Revendicare imobiliară. Decizia nr. 805/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 805/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 805/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.805
Ședința publică din 15 octombrie 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta O. H. împotriva deciziei civile nr.543/03.06.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul M. A., P. P., și intervenientul M. A., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat Grădina V. pentru intervenientul intimat M. A., lipsă fiind reclamanta recurentă O. H. și pârâtul intimat M. A., prin P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta intervenientului intimat învederează instanței că împuternicirea avocațială se regăsește în dosarul Tribunalului A. și consideră că din eroare și-a intitulat reclamanta cererea ca fiind apel.
Instanța apreciază că intitularea căii de atac este eronată, față de faptul că se solicită de către reclamantă admiterea recursului declarat.
Reprezentanta intervenientului intimat învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat Grădina V., pentru intervenientul intimat M. A., solicită anularea recursului conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar, în sensul că nu a fost declarat recursul de o persoană care deține dreptul la acțiune, nefiind semnat de reclamantă.
Instanța respinge excepția invocată.
Pe fond, reprezentanta intervenientului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor instanței de fond și a celei de apel, cu cheltuieli de judecată. Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauze de natura celei deduse judecății. Depune la dosar chitanță reprezentând onorariul avocațial în sumă de 600 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 01.04.2008 la Judecătoria A. sub nr._ 2002, reclamanta Hess T. a chemat în judecată pârâții M. A., prin P., I. R. și I. M. și a solicitat instanței să constate preluarea nelegală de către stat a imobilului situat în A., Calea Timișorii, nr.174, jud.A., teren intravilan de 1460 mp și casa, înscris în CF nr.6608 Aradul Nou, nr.top 1911-1912/b.158; 1911-1912/b.159; 1911-1912/b.160/1/2, nr.cad. 8697.
De asemenea, a solicitat rectificarea CF nr.6608 Aradul Nou în sensul restabilirii situației anterioare în favoarea reclamantei asupra a 1000 mp teren din imobilul în litigiu.
A solicitat obligarea pârâților să-i predea în deplină proprietate și posesie terenul de 1000 mp.
A solicitat dezmembrarea imobilului în două parcele, una compusă din casa de locuit și 460 mp teren aferent, proprietatea pârâților, și una cu terenul de 1000 mp, proprietatea sa, cu constituirea cărților funciare aferente.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr.223/1974. Preluarea a fost nelegală, încălcând atât Constituția și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și dreptul său de proprietate, garantat de art.480 și 481 C.civ.
Reclamanta a arătat că nu a formulat cerere de retrocedare în baza Legii nr.112/1995, situație în care în mod legal a fost vândută casa cu 460 mp teren pârâților I., care beneficiază de prezumția de bună-credință.
A arătat că are însă dreptul de a i se restitui diferența de teren, asupra căreia pârâții nu dețin vreun titlu.
În drept, reclamanta a invocat art.6 al.2 din Legea nr.213/1998, art.36 pct.3 din Legea nr.7/1996, art.480 C.civ. și art.728 C.civ.
P. sentința civilă nr.872/29.02.2014, pronunțată în dosarul nr._, în rejudecare după casarea dispusă prin decizia civilă nr.506/17.05.2010 a Curții de Apel Timișoara (prin care s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii), Judecătoria A. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Hess T., continuată de moștenitoarea O. H. împotriva pârâților M. A., prin P., I. R. și I. M..
A respins excepția lipsei calității procesuale a reclamantei.
A respins excepția inadmisibilității acțiunii.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a capacității de folosință a pârâților I. R. și I. M..
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. A..
A constatat nelegală preluarea de către Statul Român a imobilului situat în A., Calea Timișorii, nr. 174, jud. A., constând în teren intravilan în suprafață de 1460 mp și casă înscris în CF nr. 6608 Aradul Nou cu nr. Top. 1911-1912/b.159; 1911-1912/b.160/1/2, nr. Cad. 8697, în temeiul art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.
A respins cererea privind rectificarea CF nr. 6608 Aradul Nou, în sensul restabilirii situației anterioare de CF în favoarea reclamantei asupra suprafeței de 1000 mp teren din imobilul din litigiu.
A respins cererea privind obligarea pârâților să predea reclamantei suprafața de 1000 mp în deplină proprietate și posesie.
A respins cererea cu privire la dezmembrarea imobilului în două parcele.
A constatat că reclamanta are dreptul la despăgubiri aferente terenului în suprafață de 1000 mp, teren intravilan situat în A., Calea Timișorii, nr. 174, jud. A., înscris în CF nr. 6608 Aradul Nou.
În cursul rejudecării pârâții I. R. și I. M. au decedat.
Tot în cursul rejudecării, a fost depusă la dosar cerere de intervenție în interes propriu de M. A., care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea cererii, intervenientul a arătat că interesul său este justificat de faptul că pârâții I. sunt debitorii săi pentru creanța de 22.181 euro, urmând ca imobilul în litigiu, respectiv terenul intravilan de 562 mp din CF nr._ A., nr.cad._, să fie valorificat prin procedura executării silite în dosarul execuțional nr.112/2011.
A mai arătat că imobilul constând în casă și teren, lotul 1, înscris în CF nr._ A., nr.cad._, a fost valorificat în licitație publică, prin actul de adjudecare din 14.03.2012.
Prima instanță a reținut că imobilul situat în A., Calea Timișorii, nr. 174, înscris în CF nr. 3920 Aradul Nou, nr. top. 1911-1912/b.158; 1911-1912/b.159; 1911-1912/b.160/1/2; a fost preluat de la reclamanta Hess T. de către Statul Român în baza Decretului-lege nr. 223/1974.
Acest imobil a fost compus din teren intravilan în suprafață de 1460 mp și casă, s-a transcris în CF nr. 6608 Aradul Nou cu nr. cadastral 8697. Ulterior, prin Contractul de vânzare-cumpărare ne. 6143/2006, încheiat între Statul Român, prin M. A., reprezentat de P., și pârâții I. R. și I. M., în baza Legii nr. 112/1995 și HG nr. 20/1996, pârâții cumpără apartamentul ocupat în baza contractului de închiriere nr. 663/20.05.2004, cu o suprafață utilă de 214,33 mp; s-a atribuit cumpărătorilor în proprietate și terenul aferent locuinței în suprafață de 468 mp.
P. Ordinul Prefectului Județului A. nr. 79/2601.2007, pârâții I. R. și I. M. au fost împroprietăriți – în baza Legii nr. 18/1991 și a Hotărârii CLM A. nr. 356/2000, cu diferența de teren proprietate de stat în suprafață de 992 mp, iar dreptul de proprietate asupra terenului s-a intabulat în CF nr. 6608 Aradul Nou.
Din concluziile raportului de expertiză tehnico-judiciară efectuat de expertul tehnic ing. Bether F., rezultă că terenul din litigiu are suprafața de 992 mp, reprezentând curte fără construcții, cu care pârâții I. R. și I. M. au fost împroprietăriți, iar terenul în suprafață de 468 mp, proprietatea acestor pârâți, constituie terenul de sub construcții.
P. actul de parcelare autentificat sub nr. 2091/15.04.2008 de Biroul Notarial Public G. L., s-a parcelat terenul în ._, constând în Lotul 1 în suprafața de 899 mp teren intravilan cu casă și construcțiile gospodărești anexe și ._, constând în Lotul 2 în suprafață de 552 mp teren intravilan fără construcții.
În cadrul executării silite imobiliare pornită de intervenientul creditor M. A., s-a vândut la licitație publică imobilul situat în A., Calea Timișorii, nr. 174 – Lotul 1 – înscris în CF nr._ A., nr. top cadastral_, compus din casă și teren în suprafață de 899 mp; pentru recuperarea creanței în sumă de 44.454 euro și 14.928 lei reprezentând cheltuieli de executare, imobilul fiind adjudecat în temeiul prevederilor art. 510 C.pr.civ. de către adjudecatarul D. M. N. – astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 21.02.2012 în Dosarul execuțional nr. 112/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc B. C..
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamantei O. H., deoarece a făcut dovada calității de moștenitoare a defunctei Hess T. – care inițial a promovat acțiunea, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 13/25.03.2011, conform căruia O. H. este moștenitoarea legală a defunctei Hess T., decedată la data de 28.01.2010, în calitate de nepoată de fiu predecedat.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive și a capacității de folosință a pârâților I. R. și I. M., s-a constatat că pârâta I. M. a decedat la data de 17.08.2011, conform certificatului de deces . nr._ emis de Primăria Municipiului A. la data de 18.08.2011, iar pârâtul I. R. figurează în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor ca fiind decedat la data de 29 aprilie 2013 conform certificatului de deces . nr._ eliberat la data de 30.04.2013 de Primăria Municipiului A.. Încetând capacitatea de folosință a acestor pârâți, conform prevederilor art. 35 din Noul Cod Civil, pârâții nu au nici calitate procesuală, nefiind întrunite prevederile art. 36 Cod procedură civilă - potrivit cărora capacitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios dedus judecății.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă, excepția fiind soluționată prin decizia civilă nr. 506/R/17.05.2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, constatându-se incidența prevederilor art. 315 al. 1 Cod proc. civ.
Pe fondul cauzei, reținând starea de fapt relatată și având în vedere principiul securității raporturilor juridice, care trebuie respectate atât în cazul fostului proprietar, cât și în cazul cumpărătorilor de bună-credință, s-a reținut că preluarea de către Statul Român a imobilului în baza Decretului nr. 223/1974, a fost abuzivă, deoarece reclamanta a fost lipsită de proprietatea sa asupra imobilului și nici nu a fost efectiv despăgubită, contrar prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și contrar prevederilor art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Întrucât imobilul din litigiu a ieșit atât din patrimoniul Statului Român, cât și din patrimoniul persoanelor fizice care au cumpărat imobilul în baza Legii nr. 112/1995, făcând obiectul executării silite imobiliare pornită de creditorul intervenient M. A., fiind adjudecat de terțul D. M. N., s-a constatat că acesta a intrat legal în proprietatea adjudecatarului, nemaifiind teren disponibil pentru a fi restituit în natură, astfel că s-a respins cererea privind rectificarea CF nr. 6608 Aradul Nou, în sensul restabilirii situației anterioare în favoarea reclamantei asupra suprafeței de 1000 mp teren, nefiind întrunite prevederile art. 36 pct. 3 din Legea nr. 7/1996, s-au respins și cererile privitor obligarea pârâților să predea reclamantei suprafața de 1000 mp în deplină proprietate și posesie și dezmembrarea imobilului în două parcele.
Întrucât reclamanta a formulat cerere - notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, potrivit prevederilor art. 3 punct 1 și 2 din Legea nr. 165/2013, este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, respectiv la despăgubiri aferente terenului în suprafață de 1000 mp, înscris în CF nr.6608 A..
Împotriva sentinței civile nr.872/24.02.2014 a Judecătoriei A. a declarat apel reclamanta O. H., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.543/03.06.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Respingând apelul reclamantei și menținând astfel sentința, Tribunalul A. a reținut că în mod corect prima instanță a stabilit că imobilul în litigiu a ieșit din patrimoniul atât al Statului Român, cât și din patrimoniul persoanelor fizice care au cumpărat imobilul în baza Legii nr. 112/1995 și terenul a fost transmis prin Ordinul Prefectului nr. 79/2001, făcând obiectul executării silite imobiliare pornită de creditorul intervenient M. A., în urma căruia a fost adjudecat de terțul D. M. N., nemaifiind teren disponibil pentru a fi restituit în natură.
Mai mult, ulterior pronunțării sentinței atacate, urmare a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza A., circumstanțele prezente în speță nu permit recunoașterea unui drept de restituire, ci doar a unui drept de creanță valorificabil în procedura Legii nr. 10/2001.
În cauza A. și alții contra României (din 12 octombrie 2010) s-a reținut că un „bun actual” există în patrimoniul proprietarilor deposedați abuziv de către stat doar dacă s-a pronunțat în prealabil o hotărâre judecătorească, definitivă și executorie, prin care nu numai că s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a dispus și expres în sensul restituirii bunului.
În caz contrar, simpla constatare pe cale judecătorească a nelegalității titlului statului constituit asupra imobilului în litigiu, precum în speță, poate valora doar o recunoaștere a unui drept la despăgubire, respectiv dreptul de a încasa măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, sub condiția inițierii procedurii administrative și a îndeplinirii cerințelor legale pentru obținerea acestor reparații.
Așadar, în speță, nu poate fi recunoscută reclamanților decât o creanță în despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001 și acordate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, recunoaștere care, de altfel, s-ar fi produs direct în procedura Legii nr. 10/2001, a reținut instanța de apel.
Împotriva deciziei civile nr.543/03.06.2014 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal reclamanta O. H..
În motivarea recursului, a arătat că deși în mod corect instanța a stabilit că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român și că ea este persoană îndreptățită la despăgubiri pentru terenul de 1000 mp, în mod greșit a respins celelalte capete de cerere.
A arătat că în baza deciziei civile nr.506/R/17.10.2010 a Curții de Apel Timișoara trebuiau făcute anumite verificări în rejudecare, pe care însă instanțele nu le-au efectuat.
În acest sens, a susținut că se impune a se analiza dacă împroprietărirea pârâților I. cu suprafața de 1000 mp s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
De asemenea, a arătat că nu s-a stabilit valoarea despăgubirilor pe care pârâtul M. A. trebuie să le plătească, fapt ce impunea o expertiză judiciară.
A mai arătat că pe cale administrativă a solicitat ca pentru terenul și construcția vândute să i se ofere un alt teren liber în compensare, indicând în acest sens terenul situat în A., ., înscris în CF nr.3809 A., nr.top 1911-12/b/60, în suprafață de 400 mp, și terenul situat în A., ..66, înscris în CF nr.3888 A., nr.top 1911-12/118, proprietatea pârâtului M. A.; în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului la despăgubire.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, în principal, rectificarea CF nr.6608 Aradul Nou, în sensul înscrierii dreptului său de proprietate asupra terenului de 1000 mp și obligarea pârâților de a-i preda această suprafață în deplină proprietate și posesie, care să fie dezmembrată din întregul teren, iar . să rămână în proprietatea pârâtului.
În subsidiar, a solicitat atribuirea în compensare a terenurilor indicate anterior, sau stabilirea despăgubirilor și obligarea pârâților la plata acestor despăgubiri.
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză.
Intervenientul M. A. a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 al.2 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prima instanță, a cărei hotărâre a fost menținută de către instanța de apel, a făcut verificările impuse prin decizia de casare pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în primul ciclu procesual.
Este adevărat că în mod corect s-a reținut că preluarea de către stat a imobilului în litigiu în baza Decretului nr.223/1974 a avut un caracter abuziv.
Pe de altă parte, tot în mod corect s-a stabilit că în raport cu regimul juridic actual al imobilului, restituirea în natură către reclamantă a unei suprafețe de 1000 mp nu este posibilă.
P. acțiune reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului de 1000 mp, care s-a dovedit că le-a fost atribuit pârâților I. prin Ordinul Prefectului Județului A. nr.79/26.01.2007.
În realitate, prin ordinul respectiv li s-a atribuit suprafața de 992 mp.
Pârâții I. au fost chiriașii imobilului și, în baza Legii nr.112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.6143/2006, au devenit proprietarii locuinței și ai unei suprafețe de teren de 468 mp.
Până la momentul la care s-a pronunțat prima instanță însă, asupra întregului imobil proprietatea pârâților I. (care au decedat între timp, instanța admițând excepția lipsei capacității de folosință și a lipsei calității procedurale pasive, iar sentința nu a fost criticată sub acest aspect), avusese loc o executare silită declanșată de intervenientul M. A., finalizată prin adjudecarea de către numitul D. M.-N., după ce imobilul a fost dezmembrat, a lotului 1 compus din casă și teren în suprafață de 899 mp, rămânând în proprietatea pârâților I. lotul 2, constând în teren intravilan de 562 mp.
P. urmare, în mod corect s-a stabilit că reclamanta poate obține doar despăgubiri pentru terenul de 1000 mp ce face obiectul prezentei acțiuni, în condițiile Legii nr.165/2013 (care a adus modificări Legii nr.10/2001). Această lege prevede o anumită procedură pe care trebuie să o urmeze reclamanta, neputând fi obligat direct pârâtul M. A., prin P., la plată.
Pentru prima dată în recurs reclamanta a solicitat și varianta măsurii reparatorii prin compensare cu alte bunuri, indicând și două terenuri în acest sens. O asemenea cerere nouă în recurs este însă inadmisibilă în raport cu art.316 raportat la art.294 al.1 C.pr.civ.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta O. H. împotriva deciziei civile nr.543/03.06.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art.274 al.1 C.pr.civ., va obliga reclamanta la plata în favoarea intervenientului M. A. a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta O. H. împotriva deciziei civile nr.543/03.06.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă reclamanta la plata în favoarea intervenientului M. A. a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.RR/14.11.2014
Tehnored.MM/2 ex/MM/25.11.2014
Instanță fond: Judecătoria A. – jud.C. F. M.
Inst.apel: Tribunalul A. – jud.L. L., S. O. S.
| ← Expropriere. Decizia nr. 127/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1566/2014. Curtea... → |
|---|
