 25 din Legea nr. 10/2001 situație în care entitatea investită cu. soluționarea notificării nu este obligată să se pronunțe, prin decizie, asupra cererii de restituire în natură.

In ceea ce privește fondul cauzei, pârâții arătă următoarele:

Potrivit înscrierilor din CF nr. 9878 A. imobilul evidențiat sub A.I. 1 cu nr. top. 8568/1954/18 compus din intravilan în suprafață de 180 stp și imobilul evidențiat sub A.I.2 cu nr. top. 7440/6684/4 compus din intravilan în suprafață de 170 stp., conform înscrierilor de sub B. 1 și 2 a fost dobândit de numiții Ș. Venczel și soția R. G.. Ulterior, prin înscrierea de sub B.3 în baza certificatului de moștenitor 290/1961 cota de ½ respectiv porțiunea de proprietate a numitei Venczel R. se transmite în favoarea lui C. G.. In 1967, conform înscrierii de sub B. 5 se notează faptul că asupra imobilului de sub A.I.1 este construit o casă în .. P. înscrierea de sub B. 8, 9 și 10, în baza certificatului de moștenitor nr. 206/1976, asupra porțiuni de 1/2 parte din imobilul de sub A.I. 1-2 a lui C. G. se întabulează proprietatea în favoarea C. M. născ. S. în cotă de 2/8, C. A. - V. in cotă de 3/8 și C. V. - I. în cotă de 3/8. Ulterior prin înscrierea de sub B. 12, în baza Decretelor de expropriere nr. 68/1995 și nr. 196/1987 imobilele de sub A.I. 1-2 se transcriu în CF nr._ în favoarea Statului Român. In ceea ce privește imobilul expropriat sunt aplicabile prevederile art. 11, alin. 3 și alin. 7 din Legea nr. 10/2001. Astfel, că având în vedere că imobilul fostă proprietate a celor ce au fost înscriși sub B. 8-10 se află amplasată într-un cvartal de locuințe este necesar a se identifica eventualele servitutii legale și amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale care există în prezent pe imobilul ce face obiectul litigiului. Invocă și prevederile 10.3. din H.G.R. nr. 250/2007, prevederile alin. 7 al art. 11 din Legea nr. 10/2001. Solicitarea de restituire în natură aceasta este nefondată atâta timp cât reclamanții nu fac dovada în baza unei expertize judiciare a faptului că imobilul fosta proprietate a reclamanților nu este afectată de construcții noi, servituți legale sau alte amenajări urbane deși prin notele de ședință reclamanții au solicitat efectuarea unei expertize ce să aibă ca obiectiv descrierea regimului juridic actual al terenului, inclusiv din punct de vedere urbanistic.

In drept invocă prevederile art. 2; art. 10, art. 11, art. 18, art. 22, alin. 1 și 5 și art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare; pct. 23.1 și pct. 10.3 al Titlului 11 din H.G.R. nr. 250/2007.

Privitor la formularea întâmpinării și de M. A., alături de P. Mun. A., reclamanții nu au formulat opoziție față de formularea de apărări de către M. A., spunându-și punctul de vedere cu privire la acestea, așa încât, în final, tribunalul a reținut intenția reclamanților de a chema în judecată și M. A..

P. precizarea de acțiunea și răspuns la întâmpinare reclamanții au solicitat: obligarea Primarului M. A. să formuleze propunere de despăgubiri (măsuri reparatorii în echivalent) pentru terenul în suprafață totală de 631 mp situat în A., ., jud. A., înscris în CF nr. 9878 A. nr. top. 8568/1954/18 și 7440/6684/4 de sub B.3 și pentru construcțiile aferente, pentru următoarele sume: 49.000 euro pentru terenul expropriat, sumă actualizată cu dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a despăgubirii; 7.500 euro pentru construcția expropriată, sumă actualizată cu dobânda legală de la data de 7.10.2001 și până la data plății efective a despăgubirii.

Motivele pentru care au formulat prezenta precizare de acțiune sunt următoarele: din concluziile expertizei de specialitate efectuate în cauză rezultă faptul că restituirea în natură a terenului expropriat nu mai este posibilă, întrucât terenul în cauză este în cea mai mare parte ocupat cu construcții (blocuri de locuințe), iar suprafața rămasă liberă este grevată de conducte, cabluri subterane și alte lucrări tehnico-edilitare. În aceste condiții, petitul lor având ca obiect obligarea Primarului la restituirea în natură nu mai are practic obiect. În speță, apreciază că și Tribunalul A. are căderea să se pronunțe asupra acestei chestiuni, obligând direct P. M. A. să acorde despăgubirile stabilite în cadrul prezentului proces. Pentru despăgubirile aferente terenului expropriat și construcțiile expropriate și demolate, au avut în vedere sumele stabilite de către expertul L. V.. În plus, solicită instanței să asigure repararea integrală a prejudiciului ce le-a fost cauzat, în temeiul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în ceea ce privește despăgubirile pentru valoarea terenului expropriat, expertul a avut în vedere valoarea de piață a acestuia. P. urmare, vor solicita suplimentar doar dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a despăgubirii pentru terenul expropriat. În ceea ce privește construcția expropriată și demolată, expertul a stabilit valoarea construcției la data preluării acesteia. Pe cale de consecință, vor solicita suplimentar actualizarea sumei de 7.500 euro cu dobânda legală de la data de 7.10.2001 (data până la care autoritatea administrativă era obligată să soluționeze notificarea noastră în baza Legii nr. 10/2001) și până la data plății efective a despăgubirii.

Raportat la întâmpinarea formulată de M. A. și P. M. A., răspunsul reclamanților la întâmpinare este următorul:

Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei C. M. pentru 315 mp teren. Din ansamblul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 rezultă că ceea ce se revendică este imobilul naționalizat (teren sau construcție), indicarea exactă a suprafeței imobilului revendicat nefiind o condiție sine qua non pentru validitatea notificării. Mai mult, atâta timp cât în cuprinsul notificării din anul 2001 a fost indicată localizarea imobilului revendicat (adresa: ., A.; CF nr. 9878 A.; nr. top. 8568/1954/18 și 7440/6684/4 sub B.3), indiferent de suprafața menționată în notificare (316 mp, în loc de 631 mp, dintr-o eroare de redactare), M. A. și P. M. A. cunoșteau din anul 2001 care este obiectul notificării. Referitor la chestiunea "decăderii reclamanților C. V.-A. și C. C.-A. din dreptul de a solicita restituirea în natură și despăgubiri", apreciază că nu se află în prezența unei excepții, ci a unei apărări de fond. C. M. a exercitat la data notificării un mandat în interes comun, formulând evident notificarea și în numele celorlalți moștenitori ai defunctului C. G.. În acest sens au fost anexate notificării și actele de stare civilă relevante. De altfel, în anul 2003 chiar reprezentanții autorității administrative au solicitat să le confirme faptul că aceste persoane sunt cele care au formulat cererea în temeiul Legii nr. 10/2001. Timp de 7 ani, reprezentanții M. A. n-au ridicat de altfel nici o excepție cu privire la această chestiune. Mai mult, chiar în cuprinsul întâmpinării, la următoarea excepție, se vorbește despre toți reclamanții, fără a se mai pune problema decăderii lor din beneficiul Legii nr. 10/2001. Solicită respingerea excepției lipsei calității de persoane îndreptățite și respectiv a calității procesuale active a reclamanților cu privire la solicitarea de despăgubiri pentru construcțiile expropriate și demolate. Pe de-o parte, din materialul documentar depus la dosarul cauzei rezultă faptul că aceste construcții au existat. De altfel, chiar și expertul desemnat în cauză a reținut acest lucru și a procedat la reconstituirea informațiilor cu privire la aceste construcții, în vederea determinării despăgubirilor. Pe de altă parte, având în vedere obiectivul exproprierii - construcția unor blocuri de locuințe - apare ca plauzibilă varianta că aceste construcții au fost demolate de către Statul Român anterior înscrierii dreptului de proprietate al Statului în cartea funciară (1985 - 1987). Finalmente, sub acest aspect, rezultatul este același: indiferent dacă Statul a preluat cu titlu sau fără titlu construcțiile, acesta este dator să răspundă sub imperiul Legii nr. 10/2001. În ceea ce privește restul apărărilor de fond, arată că pârâții își invoce propria culpă. Astfel, toate documentele de stare civilă au fost depuse la dosarul de retrocedare. Dacă acestea nu ar fi fost depuse, cu siguranță ar fi primit o notificare pentru completarea documentației, iar pârâții ar fi fost în măsură să prezinte această notificare instanței. De asemenea, toate chestiunile referitoare la identificarea terenului și obținerea tuturor elementelor necesare pentru soluționarea notificării erau în sarcina pârâților, care nu și-au respectat obligațiile prevăzute de lege în perioada 2001 - 2010. In aceste condiții, solicită admiterea acțiunea așa cum a fost precizată. În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. civ., solicită ca în ipoteza admiterii acțiunii obligarea M. A. la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariu expert achitat anticipat de reclamanți.

Pârâții au depus note de ședință, prin care au invocat și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. A. față de cererea de obligare a acestuia de obligare a acestuia la acordarea de despăgubiri pentru teren și construcții, cu dobânzi, precum și la formularea propunerii de despăgubiri, invocând art. 26 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Din probele administrate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:

În CF nr. 9878 A. (filele 208 – 210) sunt evidențiate două terenuri: sub A.I. 1 cu nr. top. 8568/1954/18 constând în teren intravilan în suprafață de 180 stp și cel de sub A.I.2 cu nr. top. 7440/6684/4 reprezentând teren intravilan în suprafață de 170 stp. Suprafața totală a imobilelor era de 350 stp, echivalentul a 1260 mp. Proprietarii inițiali ai imobilelor au fost Ș. Venczel și soția R. G.. Ulterior, prin înscrierea de sub B.3, în baza certificatului de moștenitor 290/1961 cota de ½ apaținând numitei Venczel R. născ. G. s-a transmis în favoarea lui C. G. (630 mp teren). In anul 1967, conform înscrierii de sub B.5, s-a notat faptul că asupra imobilului de sub A.I.1 este construită o casă în .. În 1968, cota de ½ parte ce a aparținut lui Venczel Ș. a fost preluată, cu titlu de moștenire, de numiții Galciu C. și Galciu A., ns. Erdelyi (B 6, 7). În 1983, în baza certificatului de moștenitor nr. 206/1976, cota de ½ parte din dreptul de proprietate al defunctului C. G. a fost întabulată în favoarea soției C. M. născ. S., în cotă de 2/8 parte, respectiv, a fiilor C. A. - V. și C. V. – I., în cotă de 3/8 parte fiecare (B8 – 10). Ulterior, în baza Decretelor de expropriere nr. 68/1995 și nr. 196/1987 ale Consiliului de Stat al RSR imobilele de sub A.I.1-2 au fost transcrise în CF nr._ în favoarea Statului Român.

Dezbaterea succesiunii defunctului C. G., decedat la 27.07.1974, a avut loc în 1976, conform certificatului de moștenitor nr. 208/1976, ce atestă și faptul că fiul defunctului C. C. A. a renunțat la succesiune. În certificatul de moștenitor este descris activul succesoral în felul următor: cota de ½ parte din imobilul înscris în CF nr. 9878 A. nr. top. 8568/1954/18, 7440/6684/4, de sub B 3, compus din casa de locuit cu construcțiile gospodărești anexe și terenul aferent în suprafață de 316 mp situat în mun. A., .. Cu toate acestea, în CF nr. 9878 A. dreptul de coproprietate al moștenitorilor lui C. G. a fost înscris privitor la cota de ½ parte din întregul imobil, ceea ce însemna cota de ½ parte din casă și construcții gospodărești, precum și 630 mp teren aferent, respectiv cota de 2/16 parte în favoarea reclamantei și cota de 3/16 parte în favoarea atât a reclamantului C. A. V., cât și a defunctului C. V. I. raportat la întregul imobil.

Ținând cont de regulile devoluțiunii succesorale, de faptul că succesiunea a fost dezbătută în anul 1976, iar dreptul de proprietate asupra terenurilor intravilane se putea transmite în favoarea persoanelor fizice cu titlu de moștenire, având în vedere și înscrierea din cartea funciară, necontestată de părțile adverse, instanța apreciază că menționarea în certificatul de moștenitor doar a suprafeței de 316 mp este rezultatul unei erori materiale, eroare, ce a fost astfel preluată de reclamanta C. M. la redactarea notificării trimise Consiliului Local al M. A. prin intermediul executorului judecătoresc V. Ș. la 07.08.2001 (dosar execuțional nr. 413/2001), înregistrată la Primăria Mun. A. sub nr._/07.08.2001.

Conform aceste notificări (fila 13), reclamanta C. M. solicita despăgubiri pentru terenul de 316 mp și casa înscrise în CF nr. 9878 A. nr. top. 8568/1954/18 și nr. top. 7440/6684/4, potrivit înscrierii de sub B 3, imobil situat în A., ., jud. A., cu mențiunea că a fost expropriat prin Decretele de expropriere nr. 68/1985 și nr. 196/1987. De asemenea, a arătat că nu a primit despăgubiri pentru imobil și că îl împuternicește pe fiul ei C. C. să semneze actele în numele său.

La dosarul administrativ au mai fost depuse următoarele cereri:

– la 13.03.2003 (fila 200): ca răspuns la solicitarea Primăriei Mun. A. Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, C. A. V. și C. V. I. au arătat că înțeleg să se alăture acțiunii în despăgubire formulate de reclamanta C. M., prin mandatar, pentru cota de ¼ parte din imobilul înscris în CF nr. 9878 A..

– la 27.08.2004 (filele 19, 198) C. M., C. V. I. și C. A. V., prin reprezentantul lor C. C., au adus precizări notificării din 07.08.2001, în sensul că terenul este liber, dar construcția este demolată, astfel că solicită restituirea în natură a terenului, în baza art. 9 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, menținând cererea de acordare de despăgubiri pentru casă. De asemenea, conform art. 9 alin. 2 din aceeași lege, optează pentru acordarea de măsuri reparatorii sub forma de bunuri aflate în patrimoniul mun. A..

– la 24.08.2006 (filele 16, 197) C. M., C. C. A. și C. A. V., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai defunctului C. V. I. (decedat în 2005) au depus o notificare la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, solicitându-i ca în termen de 10 zile să emită dispoziția de restituire în natură a terenului și de acordare de despăgubiri pentru construcție. În continuare, reclamanții fac referire la faptul că dosarul administrativ se află pe rolul comisiei de 5 ani.

– la 25.05.2007 (fila 17), reclamantul C. C. A. a depus, în nume personal și ca împuternicit al celorlalți reclamanți, cererea prin care își manifestau opțiunea pentru atribuirea cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat de 316 mp a unui teren similar în zonă și de despăgubiri pentru construcția demolată.

– la 09.08.2007 (fila 15), reclamanții au depus o cerere prin care solicitau identificarea terenului situat în A., . la momentul exproprierii, cu formularea unei propuneri motivate de restituire în natură a terenului.

– la 09.12.2008 (fila 18), reclamantul C. C. A. a cerut, în numele tuturor reclamanților, restituirea în natură a terenului de 631 mp, cu motivarea că din actele depuse rezultă că aceasta este suprafața, iar nu 316 mp cum a menționat executorul în mod greșit.

Conform art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (publicată în Monitorul Oficial nr. 75/14.02.2001), termenul de depunere a notificărilor a fost de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, fiind ulterior prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 cu 3 luni și prin OUG nr. 145/2001, tot, cu 3 luni, așa încât termenul de depunere a notificărilor s-a încheiat la 17.02.2002.

Pe de altă parte, reclamanții C. A. V. și C. C. A. nu au făcut dovada mandatului acordat mamei lor de către C. A. V. și C. V. I. pentru depunerea notificării din 07.08.2001 și în numele lor. Mai mult, la filele 199 și 201 se află copiile procurilor autentificate prin încheierile nr. 769/12.03.2003 a notarului public M. Tuscali și nr. 1109/11.03.2003 a notarului public C. M. B. prin care C. A. V. și C. V. I. îl împuterniceau pe fratele lor C. C. A. să le reprezinte interesele în fața autorităților publice pentru efectuarea demersurilor necesare în vederea restabilirii dreptului de proprietate privitor la imobilul din A., .

Prima cererea formulată de C. A. V. și C. V. I. a fost depusă la dosarul administrativ format în baza notificării realizate de reclamanta C. M. la 13.03.2003, deci cu mai mult de un an după împlinirea termenului de depunere a notificărilor prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost prelungit prin cele două ordonanțe de urgență antemenționate. Împrejurarea că Primăria Mun. A. a cerut reclamantei C. M. lămuriri cu privire la menționarea numărului de moștenitori ai defunctului C. G., prin adresa din 25.02.3003 (fila 102), nu conduce la lărgirea cadrului notificării, având în vedere doar lămurirea întinderii dreptului revendicat.

În consecință, neexercitarea în termenul legal a dreptului de a solicita măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 atrage decăderea din dreptul respectiv în ceea ce îi privește pe reclamanții C. V. – A. și C. C. – A., așa încât cererea reclamantului C. V. – A. și a defunctului C. V. I. de alăturare notificării reclamantei C. M. era tardivă la data formulării ei – 13.03.2003.

Din moment ce unica moștenitoare a defunctului C. G. ce a formulat notificare în termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 este reclamanta C. M., iar, conform certificatului de moștenitor nr. 209/1976 și a înscrierii de sub B 8 din CF nr. 9878 A., aceasta a dobândit în proprietate doar cota de 2/8 parte din imobil, reclamanta justifică legitimare procesuală activă, sub aspectul identității între calitatea sa de reclamantă și cea de coproprietară a imobilului revendicat doar pentru cota de 2/8 parte, iar nu și pentru diferența de 6/8 parte.

În ceea ce privește compunerea imobilului ce face obiectul notificării, tribunalul constată că art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 a data naștere dreptului persoanelor îndreptățite (conform art. 3 din același act normativ) de a obține restituirea în natură sau în echivalent, atunci când restituirea nu mai este posibilă, în ceea ce privește imobilele „preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite”. În consecință, obiectul obligației statului de acordare a măsurilor reparatorii este limitat la imobilele pe care le-a preluat în mod abuziv.

Preluarea abuzivă de către statul român, în sensul Legii nr. 10/2001 republicată și modificată, este determinată în alin. 2 după cum urmează:

„(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:

a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare;

b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist;

c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă;

d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;

e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;

f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial;

g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile;

h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare;

i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.”

Cu privire la compunerea imobilului se remarcă faptul că ultimele mențiuni ale casei sunt anterioare anului 1980. Astfel, casa a fost notată în CF nr. 9878 A. în anul 1967, iar la filele 181 – 183 se află o schiță a imobilului realizată în 1975, ce relevă existența unei case cu o vechime de 80 de ani, în stare bună (compusă din 2 camere și 2 bucătării), a unei bucătării de vară, a unui grajd și a 2 magazii de lemne. De asemenea, casa cu construcțiile gospodărești anexe sunt menționate în certificatul de moștenitor nr. 208/1976. Același act indică drept domiciliu al moștenitorilor adresa din A., ..

Însă, în actele de expropriere nu figurează construcții, ci doar terenul din CF nr. 9878 A..

Astfel, prin decretul nr. 68/28.02.1985 (filele 57 – 61) s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 38 mp din A., ., ai cărui coproprietari erau C. G. (cota de 2/4 parte), C. C. (cota de ¼ parte) și C. A. (cota de ¼ parte), fiind menționat un singur domiciliu pentru toți trei, și anume A., ., jud. A.. Procesul verbal de evaluare nr. 43/18.03.1985 relevă evaluarea doar a terenului de 38 mp, cu precizarea că, în ceea ce privește construcțiile expropriate există numai o împrejmuire de 29 ml, ce nu se evaluează, fiind în stare foarte rea. Imobilul a fost evaluat ca teren arabil cu valoarea de 19 lei, din care 9,5 lei îi revenea lui C. G..

P. Decretul nr. 196/18.08.1987 (filele 62 – 68) s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 1.222 mp din A., ., ai cărui coproprietari erau C. G. (cota de 2/4 parte), C. C. (cota de ¼ parte) și C. A.(cota de ¼ parte), fiind menționat un singur domiciliu pentru toți trei, și anume A., ., jud. A.. Procesul verbal de evaluare nr. 140/26.08.1987 relevă evaluarea doar a terenului de 1.222 mp, fără nicio mențiune la rubrica „construcții expropriate”. Valoarea terenului a fost stabilită la 2.749,5 lei, din care 1.374,75 lei îi revenea lui C. G.. Acesta este menționat în fișa de cont pentru operații diverse de la fila 70, ca având la data de 31.12.1990, un drept de ipotecă pentru despăgubirea de mai sus.

În adresa nr._/12.01.2010 a Primăriei Mun. A. Direcția Patrimoniu, Biroul Întreținere și Reparații Fond Locativ destinată Serviciului Juridic, C. din cadrul Primăriei Mun. A. se arată că la 31.12.1990 au fost inventariate despăgubirile neridicate de proprietari pentru imobilele prevăzute de Decretele Consiliului de Stat nr. 68/1985 și nr. 196/1987, constatându-se că numitul C. G. nu a ridicat suma de mai sus pentru care avea constituit un drept de ipotecă.

Această constatare coroborată cu faptul că în decretele de expropriere a fost menționat C. G., ce decedase în 1974, nefiind identificați moștenitorii acestuia, deși aceștia își întabulaseră în 1983 dreptul de coproprietate în CF nr. 9878 A. conduce la concluzia că succesorii lui C. G. nu au intrat niciodată în posesia despăgubirilor pentru terenul expropriat.

Pe de altă parte, această împrejurare a identificării în decretele de expropriere a fostului coproprietar C. G., neindicarea vreunui domiciliu pentru acesta și exproprierea doar a terenului, cu menționarea în primul decret de expropriere că în ceea ce privește construcțiile exista doar o împrejmuire în stare foarte rea coroborat cu faptul că probele depuse de reclamanți atestă existența construcției în intervalul 1967 – 1976, fără ca reclamanții să facă dovada cu vreun act că în anul 1985 mai aveau, cel puțin unul dintre ei domiciliul în A., . conduce la concluzia că la momentul exproprierilor nu mai existau construcțiile (dintre care, cel puțin casa, avea în 1975 o vechime de 80 de ani, nespecificându-se în schița imobilului materialul din care fusese ridicată casa, și anume văiugă sau cărămidă).

Expertul L. V. a determinat în lucrarea sa (filele 92 – 100) valoare actualizată a construcțiilor din A., . astfel cum rezultă din planul de situație cu construcția întocmcit de COOP Constructorul A. la 18.12.1975 și conspectul de proprietate al terenului realizat de COOP Constructorul A. la 09.07.1976, planurile de CF și cadastru și a menționat că materialul folosit la construirea casei a fost cărămida normală, precum și faptul că înainte de demolare au fost făcute reparații capitale la structura casei. Instanța înlătură din probatoriu această apreciere a d-lui expert din moment ce acesta nu a constatat personal aceste aspecte, iar din înscrisurile care au stat la baza întocmirii lucrării, depuse la dosar, nu rezultă materialele de construcție ale casei. În ceea ce privește reparațiile capitale, nu există la dosar nicio probă în acest sens.

Evaluarea de către expert a construcțiilor demolate nu constituie o dovadă a existenței lor anterior exproprierii, având în vedere că inclusiv înscrisurile în ba cărora a identificat compunerea imobilului sunt schițe din 1975 și 1976.

În CF nr. 9878 A., sub B 11 a fost notată, prin încheierea nr. 900/CF/16.02.1987 radierea imobilului de sub A.I.1, în baza adresei nr. 2397/1987 a CPM A.. În lucrarea sa, d-l expert L. V. a arătat că la 16.02.1987 a fost radiată construcția din cartea funciară. Această precizare coroborată cu înscrierea sub B 12 a transcrierii în CF nr._ A. a imobilelor de sub A.I.1-2, iar nu doar a celui de sub A.I.2, precum și cu modalitatea de notare în CF nr. 9878 A. a radierii „imobilului” prin sublinierea în foaia de avere doar a casei menționată deasupra primei parcele și cu adăugarea cuvântului „intravilan” deasupra termenului „casa”, conduce la concluzia că la data de 16.02.1987 a fost radiată doar construcția, iar nu și terenul ce intra în compunerea parcelei nr. top. 8568/1954/18.

În aceste condiții, ținând cont și de faptul că prin raportul de evaluare nr. 43/18.03.1985 nu au fost identificate alte construcții în afara unei împrejmuiri coroborat cu faptul că al doilea decret de expropriere este ulterior radierii construcției din CF nr. 9878 A., datând din 18.08.1987, tribunalul apreciază că la inclusiv la momentul primei exproprieri construcțiile din A., . erau deja demolate, iar adresa nr. 2397/1987 a CPM A. a fost emisă tocmai ca urmare a constatării cu ocazia primei exproprieri a inexistenței construcțiilor. Demolarea acestora drept consecință a primei exproprieri nu este plauzibilă din moment ce prin Decretul nr. 68/28.02.1985 a fost expropriată doar suprafața de 38 mp din totalul de 1.260 mp, ceea ce nu putea afecta construcțiile, dar mai ales casa de locuit.

Imposibilitatea restituirii terenului în natură decurge din raportul de expertiză al d-lui expert L. V. și din CF nr._ A., ce atestă faptul că parcelele nr. top. 8568/1954/18 și nr. top. 7440/6684/4 transcrise din CF nr. 9878 A. în CF nr._ A. au fost unificate cu alte parcele aduse în aceeași carte funciară în parcela rezultantă de_ mp, ce a fost dezmembrată în 35 de parcele noi, care au fost înscrise în alte cărți funciare. P. răspunsul la obiecțiuni depus la fila 147 dosar, d/l expert L. V. a arătat că terenul expropriat nu mai este liber, în condițiile în care pe el s-au ridicat blocuri de locuințe, iar spațiile dintre acestea sunt mici, fiind și grevate de conducte, cabluri subterane și alte utilități tehnico – edilitare. Inclusiv reclamanții au recunoscut imposibilitatea restituirii în natură a terenului.

O altă dovadă a inexistenței construcțiilor la momentul exproprierii, dar și a faptului că unica persoană ce are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 este reclamanta C. M., o reprezintă sentința civilă nr. 633/17.05.2007 a Tribunalului A. (dosar nr._ ) prin care a fost admisă acțiunea civilă exercitată doar de reclamanta C. M. împotriva pârâtului M. A., reprezentat de primar, fiind obligat pârâtul să emită dispoziție motivată de acordare către reclamantă a unor măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în A., ., înscris în CF nr. 9878 A. nr. top. 8568/1954/18 și nr. top. 7440/6684/2 de sub B3.

Indicarea ultimului număr topografic ca fiind 7440/6684/2 în loc de nr. top. 7440/6684/4 astfel cum figurează în CF nr. 9878 A. este, în mod evident, doar o eroare materială. Hotărârea judecătorească de mai sus stabilește obligația entității investite cu soluționarea notificării de a emite dispoziție în favoarea doar a reclamantei C. M. pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, fără ca instanța să fie învestită cu identificarea compunerii imobilului, aspect ce a fost lămurit prin prezenta hotărâre.

În consecință, modalitate de soluționare a notificării formulate de C. M. a fost stabilită, cu autoritate de lucru judecat, cu prin sentința civilă nr. 633/17.05.2007 a Tribunalului A., rămasă irevocabilă, prin neapelare (după cum rezultă din înscrierile realizate în sistemul ECRIS de evidență a cauzelor). Această hotărâre a fost pronunțat în urma învestirii Tribunalului A. cu cererea reclamantei C. maria de obligare a pârâtului la emiterea dispoziției motivate prin care să se pronunțe asupra cererii de despăgubiri formulată în baza Legii nr. 10/2001 prin notificarea înregistrată la Primăria Mun. A. sub nr. 19.782/07.08.2001.

După pronunțarea sentinței civile nr. 633/17.05.2007 a Tribunalului A., reclamanții au depus la Primăria Mun. A., la 09.08.2007 (filele 15, 176), o cerere prin care solicitau identificarea terenului situat în A., . și formularea unei propuneri motivate de restituire în natură a terenului, deși fusese pronunțată deja o hotărâre judecătorească de obligare a M. A. la emiterea dispoziției de acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Din starea de fapt și de drept descrisă mai sus rezultă că imobilul expropriat de statul român era compus din cele două terenuri intravilane înscrise în CF nr. 9878 A. nr. top. 8568/1954/18 și nr. top. 7440/6684/4, fără construcții; exproprierea s-a realizat în baza unor acte normative emise în concordanță cu Constituția României de la acea dată, a tratatelor internaționale la care România era parte si a legilor in vigoare la data preluării lor de către stat, dar fără plata despăgubirii, astfel că preluarea dreptului de proprietate s-a realizat fără titlu valabil, fiind incidente prevederile art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată.

D. reclamanta C. M. are legitimare procesuală activă, având calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, fiind deja obligat municipiul A. să emită dispoziție în acest sens în favoarea reclamantei, astfel cum s-a stabilit deja prin sentința civilă nr. 633/2007 a Tribunalului A., iar obiectul acestor măsuri reparatorii cuprinde doar cota de 2/8 parte din terenul înscris în CF nr. 9878 A., adică suprafața de 315 mp.

În consecință, tribunalul, în baza art. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților C. V. – A. și C. C. – A. și a admis excepția lipsei calității procesuale active parțiale a reclamantei C. M. față de cererile ce au ca obiect măsurile reparatorii referitoare la construcții și la terenul de 317 mp din totalul de 631 mp.

Pe de altă parte, cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata efectivă a despăgubirilor nu este întemeiată ținând cont de faptul că această obligație revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform titlului VII din Legea nr. 245/2007 modificată, art. 5 alin. 1 lit. d, în timp ce unitatea notificată are doar obligația, conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, de a emite dispoziția prin care acordă persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită și atunci când restituirea în natură nu este posibilă.

Astfel, unitatea deținătoare a imobilului are atribuții doar în privința stabilirii calității de persoană îndreptățită și de recunoaștere a recunoașterii dreptului acesteia la despăgubire, dar nu și de stabilire a cuantumului acestora și de acordare efectivă a lor, aceste obligații revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin emiterea titlului de despăgubire.

Cu atât mai mult primarului municipiului A. nu îi revine obligația de a formula propunere pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și de stabilire a despăgubirilor, astfel că nu există identitate între calitatea de pârât a Primarului Mun. A. și cea de persoană în sarcina căreia s-a stabilit obligația de a formula propunerea de mai sus și de a stabili despăgubiri în favoarea persoanelor îndreptățite, așa încât în baza art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată și art. 5 alin. 1 lit. d din Titlul VII din Legea nr. 245/2007 modificată, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. A. față de cererea de obligare a acestuia de a formula propunere de despăgubiri pentru terenul de 631 mp și construcțiile aferente înscrise inițial în CF nr. 9878 A..

Față de modalitatea de soluționare a acestor excepții, tribunalul constată că celelalte excepții invocate de pârât au rămas fără obiect, astfel că le va respinge ca atare.

În ceea ce privește neemiterea de către M. A. a dispoziției de propunere a acordării măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei C. M., în baza sentinței civile nr. 633/2007 a Tribunalului A., se remarcă faptul că, pe de o parte, reclamanții nu au menționat existența acestei hotărâri judecătorești în cererea de chemare în judecată și celelalte înscrisuri depuse la dosar în scopul exprimării poziției lor privitor la cererile deduse judecății și apărările pârâților, iar, pe de altă parte, din cererile depuse ulterior la dosarul administrativ rezultă absența voinței reclamantei și a fiilor săi de a urmări punerea în executare a sentinței civile de mai sus, în condițiile în care, la 25.05.2007, reclamanții au depus cererea prin care își manifestau opțiunea pentru atribuirea cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat de 316 mp a unui teren similar în zonă și de despăgubiri pentru construcția demolată, la 09.08.2007 au depus o cerere prin care solicitau identificarea terenului situat în A., . la momentul exproprierii, cu formularea unei propuneri motivate de restituire în natură a terenului, iar la 09.12.2008, reclamantul C. C. A. a cerut, în numele tuturor reclamanților, restituirea în natură a terenului de 631 mp.

De altfel, și prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au învestit inițial instanța cu o cerere de obligare a Primarului Mun. A. la restituirea în natură a terenului și acordarea de despăgubiri pentru construcții, așa încât nu se poate reține culpa pârâtului M. A. până la momentul pronunțării acestei hotărâri judecătorești în ceea ce privește punerea în executare a sentinței civile nr. 633/2007 a Tribunalului A. față de modificarea poziția reclamantei după pronunțarea hotărârii judecătorești în ceea ce privește terenul, în sensul solicitării de către aceasta a restituirii în natură a acestuia sau a atribuirii în echivalent prin compensare a unui alt teren.

Pentru aceste considerente, văzând că reclamanții C. Viiorel A. și C. C. A. nu au calitatea de persoane îndreptățite, conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată din moment ce nu au formulat notificare în termenul legal, iar reclamanta C. M. are calitatea de persoană îndreptățită potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din aceeași lege doar privitor la terenul de 315 mp, în limita cotei sale de coproprietate de 2/8 parte, ținând cont de faptul că statul român a preluat prin expropriere doar terenul de 1.260 mp înscris în CF nr. 9878 A., iar nu și construcțiile, ce au fost demolate anterior exproprierii, astfel că nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 republicată și modificată, având în vedre și faptul că în favoarea reclamantei C. M. a fost, deja, pronunțată o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care M. A. a fost obligat să facă propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, dispoziție ce va avea ca obiect terenul de 315 mp, iar cuantumul și modul de plată al despăgubirilor se realizează de către Comisia Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin emiterea titlului de despăgubire, conform Titlului VII al Legii rn. 247/2005 modificată, tribunalul a respins acțiunea civilă precizată.

Văzând că pârâții nu au căzut în pretențiuni, astfel că nu sunt întrunite în favoarea reclamanților toate cerințele ce decurg din art. 274 din Codul de procedruă civilă, tribunalul a respins și cererea accesorie a acestora privitor la obligarea părților adverse la plata cheltuielilor lor de judecată.

Împotriva acesatei sentințe au declarat recurs, în termen, reclamanții C. M., C. V. A. și C. C. A., care a fost motivat în drept cu disp.art.304 pct.9 C.pr.civ. rap.la art.304/1 C.pr.civ..

Pe timpul derulării litigiului, reclamanta C. M. decedat, drepturile și obligațiile procesuale fiindu-i preluate de către moștenitori, respectiv de către co-reclamanții C. V. A. și C. C. A..

Recurenții au susuținut nelegalitatea sentinței instanței de fond, arătând că, în baza Decretelor nr. 68/1985 și nr. 196/1987, subsemnații C. M. și C. A.-rel, alături de C. V.-I., am fost expropriați de Statul Român cu privire la un teren în •afață de 631 m2, situat în A., ., județul A. și identificat în CF. nr. 9878 A., op. 8568/1954/18 și 7440/6684/4 de sub B.3 și construcțiile aferente plasate pe acest teren, î baza Legii nr. 10/2001, prin notificarea adresată Primăriei M. A. de către Biroul cutorului Judecătoresc V. Ș. și înregistrată sub nr._ din 07.08.2001, am solicitat •darea de despăgubiri, în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în A., ., A., expropriat. Cererea face obiectul dosarului nr. 822 al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. Î001 și nu a fost soluționată, pe cale administrativă, până în prezent.

P. sentința civilă nr. 633 din 17 mai 2007 (dosar nr._ ), Tribunalul A. i-a pus în vedere Primarului M. A. faptul că nu a respectat prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 - adică nu a emis dispoziția motivată de soluționare a notificării - și 1-a obligat la emiterea dispoziției motivate. Hotărârea judecătorească, deși irevocabilă, nu a fost pusă niciodată în executare, în sensul că P. nu a emis dispoziția în cauză.

P. acțiunea formulată în prezentul dosar, recurenții au solicitat inițial restituirea în natură a terenului expropriat, în măsura în care acesta era liber de sarcini, și obligarea pârâtului P. M. A. să formuleze propunere de despăgubiri (măsuri reparatorii în echivalent) pentru construcțiile expropiate și demolate.

În cauză s-a administrat o expertiză tehnică de specialitate, prin intermediul căreia s-a învederat faptul că terenul expropriat nu poate fi restituit în natură, el fiind în parte afectat unor construcții (blocuri de locuințe), iar în parte grevat de o . utilități (cabluri, rețea de canalizare, rețea de transport gaze naturale). În aceste condiții, reclamanții au convertit acțiunea într-o acțiune în despăgubiri, solicitând obligarea Primarului M. A. să emită propunere de despăgubiri (măsuri reparatorii în echivalent) atât pentru teren, cât și pentru construcția expropriată. întrucât, în cadrul acestui proces, s-a stabilit și valoarea bunurilor expropriate, am solicitat instanței să fixeze ca reper această valoare, pe care să o indexeze cu dobânda legală.

P. sentința civilă nr. 363/25.03.2011, Tribunalul A. a respins în întregime acțiunea precizată, reținând în principal următoarele:

-reclamanții C. V.-A. și C. C.-A. nu au calitate procesuală activă, întrucât notificarea în baza Legii nr. 10/2001 ar fi fost formulată doar de către C. M.;

-reclamanta C. M. nu are calitate procesuală active pentru a obține despăgubiri pentru o suprafață de 317 mp din totalul de 631 mp și pentru construcțiile aferente, întrucât din eroare notificarea a privit o suprafață de teren mai mică;

-P. M. A. nu are calitate procesuală pasivă, întrucât "... cuantumul și modul de plată al despăgubirilor se realizează de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin emiterea titlului de despăgubire conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005".

Or, din această perspectivă, sentința civilă pronunțată de Tribunalul A. reprezintă o hotărâre judecătorească nelegală, în sensul art. 304 pct. 9 și cu aplicarea art. 304/1 C. pr. civ.

Cu privire la calitatea procesuală activă a subsemnaților C. A.-V. și C. C.-A. s-a apreciat faptul că relclamanții C. M. a exercitat la data notificării un mandat în interes comun pentru fiii C. A.-V. și C. V.-I. (în prezent decedat), formulând evident notificarea și în numele celorlalți moștenitori ai defunctului C. G., pentru întreg terenul și pentru toate construcțiile expropriate. După cum se poate observa, reclamanta nu a revendicat cota-parte ce îi revenea din bunurile expropriate, ci toate bunurile expropriate, tocmai pentru că exercita un mandat în interes comun. în acest sens au fost anexate notificării și actele de stare civilă relevante.

De altfel, în anul 2003 chiar reprezentanții autorității administrative au solicitat să li se confirme faptul că aceste persoane sunt cele care au formulat cererea în temeiul Legii nr. 10/2001. Timp de 7 ani, reprezentanții M. A. nu au ridicat de altfel nicio excepție cu privire la această chestiune iarîn aceste condiții, această apărare trebuia înlăturată din cauză și că prima instanță, în mod nelegal, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților C. A.-V. și

Cu privire la calitatea procesuală activă parțială a reclamantei C. M., în considerentele hotărârii, Tribunalul A. a reținut faptul că " ... reclamanta justifică legitimare procesuală activă, sub aspectul identității între calitatea sa de reclamantă și cea de coproprietară a terenului revendicat doar pentru cota de 2/8 parte, iar nu și pentru diferența de 6/8 parte". Mai mult, se adaugă faptul că doamna C. M. ar fi îndreptățită pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent doar pentru " ... cota de 2/8 parte din terenul înscris în C.F. nr. 9878 A., adică afața de 315 mp".

Aceste constatări s-au făcut în condițiile în care, cu titlu prealabil, instanța a reținut faptul că la data dezbaterii succesiunii defunctului C. G. (autorul numiților C. M., C. A.-V. și aș V.-I.) în certificatul de moștenitor s-a strecurat o eroare materială. Astfel, din suprafața i de 1.262 mp a lotului de teren, deținut în coproprietate de soții Galciu C. și A. (cota de respectiv de C. G. (cota de 1/2), prin succesiunea legală a acestuia din urmă s-a transmis enitorilor suprafața de 631 mp. Din eroare însă, în cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 208/1976 nenționat suprafața de 316 mp. în aceeași notă, instanța a reținut că suprafața din certificatul de enitor este de 315 mp.

Suplimentar, Tribunalul A. a reținut și faptul că reclamanții nu au făcut dovada existenței construcțiilor pentru care s-au solicitat despăgubiri, la data exproprierii.

In mod evident, prima chestiune litigioasă o reprezintă suprafața de teren transmisă prin moștenire, iar din ansamblul elementelor cauzei rezultă faptul că ne aflăm în fața unei vădite erori materiale. Terenul transmis prin succesiune a fost corect identificat prin area cărții funciare și a numerelor topografice, iar eroarea privește doar inversarea literelor din iunerea numărului "631", reieșind numărul "316", iar dacă eroarea s-a propagat - notificarea în baza Legii nr. 10/2001, formulată pe baza certificatului ostenitor - ea nu are consecințe juridice în prezenta speță.

Astfel, reclamanții au indicat întotdeauna terenurile revendicate (terenuri și construcții) și au identificat aceste bunuri prin indicatea cărții funciare și numerelor topografice aferente. Pe cale de consecință, ar fi contrar exigențelor constituționale să se considere că o eroare materială, imputabilă de altfel autorităților Statului Român din 1976 (notariatul de Stat), ar putea avea efecte juridice asupra unei cereri de revendicare întocmite cu darea exigențelor legale. Se va nota, în acest context, și faptul că în cursul procedurii administrative în perioada 2001 - 2011, reclamanții au indicat suprafața terenului revendicat.

Altfel, din ansamblul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 rezultă că ceea ce se revendică este imobilul nationalizat (teren sau construcție), indicarea exactă a suprafeței imobilului revendicat nefiind o condiție jsine qua non pentru validitatea notificării. Mai mult, în prezenta speță problema nu poate fi ridicată nici • la nivel teoretic, atâta timp cât în cuprinsul notificării din anul 2001 a fost indicată localizarea lului revendicat (adresa: ., A.; CF nr. 9878 A.; nr. top. 8568/1954/18 și 6684/4 sub B.3). Cu alte cuvinte, indiferent de suprafața menționată în notificare (316 mp, în loc de îp, dintr-o eroare de redactare), M. A. și P. M. A. cunoșteau din anul care este obiectul notificării.

Cu privire la faptul că reclamanta C. M. ar avea legitimare procesuală activă doar pentru o față de 2/8 din terenul revendicat, discuția trebuie purtată în două planuri:

Cu privire la cota-parte ideală din bunurile revendicate. Raționamentul Tribunalului A. asupra acestei chestiuni a fost următorul: din moment ce C. A.-V. și C. V.-I. nu au formulat notificări pentru cotele de 3/8 ce le reveneau din bunurile revendicate, persoana îndreptățităCostaș M. care a formulat notificare are vocația de a obține restituirea în natură sau prin echivalent doar pentru cota de 2/8.

Acest raționament este însă greșit, iar hotărârea pronunțată pe baza lui este nelegală, întrucât așa cum s-a indicat, C. A.-V. (în nume propriu și în calitate de moștenitor al lui C. V.-I.) și C. C.-A. (în calitate de moștenitor al lui C. V.-I.) au calitate procesuală activă și sunt "persoane îndreptățite" să beneficieze de măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001;

-Chiar dacă s-ar considera că aceste persoane nu au formulat notificarea în termen, trebuiau avute în vedere dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire". Incidența acestei dispoziții legale, invocate în notele de ședință, concluziile orale și concluziile scrise, nu a fost de altfel analizată de către prima instanță.

P. urmare, soluționarea acestei chestiuni poate fi următoarea: dacă se va considera că numiții C. A.-V. și C. V.-I. au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, atunci cotele de proprietate din bunurile revendicate vor fi 2/8 (C. M.), 9/16 (C. A.-V.) și respectiv 3/16 (C. C.-A.); în schimb, dacă se va aprecia că numiții C. A.-V. și C. V.-I. nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, atunci în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 C. M. are calitatea de "persoană îndreptățită" pentru cota de 1/1 din bunurile revendicate.

Cu privire la existența construcțiilor pentru care solicităm despăgubiri. Tribunalul A. a reținut, în considerentele hotărârii, și faptul că reclamanții (indiferent de numărul lor și de cotele de proprietate)nu ar fi făcut dovada existenței construcțiilor pentru care solicită despăgubiri.

Contrar acestora, din planurile construcțiilor depuse la dosarul cauzei și evaluate de către expertul desemnat în cauză rezultă faptul că, la nivelul anului 1975, existau construcții cu o suprafață totală de 123,99 mp, din totalul de 1.260 mp ai corpului de proprietate. Suprafața de 721 mp era ocupată în fapt de aceste construcții și terenuri cu destinația de curte, iar restul de 539 mp avea suprafața de grădină. întrucât aceste construcții nu au fost radiate niciodată din cartea funciară, anterior exproprierii, se poate opera cu o prezumție simplă relativă la existența acestor construcții.

-în mod artificial și în deplină contradicție cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța le impune persoanelor expropriate, care dețineau un titlu juridic asupra construcțiilor în discuție, să facă dovada validității titlului lor și a existenței bunurilor recunoscute prin titlu. în mod evident, o asemenea răsturnare a sarcinii probei nu poate fi primită, mai ales în condițiile tulburi ale anilor 1985 - 1987, când buldozerele distrugeau viața și casa unei familii fără a prezenta în prealabil vreun titlu juridic.

-Dispariția construcțiilor este de altfel și neverosimilă în condițiile în care, în anul 1975, acestea erau în stare bună. Astfel, Tribunalul A. a reținut doar faptul că exproprierea construcțiilor nu este menționată în cuprinsul decretelor de expropriere, fără a lua în calcul posibilitatea unei exproprieri fără titlu, efectuată în perioada 1985 - 1987, cu demolarea imediată a construcțiilor, astfel încât în decretul de expropriere din anul 1987 să nu mai apară decât terenul expropriat.

Trebuie observat faptul că soluția asupra acestei chestiuni a fost pronunțată și cu încălcarea dispozițiilor art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a principiului contradictorialității. Astfel, instanța nu a pus niciodată în discuția părților chestiunea existenței construcțiilor și, în temeiul art. 129 alin. (5) C. pr. civ. nu a dat dovadă de rol activ pentru a administra probele necesare lămuririi situației. Chestiunea a fost discutată și soluționată de instanță direct în cuprinsul hotărârii.

În fine, raportul de expertiză a fost înlăturat în mod abuziv din cauză, tocmai cu privire la stiunile unde distinsa judecătoare a cauzei avea nevoie de sprijinul expertului. S-a afirmat astfel, că expertul a greșit atunci când a identificat materialele de construcție. S-a negat astfel, fără o ezitare, faptul că expertul a avut în vedere declarațiile părților și materialele obișnuite de construcție vremii, structura construcțiilor, schițele din conspectele de proprietate și în general toate elementele de iră tehnică.

Pentru toate aceste motive, s-a apreciat că în speță se impune rejudecarea cauzei, chiar și numai pentru a realiza, în ambianța procesului echitabil, lămurirea acestei chestiuni. In subsidiar, dacă se va reține spre rejudecare, chestiunea trebuie lămurită pe baza mențiunilor din cartea funciară: atâta timp cât in cartea funciară erau notate construcții, iar ulterior terenul pe care erau edificate construcțiile a fost expropriat, se prezumă faptul că Statul Român a demolat aceste construcții și este dator, în lumina art. 1 Protocolul adițional nr. 1 al Convenției, să acorde o despăgubire pentru bunurile distruse.

Cu privire la entitățile obligate să formuleze propuneri de despăgubiri și soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. A., Tribunalul A. a reținut, în considerente, trei idei principale anume ca cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata efectivă a despăgubirilor nu este întemeiată, ținând de faptul că această obligație revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; apoi P. M. A. nu are obligația de a formula propuneri pentru acordarea de măsuri ratorii prin echivalent și în final că P. mun. A. nu are nicio culpă în ceea ce privește neemiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.

Recurenții susțin în acest sens că M. A. a fost chemat în judecată doar pentru opozabilitate, întrucât orice obligație care grevează bugetul M. A. (de pildă, cheltuielile de judecată) trebuie să fie opozabilă municipiului. Nu s-a discutat niciodată, în cadrul acestui litigiu, de vreo obligație care incumbă muncipiului A., pentru ca instanța să se poată referi la " ... neemiterea de către M. A. a dispoziției de propunere a acordării măsurilor reparatorii prin echivalent

Din lectura dispozițiilor art. 21 alin. (1) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rezultă expres faptul P. M. A., în calitate de organ de conducere al unității deținătoare a bunurilor ipriate, avea și are în continuare obligația ca, în termen de 60 de zile de la data primirii notificării, să emittă dispoziția motivată de soluționare a notificării.

Pe cale de consecință, măcar sub acest aspect trebuie reținută calitatea procesuală pasivă a Primarului municipiului A..

În context, trebuie observat faptul că prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii declarat în dosar nr. 37/2006 icată în "Monitorul Oficial al României", Partea I nr. 764 din 12 noiembrie 2007) au fost tranșate definitiv discuțiile legate de soluția pe care trebuie să o adopte instanțele judecătorești în situația în entitatea deținătoare nu răspunde la notificare în termenul legal de 60 de zile.

Astfel, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului și se impune ca instanța „în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală, să dispună ea direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului".

Soluția reconstituirii dreptului de proprietate în natură sau prin echivalent direct de către instanță se impune și ca o expresie a dreptului garantat constituțional de acces la justiție, dar și pentru respectarea principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Astfel, mai întâi, a respinge cererea de chemare în judecată ca prematură pe motiv că nu s-a epuizat procedura în fața autorităților administrative, înseamnă o negare a dreptului de acces la justiție în condițiile în care termenul pentru emiterea dispoziției sau deciziei de reconstituire a dreptului de proprietate este ignorat fără a exista vreun mijloc de constrângere în acest sens.

În plus, a pronunța o hotărâre prin care să fie obligată unitatea deținătoare sau entitatea sesizată să soluționeze cererea sau notificarea ar însemna o tergiversare în plus a procedurilor ce trebuie parcurse în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, fiind de natură să aducă atingere duratei rezonabile în care trebuie soluționată cauza unei persoane. în acest sens, aducem în atenție cauza N. c. România în care Curtea de la Strasbourg a statuat că durata rezonabilă a termenului unui proces cuprinde și perioada de timp în care trebuia soluționată procedura administrativă prealabilă, dacă o asemenea procedură este obligatorie.

În ambianța prezentului litigiu, în speță există din anul 2007 o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care P. M. A. este obligat să finalizeze procedura administrativă, hotărâre judecătorească ignorată și de P., și de judecătorul fondului.

Un alt reper jurisprudențial se pot dovedi util sub acest aspect:

"Respingerea notificării și formularea contestației împotriva deciziei date în soluționarea acesteia, transferă către instanță prerogativa de analiză a notificării, pe temeiul dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, sub toate aspectele pe care le implică această analiză, fără a distinge după cum soluția a fost dată în considerarea motivelor ținând de calitatea persoanelor îndreptățite de a solicita acordarea de măsuri reparatorii sau pe fondul dreptului pretins. în aceste condiții, competența instanțelor în atribuția cărora cade analiza contestațiilor este una deplină, astfel că odată constatat dreptul, existența bunului în patrimoniul entității notificate și incidența în cauză a unuia din criteriile pe baza cărora se poate dispune restituirea în natură a bunului, instanța este chemată să soluționeze cauza în aceste limite, pentru a da satisfacție drepturilor recunoscute persoanelor îndreptățite, fără a mai fi nevoie de parcurgerea unor alte proceduri, menite să întârzie punerea în aplicare a dispozițiilor legale".

(C. . IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 205/A din 13 septembrie 2007)

Hotărârea a rămas irevocabilă prin decizia nr. 2426 din 19 martie 2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

P. M. A., deși legal citat, a formulat întâmpinarea tardiv, la data de 6 sept.2011, cu încălcarea disp.art.308 alin2. C.pr.civ., prin care a solicitat respingerea recursului.

Curtea, analizând recursul reclamanților, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ., rap.la art.312 C.pr.civ., va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind incident motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ.

Astfel, Curtea, cu aplicarea inclusiv a disp.art.304/1 C.pr.civ., va constata că în CF nr. 9878 A. sunt evidențiate două terenuri, respectiv sub A.I. 1 cu nr. top. 8568/1954/18 constând în teren intravilan în suprafață de 180 stp și cel de sub A.I.2 cu nr. top. 7440/6684/4 reprezentând teren intravilan în suprafață de 170 stp.

Suprafața totală a imobilelor era de 350 stp, echivalentul a 1260 mp., iar proprietarii inițiali ai imobilelor au fost Ș. Venczel și soția R. G..

Ulterior, prin înscrierea de sub B.3, în baza certificatului de moștenitor 290/1961 cota de ½ apaținând numitei Venczel R. născ. G. s-a transmis în favoarea lui C. G. (630 mp teren).

In anul 1967, conform înscrierii de sub B.5, s-a notat faptul că asupra imobilului de sub A.I.1 este construită o casă în .. În 1968, cota de ½ parte ce a aparținut lui Venczel Ș. a fost preluată, cu titlu de moștenire, de numiții Galciu C. și Galciu A., ns. Erdelyi (B 6, 7).

Apoi, în 1983, în baza certificatului de moștenitor nr. 206/1976, cota de ½ parte din dreptul de proprietate al defunctului C. G. a fost întabulată în favoarea soției C. M. născ. S., în cotă de 2/8 parte, respectiv, a fiilor C. A. - V. și C. V. – I., în cotă de 3/8 parte fiecare (B8 – 10). Ulterior, în baza Decretelor de expropriere nr. 68/1995 și nr. 196/1987 ale Consiliului de Stat al RSR imobilele de sub A.I.1-2 au fost transcrise în CF nr._ în favoarea Statului Român.

În certificatul de moștenitor este descris activul succesoral în felul următor: cota de ½ parte din imobilul înscris în CF nr. 9878 A. nr. top. 8568/1954/18, 7440/6684/4, de sub B 3, compus din casa de locuit cu construcțiile gospodărești anexe și terenul aferent în suprafață de 316 mp situat în mun. A., .. Cu toate acestea, în CF nr. 9878 A. dreptul de coproprietate al moștenitorilor lui C. G. a fost înscris privitor la cota de ½ parte din întregul imobil, ceea ce însemna cota de ½ parte din casă și construcții gospodărești, precum și 630 mp teren aferent, respectiv cota de 2/16 parte în favoarea reclamantei și cota de 3/16 parte în favoarea atât a reclamantului C. A. V., cât și a defunctului C. V. I. raportat la întregul imobil.

Ținând cont de regulile devoluțiunii succesorale, de faptul că succesiunea a fost dezbătută în anul 1976, iar dreptul de proprietate asupra terenurilor intravilane se putea transmite în favoarea persoanelor fizice cu titlu de moștenire, având în vedere și înscrierea din cartea funciară, necontestată de părțile adverse, menționarea în certificatul de moștenitor doar a suprafeței de 316 mp este rezultatul unei erori materiale, eroare, ce a fost astfel preluată de reclamanta C. M. la redactarea notificării trimise Consiliului Local al M. A. prin intermediul executorului judecătoresc V. Ș. la 07.08.2001 (dosar execuțional nr. 413/2001), înregistrată la Primăria Mun. A. sub nr._/07.08.2001.

Conform aceste notificări, reclamanta C. M. solicita despăgubiri pentru terenul de 316 mp și casa înscrise în CF nr. 9878 A. nr. top. 8568/1954/18 și nr. top. 7440/6684/4, potrivit înscrierii de sub B 3, imobil situat în A., ., jud. A., cu mențiunea că a fost expropriat prin Decretele de expropriere nr. 68/1985 și nr. 196/1987. De asemenea, a arătat că nu a primit despăgubiri pentru imobil și că îl împuternicește pe fiul ei C. C. să semneze actele în numele său.

Tribunalul a justificat correct ca la dosarul administrativ au mai fost depuse – la 13.03.2003, un răspuns la solicitarea Primăriei Mun. A. Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, prin care C. A. V. și C. V. I. au arătat că înțeleg să se alăture acțiunii în despăgubire formulate de reclamanta C. M., prin mandatar, pentru cota de ¼ parte din imobilul înscris în CF nr. 9878 A..

Apoi, la 27.08.2004 C. M., C. V. I. și C. A. V., prin reprezentantul lor C. C., au adus precizări notificării din 07.08.2001, în sensul că terenul este liber, dar construcția este demolată, astfel că solicită restituirea în natură a terenului, în baza art. 9 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, menținând cererea de acordare de despăgubiri pentru casă. De asemenea, conform art. 9 alin. 2 din aceeași lege, optează pentru acordarea de măsuri reparatorii sub forma de bunuri aflate în patrimoniul mun. A..

La 24.08.2006, C. M., C. C. A. și C. A. V., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai defunctului C. V. I. (decedat în 2005) au depus o notificare la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, solicitându-i ca în termen de 10 zile să emită dispoziția de restituire în natură a terenului și de acordare de despăgubiri pentru construcție. În continuare, reclamanții fac referire la faptul că dosarul administrativ se află pe rolul comisiei de 5 ani.

Mai apoi, la 25.05.2007, reclamantul C. C. A. a depus, în nume personal și ca împuternicit al celorlalți reclamanți, cererea prin care își manifestau opțiunea pentru atribuirea cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat de 316 mp a unui teren similar în zonă și de despăgubiri pentru construcția demolată.

Ulterior, la 09.08.2007, reclamanții au mai depus o cerere prin care solicitau identificarea terenului situat în A., . la momentul exproprierii, cu formularea unei propuneri motivate de restituire în natură a terenului.

Finalmente, la 09.12.2008, reclamantul C. C. A. a cerut, în numele tuturor reclamanților, restituirea în natură a terenului de 631 mp, cu motivarea că din actele depuse rezultă că aceasta este suprafața, iar nu 316 mp cum a menționat executorul în mod greșit.

Conform art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001,termenul de depunere a notificărilor s-a încheiat la 17.02.2002, dar reclamanții C. A. V. și C. C. A. nu au făcut dovada mandatului acordat mamei lor de către C. A. V. și C. V. I. pentru depunerea notificării din 07.08.2001 și în numele lor.

Mai mult, Curtea va constata că tribunalul a concluzionat justificat după această analiză și în raport cu copiile procurilor autentificate prin încheierile nr. 769/12.03.2003 a notarului public M. Tuscali și nr. 1109/11.03.2003 a notarului public C. M. B., prin care C. A. V. și C. V. I. îl împuterniceau pe fratele lor C. C. A. să le reprezinte interesele în fața autorităților publice pentru efectuarea demersurilor necesare în vederea restabilirii dreptului de proprietate privitor la imobilul din A., .

Prima cerere formulată de C. A. V. și C. V. I. a fost depusă la dosarul administrativ format în baza notificării realizate de reclamanta C. M. la 13.03.2003, deci cu mai mult de un an după împlinirea termenului de depunere a notificărilor prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit prin cele două ordonanțe de urgență antemenționate.

Faptul că Primăria Mun. A. a cerut reclamantei C. M. lămuriri cu privire la menționarea numărului de moștenitori ai defunctului C. G., prin adresa din 25.02.3003, nu conduce la lărgirea cadrului notificării, având în vedere doar lămurirea întinderii dreptului revendicat.

În consecință, neexercitarea în termenul legal a dreptului de a solicita măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 atrage decăderea din dreptul respectiv în ceea ce îi privește pe reclamanții C. V. – A. și C. C. – A., tocmai pentru că cererea reclamantului C. V. – A. și a defunctului C. V. I. de alăturare notificării reclamantei C. M. era tardivă la data formulării ei – 13.03.2003.

Din moment ce unica moștenitoare a defunctului C. G. care a formulat notificare în termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 este reclamanta C. M., iar, conform certificatului de moștenitor nr. 209/1976 și a înscrierii de sub B 8 din CF nr. 9878 A., aceasta a dobândit în proprietate doar cota de 2/8 parte din imobil, reclamanta justifică legitimare procesuală activă, sub aspectul identității între calitatea sa de reclamantă și cea de coproprietară a imobilului revendicat doar pentru cota de 2/8 parte, iar nu și pentru diferența de 6/8 parte.

Curtea va mai constata că în urma decesului reclamantei C. M., această cotă de 2/8 parte se distribuie către moștenitori.

În ceea ce privește compunerea imobilului ce face obiectul notificării, curtea va constata, asemeni tribunalului, că art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 este momentul nașterii dreptului persoanelor îndreptățite, conform art. 3 din L.10/2001, de a obține restituirea în natură sau în echivalent, atunci când restituirea nu mai este posibilă, în ceea ce privește imobilele „preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite”. În consecință, obiectul obligației statului de acordare a măsurilor reparatorii este limitat la imobilele pe care le-a preluat în mod abuziv.

Preluarea abuzivă de către statul român, în sensul Legii nr. 10/2001 republicată și modificată, este determinată în alin. 2 după cum urmează:

d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;

f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial;

g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile;

Cu privire la compunerea imobilului, curtea va constata la rndul ei că ultimele mențiuni ale casei sunt anterioare anului 1980. Astfel, casa a fost notată în CF nr. 9878 A. în anul 1967, iar la filele 181 – 183 se află o schiță a imobilului realizată în 1975, ce relevă existența unei case cu o vechime de 80 de ani, în stare bună,compusă din 2 camere și 2 bucătării, a unei bucătării de vară, a unui grajd și a 2 magazii de lemne.

De asemenea, casa cu construcțiile gospodărești anexe sunt menționate în certificatul de moștenitor nr. 208/1976, iar același act indică drept domiciliu al moștenitorilor adresa din A., ..

Însă, în actele de expropriere nu figurează construcții, ci doar terenul din CF nr. 9878 A..

Astfel, prin decretul nr. 68/28.02.1985, s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 38 mp din A., ., ai cărui coproprietari erau C. G. (cota de 2/4 parte), C. C. (cota de ¼ parte) și C. A. (cota de ¼ parte), fiind menționat un singur domiciliu pentru toți trei, și anume A., ., jud. A..

Procesul verbal de evaluare nr. 43/18.03.1985 relevă evaluarea doar a terenului de 38 mp, cu precizarea că, în ceea ce privește construcțiile expropriate există numai o împrejmuire de 29 ml, ce nu se evaluează, fiind în stare foarte rea. Imobilul a fost evaluat ca teren arabil cu valoarea de 19 lei, din care 9,5 lei îi revenea lui C. G..

P. Decretul nr. 196/18.08.1987, s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 1.222 mp din A., ., ai cărui coproprietari erau C. G. (cota de 2/4 parte), C. C. (cota de ¼ parte) și C. A.(cota de ¼ parte), fiind menționat un singur domiciliu pentru toți trei, și anume A., ., jud. A..

Procesul verbal de evaluare nr. 140/26.08.1987 relevă evaluarea doar a terenului de 1.222 mp, fără nicio mențiune la rubrica „construcții expropriate”. Valoarea terenului a fost stabilită la 2.749,5 lei, din care 1.374,75 lei îi revenea lui C. G.. Acesta este menționat în fișa de cont pentru operații diverse de la fila 70, ca având la data de 31.12.1990, un drept de ipotecă pentru despăgubirea de mai sus.

Pe de altă parte, această împrejurare a identificării în decretele de expropriere a fostului coproprietar C. G., coroborat cu neindicarea vreunui domiciliu pentru acesta și exproprierea doar a terenului, cu menționarea în primul decret de expropriere că în ceea ce privește construcțiile exista doar o împrejmuire în stare foarte rea, coroborat si cu faptul că probele depuse de reclamanți atestă existența construcției în intervalul 1967 – 1976, fără ca reclamanții să facă dovada cu vreun act că în anul 1985 mai aveau, cel puțin unul dintre ei domiciliul în A., . va conduce și curtea la concluzia că la momentul exproprierilor nu mai existau construcțiile, casa având în 1975 o vechime de 80 de ani, nespecificându-se în schița imobilului materialul din care fusese ridicată casa, și anume văiugă sau cărămidă.

Curtea va mai constata că expertul a determinat în lucrarea sa valoarea actualizată a construcțiilor din A., ., astfel cum rezultă din planul de situație cu construcția întocmcit de COOP Constructorul A. la 18.12.1975 și conspectul de proprietate al terenului realizat de COOP Constructorul A. la 09.07.1976, planurile de CF și cadastru și a menționat că materialul folosit la construirea casei a fost cărămida normală, precum și faptul că înainte de demolare au fost făcute reparații capitale la structura casei.

Curtea va constata însă că tribunalul a înlăturat justificat din probatoriu această apreciere a expertului judiciar, din moment ce acesta nu a constatat personal aceste aspecte, iar din înscrisurile care au stat la baza întocmirii lucrării, depuse la dosar, nu rezultă materialele de construcție ale casei.

În ceea ce privește reparațiile capitale, nu există la dosar nicio probă în acest sens.

Evaluarea de către expert a construcțiilor demolate nu constituie o dovadă a existenței lor anterior exproprierii, având în vedere că inclusiv înscrisurile în baza cărora a identificat compunerea imobilului sunt schițe din 1975 și 1976.

În CF nr. 9878 A., sub B 11 a fost notată, prin încheierea nr. 900/CF/16.02.1987 radierea imobilului de sub A.I.1, în baza adresei nr. 2397/1987 a CPM A.. În lucrarea sa, expertul judiciar L. V. a arătat că la 16.02.1987 a fost radiată construcția din cartea funciară. Această precizare coroborată cu înscrierea sub B 12 a transcrierii în CF nr._ A. a imobilelor de sub A.I.1-2, iar nu doar a celui de sub A.I.2, precum și cu modalitatea de notare în CF nr. 9878 A. a radierii „imobilului” prin sublinierea în foaia de avere doar a casei menționată deasupra primei parcele și cu adăugarea cuvântului „intravilan” deasupra termenului „casa”, conduce la concluzia că la data de 16.02.1987 a fost radiată doar construcția, iar nu și terenul ce intra în compunerea parcelei nr. top. 8568/1954/18.

Demolarea edificatelor, drept consecință a primei exproprieri nu este plauzibilă din moment ce prin Decretul nr. 68/28.02.1985 a fost expropriată doar suprafața de 38 mp din totalul de 1.260 mp, ceea ce nu putea afecta construcțiile, dar mai ales casa de locuit.

Pe de altă parte, Curtea va constata că tribunalul a concluzionat justificat în sensul imposibilității restituirii terenului în natură, aspect care decurge din raportul de expertiză, dar și din evaluarea CF nr._ A., care atestă faptul că parcelele nr. top. 8568/1954/18 și nr. top. 7440/6684/4 transcrise din CF nr. 9878 A. în CF nr._ A. au fost unificate cu alte parcele aduse în aceeași carte funciară în parcela rezultantă de_ mp, care a fost dezmembrată apoi în 35 de parcele noi, care au fost înscrise în alte cărți funciare.

P. răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat că terenul expropriat nu mai este liber, în condițiile în care pe el s-au ridicat blocuri de locuințe, iar spațiile dintre acestea sunt mici, fiind și grevate de conducte, cabluri subterane și alte utilități tehnico – edilitare. Inclusiv reclamanții au recunoscut imposibilitatea restituirii în natură a terenului.

În plus, curtea mai reține că în ipoteza în care construcțiile ar fi existat la data exproprierii efective, atunci nimic nu ar fi oprit pe reclamanți ca, în raport cu disp.art.1169 C.civ., să depună dovezile privind plata impozitului pe clădiri precum și orice alte elemente relevante, care să reprezinte un început de dovadă scrise și care la rândul lor, să servească la aplicarea disp.art.1199 și urm. C.pr.civ., care să permită utilizarea prezumțiilor.

Pe de altă parte, Curtea va constata că, hotărârea amintită stabilește irevocabil obligația entității investite cu soluționarea notificării de a emite dispoziție în favoarea doar a reclamantei C. M. pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, fără ca instanța să fie învestită cu identificarea compunerii imobilului, aspect ce a fost lămurit prin prezentul litigiu.

P. urmare, curtea va constata că modalitatea de soluționare a notificării formulate de C. M. a fost stabilită, cu autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 633/17.05.2007 a Tribunalului A., rămasă irevocabilă, prin neapelare

Această hotărâre a fost data în urma învestirii Tribunalului A. cu cererea reclamantei C. M. de obligare a pârâtului la emiterea dispoziției motivate, prin care să se pronunțe asupra cererii de despăgubiri formulată în baza Legii nr. 10/2001 prin notificarea înregistrată la Primăria Mun. A. sub nr. 19.782/07.08.2001.

După pronunțarea sentinței civile nr. 633/17.05.2007 a Tribunalului A., reclamanții au depus la Primăria Mun. A., la 09.08.2007, o cerere prin care solicitau identificarea terenului situat în A., . și formularea unei propuneri motivate de restituire în natură a terenului, deși fusese pronunțată deja o hotărâre judecătorească de obligare a M. A. la emiterea dispoziției de acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Or, din probe Curtea va constata că imobilul expropriat de statul român era compus din cele două terenuri intravilane înscrise în CF nr. 9878 A. nr. top. 8568/1954/18 și nr. top. 7440/6684/4, fără construcții; exproprierea s-a realizat de către stat, dar fără plata despăgubirii, astfel că preluarea dreptului de proprietate s-a realizat fără titlu valabil, fiind incidente prevederile art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată.

Însă, doar reclamanta C. M. are legitimare procesuală activă, având calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, fiind deja obligat municipiul A. să emită dispoziție în acest sens în favoarea reclamantei, astfel cum s-a stabilit deja prin sentința civilă nr. 633/2007 a Tribunalului A., iar obiectul acestor măsuri reparatorii cuprinde doar cota de 2/8 parte din terenul înscris în CF nr. 9878 A., adică suprafața de 315 mp, legitimarea procesuală a acesteia fiind însă preluată de către C. C. A. și C. A. V., potrivit certificatului de moștenitor nr.63/01.08.2012.

Privitor la cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata efectivă a despăgubirilor, curtea va constata că tribunalul a reținut corect că aceasta nu este întemeiată, ținând cont de faptul că această obligație revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform titlului VII din Legea nr. 245/2007 modificată, art. 5 alin. 1 lit. d, în timp ce unitatea notificată are doar obligația, conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, de a emite dispoziția prin care acordă persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită și atunci când restituirea în natură nu este posibilă.

Cu atât mai mult, Primarului nu îi revine obligația de a formula propunere pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și de stabilire a despăgubirilor, astfel că nu există identitate între calitatea de pârât a Primarului M. A. și cea de persoană în sarcina căreia s-a stabilit obligația de a formula propunerea de mai sus și de a stabili despăgubiri în favoarea persoanelor îndreptățite, așa încât în baza art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată și art. 5 alin. 1 lit. din Titlul VII din Legea nr. 245/2007 modificată.

În sfârșit, Curtea va constata că referirea recurenților la Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu prezintă relevanță și utilitate practică, câtă vreme din perspectiva acestei decizii, instanța putea doar ca în procedura de reevaluare a dosarului administrativ, pe calea contestației adresate în baza art.26 din L.10/2001, să dispună eventual retricedarea în natură, dar nicidecum să stabilească ea despăgubirile cuvenite, în contextul concret al speței, din care rezultă că restituirea în natură este obiectiv imposibilă.

Pentru aceste considerente, Curtea va menține sentința recurată în integralitatea ei și în temeiul prev. art. 312 C.pr.civ. rap.la art. 304 pct.9 C.pr.civ. coroborat cu art. 304/1 C.pr.civ, va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanții C. V. A. și C. C. A., atât în nume propriu, cât și în continuarea defunctei reclamante – recurente C. M. împotriva sentinței civile nr.363/25.03.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .

Va constata că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C.pr.civ. întrucât intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de reclamanții C. V.-A. și C. C. A., atât în nume propriu cât și în continuarea defunctei reclamante-recurente C. M. împotriva sentinței civile nr. 363/25.03.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ

Pronunțată în ședința publică din 29 noiembrie 2012.

P., JUDECATOR, JUDECATOR,

C. P. M. G. A.-M. N.

GREFIER,

S. C.

Red. C.P. – 12.12.2012

Tehnored. C.P./S.C. – 2 ex./12.12.2012

Tribunalul A., Judecător: M. A.

← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1387/2013. Curtea...		Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2481/2012. Curtea de... →

Cereri. Decizia nr. 2453/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cereri. Decizia nr. 2453/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA