Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1899/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1899/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 1899/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1899/R
Ședința publică din 25 septembrie 2012
P.:D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
JUDECATOR:M. L.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele T. O. L. și B. E. împotriva deciziei civile nr.325/4.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții W. J. și O. de C. și P. Imobiliară T., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul intimat W. J. avocat O. B., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței au fost depuse la dosar la data de 21.09.2012 de către reclamantele recurente T. O. L. și B. E., concluzii scrise.
Instanța, constată că din eroare au fost atașate la acest dosar motivele de recurs împreună cu toate actele anexate care privesc dosarul nr._, având ca părți pe P. G. și P. A. și care din eroare au fost comunicate intimatului din prezenta cauză, Vittmann J., la domiciliul procesual ales la avocat O. B., înscrisuri care au fost restituite de către acesta instanței, urmând să se detașeze înscrisurile aflate în prezentul dosar la filele 11-76 în vederea anexării lor la dosarul nr._ .
Reprezentantul pârâtului intimat W. J. depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare, chitanța privind achitarea onorariului avocațial și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului reclamantelor ca netemeinic și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică,m conform concluziilor scrise depuse la dosar și pe care le reiterează și oral, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă 325/4.04.2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a respins apelul formulat de apelantele T. O. L. și B. E., în contradictoriu cu intimații O. de C. și P. Imobiliară T. și W. J., împotriva Sentinței civile nr.3933 din 15.02.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara și a obligat apelantele T. O. L. și B. E. să plătească intimatului W. J. suma de 657 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.3933/15.02.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a respins excepția de necompetenta materiala a Judecătoriei Timișoara, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. de C. si P. I. T., a respins plângerea formulata de petentele T. O. si B. E. in contradictoriu cu intimatul O. de C. si P. I. T., a respins plângerea formulata de petentele T. O. si B. E. in contradictoriu cu intimatul W. J., împotriva încheierii de carte funciara nr._/07.06.2011, a respins plângerea formulata de petentele T. O. si B. E. in contradictoriu cu intimatul W. J. împotriva încheierii de carte funciara nr._/06.07.2011, a obligat petentele la 778 lei cheltuieli de judecata fata de intimatul W. J..
Judecătoria a reținut că prin plangerea inregistrata sub nr._ /08.08.2011, T. O. si B. E. au atacat in contradictoriu cu intimatii O. de C. si P. I. T. si W. J., încheierile de carte funciara nr._/07.06.2011 si nr._/06.07.2011 prin care s-a admis radierea notarilor unor procese din cartea funciara nr._ Timisoara.
In motivare petentele au aratat ca exista inca litigii cu privire la imobilul inscris in cartea funciara sus-mentionata, care justifica mentinerea respectivelor notari.
Pe de alta parte petentele au sustinut ca cererea de radiere a fost facuta de o alta persoana, si nu de catre proprietarii tabulari, respectiv de W. J. in calitate de mandatar al proprietarei tabulare W. G., insa aceasta calitate nu ii da posibilitatea sa ceara radierea notarilor in ceea ce il priveste pe proprietarul W. F..
In drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare.
Intimatul O. de C. și P. I. T. a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calitatii sale procesuale, făcând trimitere la dispozitiile Deciziei nr. LXXII din 15.10.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie emise in recursul in interesul legii.
Judecătoria a avut în vedere că prin cererea înregistrata la O.C.P.I. T. - Biroul de Carte Funciara Timisoara sub nr._/07.06.2011, intimatul W. J., in calitate de mandatar al uneia dintre proprietarele tabulare ale imobilului inscris in cartea funciara nr._ Timisoara (si anume W. G.), a solicitat acestei institutii radierea notarilor proceselor de sub B3-4, B5, B8, B9, B10 si B11, anexand cererii hotararile judecatoresti pronuntate in aceste litigii, precum si procura speciala autentificata la data de 08.10.2010 la notariatul 2 Freiburg, prin care W. J. era insarcinat sa efectueze toate demersurile necesare in fata autoritatilor române pentru incheierea unui contract de vânzare-cumparare a imobilului in discutie. Cererea petentului a fost admisa prin incheierea nr._/07.06.2011, considerandu-se ca nu exista piedici la radiere, fiind indeplinite si conditiile prevazute de Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare, cu modificarile si completarile ulterioare.
Impotriva acestei incheieri au formulat cerere de reexaminare petentele T. O. si B. E., care a fost respinsa prin incheierea nr._/06.07.2011.
Aceleasi petente au facut plangere impotriva ambelor incheieri, plangere ce face obiectul dosarului de față.
Instanta, avand a se pronunta in prealabil, in temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ., asupra exceptiei ridicate de catre petente (a necompetentei materiale a Judecatoriei Timisoara) si de intimatul O. de C. si P. I. T. (a lipsei calitatii sale procesuale pasive), a retinut urmatoarele:
Legiuitorul a statuat in art. 50 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 7/1996, cu modificarile ulterioare, ca O. teritorial este obligat să înainteze plângerea (formulata impotriva încheierii registratorului-șef) judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare. Desi competentă sa solutioneze astfel de actiuni este judecatoria, exceptia invocata de catre petente urmand sa fie respinsa.
In ceea ce priveste cea de-a doua exceptie, ridicata de intimatul O. de C. si P. I. T., instanta a admis-o raportat la prevederile art. 50 ind. 1 din Legea nr. 7/1996, cu modificarile ulterioare, in conformitate cu care soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial.
In consecinta, actiunea petentelor T. O. si B. E. a fost respinsa in contradictoriu cu acest intimat.
In ceea ce priveste plangerea impotriva incheierii de carte funciara nr._/07.06.2011, formulata in contradictoriu cu intimatul W. J., instanta a respins-o pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2, 21 și 22 din Legea nr. 7/1996 cu modificările ulterioare, persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. 2 se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. O. teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare. Plângerea împotriva încheierii se poate depune și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară.
Legiuitorul a prevăzut două căi de atac distincte împotriva unor acte emise de oficiul teritorial de carte funciară, după cum este vorba de încheierea de carte funciară sau de încheierea emisă de registratorul-șef potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, cu modificările ulterioare.
În primul caz, împotriva încheierii de carte funciară se poate promova doar cerere de reexaminare ce se soluționează printr-o încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul, iar în al doilea caz, împotriva încheierii registratorului-șef se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare.
Din cuprinsul și titulatura cererii formulate de către petente reiese că aceasta are natura juridică a unei plângeri împotriva încheierii nr._/07.06.2011 (iar nu a unei cereri de reexaminare), insa o astfel de actiune nu are temei legal, plângerea aceasta fiind calea de atac împotriva altui act juridic, și anume încheiere registratorului șef prin care s-a soluționat cererea de reexaminare a încheierii de carte funciară.
Față de cele de mai sus, instanța a respins ca inadmisibila plângerea petentelor T. O. si B. E. impotriva incheierii de carte funciara nr._/07.06.2011.
S-a reținut că, poate face insa obiectul examinării instantei de judecata incheierea nr._/06.07.2011, prin care a fost solutionată cererea de reexaminare impotriva primei incheieri.
Verificând legalitatea incheierii nr._/06.07.2011 dată de O. de C. si P. I. T. – Biroul de Carte Funciara, instanta a apreciat că in mod corect registratorul-sef a respins cererea de reexaminare a incheierii nr._/07.06.2011 si a retinut ca, raportat la inscrisurile anexate cererii de catre mandatarul W. J., ea este admisibila, actele supuse inscrierii in cartea funciara indeplinind conditiile legale cerute de art. 48 din Legea nr. 7/1996, cu modificarile ulterioare, dovedind stingerea litigiilor a căror radiere s-a solicitat (potrivit hotararilor judecatoresti identificate in mod concret de catre registratorul-sef in cuprinsul incheierii nr._/06.07.2011).
In situatia in care asupra aceluiasi imobil inscris in cartea funciara nr._ Timisoara se poarta alte litigii (ceea ce afirma petentele in plangerea ce face obiectul acestui dosar), acestea se pot adresa Biroului de C. si P. I. cu o cerere prin care sa solicite notarea acestor noi procese, in baza inscrisurilor doveditoare.
O alta critica formulata de către petente referitor la cererea lui W. J., de radiere din evidentele de publicitate imobiliara a notărilor litigiilor cu privire la imobil, este aceea ca intimatul, mandatar al numitei W. G., nu a avut procura si din partea celui de-al doilea proprietar al imobilului, si anume W. F., pentru a face demersuri la O. de C. si P. I..
Or, o cerere de natura celei făcute de mandatarul W. J., adica de radiere a unor procese din cartea funciara, poate fi făcuta, potrivit Legii nr. 7/1996, cu modificarile ulterioare, de orice persoana interesata. In cazul de față, persoana interesata a fost exclusiv W. G., care a inteles sa il imputerniceasca in acest sens pe W. J.. Legea nu cere, ca o conditie de admisibilitate, ca radierea litigiilor notate in evidentele de publicitate imobiliara sa fie solicitata de toti proprietarii tabulari, fiind suficient ca unul singur sa isi manifeste intentia respectiva.
Având in vedere aceste considerente, precum si textele de lege invocate, instanta a constatat ca in mod legal au fost radiate din cartea funciara nr._ Timisoara procesele civile care au ca obiect bunul imobil identificat in aceasta carte funciara si a respins plângerea formulata de petente împotriva încheierii de reexaminare nr._/06.07.2011 in contradictoriu cu intimatul W. J..
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.3933 din 15.02.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara, petentele T. O. L. și B. E. au solicitat fie admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii plângerii astfel cum a fost formulată, fie admiterea apelului, constatarea nulității procedurii sau a hotărârii pronunțate reținând cauza spre rejudecare și judecarea totodată a litigiului izvorât din lipsa de competență a instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de apel apelantele arată că textul art.50 din Legea 7/1996 este un text special, ca si art.38/1 din Legea 304/2004 republicată. Acest text ultim a fost consacrat ca fiind constituțional de cel puțin două decizii în 2011-2012. Art.50 din Legea 7/1996 nu poate fi disociat de art.1 C.pr.civ. și ambele de art.38/1 din Legea 304/2004 care este o normă specială de organizare judecătorească. Judecătoria Timișoara nu dispune de principiul plenitudinii de competență, astfel încât nu este competentă să judece în primă instanță cauza.
Apelantele au mai susținut ca nu au o culpă procesuală pentru a suporta cheltuielile de judecată, instanța de fond fiind o instanță fără personalitate juridică, fiindcă art. 50 in Legea 7/1996 nu abrogă art. 38/1 din Legea nr. 304/2004. Instanța de fond nu se putea pronunța în legătură cu propria sa competență, contestată, fără capacitarea persoanei juridice de drept public care o tutelează (Tribunalul T.).
Au susținut că, acest litigiu dintre apelante și Judecătoria Timișoara trebuia să fie soluționat de o instanță competentă și nu să se procedeze la judecarea litigiului de fond de către o instanță în incapacitate, fără să se lezeze, inclusiv drepturile nepatrimoniale personale ale apelantelor pe lângă interesul lor material justificat juridic.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe disp. art. 282 - 296, art. 297, art. 298 s.a. C.proc.civ., Legea nr. 7/1996, modificată, legislația internă, comunitară și internațională incidentă în speță.
Prin notele scrise depuse la dosar prin serviciul de registratura la 2.04.2012, apelantele au invocat excepția necompetenței organice, funcționale, materiale a primei instanțe, invocând art.50 din Legea 6/1996 în raport cu norma specială art.38/1 din Legea nr.304/2004 și în raport cu art.1 pct.6 C.pr.civ., au arătat că Tribunalul T. se află în conflict de interese deoarece s-a pronunțat în calitate de instanță de recurs în baza art.29/6 din legea 47/1992 republicată și modificată prin Legea nr._, astfel încât nu poate judeca apelul în mod liber, independent și nepărtinitor, au solicitat suspendarea judecării apelului în baza art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. până la soluționarea litigiului dintre apelante și cele două instanțe menționate (f.10).
Deliberând asupra apelului, Tribunalul T., prin decizia civilă nr.325/4.04.2012 l-a respins cu motivarea că în conformitate cu dispoz. art.2 alin.2 ind.1 și ind.2, alin.3 din Legea nr.7/1996 modificată (în forma în vigoare la data formulării plângerilor de câtre petentele apelante), împotriva încheierii registratorului-șef emisă potrivit alin. (2) se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare, oficiul teritorial fiind obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare. Plângerea împotriva încheierii se poate depune și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară, hotărârea pronunțată de judecătorie putând fi atacată cu apel.
A reținut că din dispozițiile legale mai sus menționate judecătoria este instanța competentă să se pronunțe asupra plângerilor formulate de petenți împotriva încheierilor registratorului-șef prin care acesta a soluționat cererile de reexaminare împotriva încheierilor de carte funciară, astfel că, motivele invocate de apelante referitoare la necompetenta judecătoriei de a soluționa litigiul nu sunt întemeiate.
Împrejurarea că Tribunalul T. a soluționat un recurs declarat împotriva unei încheieri de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.38/1 din Legea nr.304/2004 republicată nu determină existența unui conflict de interese, astfel cum în mod neîntemeiat au susținut apelantele prin notele de ședință depuse la dosar.
În ceea ce privește fondul pricinii, tribunalul a reținut că în mod legal și temeinic judecătoria a constatat că poate face obiectul controlului judecătoresc încheierea nr._/2011 prin care a fost soluționată cererea de reexaminare împotriva încheierii_/2011, nu și această din urmă încheiere, raportat la art.50 alin.2 din Legea nr.7/1996 și a modificărilor aduse prin OUG nr.64/2010, publicată în M.Of. nr. 451 din 02.07.2010.
În ceea ce privește plângerea formulată de petente împotriva încheierii nr._/2011, tribunalul a constatat că în mod legal și temeinic a fost respinsă de judecătorie întrucât pe de o parte, un coproprietar al imobilului înscris în cartea funciară are calitatea de persoană interesată în sensul art.48 din Legea nr.7/1996, mandatarul acestuia (conform procurii speciale, apostilate, aflate în copie semnată pentru conformitate la filele 11-13 din dosarul OCPI) neavând nevoie de mandat și din partea celorlalți coproprietari pentru a solicita radierea unor procese din cartea funciară, iar pe de altă parte prin hotărârile judecătorești depuse la filele 14-72 din dosarul OCPI s-a făcut dovada soluționării proceselor notate în CF_ Timișoara și pentru care s-a admis cererea de radiere a notărilor prin încheierea_/2011 a OCPI T.-BCPI Timișoara, iar ipoteza existenței unor alte litigii referitoare la imobil nu determină respingerea cererii de radiere a unor procese pentru care s-a făcut dovada soluționării, așa cum s-a arătat.
În termen, împotriva sentinței civile nr.3933/15.02.2012, a Încheierii din 08.02.2012, ambele pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar br._ și a deciziei civile nr.325 din 4.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, au declarat recurs reclamantele T. O. L. și B. E. care au solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre competentă soluționare, admiterea apelului, respectiv a plângerii împotriva încheierii de CF.
În motivare au arătat că instanța de fond nu are competență să judece în primă instanță plângerea lor împotriva Încheierii de carte funciară cu pricina, cu toate că art.1, art.52/2 din Legea nr.7/1996 îi oferă o astfel de competență.
Textul art.38 (1) din Legea nr.304/2004 prevede că judecătoriile sunt instanțe fără personalitate juridică, iar acest text nu poate fi disociat sau acoperit de art.1 C.pr.civ. și art.52 din Legea nr.7/1996.
Arată că această excepție de la regulă, fiindcă celelalte instanțe dispun de personalitate juridică, a fost și rămâne obiect de dispută între reclamante și instanțele cu care au conflict deschis de interese.
Competența de primă instanță revine unei judecătorii numai și numai dacă aceasta ar dispune și de personalitate juridică.
Arată că obiectul litigiului – derivat din primul litigiu - plângere CF – îl reprezintă refuzul instanțelor de a examina această problemă de drept și de fapt, iar raportat la acest aspect, judecătoria trebuia să sesizeze Tribunalul T. – Secția contencios administrativ și fiscal și să suspende cauza în baza art.4 (1) din Legea nr.554/2004.
Susțin că tribunalul a acoperit în mod abuziv constatarea lipsei de competență, respectiv a lipsei de personalitate juridică a judecătoriei în primă instanță.
Controlul judiciar efectuat de instanța de apel nu se putea face decât după ce în prealabil Tribunalul T. – Secția contencios administrativ ar fi tranșat litigiul lor cu Judecătoria Timișoara, lucru pe care însă nu l-a făcut.
Arată că în materia expusă nu există precedent, adică justițiabilii să se judece cu o judecătorie pentru lipsa sa de personalitate juridică – judecătorie care nu poate acționa în nume propriu și nici nu răspunde patrimonial fiindcă nu este un subiect de drept civil, respectiv nu este o persoană juridică de drept public.
Raportat la dispozițiile art.4 (1) din Legea nr.554/2004 invocă excepția de nelegalitate a procesului în recurs, fiind în conflict direct de interese cu instanța de recurs.
Susțin că au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată fără a se observa că de fapt este culpa instanțelor manipulate de partea adversă care a săvârșit asupra lor un abuz de drept.
În drept, invocă art.229, 304 pct.1, 3, 5, 7, 6 – 9, art.306/2, art.312/2 C.pr.civ., dreptul național și dreptul european, Declarația Universală a Drepturilor Omului incidente în cauză.
Prin concluzii scrise, intimatul W. J. a solicitat respingerea recursului cu motivarea că excepția de necompetență materială motivată pe lipsa de personalitate juridică a Judecătoriei Timișoara, raportat pe de o parte la neconstituționalitatea prev.art.50 din Legea nr.7/1996 și, pe de altă parte, la prev.art.38 din Legea nr.304/2004 nu poate fi primită având în vedere scopul acestor reglementări arătate în mod diferit de legiuitor. Astfel, prevederile art.50 din Legea nr.7/1996 a făcut obiectul a numeroase sesizări ale Curții Constituționale care s-a pronunțat în sensul respingerii sesizărilor și a constatării caracterului constituțional al acestor sesizări – Decizia nr.18/2010, nr.980/2010. Cu privire la scopul reglementărilor Legii nr.304/2004, consideră că acestea privesc strict organizarea administrativă a instanțelor de judecată, în speță competența materială a judecătoriei conferită de prevederile Legii nr.7/1996, neputând fi asociată acestor prevederi ci doar prev.art.1 C.pr.civ.; opinează că instanța de fond și de apel a reținut în mod corect aplicarea în speță a prev.art.50 alin.21 și urm. Din Legea nr.7/1996, cu modificările ulterioare.
Pe fondul cauzei, reținând pe de o parte faptul că plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară se soluționează de registratorul șef prin emiterea unei încheieri în acest sens și, pe de altă parte, împotriva încheierii registratorului șef se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare, prima instanță și instanța de apel în mod temeinic a respins ca inadmisibilă plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr._/7.06.2011 prin care s-a admis cererea de radiere a litigiilor notate în cartea funciară a imobilului situat în Timișoara, ..
Cu privire la mandatul acordat lui W. J. de către W. G. pentru a putea proceda la formularea unei cereri de radiere în fața O.C.P.I. T. acesta a fost încheiat în fața unui notar public din Freiburg și poartă Apostille de la Haga pentru a putea fi recunoscut de către autoritățile române. Pe cale de consecință, cererea formulată în temeiul prev.art.47 din Legea nr.7/1996 de W. J. în fața instituției O.C.P.I. T. de radiere a litigiilor soluționate definitiv și irevocabil ce purtau asupra imobilului situat în Timișoara, ., identificat conform CF Timișoara nr._, a fost admisă. Pe cale de consecință, respingerea acestui motiv de către instanța de fond și apel apreciază a fi temeinică.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată contestate de petente în calea de atac a apelului, consideră că sunt pe deplin justificate având în vedere disp.art.274 C.pr.civilă. Prin pronunțarea sentinței civile nr.3933/15.02.2012 de către Judecătoria Timișoara și a deciziei civile nr.325/A pronunțată de Tribunalul T. s-a respins în tot acțiunea petentelor B. E. și T. O. L. astfel că raportat la soluția pronunțată instanța le-a obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de probatoriul administrat în cauză, disp.art.1, 3, 5, 7, 6-9 C.pr.civ., ale art.38 (1) din Legea nr.304/2004, art.316 coroborat cu art.294 C.pr.civ., art.52 din Legea nr.7/1996, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Deși recursul declarat de reclamante este formulat și împotriva sentinței și a încheierilor pronunțate de prima instanță, raportat la dispozițiile art.299 C.pr.civ., Curtea va examina doar decizia civilă pronunțată de tribunal, întrucât sentința civilă pronunțată de judecătorie a făcut obiect de analiză a Tribunalului T. care a pronunțat decizia civilă atacată.
Astfel, prima critică adusă hotărârii atacate vizează necompetența judecătoriei de a soluționa plângerea formulată împotriva încheierii de CF – ca primă instanță – se constată că este nefondată raportat la dispozițiile art.52 (2) din Legea nr.7/1996 coroborate cu art.1 (2) C.pr.civ.
Sub acest aspect, Curtea constată că reclamantele recurente au investit instanța de fond, respectiv Judecătoria Timișoara cu plângere împotriva încheierilor de carte funciară cu nr._ din 7.06.2011 și nr._/6.07.2011 prin care s-a admis radierea notării unor procese din CF nr._ Timișoara.
Dispozițiile art.50 alin.2 din Legea nr.7/1996 astfel cum au fost modificate – prevăd că împotriva încheierilor registratorului șef emise potrivit alin.2 se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare.
Dispozițiile legale menționate mai prevăd că persoanele interesate pot să formuleze cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau respingere în termen de 15 zile de la comunicare ce se soluționează prin încheiere de către registratorul șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul.
Dispozițiile legale mai sus-menționate au fost corect aplicate în cauză de cele două instanțe raportat la obiectul cererii (a plângerii) formulate de reclamante.
Susținerea reclamantelor recurente în sensul că judecătoria avea competența să judece cauza doar în situația în care ar fi dispus de personalitate juridică – raportat și la disp.art.38 din Legea nr.304/2004 – nu poate fi primită.
Faptul că judecătoriile sunt instanțe fără personalitate juridică (art.38 din Legea nr.304/2004) nu atrage necompetența acestora în soluționarea plângerii de carte funciară – formulată de reclamante, având în vedere că dispozițiile art.2 din aceeași lege prevăd că justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel, tribunale, tribunale specializate, instanțe militare și judecătorii.
Mai mult, competența de soluționare a plângerilor de CF este reglementată de disp.art.1 C.pr.civ. și art.2 din Legea nr.7/1996 coroborate cu art.50 și urm. din Legea nr.7/1996.
Obiectul prezentului dosar nu-l reprezintă o acțiune a reclamantelor cu Judecătoria Timișoara, nu există un conflict de interese cu această instanță, iar critica adusă hotărârii atacate în sensul că tribunalul ca instanță de control judiciar avea obligația de a suspenda cauza în baza art.244 C.pr.civ., după ce în prealabil tribunalul – Secția de contencios administrativ ar fi tranșat litigiul lor cu Judecătoria Timișoara – nu este întemeiată.
Trebuie precizat sub acest aspect că principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, atât cu privire la părți, cât și cu privire la obiectul cererii.
Cum, în calea de atac nu poate fi schimbat obiectul cererii, iar aceasta l-a constituit în cauză – plângerea împotriva încheierilor de CF, se constată că în mod corect a fost soluționată plângerea reclamantelor, raportat și la dispozițiile art.294 C.pr.civ. coroborate cu art.316 C.pr.civ.
Raportat la considerentele arătate, Curtea constată că nu poate fi primită nici susținerea că ar fi incidente în cauză disp.art.4 (1) din Legea nr.554/2004 și că există conflict de interese cu instanța de recurs, instanță investită cu soluționarea prezentei căi de atac în raport de motivele invocate de reclamante.
Pe fondul cauzei se constată că hotărârea atacată a fost dată cu respectarea dispozițiilor Legii nr.7/1996, nefiind incidente în cauză niciunul din motivele de nelegalitate ale deciziei civile atacate invocate de reclamante, respectiv art.1, 3, 5, 7, 6-9 C.pr.civilă, criticile aduse hotărârii atacate, neîncadrându-se în motivele prevăzute de art. 304 C.pr.civilă.
Cu privire la obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată se constată că s-a făcut o corectă aplicare a art.274 C.pr.civ., având în vedere principiul ce rezultă din aceste dispoziții legale la baza căruia stă culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Față de cele reținute mai sus, Curtea în baza art.312 (1) C.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamantele T. O. L. și B. E. împotriva deciziei civile nr.325/4.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
În baza art. 274 C.pr.civ. va obliga pe reclamantele recurente T. O. L. și B. E. să plătească intimatului W. J. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele T. O. L. și B. E. împotriva deciziei civile nr.325/4.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Obligă pe reclamantele recurente T. O. L. și B. E. să plătească intimatului W. J. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
M. M.
Red.:M.L./01.10.2012
Tehnored./M.M./ 2 ex./02.10.2012
Inst.fond: Judecătoria Timișoara:jud.A. I.
Inst.apel:Tribunalul T.:jud.A.-M. N., D. D.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1896/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1849/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
