Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1865/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1865/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-09-2012 în dosarul nr. 1865/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1865
Ședința publică din 20 septembrie 2012
PREȘEDINTE: Prof. univ. dr. L. B.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâtă B. V. împotriva Deciziei civile nr.120 din 19 martie 2012 pronunțată de Tribunalul A., în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A. prin P. și intimatele pârâte M. E. și Copeți M., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică,se prezintă pârâta recurentă B. V., lipsă fiind reclamantul intimat M. A. prin P. și pârâții intimați M. E. și Copeți M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată. În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Arată că în mod greșit prima instanță și instanța de apel au considerat ca fiind întemeiată acțiunea reclamantului – intimat, în condițiile în care așa cum s-a arătat în cadrul procesului, finalitatea acțiunii nu concordă cu dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, iar deschiderea unei noi cărții funciare individuale este una nelegală. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
P. decizia civilă nr. 120 din 20 fevruarie 2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ , a fost respins apelul exercitat de apelanta B. V., în contradictoriu cu pârâții M. A., prin P., M. E. și COPEȚI M. împotriva sentinței civile nr._/ 08.12.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul T. a reținut că prin Sentința civilă nr._/08.12.2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A. reprezentat prin P. în contradictoriu cu pârâții M. E., B. V. și Copeți M. și a dispus rectificarea CF_ -C1- U1, a CF nr._-C1- U 19 și CF nr._-C1- U24, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză de ing. exp. P. A., după cum urmează: Radierea din CF_ -C1- U1 a dreptului de proprietate al pârâtei B. V. și înscrierea dreptului de proprietate asupra . în această carte funciară, în favoarea pârâtei M. E.. Radierea din CF nr._-C1- U 19 a dreptului de proprietate al pârâtei M. E. și înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra apartamentului nr. 17. Radierea din CF nr._-C1- U24 a dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului de proprietate asupra . pârâtei B. V.. De asemenea, prima instanță a respins acțiunea față de pârâta Copeți M. și a obligat pârâta B. V. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1510,3 lei către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că imobilul situat în A., Piața A. I. nr. 10, a fost dezmembrat în anul 1983 în 31 apartamente, în proprietatea Statului Român cu titlu de naționalizare. Apartamentul nr. 7 cu nr. top. 974/VII compus din o cameră, bucătărie cămară de alimente, wc comun cu apă. 6 boxă în pivnită se transcrie în CF individual nr._ A. înscriindu-se dreptul de proprietate al numitei B. F. la data de 24.03.2003, în baza contractului de vânzare cumpărare cu nr. 3695/1998 încheiat de aceasta cu . baza Legii nr. 112/1995. Contractul de vânzare amintit, încheiat în anul 1998, ce a stat la baza deschiderii cărții funciare individuale și intabulării dreptului de proprietate al sus numitei B. F., este corectat la data de 21.03.2002 în ceea ce privește numărul administrativ al apartamentului din 7 în 25. Așadar, B. F. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 25 pe care l-a ocupat efectiv și care a fost dobândit prin moștenire de numita Copeți M. care, ulterior l-a transmis prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1111/24.09.2009 pârâtei B. V.. Deși în acest ultim contract se menționează tot numărul administrativ 7, dată fiind situația de carte funciară care nu era în concordanță cu cea de drept ce rezultă din contractul de vânzare cumpărare încheiat de Recons cu B. F., rectificat, în realitate s-a transmis dreptul de proprietate asupra . etajul al II-lea al imobilului, predat efectiv actualei proprietare. Astfel, în CF_ A. nr. top. 974/VII se întabulează dreptul de proprietate al pârâtei B. V. asupra ., prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din raportul de expertiză, schița plan de apartamentare, pârâta B. V. și antecesoarea sa, au ocupat și ocupă în prezent apartamentul cu nr. 25 situat la etajul II al imobilului, această stare de fapt fiind recunoscută de pârâtă. În raport de prevederile art. 34 alin. 1 lit. 4 din Legea nr. 7/1996, se impune a se pune în acord situația de carte funciară cu cea reală, de drept, anume rectificarea acesteia prin radierea drepturilor reale înscrise în foaia de proprietate a CF_ A. nr. top. 974/VII actual CF_-C1 – U1 și înscrierea lor în cartea funciară a apartamentului nr. 25, apartament cu nr. top. 974/XXV ce figurează în proprietatea Statului Român, înscris în CF col_ A., respectiv CF_-C1-U24. Aceasta este și concluzia expertului P. A. din raportul de expertiză tehnică judiciară. P. această rectificare nu se aduce atingere dreptului de proprietate al pârâtei B. V. asupra apartamentului său – cu nr. real 25 și nici nu implică schimbarea stării de fapt actuale. Nu se poate adopta soluția propusă de pârâtă, în sensul modificării nr. administrativ al apartamentului înscris în CF_ A. nr. top. 974/VII actual CF_-C1 – U1 din 7 în 25, pentru că astfel s-ar aduce atingere dreptului de proprietate asupra apartamentului 7 cu componența evidențiată în cartea funciară colectivă și individuală, inclusiv numărul topografic al acestuia s-ar modifica, situație în care apartamentarea actuală nu ar mai corespunde realității în sensul că, apartamentul 25 ar avea top 974/VII și componența . cartea funciară). Rectificarea cărții funciare presupune, așa cum a explicat expertul în răspunsul la obiecțiuni, rectificarea înscrierii privitoare la proprietate, iar nu a mențiunilor din foaia I, referitoare la descrierea imobilelor, ce cuprinde, potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 7/1996: a) numărul de ordine și cel cadastral al imobilului; b) suprafața imobilului, destinația, categoriile de folosință și, după caz, construcțiile. Judecătoria subliniat că, potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, un imobil se identifică printr-un număr cadastral unic și se înscrie într-o carte funciară. A schimba numărul cadastral al imobilului deja înscris într-o carte funciară ( al . cu înlocuirea imobilului respectiv și ar conduce la schimbarea stării de fapt actuale, cea ce nu are temei de drept. Potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996, „În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. (2) P. rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. (3) P. modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil.” Art. 26 enumeră tipurile înscrierilor: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare; c) notarea. Deci, susceptibile de rectificări sunt înscrierile drepturilor reale și notările. Aspectele ce țin de număr administrativ sau alte aspecte tehnice, cum ar fi componența apartamentului sunt supuse procedurii modificării cărții funciare ce se realizează la cererea proprietarului imobilului respectiv. În ceea ce privește apartamentul nr. 7 situat la parterul imobilului, cu nr. top. 974/VII, se constată că acesta este deținut de pârâta M. E., succesoarea defunctului Redei A. care, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2748/1997 încheiat cu . baza Legii nr. 112/1995, a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui apartament. Se constată că inițial în contract a fost înscris nr. administrativ al apartamentului ca fiind 17, însă la data de 18.11.2002 acesta este corectat de Recons în nr. 7. Instanța de fond a mai reținut că, anterior modificării, sus numitul Redei A. își intabulase dreptul de proprietate asupra . cum s-a arătat deja, cumpărase . îl deținea și în fapt. Așa se explică faptul că asupra . top 974/XVII înscris în CF_ A., actual CF_-C1 – U19 figurează înscris dreptul de proprietate al pârâtei M. E.. În realitate . etajul I este proprietatea Statului Român. Releveele apartamentelor în discuție, identificate de expertul judiciar corespund cu cele din planul de apartamentare întocmit în anul 1983 ce a stat la baza intabulării acestor apartamente în cartea funciară colectivă. Eroarea s-a produs în momentul înscrierii dreptului de proprietate al primului proprietar, date fiind erorile din contractele de vânzare cumpărare încheiate de . îndreptate, înscriere ce a coincis cu deschiderea cărților funciare individuale nr._ și nr._ A.. Așadar, judecătoria a apreciat că, în mod greșit s-a înscris în CF_ A. dreptul de proprietate al numitului Redei A. și ulterior al pârâtei M. asupra . în această carte funciară, așa cum greșit s-a înscris dreptul de proprietate al numitei B. F., greșite fiind și înscrierile succesive ale pârâtelor Copeți și B. asupra . înscris în această carte funciară. Față de cele mai sus arătate, apreciind întemeiată acțiunea, în baza art. 34 din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data promovării acesteia, instanța de fond a admis acțiunea conform minutei. Deși reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând și rectificarea înscrierilor precedente radiate urmare a transmisiunilor succesive, prin concluziile pe fond reprezentanta acestuia a solicitat rectificare conform propunerii expertului, instanța de fond luând act de această poziție procesuală a reclamantului. Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că pârâta Copeți M., care nu mai are niciun drept real asupra vreunui imobilul, nu legitimează calitate procesuală pasivă, și a respins acțiunea față de aceasta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta B. V. solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului apelanta a susținut că, în mod nelegal s-a dispus prin sentință, efectuarea de operațiuni în cartea funciară, în sensul sistării cărții funciare în care este înscris dreptul său de proprietate și deschiderii de noi cărți funciare individuale, în condițiile în care dată fiind situația de fapt a apartamentelor din imobilul care face obiectul litigiului, se impunea efectuarea doar a unei operațiuni de schimbare a numărului administrativ. Astfel că, operațiunea de carte funciară, trebuia să vizeze doar acest aspect, respectiv a numărului administrativ al apartamentului nicidecum deschiderea de noi cărți funciare și alte asemenea operațiuni. Apelanta a apreciat că, din această perspectivă sentința pronunțată este nelegală, mai mult, în condițiile în care, întregul imobil a fost odată apartamentat, o nouă reapartamentare, care oricum nu se impunea în cazul de față, se putea realiza numai în condițiile sistării apartamentării anterioare. Un alt aspect ce comportă o discuție aparte, îl constituie expertiza efectuată în cauză. Nelegalitatea acestui mijloc de probă, în forma în care a fost administrat, rezidă faptul că încă dintr-un început, expertul desemnat în cauză, procedând la efectuarea expertizei nu a avut în vedere faptul că, imobilul în starea sa de fapt, a suferit modificări de-a lungul timpului, în sensul că, s-au realizat unificări faptice de apartamente prin demolări de ziduri, astfel că, în prezent, imobilul nu mai are același număr de apartamente, existente la data primei apartamentări. Mai mult, din proba, sau dovada, administrată la dosarul cauzei de către intimați, lipsește un apartament (privind componența, suprafața utilă, preț, etc.) și anume, apartamentul în care locuiește intimata pârâtă, M. E. și care apare în contractul de vânzare-cumpărare nr.2.748 / 1997 (între Recons- Redei A.) - ca apartament cu una cameră de locuit cu o suprafață utilă de 22, 31 mp, etc. P. concluziile raportului de expertiză, raportate la constatările faptice ale d-lui expert, rezultă că, expertiza efectuată în cauză nu poate fi temei al sentinței pronunțate în condițiile în care, se impunea doar modificarea pe care administrativă a nr. de apartament dar nicidecum efectuarea de lucrări de sistări de cărți funciare și deschideri de cărți funciare noi. Apelanta a susținut că, un alt motiv ce trebuie analizat cu atenție, îl constituie situația dobândirii de către intimata M. E. a dreptului de proprietate în sensul că, aceasta apare înscrisă în CF nr._ la . nr.top.974/XVII în calitate de moștenitor al lui REDEI AL., pe baza contr. de vânzare-cumpărare nr.2748/97 (Recons-Redei Al.); ori, încheierea de CF nr.5014/98 prin care este intabulat defunctul REDEI, pe baza aceluiași contract de vânzare-cumpărare nr.2748/97, atestă, practic atât operațiunea în cartea funciare colectivă cât și în cartea funciară individuală astfel că, în condițiile în care, deja există cărți funciare individuale nu mai subzistă raționamentul juridic al acțiunii, respectiv, deschiderea de noi cărți funciare individuale. Din această perspectivă, acțiunea nu trebuia să îmbrace forma unei acțiuni având ca obiectiv, sistarea de cărți funciare individuale și deschiderea de noi cărți individuale, în mod corect dată fiind situația de fapt expusă, se impunerea doar o modificare a numerelor administrative ale apartamentelor dar nicidecum o operațiune de sistare de cărți funciare. Apelanta a apreciat că domnul expert nu a cercetat CF-ul nr._ A. - încheierea nr.478 / 2002 și anume situația „moștenirilor" intimatei M. E. și anume etaj I . . - de la defunctul Redei Al.; trebuia să se raporteze și la datele înscrise pe actele respective, pentru a vedea ce urmărește partea (astfel pe CF . apare data de 03.11.2010, iar pe contractul de vânzare cumpărare nr.2748 / 97, este corectat numărul apartamentului la 08.11.2002). De asemenea, nu a avut nici o reacție față de înscrisul, mijloc de probă depus, de intimații M. A. prin P. - nesemnat - care atestă fapte ne-adevărate (apartamentul 7. 1 cameră cu supr. utilă 43 mp, etc. în loc de 1 cameră cu supr.22,31 mp, etc.) de fapt intimatul „achiesează" obiectivelor depuse de d-na consilier juridic de la serviciul Patrimoniu-Primăria A. de a ține seama de „Precizare de acțiune" ce se află la dosarul cauzei, deși aceasta este de fapt o modificare de acțiune, tardiv depusă. În „Întâmpinarea" depusă de intimata M. E. la 23.09.2010 scrie: „în fapt, am dobândit prin moștenire de la defunctul Redei Al. apartamentul nr.7, așa cum reiese din planul de apartamentare al imobilului, la parter în curtea imobilului" (dar în dreptul . Primăriei apar datele de CF ale subsemnatei. Apoi: „odată cu vânzarea inițială a apartamentelor către primii proprietari inclusiv către Redei Al., în mod eronat s-a procedat la intabularea dreptului de proprietate al acestuia asupra . și nu asupra . indice numele persoanei care a procedat „eronat"). Apelanta a susținut că, culpa intimatei se deduce și din următoarele declarații: „ în fapt, de la data moștenirii am locuit la ., având însă greșita reprezentare că aceasta ar fi ., la . componența, suprafața, preț, datele apelantei, iar datele reale ale apartamentului moștenit de intimată sunt omise (suprafața camerei 22,31 mp, etc). Apelanta a învederat că, în cadrul soluționării cererii deduse judecății instanța civilă nu s-a mai pronunțat asupra susținerilor sale privind, infracțiunea de fals, uz de fals și înșelăciune. Apelanta a învederat falsietatea cuprinsă în „Raportul de expertiză" privind identificarea apartamentelor nr.7, 17, 25 conform schiței de apartamentare: punctul 3.1. - apartamentul nr.25 având nr. top.974/XXV situat la etajul II cu cota construită de 94 mp., înscris în CF nr._ CI. - 24 având ca proprietar statul român - nu este folosit de aceasta, dl.expert contrazicându-se singur când a recunoscut că apartamentul nr.7, etaj II este același, identic cu . în proces verbal de vânzare-cumpărare (Recons-B. F.) precum și în procesul verbal de „Predare-Primire" al apartamentelor cumpărate. În schimb, este proprietară în CF apartament nr.7 (număr vechi) adică CF nr.306.034 CI-UI (provenită de conversia pe hârtie a CF nr._ A.), nr.top.974/VII, cu suprafață construită de 43 mp. La punctul 3.2 „statul este înscris ca proprietar în CF, . nr.306.034-Cl-24, nr.top.974/XXV cu suprafața construită de 94 mp.". Punctul 3.3. apartament nr.7 (reapartamentare) având nr.top.974/VII situat la parterul imobilului cu cota de 43 mp., este înscris în CF 306.034 CI-UI având ca proprietar pe B. V. (datele mele de CF și nr.top., suprafață cotă construită sunt preluate de . la parter-folosit de intimate M. E.). Punctul 5 „Răspuns la obiective" - să se precizeze dacă situația de CF referitoare la cele 3 apartamente în litigiu, respectiv 7, 17, 25 este conformă cu situația de fapt, sau nu, în caz negativ de unde provine neconcordanța dintre situația de CF și situația reală de drept, dl-expert se prevalează din nou de mistificarea realității prezentând . parter ) ca fiind înscris în CF-ul ce-i aparține, cotă, teren, suprafață de 43 mp - fiind proprietar - dar locuiește în acest apartament intimata M. E.. Apartamentul nr.25 înscris în CF 306.034 - C1-U24 cu suprafață de 94 mp, etc. - având CF în care figurează proprietar statul român apare că acesta ar locui în acest apartament. Apelanta a susținut că, reaua-credință a intimatului expert în cauză, continuă și la punctul 2. Răspuns - propuneri de rectificare CF ținând cont de neconcordanțele identificate între situațiile din cărțile funciare și folosința faptică al acestor apartamente. Cu viclenie, înșelăciune, fraudă, și omisiune intenționată ajunge să propună de fapt, transmiterea dreptului său de proprietate intimatei M. E. Această expertiză trebuie analizată ca o nulitate absolută deoarece părțile au acționat cu rea-credință în detrimentul adevăratului proprietar. La fila 3 a sentinței, instanța a omis să analizeze situația dedusă judecății prin raportare la dispozitivul sentinței civile nr.54 / c / 07.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea („dispoziție de restituire în natură a apartamentelor proprietatea statului din P-ța A.I. nr.10, în sensul că...în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, o parte din apartamente fiind vândute în baza Legii nr.112 / 1995 iar reclamantul nu a atacat contractele de vânzare-cumpărare"). De asemenea, intimata a învederat anumite greșeli din sentința atacată „deși expertul recunoaște că . = cu . face aplicare art.34 al.l lit.4 din legea 7 / 1996 (fila 11a sentinței) și anume că s-ar impune punerea în acord a situației de CF cu cea reală, și anume radierea dreptului de proprietate...și înscrierea în CF a apartamentului 25 ce figurează în proprietatea statului român înscris în CF colectiv_ A. respectiv CF_ - C1-U24. Instanța de fond motivează că „s-ar aduce atingere apartamentului 7 parter". Situația de fapt, în cazul de față este diferită; în raport de prevederile art. 34 alin. l lit.4 din legea nr.7/1996 evocată de instanța de fond la fila 11 a sentinței, privitor la „punerea în acord a situației de CF cu cea reală" (și anume rectificarea prin radierea drepturilor reale înscrise în foaia de proprietate a CF nr._ A. nr.top.974/VII actual CF_ C1-U1 și înscrierea lor în CF a .. cu nr.top.974/XXV ce figurează proprietatea statului român înscris în CF colector_ A., respectiv CF_-C1-U24). Atât instanța de fond cât și concluziilor expertului se arată că modificarea numărului administrativ al apartamentului său „ar aduce atingere dreptului de proprietate asupra . cu componența evidențiată în CF colectivă și individuală". Din nou se ignoră realitatea, falsitatea înscrierilor la . componența, suprafața, odată cu apartamentarea imobilului în vederea înscrierii în CF; descrierea imobilului - al apartamentelor acestuia care există în fapt - pentru notarea în partea A a cărții funciare. Astfel în dreptul .) trebuia să se noteze 1 cameră, suprafață construită 22, 31 mp.aflat într-un corp distinct al imobilului .
P. întâmpinare intimatul M. A. prin P., a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
Intimatul a considerat că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că prin rectificarea CF propusă de expert în cauză nu se aduce atingere dreptului de proprietate al pârâtei apelante B. V. asupra apartamentului său cu numărul real 25 și nici nu implică schimbarea stării de fapt actuale. Pârâta a solicitat modificarea numărului administrativ al apartamentului înscris în CF_ A. cu nr. Top 974/VII actual CF_ - CI- UI, din 7 în 25, dar astfel se aduce atingere dreptului de proprietate asupra apartamentului 7 cu componența evidențiată în cartea funciară colectivă și individuală, inclusiv numărul topografic al acestuia s-ar modifica, situație în care apartamentarea actuală nu ar mai corespunde realității în sensul că, apartamentul 25 ar avea top 974/VII și componența apartamentului 7. Intimatul a apreciat că susținerile apelantei că expertiza efectuată în cauză este nelegală ca mijloc de probă nu poate fi reținută. Chiar pârâta apelantă a fost de acord cu efectuarea acestei expertize a cărei nulitate absolută solicită să fie constată de către instanță. Nulitatea absolută este acea nulitate care intervine în cazul în care la încheierea actului se încalcă o dispoziție ce ocrotește un interes general, obștesc, public, ori în prezenta cauză nu sunt îndeplinite aceste cerințe. Pârâta avea posibilitatea la fond să solicite efectuarea unei contraexpertize, dar nu a făcut-o. In ceea ce privește modalitatea obținerii dreptului de proprietate al numitei M. E. asupra apartamentului nr.7, deși acest fapt excede cadrului procesual, din acte reiese că aceasta este succesoarea defunctului Redei A. care a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui apartament prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995 de la . în contract a fost înscris numărul administrativ al apartamentului ca fiind 17, însă la data de 18.11.2002 acesta este corectat de Recons în nr.7. Anterior modificării, dl Redei A. își intabulase dreptul de proprietate asupra . cum s-a arătat deja, cumpărase . îl deținea și în fapt. Așa se explică faptul că asupra ..top 974/XVII înscris în CF_ A., actual CF_ -CI- UI9 figurează înscris dreptul de proprietate al numitei M. E.. în realitate, . etajul I este proprietatea Statului Român. In cauză expertul a întocmit releveele celor trei apartamente și a concluzionat că acestea corespund cu cele din planul de apartamentare întocmit în anul 1938. Eroarea s-a produs în momentul înscrierii dreptului de proprietate al primului proprietar, date fiind erorile din contractele de vânzare cumpărare încheiate de . îndreptate, înscriere ce a concis cu deschiderea cărților funciare individuale nr._ și nr._ A.. Astfel, în mod greșit s-a înscris în CF_ A. dreptul de proprietate al numitului Redei A. și ulterior al numitei M. E. asupra apartamentului 17 ce figurează în această carte funciară, așa cum greșit s-a înscris dreptul de proprietate al numitei B. F., greșite fiind și înscrierile succesive ale pârâtelor Copeți și B. asupra . în această carte funciară. Pentru îndreptarea acestor erori s-a promovat prezenta acțiune.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în cadrul stabilit de art.294-296 C.pr.civ., tribunalul a apreciat că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Nu este întemeiată critica apelantei privitor la faptul că problema în discuție ar fi putut fi rezolvată doar prin schimbarea numerelor administrative ale apartamentelor, fără rectificarea cărților funciare, având în vedere că din raportul de expertiză coroborat cu copiile contractelor de vânzare – cumpărare nr. 2748/1997 (încheiat de . Redei A.), nr. 3695/1998 (încheiat de . B. F.) și cel autentificat prin încheierea nr. 1111/24.09.2009 anotarului public I. C. (prin care Copeți M. C. i-a vândut apelantei apartamentul nr. 7 din CF nr._ – C1 – U1 A., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ A. nr. top. 974/VII), precum și din CF colectivă nr._ A. și schițele întocmite la vânzarea apartamentelor de către . că eroarea s-a produs la momentul încheierii contractelor de vânzare – cumpărare nr. 2748/1997 și nr. 3695/1998, fiind greșite nu doar numerele apartamentelor, ci și suprafața terenurilor, cotele părți indivize.
Contractul de vânzare – cumpărare nr. 3695/1998 (încheiat de . B. F. pentru apartamentul nr. 25 (nr. ulterior), compus din o cameră cu suprafața utilă de 62,07 mp, bucătărie, cămară alimente, boxă, WC comun, cu cota indiviză din teren de 40/1638 din teren),
Contrar susținerilor apelantei, prin sentința civilă nr._/08.12.2011, Judecătoria A. nu a dispus o reapartamentare a imobilului, ci doar rectificarea cărților unificare raportat la situația de fapt reală.
Raportul de expertiză a fost realizat de către d-l expert P. A. în limitele obiectivelor cu care a fost învestit, și anume: precizarea dacă situația de CF referitor la cele 3 apartamente în litigiu (nr. 7, 17 și 25) este conformă cu situația de fapt sau nu, iar în caz negativ să explice de unde vine neconcordanța dintre situația actuală de CF și cea reală; să facă propuneri de rectificare CF pentru aceste apartamente ținând cont de folosința actuală, de contractele de vânzare – cumpărare încheiate de actualii proprietari tabulari și de cele încheiate de autorii acestora. De asemenea, expertul a avut în vedere unica întrebare pusă de d-na B. V., și anume dacă apartamentul pe care îl ocupă este unul și același cu cel cumpărat de B. F., în baza Legii nr. 112/1995, cu contractul de vânzare – cumpărare nr. 3695/1998.
Din documentele care au stat la baza fundamentării raportului de expertiză topografică rezultă faptul că a avut în vedere modificările suferite de imobil în ansamblul său, de-a lungul timpului.
Concluzia expertului a fost că apelanta locuiește la etajul II al imobilul, la . CF nr._ – C1 – U1 are înscris dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 7, ce este situat la parterul imobilului și care aparține în realitate pârâtei M. E.. La fel, aceasta din urmă locuiește la . imobilului, dar în CF nr._ – C1 – U19 este înscris dreptul ei de proprietate asupra apartamentului nr. 17, ce este situat la etajul I și carte se află în proprietatea statului român, în realitate. Statul Român este proprietarul apartamentului nr. 17 situat la etajul I al imobilului, însă în CF nr._ – C1 – U 24 este înscris dreptul său de proprietate asupra apartamentului nr. 25, care se află în realitate la etajul al II-lea al imobilului, în stăpânirea apelantei.
La întrebarea apelantei, expertul a răspuns că inițial în contractul de vânzare – cumpărare nr. 3695/1998, . trecut apartamentul nr. 7, iar ulterior, și-a îndreptat eroarea materială, menționând apartamentul nr. 25 fără a se proceda la rectificarea cărții funciare. Afirmația expertului este susținută de însăși copia contractului de vânzare – cumpărare depusă de reclamant și din care rezultă corectarea de către . 21.03.2002 a numărului apartamentului (figurând nr. 25), a suprafeței terenului, a cotei părți a terenului. Or, neefectuându-se rectificarea CF nr._ – C1 – U1 A., modificarea apartamentului nu a fost avută în vedere nici la încheierea de către apelantă, în calitate de cumpărătoare, și Copeți M. C., în calitate de vânzătoare, a contractului de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1111/24.09.2009 a notarului public I. C., în care se face vorbire despre apartamentul nr. 7 înscris în CF nr._ – C1 – U1 A. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ A.) nr. top. 974/VII.
Or, d-l expert a constatat că neconcordanțele privesc nu doar numerele apartamentelor, ci și suprafețele lor, cotele părți din teren. Astfel, apartamentul nr. 25 (înscris în CF nr._ – C1 – U24, în proprietatea Statului Român) aflat în stăpânirea apelantei are suprafața de 94 mp, cu cota de teren de 41/1638 mp, fiind compus din o cameră, bucătărie, cămară alimente, WC pe coridor, comun cu cel al apartamentului nr. 27 și boxă în pivniță. Însă, dreptul de proprietate al apelantei este înscris în CF nr. CF nr._ – C1 – U1, asupra apartamentului nr. 7, ce are suprafața de 43 mp, cu cota de teren de 18,5/1638 mp, fiind compus din o cameră, bucătărie, cămară alimente, WC comun cu cel al apartamentului nr. 6 și boxă în pivniță, dar care este stăpânit, în fapt de pârâta M. E..
De asemenea, copia contractului de vânzare – cumpărare nr. 2748/1997 încheiat de . Redei A. pentru apartamentul nr. 7 relevă faptul că inițial apartamentul a avut un al număr, și alte date de identificare (parțial). Astfel, la 08.11.2002, . corectat nr. apartamentului (în nr. 7), suprafața terenului și cota indiviză din teren (43/7390). Or, în CF nr._ A. nr. top. 974/XVII figurează în foaia de avere apartamentul nr. 17, în suprafață de 51 mp cu cota de 22/1638 mp teren, iar în foaia de proprietate este înscris sub B 2 dreptul de proprietate al pârâtei M. E., cu titlu de moștenire, în timp ce în CF colectivă nr._ A., sub B 8 este înscris dreptul de proprietate al numitului Redei A. asupra apartamentului nr. 17.
În aceste condiții apare evident că în fapt părțile stăpânesc anumite apartamente, însă înscrierea în CF nu este conformă cu realitatea, căci potrivit cărților funciare, dreptul lor de proprietate are ca obiect alt apartament decât cele stăpânit de fiecare parte.
Conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată (în forma în vigoare la momentul înscrierii dreptului de proprietate al apelantei și al proprietarilor anteriori), dreptul de proprietate asupra unui imobil se înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Or, în situația de față, a avut loc modificarea contractelor de vânzare – cumpărare nr. 3695/1998 și nr. 2748/1997 în baza căruia a fost înscris în CF dreptul de proprietate al cumpărătoarei B. F., respectiv al cumpărătorului Redei A. fără a se face rectificările cuvenite în cărțile funciare.
În condițiile în care raportul de expertiză se coroborează cu celelalte înscrisuri depuse în probațiune (contracte de vânzare – cumpărare, schițe de apartamentare, RLV-uri), iar, pe de altă parte, raportul de expertiză este un mijloc de probă ce nu se încadrează în categoria mijloacelor de probă numite înscrisuri, prima instanță nu putea constata falsul raportului de expertiză.
Conform art. 183 din Codul de procedură civilă, instanța poate suspenda judecata acțiunii civile și trimite înscrisul procurorului dacă partea care defaimă un înscris ca fiind fals indică autorul sau complicele falsului. Art. 184 din codul de procedură civilă impune instanței civile cercetarea falsului unui înscris doar dacă nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea penală s-a stins ori s-a prescris. Însă, prin coroborarea acestor texte cu art. 177 din Codul de procedură civilă, toate trei făcând parte din secțiunea „Verificarea de scripte”, rezultă că falsul poate fi cercetat de instanța civilă doar dacă privește un înscris sub semnătură privată depus de către una dintre părți la dosar.
Potrivit art. 201 din Codul de procedură civilă raportul de expertiză este mijlocul de probă prin care se tinde la dovedirea unei stări de fapt prin intermediul unor specialiști.
Așadar, apelanta avea la dispoziție sesizarea organelor de cercetare penală în privința unei infracțiuni de fals, uz de fals și înșelăciune raportat la lucrarea d-lui expert P. A..
Tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod corect în probațiune raportul de expertiză având în vedere că acesta se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. De altfel, falsul concluziilor d-lui expert susținut de apelantă pornește de la premisa că nu era necesară rectificarea cărților funciare, ci doar modificarea numerelor apartamentelor. Or, această apărare a fost înlăturată în mod corect de către prima instanță pentru motivele descrise mai sus.
Art. 34 din Legea nr. 7/1996 republicată prevede următoarele cazuri de rectificare a cărții funciare: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Apelanta critică aplicarea de către prima instanță a art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 republicată doar prin prisma argumentului său principal, și anume a faptului că nu era necesară rectificarea cărților funciare, apărare ce a fost înlăturată și de instanța de apel.
Or, din moment ce din ansamblul probator a rezultat faptul că drepturile de proprietate înscrise în favoarea părților nu concordă cu situația de fapt, căci părților stăpânesc în realitate alte apartamente decât cele din cărțile funciare în care este înscris dreptul lor de proprietate, se impune rectificarea cărților funciare, iar nu modificarea acestora, ținând cont de faptul că operațiunea juridică a rectificării constă în radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, atunci când cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală (art. 33 alin. 1 și 2 din aceeași lege), în timp ce modificarea cărții funciare re ca obiect doar schimbări privitoare la aspectele tehnice ale imobilului, schimbări ce nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil (art. 33 alin. 3).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță a făcut în mod corect aplicarea art. 275 din Codul de procedură civilă reținând achiesarea pârâtei M. E. la pretențiile deduse judecății, ca act procesual ce o exonerează plata cheltuielilor de judecată ale părții adverse. În schimb, opoziția pârâtei – apelante a impus desfășurarea procesului cu soluționarea litigiului prin hotărâre judecătorească, ceea ce a presupus efectuarea de probe, inclusiv administrarea expertizei, generând cheltuielile de judecată la plata cărora în final aceasta a fost obligată, conform art. 174 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Or, acest text legal are în vedere culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, ținând cont și de faptul că potrivit art. 33 și art. 20 din Legea nr. 7/1996 republicată rectificările în cărțile funciare se pot face pe baza consimțământului titularului dreptului de proprietate, iar ,în absența acestuia acord, în baza hotărârii judecătorești.
Împotriva Deciziei civile nr.120 din 19 martie 2012 pronunțată de Tribunalul A. a declarat recurs pârâtă B. V.,solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii introductive.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că o primă critică vizează incidența în cauză a dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul de pr. Civ., respectiv faptul că decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În susținerea acestui argument se arată că instanța de apel, dând o greșită interpretare dispozițiilor art.34 din Legea 7/96, i-a respins apelul menținând sentința atacată.
În mod greșit prima instanță și instanța de apel, au considerat ca fiind întemeiată acțiunea reclamantului - intimat, în condițiile în care finalitatea acțiunii nu concordă cu dispozițiile art.34 din Legea nr.7/96.
În acest context învederează faptul că, în ipoteza în care se constată că, apartamentele din imobilul în litigiu au o numerotare administrativă eronată, mijlocul procedural de remediere a acestei erori îl constituia exclusiv modificarea numerelor administrative ale apartamentelor ; dată fiind această realitate faptică, soluția vizând efectuarea de radieri din Cartea Funciară cu consecința deschiderii de noi cărți funciare individuale este una nelegală.
Tocmai pe considerentul că, prin acțiune s-a urmărit reglementarea situației numerelor administrative ale apartamentelor, în considerarea acestor argumente expuse apreciază că instanța de apel trebuia să admită apelul, în forma în care a fost promovat.
Un alt aspect ce comportă o discuție aparte, îl constituie justificarea de către reclamanta intimată a unui interes serios, legitim și actual în promovarea acțiunii.
In argumentarea acestei susțineri se arăt că, în cauză, instanța a încălcat dispozițiile art.129 din Codul de pr.civ. în sensul că nu a manifestat rol activ pentru o justă și echitabilă soluționare a cauzei, la dosarul cauzei, neexistând dovada dacă familia lui Ș. Dirnbeck (între timp decedat), a primit despăgubiri în echivalent bănesc pentru aceste apartamente sau dacă are moștenitori legali sau testamentari acceptați.
Din sentința civ. nr.54/C/2008 Tribunalul Bihor, rezultă situația că în imobilul, Pța A.I. nr.10, o parte din apartamente au fost vândute în baza Legii nr.l 12/1995, iar reclamantul nu a atacat contractele de vânzare-cumpărare și nici contractul recurentei.
Pronunțarea dec.nr.120 din 20 febr.2012, având loc în ziua judecății, susținerile recurentei nu au fost consemnate în deliberare ; modul de administrare a probelor, folosindu-se de către reclamanții intimați M. A. prin P., M. E. (persoana pusă „în față"), acte simulate, fictive, fabricare de dovezi arătând și „ținta" urmărită de către aceștia, respectiv expertiza efectuată în cauză, neregularitatea acestui act rezultând din următoarele împrejurări: instanța de fond precum și cea de apel a ignorat încheierea din 06 oct.2011 a dosarului și încheierea din 13 oct.2011.
Referitor la prima încheiere, recurenta depunând note de ședință (fila 201 vol.II a dosarului, respectiv fila 204) solicită instanței să dea eficiență „Memoriului" depus la dosar la termenul din 28.04.2011 în sensul sistării reapartamentării imobilului având în vedere următoarele considerente: expertiza din cauză a fost întocmită incorect în sensul că la pct.3.1 este singura proprietară tabulară propusă pentru rectificare C.F., la pct.6 există «omisiune culpabilă din partea expertului care nu amintește nimic despre C.F.-ul ce ar urma să-l aibă sau să-l prezinte pârâta M. E.. Astfel, înscrisul judiciar (nesemnat) depus de reclamant privitor la datele de suprafețe, la apartament nr.7 (parter) M. E. are datele de pe C.F.-ul recurentei (suprafața de 43 mp), fiind greșită interpretarea expertului de la pct.3.3.
La apartamentul nr.7 (număr nou, parter) locuiește M. E., iar recurentă având C.F. nr.306.034 CI-UI cu nr. top 974/VII, urmând a se respecta rectificarea făcută pe contractul de vânzare-cumpărare Recons din anul 2002, care stipulează număr 25 (număr real).
La pct.3.1. din expertiză cu privire la . ar avea 94 mp și care este înscris în CF 306.034 - CI - U24, care însă nu este folosit de recurentă ; deasemenea expertul nu a procedat la suprapunerea de înscrisuri: Releveul aferent contractului de vânzare-cumpărare cu nr.3695/1998 încheiat cu Recons semnat de B. F., Plan ap.7, . de 1998 oct.nr.l269/R/l cu situația reală a imobilului ap.VII, . (suprafața de 62,07 mp) cu suprafața utilă de 60,33 mp, suprafețe asemănătoare (suprafață construită de 74,64 mp, nicidecum 94 mp).
De ce nu a fost introdusă în cauză familia care are în prezent apartament nr.25 greșit, cei care au făcut alipiri de apartament + garsonieră (exemplu et.I, .), în timp ce recurenta are o singură cameră de locuit și o bucătărie.
Privitor la încheierea din 13 oct.2011 instanța în deliberare având în vedere obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de recurentă și apreciind că se impune ca expertul să lămurească dacă în urma rectificării C.F. propuse, a confruntării situației de C.F. cu privire la componența și suprafața apartamentelor în discuție, cu a ceea ce prezintă din contractele de vânzare-cumpărare și cu situația de fapt, aceasta rămâne cea menționată în C.F. sau în cazul în care se impun modificări, inclusiv în C.F. colectiv (dat fiind că în acesta apartamentul 25 figurează cu o suprafață de 94 mp iar conform contractelor de vânzare-cumpărare ar avea o suprafață de 62,07 mp), urma ca expertul să aducă lămuriri (fila 202 vol.II al dosarului și respectiv fila 209 a dosarului privind adresa din 14.10.2011 către expertul P. A.). Aici menționează că susnumitul expert nu s-a prezentat la poștă să ridice adresa din partea tribunalului și să binevoiască să ia notă la „întrebări cu privire la raportul de expertiză" (fila 220 vol.II, termen de judecată 24.11.2011).
De asemenea, este greșită consemnarea la fila 8 a Deciziei civile nr.120 în care se stipulează că expertul a avut în vedere unica întrebare pusă de recurentă și anume dacă apartamentul pe care îl ocupă este unul și același cu cel cumpărat de B. F., în baza Legii nr.112/1995, cu contractul de vânzare-cumpărare nr.3695/1998.
La termenul din 24.11.2011 sub nr._ /2011 s-a înregistrat ÎNTREBĂRI CU PRIVIRE LA RAPORTUL DE EXPERTIZĂ .
O întrebare formulată către domnul expert de recurentă precum și privind obiectivele fixate de instanța de judecată era următoarea:
- La pct.3.1. expertul trebuia să lămurească cu precizie dacă . nr.top 974/XXV situat la ., cu cota construită de 94 mp înscris în C.F._ CI-U24 având ca proprietar Statul român, poate fi folosit de recurentă din moment ce releveul (planșa nr.5) întocmit de același expert demonstrează în urma măsurătorilor suprafața camerei locuite și anume 40,79 mp, bucătărie 16,83 mp, proprietatea fiind înscrisă în CF nr._ CI-U1, nr.top 974/VII (ap.nr.7, ..
- Expertul nu a menționat în raportul său de expertiză proprietatea reală a pârâtei M. E., mod de obținere prin contract de vânzare-cumpărare nr.2748/97 încheiat între Recons și Redei A., suprafață de 22,31 mp a camerei de locuit, apartament nr.7, parter, în curte și nu suprafața de 43 mp care de fapt este suprafața proprietății recurentei.
De asemenea nu a răspuns la problema ridicată în instanță de către recurentă privitor la subtilizarea lipsei de C.F. individual al acestei pârâte, preluarea tuturor datelor de C.F. ale subsemnatei de către aceasta și intabularea ei folosindu-se de același contract cu Recons (nr.2748/97) la . . acum trebuie să-l părăsească prin restituirea acestui apartament către moștenitorii fam. Ș. Dirnbeck.
-Expertul consemnează date nereale în raport de exemplu a înscris la . C.F. nr._-C-Ul . pârâta M. E. locuiește la acea adresă, ori recurenta locuiește aici din anul 2000.
La fila 11 a Deciziei civile este consemnată altă greșeală grosieră de fapt și anume: „părțile stăpânesc în realitate alte apartamente decât cele din cărțile funciare" (nu este cazul recurentei), „drepturile de proprietate înscrise în favoarea părților nu concordă cu situația de fapt" (din nou nu e cazul recurentei, ci a intimatei M. E.), aceste erori tinzând spre substituirea și implicit pierderea C.F.-ului individual al subsemnatei precum și eliberarea de către recurentă a actualei proprietăți; au fost corectate suprafețele terenurilor și cotele părți indivize în contractele de vânzare-cumpărare Recons și chiriașii cumpărători, doar atât.
Actele juridice au fost deplin valabile la data încheierii lor, însă expertul în cauză a dat eficiență „Precizării de acțiune" și instigării de a ține seama de aceste precizări de a prezenta denaturat și mincinos realitatea, procedând la adevărate permutări de C.F.-uri, inversări ale spațiilor de locuit, adevărate „inginerii".
În drept a invocat art.304 pct.9 din Codul de pr.civ.
La data de 30.08.2012 au fost depusă la dosar de către recurentă o completare a motivelor de recurs prin care arată că în subsidiar, solicită casarea deciziei de apel spre rejudecare urmând ca instanța să dispună refacerea expertizei dispusă în cauză: expertiza din cauză a fost întocmită incorect în sensul că la pct.3.1 este singura proprietară tabulară propusă pentru rectificare CF, la pct.6 există omisiune culpabilă din partea expertului care nu amintește nimic despre CF-ul ce ar urma să-l aibă sau să-l prezinte pârâta M. E.. Astfel, înscrisul judiciar (nesemnat) depus de reclamant privitor la datele de suprafețe, la .) M. E. are datele de pe CF-ul recurentei (suprafața de 43 mp) fiind greșită interpretarea expertului de la pct.3.3. La ..nou parter) locuiește M. E., iar recurentă având CF nr.306.034 - CI - U24, care însă nu este folosit de recurentă; deasemenea expertul nu a procedat la suprapunerea de înscrisuri - Releveul aferent contractului de vânzare-cumpărare cu nr.3695/1998 încheiat cu RECONS semnat de B. F., Plan ap.7, . de 1998 oct. nr.l269/R/l cu situația reală a imobilului ap.VII, . (suprafața de 62,07 mp) cu suprafața utilă de 60,33 mp, suprafețe asemănătoare (suprafața construită de 74,64 mp, nicidecum 94 mp).
Conform art.312 alin.4 cod.pr.civ. „în caz de casare Curtea de Apel și Tribunalul vor judeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop". Mai arătă că solicită casarea sau modificarea (art.304.9 din cod.pr.civ.) în sensul că sentința a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii; la fel solicit casare pentru motive de nelegalitate a sentinței și a deciziei conf.art.304 punctele 1-9 cod.pr.civ.
Învederează că prin acțiune, în mod nereal, se susține necesitatea rectificării de CF în forma solicitată cu motivarea că această operațiune este necesară pentru a pune în executare o sentință judecătorească pronunțată în baza legii nr.10 / 2001; în condițiile în care nu s-au luat deloc în considerare obiecțiile recurentei pe care le-a formulat în cursul procesului, obiecții ce vizau tocmai împrejurarea că întregul imobil a suferit modificări faptice prin alipiri de apartamente efectuate; acestea au condus la situația în care s-a schimbat practic apartamentarea faptică a imobilului, iar numerele administrative atribuite apartamentelor reflectă această situație care însă nu a fost luată în considerare la soluționarea cauzei de către judecătorii fondului.
Primind o încheiere de „îndreptare de eroare materială"” legat de modul de administrare a probelor în acest proces este inexplicabil de ce nu s-a procedat la îndreptarea erorii materiale privind prima filă a sentinței, privitor la imobilul din P-ța A. I. nr.15, imobil, la fel, a cărui situație juridică este incertă.
Există suspiciuni asupra modului netransparent în care semnatarii „PRECIZĂRII DE ACȚIUNE", „obiective ale expertizei”, au înțeles să omită clarificarea situației, și anume: care au fost criteriile folosite privitor la apartamentele care urmau atribuite moștenitorilor, situația plăților în echivalent în unele cazuri, sau dacă proprietarii conf.legii 112/1995 din cele două imobile mai au în stăpânire o a doua proprietate.
În drept a invocat art.304 pct.9 C.pr.civ.
Reclamantul intimat M. A. prin P. a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârâta B. V., împotriva deciziei civile nr.120/19.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, prin care solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de apel a reținut faptul că nu este întemeiată critica pârâtei recurente B. V. privitor la faptul că problema poate fi rezolvată doar prin schimbarea numerelor administrative ale apartamentelor, fără rectificarea cărților funciare. In motivarea hotărârii s-a arătat că raportul de expertiză a fost coroborat cu copiile contractelor de vânzare cumpărare nr.2748/1997 (încheiat de . Redei A.), nr.3695/1998 (încheiat de . B. F.) și cel autentificat prin încheierea nr.l 111/24.09.2009 a Notarului Public I. C. (prin care Copeți M. C. i-a vândut apelantei apartamentul nr.7 din CF nr._ - CI - UI A., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ A. nr. top 974/VII), precum și din CF colectivă nr._ A. și schițele întocmite la vânzarea apartamentelor de către . că eroarea s-a produs la momentul încheierii contractelor de vânzare - cumpărare nr.2748/1997 și nr. 3695/1998, fiind greșite nu doar numerele apartamentelor, ci și suprafețele terenurilor, cotele părți indivize.
In cauză a fost întocmit un raport de expertiză topografică care a avut în vedere modificările suferite de imobil de-a lungul timpului. Astfel, apare evident faptul că în fapt părțile stăpânesc anumite apartamente, însă înscrierea în CF nu este conformă cu realitatea, căci potrivit cărților funciare, dreptul lor de proprietate are ca obiect alt apartament decât cel stăpânit de fiecare parte. Conform art.20 alin.1 din Legea nr.7/1996 republicată, dreptul de proprietate asupra unui imobil se înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. In situația de față a avut loc modificarea contractelor de vânzare cumpărare nr.3695/1998 și nr.2748/1997 în baza căruia a fost înscris în CF dreptul de proprietate al cumpărătoarei B. F., respectiv al cumpărătorului Redei A. fără a se face rectificările cuvenite în cărțile funciare.
Recurenta critică aplicarea de către instanța de fond și de către cea de apel a art. 34 din Legea nr.7/1996 republicată doar prin prisma faptului că nu era necesară rectificarea cărților funciare, însă această apărare a fost înlăturată de către cele două instanțe.
Instanța de apel a reținut în mod corect faptul că din moment ce din ansamblul probator a rezultat faptul că drepturile de proprietate înscrise în favoarea părților nu concordă cu situația de fapt, căci părțile stăpânesc în realitate alte apartamente decât cele din cărțile funciare în care este înscris dreptul lor de proprietate, se impune rectificarea cărților funciare, iar nu modificarea acestora, ținând cont de faptul că operațiunea juridică a rectificării constă în radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, atunci când cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, în timp ce modificarea cărții funciare are ca obiect doar schimbări privitoare la aspectele tehnice ale imobilului, schimbări ce nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., curtea de apel consideră că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Ca o chestiune prealabilă, Curtea constată că recurenta a depus înscrisul intitulat „completarea motivelor de recurs” cu încălcarea termenului prev. de art.303 alin.2 C.pr.civ.
Sintetizând motivele de recurs invocate de recurenta pârâtă, instanța constată că pot fi încadrate în două categorii, și anume motive de nelegalitate susținându-se că instanța de apel nu a făcut o justa interpretare si aplicare a dispozițiilor legale in materie, în principal a dispoz. art. 34 din legea nr.7/1996 și motive de netemeinicie, arătându-se că instanța de apel nu a făcut o stabilire corecta a stării de fapt.
Stabilirea corectă a stării de fapt depinde exclusiv de instanțele fondului și scapă controlului de legalitate, în condițiile reglementate de art. 304 C.proc.civ. Cu alte cuvinte, toate motivele de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a deciziei de apel intră sub incidența pct. 10 și 11 ale art. 304 C.proc.civ., în prezent abrogate, astfel, încât ele nu mai pot fi supuse cenzurii instanței de recurs.
Așadar în cadrul recursurilor formulate împotriva deciziilor pronunțate în apel nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ., instanța de recurs fiind ținută să se raporteze la starea de fapt stabilită de primele două instanțe, fără reanalizarea probelor deja administrate.
În ceea ce privește motivele de recurs care se circumscriu pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., Curtea de apel constată că acestea s-au referit la aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 34 din Legea nr.7/1996, a dispozițiilor art.129 C.pr.civ. și a celor privind administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară.
Conform art.34 din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii pe rolul Judecătoriei A.), "orice persoana interesata poate cere rectificarea inscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca: 1. inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul inscris a fost gresit calificat; 3. nu mai sunt intrunite conditiile de existenta a dreptului inscris sau au incetat efectele actului in temeiul caruia s-a facut inscrierea; 4. inscrierea din cartea funciara nu mai este in concordanta cu situatia reala actuala a imobilului".
Din probele administrate în cauză instanțele de fond au reținut următoarea situație de fapt: neconcordanțele înscrierilor din cartea funciară privitor la apartamentele în litigiu privesc nu doar numerele apartamentelor, ci și suprafețele lor și cotele părți din teren, în fapt părțile stăpânesc anumite apartamente, însă înscrierea în CF nu este conformă cu realitatea, căci potrivit cărților funciare, dreptul lor de proprietate are ca obiect alt apartament decât cel stăpânit de fiecare parte.
Din această stare de fapt stabilită de instanțele de fond rezultă cu evidență că înscrierea din cartea funciară nu este conformă cu situația reală a imobilelor, devenind astfel incidente în speță dispozițiile privind rectificarea de carte funciară prev. de art.34 pct.4 C.pr.civ.
Instanța de recurs are în vedere și dispozițiile art. 33 alin. 1-3 din Legea nr.7/1996 (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii pe rolul Judecătoriei A.), potrivit cărora în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. P. rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. P. modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
Așadar, având în vedere că în speță neconcordanțele înscrierilor din cartea funciară priveau nu numai numerele apartamentelor, ci și suprafețele și cotele părți din teren, părțile stăpânind alte apartamente decât cele asupra cărora s-a înscris dreptul de proprietate, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de apel a considerat că în litigiu nu se regăsesc condițiile unei modificări de carte funciară prin schimbarea numerelor administrative, așa cum în mod eronat a susținut recurenta, nefiind vorba numai de o numerotare administrativă eronată.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art.129 C.pr.civ. de către instanța de apel cu motivarea că la dosar nu există dovada faptului că familia lui S. Dirnbeck a primit despăgubiri în echivalent bănesc pentru aceste apartamente sau dacă are moștenitori legali sau testamentari acceptanți, reclamanta nejustificând un interes serios, legitim și actual în promovarea acțiunii, Curtea constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat.
În primul rând, potrivit Sentinței civile nr.54/C/7.02.2008 a Tribunalului Bihor, investită cu formula executorie (f.18-19 din dosarul Judecătoriei A.), Primarul Municipiului A. a fost obligat să procedeze la emiterea unei dispoziții de restituire în natură sau acordare de măsuri în echivalent, dacă restituirea în natură nu e posibilă, pentru cota de 19/40 părți din imobilul din A., Piața A. I. nr.10, condiționat de restituirea despăgubirilor încasate în baza Legii nr.112/1995. P. urmare, reclamantul justifică un interes actual și legitim în promovarea prezentei acțiuni prin care se solicită rectificarea înscrierilor din cartea funciară a imobilului menționat în vederea punerii în executare a hotărârii judecătorești. În al doilea rând verificarea faptului dacă familia lui S. Dirnbeck a primit despăgubiri în echivalent bănesc pentru aceste apartamente sau dacă are moștenitori legali sau testamentari acceptanți excede obiectului și cadrului procesual al prezentului dosar.
Nici criticile aduse de recurentă administrării probei cu expertiza tehnică nu sunt întemeiate. Astfel, la termenul de judecată din fața primei instanțe de la data de 24.11.2011 a fost acordat un termen pentru studierea de către părți a răspunsului la obiecțiuni depus de expert, iar la următorul termen de judecată deși pârâta a arătat că este nemulțumită în continuare de raportul de expertiză întocmit în cauză, nu a solicitat efectuarea unei noi expertize. Așadar, Curtea constată că o nouă expertiză trebuia solicitată cel târziu la termenul următor cu procedură îndeplinită după depunerea raportului/răspunsului la obiecțiuni conform art.212 alin.2 rap. la art.103 alin.1 C.pr.civ.
Pentru considerentele mai sus arătate, curtea de apel retine ca motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, și, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul formulat împotriva Deciziei civile nr.120 din 19 martie 2012 pronunțată de Tribunalul A..
Având în vedere soluția pronunțată, precum și faptul că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată, Curtea de apel nu va acorda astfel de cheltuieli în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă B. V. în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A. prin P. și intimatele pârâte M. E. și Copeți M. împotriva Deciziei civile nr.120 din 19 martie 2012 pronunțată de Tribunalul A..
Fără cheltuieli de judecată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof. univ. dr. L. B. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
F. B.
Red.A.M.N./ 2.10.2012
Tehnored F.B./ 2.10.2012
Ex.2
Primă instanță: jud. E. D. B.
Instanța de apel: jud. T. B. și M. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1849/2012. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Sentința nr. 621/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
