Legea 10/2001. Sentința nr. 621/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 621/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-09-2012 în dosarul nr. 147/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.147
Ședința publică din 20 septembrie 2012
PREȘEDINTE: Prof. univ. dr. L. B.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER:F. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta S. A. V. împotriva sentinței civile nr.621 din 23 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat M. A. P. P., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat Putin E. în reprezentarea reclamantei apelante, lipsă fiind pârâtul intimat M. A. prin P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii reclamantei și obligarea pârâtului, la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent printr-o Dispoziție motivată pentru imobilul revendicat situat în A., ., . CF nr. 958 A.. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._ la data de 7 iunie 2010, s-a constatat că reclamanta S. A. V. a chemat în judecată, în calitate de pârât, M. A. reprezentat prin P., solicitând acestuia acordarea unor măsuri reparatorii în echivalentul imobilului revendicat de reclamantă, situat în A., ., în raport cu valoarea construcțiilor și a terenului, la data soluționării prezentei acțiuni.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că, prin notificarea trimisă Executorului Judecătoresc P. V., înregistrată cu nr. 244/2001 și la Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 cu nr._, a solicitat acordarea unor măsuri reparatorii pentru imobilul proprietatea bunicii, numita P. A., situat în A., ., jud. A., înscris în CF nr. 5166 A., în prezent expropriat și demolat.
Reclamanta a menționat că imobilul respectiv era compus din 3 apartamente și teren, iar exproprierea s-a dispus prin Decretul Consiliului de Stat nr. 122/1988, după care clădirea a fost demolată, pe suprafața acesteia ulterior fiind construite blocuri.
Aceasta a arătat că antecesoarea sa, numita P. A., a fost proprietara apartamentului nr.1, înscris în noul CF nr. 968 A. sub nr. top. 194/b/l, având o suprafață de 344 mp.
Reclamanta a mai susținut că, în decursul a 8 ani, a primit mai multe adrese prin care i se cerea completarea notificării formulate inițial, prin depunere de acte și alte precizări scrise. D. urmare, în aprilie 2007, aceasta a depus un Raport de Expertiză prin care își arăta pretențiile la suma de 66.000 de dolari USA, la valoarea de atunci.
Ulterior, pe numele reclamantei a mai sosit o adresă, prin care i se solicita formularea opțiunii de acordare a unor măsuri reparatorii, la data de 23.07.2011 aceasta exprimându-și opțiunea de acordare de teren în compensație în zona Gai.
Începând cu acea dată, reclamanta a arătat că nu a mai primit nici o altă adresă, ba mai mult, înscrierea sa în rândul celor care au optat pentru terenul sus-menționat a fost lovită de nulitate, dat fiind că acesta a fost la rândul său revendicat.
Pe aceste considerente, având în vedere că unitatea administrativă în cauză nu a comunicat modul de soluționare și nici nu a propus o altă ofertă cu privire la acordarea unui alt teren, încălcând astfel dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată, reclamanta solicită obligarea pârâtului la emiterea unor dispoziții privind măsurile reparatorii în echivalent.
În drept, se invocă dispozițiile art. 1073 și 1074 Cod civil, respectiv art. 11 alin. (5) și (6), art. 10 alin. (1) – (8), art. 23, 24, 33 din Legea nr. 10/2001.
P. întâmpinarea depusă la dosar în data de 22 iunie 2010, pârâtul M. A. reprezentat prin Primara arătat că nu se opune admiterii acțiunii formulate de reclamantă în sensul acordării măsurilor reparatorii, cu precizarea că se impune a se indica în mod clar și fără echivoc faptul că aceste măsuri pot fi acordate numai pentru . în cauză, având în vedere că doar acesta a aparținut antecesoarei reclamantei, celelalte apartamente aflându-se în proprietatea altor persoane care au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001.
O altă precizare formulată de pârât se referă la identificarea corectă a apartamentului amplasat în imobilul situat în A., . și înscris în CF 968 A. cu nr. top 194/b/l, fiind un apartament în suprafață de 36 mp, cu teren aferent în suprafață de 145 mp din totalul de 907 mp și nu de 326 mp, astfel cum a reținut în mod eronat reclamanta, care totodată a omis să menționeze adresa completă a acestuia.
P. întâmpinare, pârâtul mai arată că, la data exproprierii imobilului, antecesoarea reclamantei a beneficiat de despăgubiri în valoare totală de 30.062,80 lei (326,25 lei pentru teren respectiv 29.736,55 lei pentru construcție și împrejurimi), după cum rezultă din adresa 3075/1102/21.08.2001 emisă de .>
În aceste condiții, conform dispozițiilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, reclamanta poate beneficia doar de măsuri reparatorii constând în diferența dintre valoarea actualizată a despăgubirilor primite pentru imobil la data exproprierii și valoarea de piață a imobilului.
Cu privire la solicitarea reclamantei de compensare a terenului intravilan din zona Gai, formulată prin adresa înregistrată la Primăria Municipiului A. cu nr._ la data de 23.07.2007, pârâtul precizează că, din punct de vedere tehnic, în zonă nu mai există teren disponibil pe motiv că a fost deja acordat altor solicitanți, pe baza unui criteriu cronologic de depunere a opțiunilor, pe aceasta listă reclamanta ocupând doar poziția 121.
Având în vedere cele arătate mai sus, pârâtul consideră că reclamantei îi pot fi acordate doar măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, valoarea acestora fiind prevăzute în art. 16-18 al actului normativ menționat.
P. sentința civilă nr. 621 din 22 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. A. V. în contradictoriu cu pârâtul M. A. prin P., care a fost obligat să emită o dispoziție de acordare a unor măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru imobilul înscris în CF 968 A. sub nr. top. 194/b/l, pentru diferența dintre valoarea actualizată a despăgubirilor primite la data exproprierii și valoarea de piață a imobilului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit copiei colii CF 968 A. imobilul situat în A. ., înscris sub A.I.1 având nr. top. 194/b/I a fost dobândit în proprietate, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la 19.03.1974, de P. A., a cărei moștenitoare este reclamanta conform certificatului de moștenitor nr. 1162/20.06.1988 eliberat de notariatului de Stat al Județului A..
Imobilul respectiv se compunea din apartamentul nr. 1 în suprafață de 36 mp, alcătuit din una cameră, una bucătărie, un antreu, un WC, trei încăperi în pivniță, pod cu acces prin apartamentul III, cămară lemne, precum și din cota de 16/100 din părțile aflate în indiviziune forțată, deci inclusiv din terenul aferent de 907 mp.
Referitor la întinderea suprafeței de teren aferente apartamentului I instanța consideră că aceasta este de 145 mp cât reprezintă 16/100 din 907, astfel că este neîntemeiată susținerea reclamantei că terenul aferent apartamentului ar fi de 344 mp.
Pe lângă apartamentul nr.I aparținând autoarei reclamantei, pe ., mai existau încă două apartamente edificate pe terenul de 907 mp având alți proprietari.
Întreg imobilul din ., deci cele 3 apartamente și terenul de 907 mp, a fost expropriat în baza Decretului 122/1988 pentru construcția de locuințe.
După cum rezultă din adresa nr._ emisă de . 35 verso dosar) de la autoarea reclamantei a fot expropriată suprafața de 145 mp de teren, iar pentru terenul și construcția care a fost preluată de Stat prin expropriere, aceasta a fost despăgubită cu suma de 30.062,80 lei.
P. exproprierea respectivă, imobilul aparținând reclamantei a fost preluat abuziv de Stat, conform art. 2 lit. h) raportat la art. 11 din Legea ne.10/2001, fiind ocupat în întregime de lucrarea pentru efectuarea căreia a fost expropriat, astfel că reclamanta are dreptul conform art.11 alin 4 și 7 din același act normativ, la măsuri reparatorii în echivalent pentru valoarea reprezentând diferența dintre valoarea de circulație a imobilului și valoarea actualizată a despăgubirilor primite.
Împotriva sentinței civile nr. 621 din 23 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, reclamanta S. A. V. a declarat apel în termen legal la data de 10 noiembrie 2010, solicitând admiterea lui, schimbarea în totalitate a acțiunii civil în sensul obligării pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin Dispoziție, în condițiile Legii nr. 10/2001.
În motivare, reclamanta susține că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, nu a ținut cont de poziția procesuală a pârâtului care s-a declarat de acord cu admiterea cererii reclamantei, având rezerve doar la suprafața solicitată, nu și la problema de fond a acordării unor măsuri reparatorii în echivalent.
Sub acest aspect, se reține că instanța se subrogă pârâtului, stabilind să i se acorde doar despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 deși pârâtul a fost de acord cu măsuri reparatorii prin echivalent, în care sens a făcut oferta privind suprafața de teren din cartierul Gai
De altfel, susține că, deși la 23.07.2007, a comunicat pârâtului opțiunea de acordare a unui teren în compensare în zona Gai, ulterior, tot din culpa lui, aceasta nu s-a mai putut concretiza, fiind încălcate dispozițiile art. 11 al. 4, 5, art. 24 al. 1 din Legea nr. 10/2001 .
În consecință, reclamanta solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282,295 Cod procedură civilă.
În cursul soluționării apelului, respectiv la termenul de judecată din 5 mai 2011 (fila 27 apel) apărătorul ales al reclamantei, avocat Putin E., a adus la cunoștință instanței faptul că s-a emis, între timp, Dispoziția nr. 1776/03.03.2011, pe care însă a înțeles să o atace în instanță, dosar nr._, cu termen de judecată la 10 mai 2011.
În raport cu această situație, la cererea reclamantei s-a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului având ca obiect contestația împotriva Dispoziției, dosarul nr._ .
Cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamantei S. A. V., formulată la data de 21.06.2012, fiind depusă totodată și decizia civilă nr. 650/R/29.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în raport de care s-a suspendat judecata apelului, și prin care s-a respins irevocabil contestația ce viza acordarea de teren în compensare.
Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate de reclamantă, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată apelul neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta S. A. V. a investit instanța de judecată la data de 07.06.2010 cu prezenta acțiune, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, urmare a faptului că, deși a formulat în timp util, la 09.05.2001, notificarea nr. 244 privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul fosta proprietate a bunicii sale, expropriat și demolat, până în prezent (07.06.2010, data înregistrării acțiunii), nu s-a emis nici o dispoziție în condițiile legii.
Demersul judiciar inițiat de reclamantă este întemeiat, în condițiile în care pârâtul, are obligația legală potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001, să soluționeze în termen notificarea formulată de reclamantă, în raport de actele depuse la dosarul administrativ.
În ceea ce privește opțiunea reclamantei, exprimată și comunicată în scris pârâtului la data de 23.07.2007, în sensul acordării unui alt teren, în compensare în Zona Gai, aceasta nu a putut fi satisfăcută, întrucât în zona respectivă nu mai există teren disponibil, fiind deja efectuate lucrări de evaluare și parcelare pentru un număr de 71 de solicitanți, cu cereri anterioare reclamantei, ea având poziția nr. 121 pe lista de opțiuni.
În aceste condiții, reclamantei i s-a stabilit dreptul la despăgubiri în condițiile Titului VII al Legii nr. 247/2005, pentru diferența dintre valoarea actualizată a despăgubirilor primite la data exproprierii și valoarea de piață a imobilului.
În cursul soluționării prezentului proces, s-a emis și Dispoziția nr. 1776/03.03.2011 prin care i s-au acordat despăgubiri stabilite conform standardelor internaționale de evaluare, în condițiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII, pentru diferența dintre despăgubirile primite, actualizate și valoarea corespunzătoare a imobilului expropriat.
Important de subliniat este faptul că reclamanta, nemulțumită de modul de soluționare a notificărilor privind imobilul în litigiu, a contestat Dispoziția nr. 1776/03.03. 2011 în instanță (dosarul nr._ al Tribunalului A. ), solicitând același lucru invocat și în prezenta cauză, respectiv acordarea de alte bunuri sau servicii pentru imobilul expropriat, în compensare.
P. sentința civilă nr. 919/21.10.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de reclamantă, soluție menținută prin respingerea recursului declarat de reclamantă, conform deciziei civile nr. 650/R/ 29 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
În considerentele acestor hotărâri, intrate deci în puterea de lucru judecat, s-a reținut că solicitările reclamantei privind atribuirea de teren în compensare, în Zona Gai, nu au putut fi soluționate favorabil, întrucât nu mai există teren disponibil în raport cu numărul cererilor înregistrate până la acel moment, reclamanta având numărul 121 pe lista de opțiuni și soluționate favorabil erau posibile doar până la poziția 71.
În raport cu aceste considerente reținute cu putere de lucru judecat în decizia civilă nr. 650/R/29.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ al Tribunalului A. (până la a cărei soluționare irevocabilă a fost suspendată cauza dedusă judecății în acest dosar, apreciindu-se legal existența strânsei legături între cele două pricini), este evident că cererea de atribuire a unui alt teren, în compensare, în Zona Gai, nu mai poate fi examinată opunându-se prezumția legală, absolută, irefragabilă de conformitate cu adevărul – res indicata pro veritate habetur .
Potrivit acestui principiu, ceea ce a stabilit o prima instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Ori, în condițiile în care procesul civil de față a fost pornit de reclamantă, în temeiul Legii nr. 10/2001, tocmai pentru nesoluționarea în timp rezonabil a notificării de către autoritatea competentă (Primarul Municipiului A.), având ca obiect concret dedus judecății - acordarea de despăgubiri (inițial) și mai apoi, acordarea de teren în compensare, cu indicarea Zonei Gai, considerentele reținute în decizia civilă nr. 650/R/ 29.02.2012 a Curții de Apel Timișoara, privind imposibilitatea obiectivă de acordare a unei astfel de măsuri reparatorii, în compensare, se opun cu putere de lucru judecat.
Tocmai în acest sens, prin raportare la dispozițiile art. 244/1 Cod procedură civilă, prezenta cauză s-a suspendat, până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată de reclamantă împotriva Dispoziției nr. 1776/2011, emisă de P. în cursul procesului de față, unde reclamanta a formulat aceleași pretenții, respinse irevocabil.
Această statuare a instanței în legătură cu imposibilitatea de atribuire a unui alt teren în compensare, nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, ea intrând în puterea lucrului judecat, fiind rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței.
Concluzionând, Curtea reține că soluția pronunțată de Tribunalul A. este rezultatul unei corecte interpretări și aplicări în cauză a dispozițiilor art. 11 și următorii din Legea nr. 10/2001, precum și ale Titlului VII al Legii nr. 247/2005 și, nefiind incident vreunul motiv de schimbare a hotărârii apelate, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanta S. A. V. împotriva sentinței civile nr. 621 din 23 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
DEFINITIVĂ.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Prof. univ.dr. L. B. M. G.
GREFIER,
F. B.
Se comunică cu:
Reclamanta apelantă
S. A. V. – dom. în A., .. 30, .
Pârâtul intimat
M. A. P. P. - A., ., jud. A.
Red.M. G./30.09.2012
Tehnored F.B./20.10.2012
Ex.4
Primă instanță:F. C. Sodincă
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1865/2012. Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 567/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
