Acţiune în constatare. Decizia nr. 567/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 567/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 567/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 567
Ședința publică din 16 aprilie 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul C. L. al municipiului Reșița prin Serviciul Public – Direcția pentru A. Domeniului Public și Privat al municipiului Reșița împotriva deciziei civile nr. 163/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata . Reșița, având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru intimata . Reșița, av. M. D., lipsă contestatorul recurent C. L. al municipiului Reșița prin Serviciul Public – Direcția pentru A. Domeniului Public și Privat al municipiului Reșița.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că pin registratura instanței s-a depus la data de 26.03.2013 de către contestatorul recurent, copia deciziei civile nr. 335/09.04.1996 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr. 622/C/1996.
Reprezentantul intimatei a depus la dosar împuternicire avocațială și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei a solicitat în principal, constatarea ca nul a recursului pentru nemotivare conformă, iar în subsidiar, respingerea ca nefondat a acestuia și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 163/14.11.2012, Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă a respins apelul declarat de contestatorul C. L. al municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr. 1189/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița.
P. a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 1189 din 18.04.2012, Judecătoria Reșița în dosar nr._, a admis excepția tardivității introducerii contestației în anulare invocată de intimatul . prin întâmpinare.
A respins cererea în anulare formulată de recurentul C. L. Reșița – Direcția pentru A. Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița în contradictoriu cu intimatul ..
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Reșița sub nr. 8141/1994 reclamanta . a chemat în judecată Statul Român prin Administrația Financiară Reșița, ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să se constate dreptul de proprietate asupra terenurilor înscrise în CF nr.1870 nr.top G 100/0/4 în suprafață de 3657 mp, conform planului de dezmembrare anexat, pe care sunt construite edificii ale .; să se constate dreptul de proprietate asupra edificiilor construite pe terenurile înscrise în CF 1870 nr.top G 100/0/4 conform plan de dezmembrare anexat.
Prin sentința civilă nr. 4058/07.09.1995 pronunțată în dosar nr. 8141/1994, Judecătoria Reșița a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta . Reșița, față de pârâtul C. L. Reșița.
A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 1870 Cîlnic nr.top G 100/0/4, teren de 1 ha și 4409 mp, pe care se află amplasat și Liceul Economic Reșița, conform expertizei efectuate în cauză și care face parte din prezenta sentință prin formarea a două loturi și atribuirea reclamantei în proprietate a parcelei ce va fi înscrisă în viitor în CF 1870 Cîlnic nr.top nou G 100/0/4, teren pentru construcții spălătorie de 3336 mp și parcelei nr.top nou G 100/0/28/2 teren de 321 mp.
A luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind intabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară.
Contestatoarea a solicitat anularea hotărârii judecătorești mai sus menționate, indicând ca și motiv de nulitate cazul prevăzut de art. 317 alin.1 și art. 318 alin.1 cpc cu modificările și completările ulterioare.
În urma verificărilor efectuate în cadrul Serviciului Arhivă al Judecătoriei Reșița, instanța constată că Sentința civilă nr. 4058/1995 în cauză a rămas irevocabilă la data de 09.04.1996 prin Decizia civilă nr. 335/09.04.1996.
Potrivit disp. art. 317 alin.1 cpc, „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu cerere în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”.
A.. 21 al aceluiași articol prevede: „Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
În calea de atac – apel declarată de contestatoare împotriva sentinței civile nr. 4058/07.09.1995, aceasta a invocat motivul 21 din art. 317 cpc mai sus menționat, respectiv cel privitor la faptul că hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, motiv ce a fost analizat de Tribunalul C.-S. și considerat neîntemeiat de acesta astfel încât prin Decizia civilă nr. 335/09.04.1996 pronunțată în dosar nr. 622/c/1996 a respins ca nefundat apelul declarat de C. L. al municipiului Reșița împotriva Sentinței civile nr. 4058/07.09.1995.
În apelul respectiv petenta nu a invocat și motivul nr.1) din art. 317 referitor la neîndeplinirea procedurii de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, deși avea posibilitatea să o facă.
Potrivit disp.art.137 alin.1 cpc, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond care fac de prisos sau în parte cercetarea pe fond a pricinii.
Referitor la excepția tardivității introducerii contestației în anulare invocată de către intimatul . prin întâmpinare, instanța a constatat următoarele:
Potrivit disp.art. 319 cpc teza a doua, „împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă”.
În speță Sentința civilă nr. 4085/07.09.1995 pronunțată de Judecătoria Reșița a rămas irevocabilă la data de 09.04.1996 prin Decizia civilă nr. 335/09.04.1996.
În consecință, instanța a constatat întemeiată excepția tardivității invocată de intimatul . prin întâmpinare, și a admis-o respingând contestația în anulare formulată de contestatoarea C. L. Reșița – Direcția pentru A. Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița ca tardiv introdusă.
În baza disp. art. 274 Cod.proc.civ. instanța nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal reclamanta C. L. Reșița – prin Serviciul Public - “Direcția pentru A. Domeniului Public și Privat al municipiului Reșița”, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivele de apel, apelantul reclamant a susținut că motivul contestației în anulare este lipsa procedurii de citare cu Statul român prin Ministerul Educației Naționale, C. L. Reșița neavând calitate procesuală, atâta timp cât întreaga bază materială a învățământului de stat a trecut în patrimoniul Ministerului Învățământului.
În drept, invocă disp. art. 282 al. 1 C.p.c.
Intimata pârâtă . nu a formulat întâmpinare, ci doar concluzii scris, în care a solicitat respingerea apelului.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, având în vedere și disp. art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă și sub aspectul temeinicei și legalității, s-a constatat că apelul este nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
P. folosirea contestației în anulare de drept comun, art. 317 Cod procedură civilă, cere, pe de o parte, ca hotărârea să fie irevocabilă, iar pe de altă parte, ca motivul pe care se sprijină această cale de atac, să nu fi fost invocat pe căile ordinare de atac, apelul și recursul. Cea de-a doua condiție de admisibilitate, constituie o aplicare a principiului potrivit căruia, nu se poate folosi o cale extraordinară de atac, atunci când s-ar fi putut folosi calea de atac ordinară. Partea, nu are un drept de opțiune între căile ordinare de atac și contestația în anulare, aceasta din urmă respingându-se ca inadmisibil, dacă motivele pentru care a fost introdusă puteau fi valorificate pe calea apelului sau recursului.
Prin urmare, reclamantul avea posibilitatea să valorifice motivele contestației în anulare pe calea apelului sau recursului, însă nu a făcut acest lucru.
Pe de altă parte, potrivit art. 319 Cod procedură civilă, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În ceea ce privește hotărârea atacată, respectiv sentința civilă nr. 4058/07.09.1995, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr. 8141/1994, aceasta a fost atacată cu apel chiar de către C. L. al municipiului Reșița prin serviciul Public - “Direcția pentru A. Domeniului Public și Privat al municipiului Reșița”.- titularul contestației în anulare formulate – astfel că acest termen nu mai operează la data introducerii prezentei acțiuni, așa cum nu poate fi primită nici susținerea referitoare la termenul de 1 an, care se calculează de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, deoarece hotărârea atacată a rămas irevocabilă la data de 09.04.1996, astfel că introducerea prezentei contestații în anulare după 15 ani de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, nu poate determina decât soluția de respingere ca tardivă a acesteia.
În ceea ce privește invocarea din precizarea de acțiune, a incidenței în cauză a prev. art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, aceste prevederi legale nu își au aplicabilitatea în cauză deoarece privesc exclusiv hotărâri ale instanțelor de recurs, ori împotriva deciziei civile nr. 335/09.04.1996, pronunțată în apel de Tribunalul C.-severin în dosarul nr. 622/C/1996 nu a fost formulat recurs, această decizie rămânând irevocabilă prin nerecurare.
Trebuie menționat că și în situația în care instanța de fond nu ar fi respins contestația în anulare determinat de tardivitatea depunerii acesteia, acțiunea era inadmisibilă.
Referitor la nelegala citare a Ministrului Învățământului, despre care face vorbire apelantul contestator, Minister care nu a fost parte în proces, a apreciat că această instituție nefiind introdusă în cauză, nu avea cum să fie citată. Contestatorul C. L. al municipiului Reșița prin Serviciul Public - “Direcția pentru A. Domeniului Public și Privat al municipiului Reșița” a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată și a fost în mod corect citată în timpul desfășurării litigiului.
Or, lipsa calității procesuale nu se încadrează la nelegala citare invocată de contestator.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, contestatorul C. L. al municipiului Reșița solicitând modificarea ei și a sentinței, cu consecința admiterii contestației în anulare.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. iar în fapt pe mai multe argumente de pretinsă nelegalitate a hotărârii din apel.
Reluându-se istoricul procedurilor urmate în dosar începând cu arătarea conținutului hotărârii atacate cu contestație în anulare și terminând cu decizia recurată în prezentul dosar, instituția recurentă a susținut că aceasta din urmă este nelegală pentru că instanța de control judiciar nu a ținut cont de cele susținute în motivarea contestației în anulare și anume de faptul că deși . a renunțat la intabularea dreptului său de proprietate ea și-a intabulat acest drept în 2009, fără o sentință definitivă și irevocabilă în acest sens.
Prin concluziile verbale formulate în recurs societatea intimată a solicitat, în principal, constatarea ca nul a recursului contestatorului pentru nemotivare conformă art. 3021 alin. 1 Cod pr. civ. (susținere pe care Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată câtă vreme în cuprinsul său au fost indicate temeiurile de drept și de fapt ale recursului chiar și fără o dezvoltare punctuală a lor) iar, în subsidiar, respingerea acestui recurs ca nefondat.
La solicitarea instanței, instituția recurentă a transmis pentru depunere la dosar copia deciziei civile nr. 335/9.04.1996 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr. 622/C/1996 prin care s-a soluționat apelul declarat de C. L. al municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr. 4058/7.09.1995 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr. 814/1994.
Examinând recursul declarat de contestator prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2 Cod pr. civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că în recurs nu este criticată hotărârea instanței de apel prin raportare punctuală la temeiurile de drept ale contestației în anulare invocate în cererea inițială și prin precizarea ei ulterioară, limitându-se a se susține nelegalitatea deciziei doar în raport cu faptul că sentința civilă nr. 4058/7.09.1996 a Judecătoriei Reșița, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 335/9.04.1996 a Tribunalului C.-S., a fost pusă în executare (prin intabularea în 2009 în CF a dreptului de proprietate al .) – lucru pe care nici nu-l solicitase prin acțiunea sa –, moment în raport cu care se consideră că prezenta contestație în anulare a fost formulată în termenul legal de un an, astfel încât în mod greșit a fost respinsă ca tardivă.
În raport de aceste susțineri precum și din datele rezultate din probele dosarului, Curtea constată, contrar susținerilor instituției recurente, că prin respingerea ca tardivă a contestației în anulare a acesteia, ambele instanțe anterioare au făcut o corectă interpretare și aplicare a legii la cauza dedusă judecății.
Potrivit art. 319 alin. 2 Cod pr. civ., contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c).
Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită contestația se poate introduce în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Curtea constată că niciuna din ipotezele menționate nu a fost confirmată în cauză pentru a se putea considera că prezenta contestație în anularea fost formulată în termenul prescris de lege, pe de o parte, pentru că, hotărârea a cărei anulare se cere este susceptibilă de executare (câtă vreme s-a dispus dezmembrarea unui imobil și atribuirea în proprietate către părțile în proces a parcelelor astfel rezultate) astfel încât nu-i este aplicabilă cea de-a doua teză a art. 319 alin. 2 Cod pr. civ. iar, pe de altă parte, pentru că într-o atare situație contestația ar fi trebuit introdusă pe tot parcursul executării silite dar nu mai târziu de finalizarea acesteia (procedură despre care, oricum, contestatoarea nu a făcut vorbire și nici nu a administrat dovezi în acest sens).
Faptul că societatea intimată și-ar fi intabulat dreptul de proprietate în CF în cursul anului 2009 în baza hotărârii contestate (chiar dacă în cursul procesului a renunțat la cererea de încuviințare de către instanță a unei astfel de operațiuni) nu are natura juridică a unei executări silite și nu poate constitui un temei legal pentru considerarea contestației în anulare ca fiind făcută în termenul prescris de art. 319 alin. 2 Cod pr. civ., contestarea încheierii de intabulare a pârâtei fiind supusă unei alte proceduri decât cea utilizată de instituția apelantă prin cererea de față.
P. toate aceste considerente, Curtea constată că nu se confirmă în cauză motivul de nelegalitate a deciziei civile nr. 163/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă, din care cauză recursul declarat împotriva acesteia de către contestatorul C. L. al municipiului Reșița va fi respins ca nefondat.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul C. L. al municipiului Reșița prin Serviciul Public – Direcția pentru A. Domeniului Public și Privat al municipiului Reșița împotriva deciziei civile nr. 163/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata . Reșița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. D.C./17.04.2013
Tehnored. I.P. 2 ex./23.04.2013
Instanța de apel: Tribunalul C.-S., jud. S. B., C. A.
Prima instanță: Judecătoria Reșița, jud. B. M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 621/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Sentința nr. 548/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
