Acţiune în constatare. Decizia nr. 1849/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1849/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-09-2012 în dosarul nr. 1849/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 20.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1849/R
Ședința publică din 19 septembrie 2012
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T. L. I. și T. M. împotriva deciziei civile nr. 129/08.02.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați C. L. Timișoara și Municipiul Timișoara, prin P., și cu intervenienta intimată ., pentru acțiune în constatare.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților ar fost consemnate în încheierea de ședință din 12.09.2012, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 5.05.2008 la Judecătoria Timișoara sub nr._, reclamanții T. L.-I. și T. M. au chemat în judecată pârâții C. L. Timișoara, P. Timișoara, prin P., și P. Județului T. și au solicitat în principal instanței să constate că au dobândit proprietatea asupra terenului în suprafață de 1300 mp, rezultat în urma dezmembrării din . totală de 1955 mp, din Timișoara, .. 8, în temeiul Legii nr. 112/1995, prin contractul de vânzare- cumpărare nr. 9679/14.10.1996 încheiat cu Regia Autonomă URBIS Timișoara, având ca obiect casa situată la aceeași adresă.
Au solicitat instanței să dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra parcelei de 1300 mp.
În subsidiar, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei P. M. Timișoara să propună pârâtului P. Județului T. să le atribuie terenul de 1300 mp ca teren aferent construcției cumpărate în baza Legii nr. 112/1995, iar pârâtul P. Județului T. să fie obligat să emită Ordinul de atribuire a acestui teren în proprietatea lor.
P. încheierea din 07.04.2010 (fila 88), Judecătoria Timișoara, în baza art. 165 C.p.c., a dispus disjungerea cererii subsidiare a reclamanților întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991.
P. precizarea de acțiune depusă la dosar pentru termenul din 1.09.2010 (fila 124), reclamanții au arătat că înțeleg să se judece în dosarul de față cu pârâții C. L. Timișoara și Municipiul Timișoara, prin P..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.9679/14.10.1996, încheiat între ei și Regia Autonomă „Urbis” Timișoara, au dobândit în temeiul Legii nr.112/1995 dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr.1687 Timișoara, imobil compus din casă în ..8, casă situată pe . de 1955 mp, iar prin contractul nr._/14.01.1997 au dobândit și o magazie situată de acest teren, dar neintabulată.
Ulterior, pe acest teren de 1955 mp au fost edificate 3 corpuri de clădire, vândute de Primărie Societății Comerciale C. T. SRL, clădiri cu destinația de spațiu producție, birou, depozit, spălătorie auto. Reclamanții au precizat că suprafețele de teren folosite efectiv de proprietarii construcțiilor, conform îngrădirilor existente, sunt de 655 mp în folosința societății comerciale și 1300 mp se află în folosința lor.
În drept, au invocat art. 21 și 26 din Legea nr. 112/1995 și art. 23 și 26 din Legea nr. 18/1991.
În dosar a formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienta . Timișoara, care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților (filele 28 și 29).
În motivarea cererii, a arătat că prin ordinul nr. 983/12.02.2000 P. Timișoara i-a repartizat spațiul cu altă destinație din Timișoara, .. 8, iar prin ordinul nr. 984/12.02.2000 i s-a repartizat și terenul de 1053 mp aferent construcției, încheindu-se ulterior și contractul de închiriere nr. 971/2000. În baza Legii nr. 550/2002 a cumpărat spațiul cu altă destinație prin contractul nr. 7/7.05.2003.
A mai arătat că întreaga suprafață de teren, folosită de societate și de reclamanți, se află în proprietatea Statului Român și că este necesară o documentație de apartamentare, dezmembrare și grănițuire, sens în care a făcut demersuri atât la P. Timișoara, cât și al reclamanții T. pentru a se clarifica pe cale amiabilă situația juridică a terenului, demersuri rămase fără rezultat.
Pe de altă parte, reclamanții au promovat acțiunea din prezentul dosar fără a-i cita în calitate de coproprietari ai imobilului în litigiu.
P. încheierea din 23.09.2008 (fila 51), Judecătoria Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta . Timișoara.
A reținut că cererea nu a fost făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, în sensul că nu cuprinde obiectul cererii și motivele de drept pe care se întemeiază.
P. sentința civilă nr.18/19.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, irevocabilă prin decizia nr.3430/19.06.2009 a Înaltei Curți Casație și Justiție, a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de reclamanți și s-a constatat nelegalitatea poziției nr.3381 din Anexa la HG nr.1016/2005 și a poziției nr.3498 din HCL nr.145/2004, care se referă la trecerea în domeniul public a imobilului situat pe ..8, din Timișoara.
P. concluziile scrise depuse la dosar la 2.11.2010 (f. 130-133), reclamanții au precizat că solicită constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 946 mp din suprafața totală de 1955 mp a parcelei nr. top 5929 din CF nr. 1687 Timișoara (actualmente CF nr._, nr. top_).
P. sentința civilă nr._/3.11.2010, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții T. L.-I. și T. M. împotriva pârâților C. L. Timișoara și P. Timișoara, prin P..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art.37 (fost art.33) din HG nr.20/1996 republicată, hotărâre prin care au fost aprobate normele metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege. Art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 stabilește că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
După cum rezultă din cele două dispoziții legale în vigoare, care se completează reciproc, cumpărătorii construcțiilor în baza Legii nr.112/1995 devin, în virtutea acestei legi, proprietari ai terenului aferent construcției, diferența rămânând în proprietatea statului român, nefiind aplicabilă procedura prevăzută de art.36 (fost 35) din Legea nr.18/1991.
Actuala reglementare, în art.9, art.21 și art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, prevede în ce condiții se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent. Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege reiese că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției se dobândește în același mod în care a fost dobândită construcția, respectiv prin vânzare. Art.37 din Normele metodologice folosește în mod expres termenul de vânzare, supunând dreptul de proprietate asupra terenului aceluiași mod de dobândire, prin vânzare, ca și dreptul de proprietate asupra apartamentului. Dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea ca dreptul de proprietate asupra terenului aferent să fie dobândit fără plată, ar fi prevăzut expres acest lucru, a reținut prima instanță.
Împotriva sentinței civile nr._/3.11.2010 a Judecătoriei Timișoara au declarat apel reclamanții T. L.-I. și T. M., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 129/8.02.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Tribunalul T. a reținut, la fel ca și prima instanță, că din interpretarea sistematica a art.9, art. 21, art. 26 alin. ultim din Legea 112/1995 si art. 37 din H.G.nr.20/1995 republicată, rezultă că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției se dobândește în același mod în care s-a făcut dobândirea construcției, respectiv prin vânzare.
Transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent este una convenționala, ea neoperând de drept, în temeiul legii si fără plata unui preț. Aceste texte îngăduie ca odata cu imobilul(construcții) sa poată fi înstrăinat si terenul aferent acestuia, adică atribuie o vocație juridica de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenului aferent, care se poate actualiza prin perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva deciziei civile nr. 129/8.02.2012 a Tribunalului T. au declarat recurs în termenul legal reclamanții T. L.-I. și T. M..
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că s-a dat o interpretare eronată tetelor legale incidente în speță, care trebuie interpretate corelativ, cu observarea atât a literei, cât și a spiritului legii.
Au susținut că din interpretarea sistemică a art. 15 și 37 din HG nr. 20/1996 republicată rezultă intenția legiuitorului ca terenul aferent construcțiilor cumpărate în vaza prevederilor Legii nr. 112/1995 să fie de asemenea atribuit cumpărătorilor, fără plata unei contravalori.
Inițial, art. 33 din HG nr. 20/1996 făcea trimitere la prevederile Legii fondului funciar pentru dobândirea cu titlu gratuit a terenului aferent, prin emiterea ordinului prefectului, însă ulterior, prin modificarea art. 33 (37 după actuala renumerotare), lasă la latitudinea reprezentanților statului sau ai unităților administrativ-teritoriale modalitatea în care se va realiza atribuirea terenului în proprietate, cu menținerea însă a dispozițiilor privind gratuitatea acestei atribuiri.
Înalta Curte de Casație și Justiție, învestită cui soluționarea recursului împotriva sentinței civile nr. 258/PI/18.09.2006 a Curții de Apel Timișoara (hotărâre judecătorească de admitere a excepției de nelegalitate a art. 37 din HG nr. 20/1996), în motivarea deciziei civile nr. 4447/08.12.2006 prin care admite recursurile ca fondate, casează sentința atacată și în rejudecare respinge excepția de nelegalitate a articolului indicat, reține următoarele considerente: „Este adevărat că art. 9 din Legea nr. 112/1995, care prevede dreptul chiriașilor de a cumpăra apartamentele ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, nu face referire expresă la terenul aferent locuinței, dar din întreaga reglementare a Legii nr. 112/1995, rezultă că legiuitorul a inclus în noțiunea de „imobil cu destinația de locuință”, care făcea obiect al restituirii către foștii proprietari sau dimpotrivă al vânzării către chiriași, atât suprafața construită, cu dependințele și anexele gospodărești, cât și terenul aferent, elementele care compun, împreună, o unitate locativă”.
Solicitarea constatării dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului este susținută și de prevederile contractuale, raportat la regulile de interpretare ale acestora.
P. art. 6 al contractului de vânzare- cumpărare cu nr. 9679/14.10.1996 se arată că „drepturile și obligațiile părților prevăzute în prezentul contract se completează cu drepturile și obligațiile ce decurg pentru acestea din Legea nr. 112/1995 și HG nr. 20/1996”. Ambele acte normative indicate prevăd în mod expres dreptul chiriașului care cumpără construcția de a dobândi în proprietate terenul aferent acesteia. În temeiul art. 1978 C.civ.,această clauză contractuală se va interpreta în sensul în care să producă efecte juridice, au arătat reclamanții.
În fine, au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii formulate și precizate în contradictoriu cu pârâții C. L. Timișoara și Municipiul Timișoara, prin P., în raport cu concluziile expertizei topografice efectuate în cauză, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În drept, au invocat art. 304 pct. 7,8 și 9 C.p.c.
Pârâtul C. L. Timișoara a formulat întâmpinare, căreia însă instanța i-a conferit natura unor concluzii scrise, întrucât a fost depusă la dosar cu depășirea termenului prevăzut de art. 308 al. 2 C.p.c.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 C.p.c., Curtea constată că recursul reclamanților este întemeiat, urmând să fie admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Reclamanții au invocat în susținerea recursului punctele 7,8 și 9 C.p.c., dar prin dezvoltarea motivelor de recurs au susținut doar pct. 9.
De altfel, pct. 8 și 9 din art. 304 C.p.c.nici nu pot fi reținute în cauză, întrucât decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se sprijină atât în fapt, cât și în drept, iar aceste motive nu sunt străine pricinii.
De asemenea, nu se poate reține nici că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății.
Soluția instanței de apel este greșită prin modul în care a interpretat și aplicat dispozițiile art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, aceeași interpretare greșită făcând-o și prima instanță.
În conformitate cu art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, republicate în baza HG nr. 11/1997, ”în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege”.
Art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 prevede că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Din interpretarea logică a textelor legale menționate rezultă că, o dată cu dobândirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 112/1995 asupra construcției, în virtutea legii se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției.
Dacă terenurile care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului în virtutea legii, respectiv a art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, devine evident faptul că, per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcțiilor, se dobândesc în proprietate tot în virtutea legii de către cei care cumpără construcțiile.
Anterior modificării Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 prin HG nr. 11/1997, art. 33 (actualul art. 37) făcea trimitere la art.35 (actualul art.36) din Legea nr. 18/1991 pentru atribuirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriei.
Parcurgerea acestei etape administrative a fost înlăturată din Norme după modificările aduse prin HG nr. 11/1997, dar trebuie reținut faptul că și anterior acestor modificări ale legislației în materie terenul aferent construcțiilor cumpărate în baza Legii nr. 112/1995 se dobândea tot cu titlu gratuit.
HG nr. 923/1.09.2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prin pct. 7.3 alin. 2 prevede că prin noțiunea de „teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995” se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia, indiferent de categoria de folosință.
P. urmare, în prezent este definită și legislativ noțiunea de „teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995”.
În speță, încă de la judecata în primă instanță s-a efectuat o expertiză topografică de către expertul P. G..
P. raportul întocmit cu această ocazie (filele 112-118 din dosarul de fond), expertul a concluzionat că terenul aferent construcției cumpărate de reclamanți, teren necesar unei folosințe normale a acestei construcții, are o întindere de 946 mp din suprafața totală de 1955 mp a parcelei nr. top 5929; acest teren este delimitat în planul de situație anexă la raportul de expertiză prin punctele de contur 1-A-B-C-D-E-F-3-4-5-6-7-8.
Nu s-au formulat obiecțiuni de către părți la acest raport de expertiză.
P. concluziile scrise depuse la dosar la 2.11.2010, reclamanții au precizat că solicită admiterea acțiunii pentru suprafața de 946 mp, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
Față de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 C.p.c., raportat la art. 26 al. ultim din Legea nr. 112/1995 și la art. 37 din Normele de aplicare a legii, și art. 312 al. 3 C.p.c., Curtea va admite recursul declarat de reclamanții T. L.-I. și T. M. împotriva deciziei civile nr. 129/8.02.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Va modifica în totalitate hotărârea recurată, în sensul că va admite apelul declarat de reclamanții T. L.-I. și T. M. împotriva sentinței civile nr._/3.11.2010, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Având în vedere și art. 296 C.p.c., va schimba în totalitate hotărârea apelată, în sensul că va admite acțiunea formulată și precizată de reclamanții T. L.-I. și T. M. împotriva pârâților C. L. Timișoara și Municipiul Timișoara, prin P..
Va constata dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenului de 946 mp, din suprafața totală de 1955 mp înscrisă în CF nr. 1687 Timișoara, nr. top 5929, teren materializat prin punctele de contur 1-A-B-C-D-E-F-3-4-5-6-7-8 din planul de situație anexă la raportul de expertiză al expertului P. G., raport ce face parte integrantă din hotărâre.
Va autoriza întabularea dreptului de proprietate al reclamanților conform prezentei hotărâri, în CF nr._ Timișoara, nr. top_ (fostă CF nr. 1687, nr. top 5929).
În baza art. 274 al. 1 și art. 277 C.p.c., va obliga pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamanților a sumei de 5640,95 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții T. L.-I. și T. M. împotriva deciziei civile nr. 129/8.02.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Modifică în totalitate hotărârea recurată, în sensul că admite apelul declarat de reclamanții T. L.-I. și T. M. împotriva sentinței civile nr._/3.11.2010, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Schimbă în totalitate hotărârea apelată, în sensul că admite acțiunea formulată și precizată de reclamanții T. L.-I. și T. M. împotriva pârâților C. L. Timișoara și Municipiul Timișoara, prin P..
Constată dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenului de 946 mp, din suprafața totală de 1955 mp înscrisă în CF nr. 1687 Timișoara, nr. top 5929, teren materializat prin punctele de contur 1-A-B-C-D-E-F-3-4-5-6-7-8 din planul de situație anexă la raportul de expertiză al expertului P. G., raport ce face parte integrantă din hotărâre.
Autorizează întabularea dreptului de proprietate al reclamanților conform prezentei hotărâri, în CF nr._ Timișoara (fostă nr. 5929).
Obligă pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamanților a sumei de 5640,95 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. Ș. G. OBERȘTERESCURUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 21.09.2012
Tehnored. C.J.- 01.10.2012; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător: R. N.
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: D. H.; L. D.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1865/2012. Curtea de... → |
|---|
