Revendicare imobiliară. Decizia nr. 95/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 95/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 95
Ședința publică din 23 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de către pârâții C. L. al Municipiului Timișoara reprezentat prin Primar în reprezentarea Statului Român, J. V.-N., J. G., R. G. (în calitate de moștenitor al pârâtului defunct R. Livius I.), R. M. E. (în calitate de moștenitor al pârâtului defunct R. Livius I.), M. M., T. G., T. E. și I. P. R. (în locul pârâților I. C. și I. E.), de către intervenienții în interes propriu S.C. B &C S.R.L. prin asociat unic B. M. V., S.C. L. S.R.L. prin asociat unic D. M. și S.C. H. A. S.R.L. prin asociat unic S. S. și de către Intervenienți accesorii în interesul pârâtului C.L.M. Timișoara în reprezentarea Statului Român S.C. H. A. S.R.L., .. prin asociat unic Leșianu F. M. și V. M. R., împotriva deciziei civile nr. 2854/A/03.11.2000 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr. 2595/C/2000 în contradictoriu cu reclamanta G. E. având ca obiect revendicare și cererile de intervenție accesorii în interesul pârâtului C.L.M. Timișoara în reprezentarea Statului Român formulate de intervenientele C. I. și A. L. D. ( fostă A. L. D. - în calitate de moștenitoare a defunctei intervenient intimate H. E.).
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia judecării în fond a recursului au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 16.01.2014 care face parte integrantă din prezenta decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată la data de 23 ianuarie 2014.
Se constată depus, prin Serviciul registratură:
La data de 20 ianuarie 2014, de către intervenientele S.C. B &C S.R.L., S.C. H. A. S.R.L. și S.C. L. S.R.L. Concluzii scrise.
La data de 21 ianuarie 2014, de către pârâții J. V.-N., J. G., R. G., R. M. E., M. M., T. G., T. E. și I. P. R. și de către intervenientele V. M. R. și A. L. D., Concluzii scrise.
La data de 22 ianuarie 2014, de către interevnienta .. Concluzii scrise.
La data de 22 ianuarie 2014, de către reclamanta-recurentă G. E. Concluzii scrise și un set de acte.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2854/03.11.2000 pronunțată în dosarul inițial nr. 2595/C/2000, devenit nr._, Tribunalul T. a admis apelul declarat de reclamanta G. E. împotriva sentinței civile nr._/14.12.1999 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.4714/1999.
Prin aceeași decizie, tribunalul a respins cererile de intervenție accesorie, formulate de interveninetele . TIMIȘOARA și . Timișoara, alături de V. M. R..
Procedând la rejudecarea cauzei în fond, tribunalul a schimbat în tot sentința atacată și a admis acțiunea principală completată și precizată a reclamantei G..
D. urmare, s-a constatat că imobilele situate în Timișoara, . și . nr. 10, identificate în CF 8067 Timișoara, nr. top._, respectiv CF 8670 Timișoara, nr. top._ au fost trecute fără titlu în proprietatea Statului Român.
De asemenea, același tribunalul a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare nr. 93/29.10.1996 încheiat între Stat și pârâții J. V. N. și J. G. pentru apartamentul nr. 6 din imobilul situat în Timișoara, ., apoi a contractului nr._/11.11.1996 încheiat între Stat și pârâtul R. L. I. privind apartamentul nr. 11 din același imobil, a contractului nr._/23.12.1996 încheiat între Stat Și pârâta M. M. E. cu privire la apartamentul nr.12 din același imobil precum și a contractului nr._/23.12.1996 încheiat între Stat și pârâții T. G. și T. E., cu privire la apartamentul nr. 13 din același imobil.
S-a dispus rectificarea Cf col. 8067 Timișoara și a CF-urilor individualizate privind toate aceste apartamente, în sensul restabilirii situației anterioare, prin radierea drepturilor de proprietate ale cumpărătorilor în baza L.112/1995, apoi radierea dreptului de proprietate al Statului Român și reînscrierea dreptului de proprietate al fostelor proprietare Pucher E. cu privire la imobilul din CF 8067 Timișoara și respectiv, F. M. pentru imobilul înscris în CF 8670 Timișoara.
Totodată, tribunalul a constatat că reclamanta G. E. este unica moștenitoare legală a defunctelor proprietare Pucher E. și F. M., în calitate de nepoată a celei dintâi și fiică a celei de-a doua și a mai constatat că imobilele mai sus individualizate fac parte din activul succesoral al defunctelor și că ele revin în întregime reclamantei G. E., dispunând intabularea dreptului de proprietate al acesteia din urmă, cu titlu de moștenire.
În final, tribunalul a respins și cererile de intervenție accesorie, formulate în primul ciclu procesual.
Prin această decizie, tribunalul a infirmat hotărârea primei instanțe, care a respins acțiunea în revendicare imobiliară a reclamantei G. E., apreciind că naționalizarea celor două imobile din litigiu a fost legală și justificată de faptul că antecesoarele reclamantei erau exploatatoare, în sensul că înainte naționalizare prin D. 92/1950 închiriau apartamentele existente în cele două imobile și încasau chirii.
Tribunalul, în argumentarea soluției din apel a reținut că naționalizarea efectuată de Statul Român în baza Dec. nr. 92/1950 a fost în întregul său un act abuziv și nelegal și cu atât mai mult, pentru ipoteza în care naționalizările efective s-au realizat prin ignorarea dispozițiilor Decretului nr. 524/1955, fiind nesocotit caracterul in personam al criteriilor accentuate de art. II al D. 92/1950, modificat prin D. 524/1955, câtă vreme proprietarii tabulari ai celor două imobile nu erau nici industriași, nici moșieri, bancheri sau mari comercianți.
Mai apoi, tribunalul a trecut la analiza dispozițiilor art.1 din L. 112/1995, care prevede că doar imobilele trecute cu titlu valabil în proprietatea Statului pot fi vândute chiriașilor, ceea ce înseamnă că ori de câte ori un apartament a fost naționalizat fără titlu valabil, se aplică disp.art.5 alin 1 din H.G. nr. 11/1997, care permite foștilor proprietari să își recupereze imobilele naționalizate abuziv, în natură.
De altfel, art.1 pct.3 din H.G. nr. 11/1997 prevede că, prin imobil trecut în proprietatea statului potrivit Decretului nr. 92/1950 se înțelege imobilul naționalizat cu respectarea prevederilor art. I pct. 1-5 și ale art. II din decret, precum și cu respectarea identității dintre persoana menționată ca proprietar în listele-anexă la decret și adevăratul proprietar al imobilului la data naționalizării.
Prin urmare, locuințele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectivă sau care au intrat în posesia acestuia în condițiile inexistenței unei reglementări legale care să reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului sunt considerate ca fiind trecute fără titlu în posesia acestuia și nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995.
Mai apoi, tribunalul, verificând modul de aplicare a D. 92/1950 cu privire la imobilul din CF 8067 nr. top._ din Timișoara, . a constatat că, atât la data aplicării decretului de naționalizare, cât și la data adoptării lui, proprietar tabular al imobilului era defuncta Pucher E., bunica maternă a reclamantei G. E., însă imobilul descris mai sus nu era menționat nici în listele – anexă de la decretul de naționalizare, după cum nu era menționat nici numele proprietarei tabulare, astfel că actul de naționalizare al acestui imobil este nelegal.
Această concluzie se impune, chiar dacă în listele – anexă, la poziția 679 a fost nominalizat domnul Pucher A., soțul proprietarei tabulare, cu 11 apartamente, numai că includerea acestei persoane în liste nu conferă legalitate actului de naționalizare, câtă vreme această persoană nu avea vreun drept asupra imobilului și în plus, imobilul nu era corect individualizat, din moment ce în dreptul lui Pucher A. se menționa un număr de 11 apartamente în Timișoara, ..
Pe de altă parte, cu privire la imobilul înscris în CF 8670 Timișoara, nr.top._, din Timișoara, . nr.10, tribunalul a constatat de asemenea că decretul de naționalizare nr. 92/1950 a fost de asemenea aplicat abuziv, din moment ce proprietarul tabular, respectiv defuncta F. M. - mama reclamantei, era casnică la data adoptării, respectiv aplicării decretului, fiind soție de funcționar și prin urmare, ambii erau exceptați de la efectele actului de naționalizare, imobilul fiind dobândit legitim de la antecesori, prin donație.
Mai apoi, tribunalul a analizat și incidența dispozițiilor art.25 din L._ și a statuat că instanța de fond a interpretat eronat acest text de lege pentru că nu a sesizat că, fiind preluate în patrimoniul Statului, cu titlu de naționalizare și spații comerciale sau cu altă destinație decât cea de locuință, s-au extins abuziv efectele naționalizării, care viza doar locuințele.
În aceste împrejurări, tribunalul a concluzionat că dispozițiile L. 112/1995 privind vânzarea către chiriași a locuințelor pe care le ocupă în baza unor contracte de închiriere valabil încheiate nu pot fi aplicabile în cazul imobilelor dobândite de Stat fără titlu sau în baza unui titlu nul.
Prin urmare, cum L._ nu permite asemenea vânzări, atunci devin incidente dispozițiile art. 948 C.civ. rap. la art. 966 C.civ. și contractele de vânzare – cumpărare încheiate în baza L. 112/1995 sunt toate nule absolut, motive care determină admiterea apelului reclamantei, schimbarea sentinței apelate și admiterea acțiunii.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri, în termen, atât pârâții C. L. și Primarul Municipiului Timișoara, cât și pârâții J. V.-N., J. G., R. G. (în calitate de moștenitor al pârâtului defunct R. Livius I.), R. M. E. (în calitate de moștenitor al pârâtului defunct R. Livius I.), M. M., T. G., T. E. și I. P. R. (în locul pârâților I. C. și I. E.), precum și intervenienții în interes propriu S.C. B &C S.R.L. prin asociat unic B. M. V., S.C. L. S.R.L. prin asociat unic D. M. și S.C. H. A. S.R.L. prin asociat unic S. S. și de către intervenienți accesorii în interesul pârâtului C.L.M. Timișoara în reprezentarea Statului Român S.C. H. A. S.R.L. prin asociat unic S. S., .. prin asociat unic Leșianu F. M. și V. M. R. împotriva deciziei civile nr. 2854/A/03.11.2000 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr. 2595/2000.
De asemenea, s-au formulat cereri de intervenție accesorii, în favoarea pârâților, de către intervenienții S.C. H. A. S.R.L. prin asociat unic S. S., .. prin asociat unic Leșianu F. M. și V. M. R. precum și de către C. I. și A. L. D. ( fostă A. L. D. - în calitate de moștenitoare a defunctei intervenient intimate H. E.).
Toate recursurile au fost motivat în drept cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și au vizat în esență două categorii de critici cu privire la argumentația tribunalului.
Astfel, o primă critică s-a referit la modul de interpretare a actului de naționalizare, de către tribunalul, susținându-se că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. V din D. 92/1950, care prevede că imobilele care sunt în proprietatea soțului, soției sau copiilor minori se consideră ca aparținând unui singur proprietar în ceea ce privește aplicațiunea respectivului decret.
Prin urmare, potrivit recurenților, naționalizarea celor două imobile s-a făcut cu titlu, fiind respectate dispozițiile și criteriile Decretului nr.92/1950 și în consecință, vânzarea spațiilor în baza L.112/1995 nu contravine acestor norme și nu sunt aplicabile interdicțiile art.1 pct. 4 din H.G. nr. 11/1997.
A doua critică importantă adusă de recurenți deciziei date în apel se referă la lipsa calității procesuale active a reclamantei G. E., în condițiile în care se a afirmă că aceasta nu a dovedit că este moștenitoarea fostelor proprietare tabulare Pucher E., respectiv F. M., reclamanta nefăcând dovada acceptării succesiunii după aceste defuncte și nici nu a prezentat certificate de moștenitor valide, în acest sens.
Prezenta cauză, în stadiu de recurs a fost suspendată inițial la data de 27.06.2001, în baza art.44 și 47 din L.10/2001, dat fiind faptul că reclamanta G. E. a solicitat această suspendare, motivat de faptul că a dorit să uzeze de calea administrativă, mai rapidă, oferită de noua Lege nr.10/2001.
Mai apoi, primelor motive de suspendare li s-a adăugat și cel prev. de art. 244 pct.1 C.pr.civ., în contextul în care au debutat mai multe litigii privind contestarea măsurilor dispuse de Primar în baza L.10/2001, respectiv contestarea calității de moștenitor a reclamantei G. E..
Cauza a fost repusă pe rol la data de 10.10.2013, avându-se în vedere atât faptul că litigiile în baza L.10/2001 s-au soluționat irevocabil, cât și pentru faptul că în dosarul nr._ s-a tranșat irevocabil problema calității de moștenitor a reclamantei G. E., în raport cu fosta proprietară tabulară Pucher E..
Curtea, analizând recursurile precum și cererile de intervenție accesorie, formulate în interesul pârâților, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap. la art.312 C.pr.civ., va constata că acestea sunt întemeiate, în raport cu disp.art.304 pct.9 C.pr.civ..
Astfel, curtea va constata aplicabilitatea principului „res judicata”, cu privire la acțiunea în revendicare vizând cele două imobile situate în Timișoara, . și . nr.10, identificate în CF 8067 Timișoara, nr.top._, respectiv CF 8670 Timișoara, nr.top._, pentru motive distincte însă.
Astfel, curtea va constata că în ceea ce privește imobilul din Timișoara, ., înscris în CF 8067 Timișoara, nr.top._ își face produce efectele efectul pozitiv al puterii lucrului judecat derivat din dosarul nr._, prin decizia civilă nr.2422/27.11.2012 s-a dispus irevocabil anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 164/24.11.2003, pentru omisiunea pârâtei G. E. de a dovedi prin probe neechivoce, că este moștenitoarea legală, pe linie descendentă, a celei care se pretinde că a fost bunica sa maternă, Pucher (născută Halm) Elizsebet/E., fosta proprietară tabulară a imobilului din Municipiul Timișoara, . care face obiectul material al procedurilor judiciare declanșate de aceasta în baza Legii nr.10/2001.
Curtea a constatat în acel dosar că și dacă acțiunea în anulare a unui certificat de calitate de moștenitor este o acțiune în petiție de ereditate care conferă calitate procesuală activă, în principal, acelor persoane cu vocație succesorală proprie la moștenirea persoanei în considerarea căreia a fost eliberat acest act, interesul procesual al reclamantei și al intervenienților în a solicita acest lucru – și deci calitatea lor procesuală activă – au fost irevocabil stabilite prin decizia civilă nr. 155/A/13.03.2007 pronunțată în dosarul nr._ .
Prin acea hotărâre Tribunalul T. a desființat sentința civilă nr. 4948/15.05.2006 a Judecătoriei Timișoara cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, apreciind că atât reclamanta, cât intervenienții justifică un interes procesual în cauză și că în speță erau întrunite condițiile pentru analizarea pe fond atât a cererii principale cât și a cererilor intervenienților în interes propriu.
Pârâta intimată rezultă că a acceptat această soluție din moment ce nu a recurat-o, astfel încât decizia, cu întregul ei conținut, a intrat în puterea lucrului judecat.
Ca efect obligatoriu, conform art. 315 alin. 1 Cod proc.civ., decizia de casare se impune ca atare tuturor părților în proces dar și instanțelor investite ulterior cu rejudecarea cauzei.
Din această cauză, în rejudecare, nu mai pot fi repuse în discuție probleme juridice irevocabil dezlegate de instanța de casare, cum este și cea a interesului procesual al reclamantei și intervenienților în promovarea acțiunii de față, evocate în întâmpinarea formulată în recurs de intimata pârâtă G. E..
Curtea a constatat că actul a cărui anulare s-a cerut, respectiv certificatul de calitate de moștenitor eliberat în favoarea pârâtei G. E. este un act care se întocmește de notarul public în procedură grațioasă, pe baza actelor prezentate de cei interesați.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 36/1995, el are obligația să deslușească raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care vor să-l încheie, dispoziții pe care notarul public care a eliberat actul menționat le-a valorificat în cauză, analizând și constatând calitatea pârâtei G. E. de moștenitoare legală (nepoată de fiică) a numitei Pucher (născută Halm) E./E., nu numai pe baza actelor de stare civilă (din care unele sunt cele considerate de recurenți ca neconcludente în acest sens) ci și pe baza altor înscrisuri conținute de dosarele notariale 212 – 214/2003 privind-o pe această defunctă.
Dacă în procedura grațioasă a dezbaterii succesorale notariale nu au existat alte persoane care să conteste calitatea pârâtei de moștenitoare a defunctei o dată ce s-a dovedit ulterior că există astfel de persoane și s-a stabilit irevocabil că justifică un interes în acest sens, ele sunt îndreptățite, potrivit art. 97 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, să solicite instanței verificarea conformității certificatului de calitate de moștenitor în raport cu actele pe baza cărora a fost eliberat, instanța fiind legal abilitată a face în acest sens propriile constatări.
Examinând probele cu înscrisuri conținute în dosarele notariale menționate, rezultă că cea care se pretinde a fi bunica maternă a pârâtei G. E. se numea Pucher (născută Halm) E./E..
Pretinsa mamă a pârâtei și fiică a celei menționate anterior s-a numit Pucher M. M. născută Haller – iar nu Halm.
Numele de „Haller” al acesteia este menționat atât în Extrasul din Registrul de naștere unde nașterea numitei Pucher M., din părinți Pucher A. și Haller E., apare înregistrat sub nr. 35/12.01.1897 (fila 20 dosar notarial) cât și în Extrasul din Registrul de căsătorie în care căsătoria lui Pucher M. – M. (din părinți Pucher A. și Haller E.) cu numitul Fruchling P. I. apare înregistrat sub nr. 910/28.09.1920 (fila 17 dosar notarial).
Admițând că diferențele în ortografierea prenumelui acestei persoane ca și a prenumelor autorilor ei se datorează doar diferențelor impuse de utilizarea în acele perioade și a altor limbi oficiale decât limba română (în speță, limba maghiară și limba germană), totuși diferența între numele de familie „Halm” și cel de „Haller” este una care nu poate fi explicată printr-un astfel de raționament.
Cum pârâta G. E. a susținut în fața organelor de anchetă penală prin depoziția sa olografă (filele 68-70 dosarul nr. 298/P/2007) că bunica sa maternă a fost, într-adevăr, Halm E. și că nu cunoaște nicio persoană cu numele de Haller E., trebuia să dovedească conformitatea cu realitatea a celor susținute, ceea ce ar fi impus rectificarea actelor de stare civilă, potrivit Legii nr. 119/1996 – art. 571 la data introducerii acțiunii, actualmente art. 58, procedură la care pârâta nu rezultă că a recurs până în prezent deși avea posibilitatea – dar și obligația – de a o face înainte de a se prevala, conform art. 74 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, de aceste acte în fața instituțiilor sau autorităților investite cu diversele sale cereri.
Rezultă deci că actele de stare civilă amintite referitoare la mama pârâtei nu îndreptățeau a se considera că aceasta este fiica numitei Pucher (născută Halm) E./E. pentru a se stabili incontestabil că pârâta este moștenitoarea pe linia descendentă a acesteia din urmă, în calitate de nepoată, și pentru a i se elibera acesteia certificatul de calitate de moștenitor nr. 164/24.11.2003.
Prin urmare, curtea va concluziona că, în privința imobilului situat în Timișoara, ., înscris în CF 8067 Timișoara, nr.top._, potrivit efectului pozitiv al puterii de lucru judecat derivat din decizia civilă nr. 2422/27.11.2012, reclamanta nu poate justifica calitatea de moștenitor al fostului proprietar tabular Pucher E. și prin urmare, îi lipsește calitatea procesuală activă în formularea unei acțiuni în revendicare, respectiv de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare – cumpărare încheiate în baza L.112/1995.
Mai apoi, cu privire la imobilul situat în Timișoara, . nr.10, înscris în CF 8670 Timișoara, nr. top._, curtea va constata că intervine de asemenea același principiu „res judicata”, alături de cel ce se exprima prin adagiul „electa una via, non datur recursus ad alteram”, toate raportate la decizia civilă nr1373/14.02.2007 a ÎCCJ, care a confirmat, validat și menținut decizia civilă nr._.02.2005 a Curții de Apel Timișoara, respectiv sentința Tribunalului T. nr._.10.2004.
Prin aceste hotărâri judecătorești, intrate de asemenea în puterea lucrului judecat, s-a statuat irevocabil că reclamanta G. E., în calitate de moștenitoare a mamei sale – F. M. – este îndreptățită să beneficieze de restituirea în natură a tuturor apartamentelor din acest imobil care au fost proprietate a mamei sale, F. M. și care nu au fost vândute în baza L.112/1995, în schimb pentru cele vândute, aceeași reclamantă este îndreptățită să beneficieze de despăgubiri, prin echivalent.
Prin urmare, curtea va constata că atâta vreme cât situația imobilului din Timișoara, . nr.10, înscris în CF 8670 Timișoara, nr. top._ a fost tranșată irevocabil prin decizia civilă nr.1373/14.02.2007 a ÎCCJ, în dosarul nr._/1/2005, pe baza prevederilor art.26 din L.10/2001, efectul pozitiv al lucrului judecat oprește această curte în a proceda la o nouă analiză pe fond a validității și justeții cererii de restituire, respectiv de acordare de despăgubiri cu privire la acest imobil.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 C.pr.civ. rap. la 304 pct.9 C.pr.civ. va admite recursurile declarate de pârâții C. L. al Municipiului Timișoara reprezentat prin Primar în reprezentarea Statului Român, J. V.-N., J. G., R. G. (în calitate de moștenitor al pârâtului defunct R. Livius I.), R. M. E. (în calitate de moștenitor al pârâtului defunct R. Livius I.), M. M., T. G., T. E. și I. P. R. (în locul pârâților I. C. și I. E.), și intervenienții în interes propriu S.C. B &C S.R.L. prin asociat unic B. M. V., S.C. L. S.R.L. prin asociat unic D. M. și S.C. H. A. S.R.L. prin asociat unic S. S. și de către intervenienți accesorii în interesul pârâtului C.L.M. Timișoara în reprezentarea Statului Român S.C. H. A. S.R.L. prin asociat unic S. S., .. prin asociat unic Leșianu F. M. și V. M. R. împotriva deciziei civile nr. 2854/A/03.11.2000 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr. 2595/2000.
Va admite și cererile de intervenție accesorii, în favoarea pârâților formulate de S.C. H. A. S.R.L. prin asociat unic S. S., .. prin asociat unic Leșianu F. M. și V. M. R. precum și de către C. I. și A. L. D. ( fostă A. L. D. - în calitate de moștenitoare a defunctei intervenient intimate H. E.).
Va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta G. E. împotriva sentinței civile nr._/14.12.1999 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 4714/1999.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 cu privire la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile declarate de pârâții C. L. al Municipiului Timișoara reprezentat prin Primar în reprezentarea Statului Român, J. V.-N., J. G., R. G. (în calitate de moștenitor al pârâtului defunct R. Livius I.), R. M. E. (în calitate de moștenitor al pârâtului defunct R. Livius I.), M. M., T. G., T. E. și I. P. R. (în locul pârâților I. C. și I. E.) și intervenienții în interes propriu S.C. B &C S.R.L. prin asociat unic B. M. V., S.C. L. S.R.L. prin asociat unic D. M. și S.C. H. A. S.R.L. prin asociat unic S. S. și de către intervenienți accesorii în interesul pârâtului C.L.M. Timișoara în reprezentarea Statului Român S.C. H. A. S.R.L. prin asociat unic S. S., .. prin asociat unic Leșianu F. M. și V. M. R. împotriva deciziei civile nr. 2854/A/03.11.2000 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr. 2595/2000.
Admite cererile de intervenție accesorii, în favoarea pârâților formulate de S.C. H. A. S.R.L. prin asociat unic S. S., .. prin asociat unic Leșianu F. M. și V. M. R. precum și de către C. I. și A. L. D. ( fostă A. L. D. - în calitate de moștenitoare a defunctei intervenient intimate H. E.).
Modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta G. E. împotriva sentinței civile nr._/14.12.1999 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 4714/1999.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. A.-M. N. RUJIȚA R.
GREFIER,
R.
P.-D.
Red. C.P. 10.02.2014
Tehnored. R.P.D. – 03.02.2014
2EX/SM
| ← Strămutare. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 116/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
