Decizia civilă nr. 2937/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie

Decizii civile - minori și familie - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 2937/R/2012

Ședința publică din 15 iunie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. POP

JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ

I.-D. C.

GREFIER : A.-A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. A. M., împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat Z. R. A., precum și pe S. DE A. T. DE PE L. C. LOCAL R. DE V. și S. DE A. T. DE PE L. C. LOCAL AL C. A., având ca obiect înapoiere minor.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă, asistată de către domnul avocat C. L., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului la f. 11 din dosar și de către doamna avocat C. M. I., care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare, precum și reclamantul intimat, asistat de domnul avocat C. R., care depune la dosar împuternicire avocațială pentru asistarea reclamantului intimat, lipsă fiind reprezentantul S.ui de A. T. de pe lângă C.

Local R. de V. și reprezentantul S.ui de A. T. de pe lângă C. Local al C. A.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de pârâta D. A. M., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data introducerii cererii de recurs.

S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 3 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.

Curtea constată că recursul declarat de pârâta D. A. M. este legal timbrat. Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar o întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâta D. A. M. ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Huedin, ca legală și temeinică, din care un exemplar se comunică reprezentantului pârâtei recurente.

Reprezentantul pârâtei recurente arată că prin citația pe care partea a primit-o pentru termenul de judecată de azi, i s-a pus în vedere acesteia că potrivit Legii nr. 192/2006, există posibilitatea soluționării litigiului prin procedura simplificată a medierii, apelând la un mediator autorizat și, totodată, arată că pârâta recurentă este dispusă să apeleze la instituția medierii, dacă partea adversă este de acord, iar în acest sens, a luat legătura cu un mediator autorizat.

Reprezentantul reclamantului intimat arată că se opune cererii privind apelarea la un mediator autorizat în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, deoarece interesul reclamantului intimat este să se judece acest dosar, având în vedere dezinteresul pârâtei recurente față de minor. T., arată că pârâta recurentă a revenit în R. de V. chiar pentru a-l omorâ în bătaie pe reclamant și a intrat în apartamentul reclamantului pentru a căuta copilul, însă aceasta nu trimite nici un pachet copilului, care are vârsta de 3 ani și câteva luni.

De asemenea, reprezentantul reclamantului intimat arată că există chiar și o plângere penală împotriva pârâtei recurente.

La întrebarea instanței adresată reclamantului intimat, referitoare la împrejurarea dacă acesta este de acord ca părțile să apeleze la un mediator autorizat în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, acesta arată că nu este de acord cu acest aspect.

În urma deliberării, Curtea respinge cererea formulată de reprezentantul pârâtei recurente, privind apelarea la un mediator autorizat în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, având în vedere situația conflictuală dintre părți.

Reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat C. L., depune la dosar două fotografii cu minorul pentru a dovedi că acesta arată mai rău, respectiv este mai slab decât în perioada când se afla în grija mamei sale, precum și o copie de pe decizia civilă nr. 1224/R/(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), având ca obiect stabilire program vizitare minor.

Reprezentanta pârâtei recurente, doamna avocat C. M. I. depune la dosar cererea pe care a formulat-o și a expediat-o către D. T., prin care doamna D. A. M. a solicitat să i se comunice până la termenul de judecată din data de (...), dacă minorul Z. A. Ș. urmează și în prezent un program de consiliere psihologică în cadrul acestei instituții, precum și să-i comunice evaluările realizate pe durata programului de consiliere finalizat în iunie 2011; confirmarea de primire a acestei cereri; răspunsul primit la această cerere, respectiv adresa nr. 12288/(...) emisă de D. T., prin care se comunică faptul că prin cererea nr. 6268 din (...), domnul Z. R. A., tatăl minorului Z. A. Ș., a solicitat continuarea programului de consiliere în care a fost inclus fiul său, deoarece, deși starea lui inițială s-a ameliorat, are episoade când comportamentul deviant revine, iar urmare aprobării cererii mai sus amintite, programul de consiliere al copilului a fost reluat cu o frecvență de două ședințe pe lună conform programului de consiliere aprobat în data de (...), ședințele de consiliere fiind programate după cum urmează: ședința 1 în data de (...), ședința 2 în data de (...), ședința 3 în data de (...), ședința 4 în data de (...) și ședința 5 în data de (...), o copie de pe raportul de consiliere nr. 6268/(...), fișa de evaluare a copilului prin activități și participare nr. 52 din data de (...).

Reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat C. L., depune la dosar plicul în care a fost expediat răspunsul formulat de către D. T. la cererea anterior menționată.

Reprezentantul reclamantului intimat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: actul adițional nr. 800/(...) la contractul individual de muncă nr. 1162436/(...), încheiat între angajator - persoana juridică L. D. S., cu sediul în com. Ariceștii Rahtivani, sat N., C. lui Bot, DN 72, jud. Prahova și salariatul Z. R. A., domiciliat în loc. R. de V., str. E. D., bl. J 107, sc. B, et. 2, ap. 8, jud. T.; adeverința nr. 471/(...) emisă de G. nr. 1 PP R. de V., prin care se adeverește că minorul Z. A. Ș., născut la data de (...), frecventează cursurile acestei unități la grupa mică cu program prelungit și se menționează că preșcolarul este însoțit la sosire și la plecare din unitate de tatăl ori de bunica acestuia; adresa nr. 6268 din (...) emisă de către D. T., prin care se comunică doamnei Z. E., domiciliată în loc. R. de V., str. E. D., bl. J 107, sc. B, et. 2, ap. 8, jud. T., faptul că începând cu data de (...), se poate prezenta împreună cu copilul la sediul D. T. pentru o nouă evaluare, precum și împrejurarea că programul de consiliere se va desfășura în cadrul "Centrului de consiliere și sprijin pentru părinți"; și va avea o frecvență de două ședințe pe lună, la care a fost anexată o copie de pe programul de consiliere nr. 6268/(...), cuponul de pensie pentru luna aprilie 2012, din care rezultă că bunica paternă a minorului, respectiv doamna Z. G. E., are o pensie de 562 lei, o copie de pecertificatul de înregistrare nr. 27435538 eliberat la data de (...) de către O. R. C. de pe lângă Tribunalul Teleorman, adeverința nr. 1/(...) emisă de C. S. A. R. de V., prin care se adeverește că minorul Z. A. Ș., participă la cursurile de K. K. ale clubului sportiv A. din data de (...), 5 fotografii cu minorul Z. A. Ș.

Curtea din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție inadmisibilitatea acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate prin reaprecierea stării de fapt de către instanța de recurs, ca urmare a reanalizării probelor administrate în cauză, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 și, de asemenea, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice a acțiunii reconvenționale, prin invocarea pentru prima dată în calea de atac a recursului a prevederilor art. 8 din Convenția europeană pentru drepturile omului și a libertăților fundamentale, precum și invocarea aplicării greșite a prevederilor art. 262, art. 483, art. 486, art. 487, art. 493, art. 496 și art. 505 din Noul Cod

Civil, această ultimă excepție fiind invocată de către instanță având în vedere prevederile art. 223 din L. de punere în aplicare a Noului Cod Civil.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea ca odată cu concluziile pe fond aceștia să se refere și la cele două excepții invocate din oficiu de către instanță.

Reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat C. L., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul Z. R. A. și admiterii cererii reconvenționale formulate de pârâta D. A. M., prin care a solicitat să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul Z. A. Ș., născut la data de (...), pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.

Reprezentantul pârâtei recurente arată că timp de un an și jumătate, pârâta recurentă, care este mama minorului Z. A. Ș., născut la data de (...), nu și-a auzit copilul nici măcar la telefon, deși există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, având ca obiect ordonanță președințială și, totodată, arată că acestui minor i s-a interzis categoric de către tată să aibă legături personale cu mama sa. De asemenea, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea celor două excepții invocate din oficiu de către instanță.

T., reprezentantul pârâtei recurente arată că minorul are o vârstă de 3 ani

și câteva luni, or la această vârstă interesul copilului e acela de a sta lângă mama lui, dar pe de o parte reclamantul intimat separă copilul de mamă, iar pe da altă parte acesta educă minorul în sensul că mama sa este o "vrăjitoare rea";.

Reprezentantul pârâtei recurente arată că instanța de apel, printr-o motivare superficială a arătat că e în interesul minorului ca acesta să se apropie treptat de mama sa și să nu schimbe mediul în care se găsește în prezent, însă nu se poate descrie în cuvinte suferința acestei mame, care de un an și jumătate nu și-a văzut și auzit copilul și, totodată, se întreabă ce educație poate să dea copilului, acest tată care nu respectă o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și care susține că un copil de 3 ani și câteva luni are un comportament sexual deviant, în situația în care de un an și jumătate acest minor se află la tatăl său.

În concluzie, reprezentantul pârâtei recurente arată că interesul superior

și exclusiv al minorului este acela de a trăi alături de mama lui cel puțin până mai crește, tatăl având posibilitatea ca pe urmă să solicite reîncredințarea minorului.

Reprezentantul pârâtei recurente lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor invocate din oficiu de către Curte și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în recurs, în cuantum de 350 lei, conform chitanței nr. 27 din (...) pe care o depune la dosar, precum și la plata cheltuielilor de judecată de la fond și din apel.

Reprezentantul reclamantului intimat arată că art. 304 C.pr.civ. invocat de pârâta recurentă este abrogat, iar acțiunea reconvențională a fost formulată cu mult înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, astfel încât, nu se putea schimba încadrarea juridică a petitului acțiunii reconvenționale, motiv pentru care, solicită admiterea excepțiilor invocate din oficiu de către Curte și respingerea petitului din acțiunea reconvențională.

De asemenea, reprezentantul reclamantului intimat arată că minorul are o stare de sănătate psihică fragilă și este slab nu pentru că tatăl său și bunica paternă nu s-ar ocupa de acesta, ci pentru că în prezent copilul are 4 ani și se află în creștere, iar diagnosticul despre care s-a făcut vorbire nu a fost pus doar de către un singur medic, ci de către mai mulți medici și toți aceștia spun despre carențele din comportamentul minorului.

În concluzie, reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului formulat de pârâta D. A. M. ca inadmisibil, fără cheltuieli de judecată.

În replică, reprezentanta pârâtei recurente, doamna avocat C. M. I., arată că cererea adresată D. T., care poartă nr. 6268 și despre care s-a făcut vorbire mai sus, a fost expediată către D. T. la data de (...), iar D. T. a înregistrat această cerere la data de (...), astfel încât, în acest interval de timp se constată că nu s-a făcut nimic de către D. T.

În replică, reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat C. L., arată că

ședințele de consiliere psihologică a minorului atât la fond, cât și în apel, s-au fixat în aceleași zile în care au fost fixate și termenele de către cele două instanțe de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 706/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al J. H., s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Z. R. A., în contradictoriu cu pârâta D. A.-M.

S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională D. A.-M. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional

Z. R. A. și, în consecință:

A încredințat reclamantului Z. R. A. spre creștere și educare minorul A.-Ș., născut la data de (...).

A obligat pârâta D. A.-M. la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorului A.-Ș., născut la data de (...), în procent de 25% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată - (...) și până la majoratul minorului sau alte dispoziții legale.

A obligat pârâta D. A.-M. la plata către reclamant a sumei de 8,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele: Potrivit certificatului de naștere seria NF nr. 4. eliberat de C. G. al R. - S. la data de (...) minorul A.-Ș. s-a născut la data de (...) în Spania.

Reclamantul a arătat că minorul s-a născut din relația de concubinaj între părți, iar după nașterea sa, reclamantul și pârâta au revenit în țară și s-austabilit în R. de V., la domiciliul mamei reclamantului. C. de chemare în judecată a formulat-o ca urmare a unui comportament inadecvat al pârâtei față de minor, care nu a fost bine îngrijit în perioada în care a locuit cu aceasta la domiciliul părinților săi din loc. A., jud. C.

La rândul său, prin promovarea cererii reconvenționale pârâta-reclamantă reconvențională a arătat că, având în vedere vârsta fragedă a minorului, gradul de atașament față de mamă și condițiile bune de creștere pe care i le poate oferi, o îndreptățesc la a solicita ca acesta să-i fie încredințat spre creștere și educare.

Investită cu soluționarea cererii de față instanța a avut în vedere în primul rând faptul că interesul minorului reprezintă criteriul principal în legătură cu ocrotirea lui, astfel cum prevede și art. 97 alin. 2 C. fam.

Interesele minorului au un caracter complex, fiind legate nu numai de posibilitățile materiale ale părinților, ci mai ales de vârsta și sexul copiilor minori, de ocupația și comportarea părinților, de gradul de atașament și interesul pe care l-au manifestat față de copil. În consecință, drepturile părinților față de copiii minori sunt prevăzute exclusiv în interesul acestora, principiu prevăzut expres în dispozițiile art. 97 alin. 2 C. fam.

Potrivit art. 30 alin. 1 din L. 2. copilul are dreptul să crească alături de părinții săi. Potrivit art. 31 din același act normativ ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său. În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.

De asemenea art. 8 din Convenția Europeană a D. omului garantează dreptul la respectarea vieții private și de familie, iar jurisprudența europeană consideră că legăturile personale între părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația între părinți s-a rupt.

Așa cum s-a statuat și în practica instanțelor judecătorești (n. b. Decizia ÎCCJ nr. 247/2000) condiția esențială în funcție de care instanțele judecătorești au îndatorirea să hotărască încredințarea copiilor minori constă în interesul acestora, care urmează sa fie stabilit prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere.

Criteriile sunt vârsta copilului, condițiile pe care părintele le poate asigura pentru o bună dezvoltare morală-intelectuală și fizică, atașamentul său față de copil, precum și al copilului față de părinte, interesul și grija manifestată de părinți atât în perioada când locuiau împreună, cât și după despărțirea lor și alte asemenea împrejurări, fără a se putea absolutiza vreunul dintre criteriile menționate.

R. la probele administrate, văzând declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, dar și referatele de anchetă socială, îndeosebi cele efectuate de D. C. și D.

T., dincolo de acuzațiile reciproce ale părților și conflictele ivite între acestea, instanța a reținut că în speță interesul minorului ar fi ocrotit indiferent căruia dintre părinți ar fi acesta încredințat, ambii aplecându-se cu grijă și atenție la nevoile minorului, contribuind la creșterea și educarea acestuia, manifestând interes pentru tot ceea ce implică îngrijirea unui minor. De asemenea, ambii părinți au posibilități materiale, dispun de spații locative ce asigură condiții bune, dovedesc calități morale care să asigure o dezvoltare fizică și psihică corespunzătoare.

Astfel, potrivit Raportului nr. 3993/(...) întocmit de D. C. pârâta dispune de un stil parental adecvat creșterii și educării unui copil, prezentându-se ca o persoană echilibrată emoțional, care are încredere în forțele proprii și este capabilă să-și asume responsabilități în ceea ce privește creșterea și educarea copilului.

În privința situației locative și financiare s-a constatat faptul că mama ajutată de părinții săi, deține resursele necesare creșterii și îngrijirii minorului, iar în perioada în care copilul a fost în întreținerea sa acesta a fost bine îngrijit, nefiindu-i pusă în pericol integritatea fizică și psihică.

Potrivit Referatului de anchetă socială nr. 10586/(...) întocmit de D. T. minorul nu se află în pericol în locuința tatălui său și a bunicii paterne. Având în vedere constatările legate de starea de sănătate a minorului s-a recomandat continuarea examenelor de specialitate și administrarea tratamentului prescris. De asemenea, s-a apreciat că se impune continuarea programului de consiliere în care este inclus minorul.

În ceea ce privește relațiile dintre membrii familiei - bunica paternă, reclamant și minor - s-a apreciat că acestea sunt armonioase, bazate pe încredere, înțelegere și sprijin reciproc atât în momentele grele, cât și în momentele de bucurie.

Spațiul locativ în care este crescut minorul în prezent oferă condiții optime de trai.

Ceea ce este însă de necontestat și rezultă fără dubiu din probele administrate este faptul că minorul a fost inclus într-un program de consiliere psihologică cu frecvență de o ședință pe săptămână în cadrul D. T., urmare a diagnosticelor descrise în certificatele medicale depuse la dosar.

Deși reclamantul a susținut că afecțiunile minorului sunt cauzate exclusiv de comportamentul inadecvat al pârâtei, prin probele administrate acest lucru nu a fost dovedit.

Instanța a apreciat însă că cel puțin la acest moment se impune încredințarea spre creștere și educare a minorului către tatăl său, având în vedere programele de consiliere psihologică în care este acesta implicat și împrejurarea că îndepărtarea lui din mediul în care este crescut în prezent ar putea să-i afecteze dezvoltarea și să facă ineficiente măsurile luate până în prezent în vederea restabilirii echilibrului psiho-emoțional al minorului. S-a reținut și împrejurarea că reclamantul este ajutat în creșterea fiului său de către bunica paternă.

Potrivit art. 94 alin. 1 C. fam. întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și mijloacele celui care urmează a o plăti, iar potrivit alin. 3 când întreținerea este datorată de părinți, ea se stabilește până la 1/4 din veniturile realizate din câștigul din muncă pentru un copil.

Conform art. 86 alin. 3 C. fam, descendentul minor are drept la întreținere, fără a fi nevoit să dovedească acest lucru, legea prezumându-l în stare de nevoie.

Având în vedere faptul că pârâta nu realizează venituri, nefiind încadrată în muncă, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere au fost avute în vedere salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, care la această dată este de

670 lei potrivit art. 1 din HG nr. 1193/2010.

Datorită caracterului alimentar și continuu al obligației de plată a pensiei de întreținere, debitorul este de drept în întârziere, potrivit art. 1079 Cod civil.

Împotriva Sentinței civile nr. 7. a J. H. a declarat apel pârâta, iar prin decizia civilă nr. 1. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins apelul declarat depârâta D. A. M., care a fost păstrată în întregime.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a analizat concluziile anchetelor sociale efectuate la domiciliile părților, rezultând că ambele părți au condițiicorespunzătoare de îngrijire a minorului. A. părți sunt ajutate în creșterea și îngrijirea copilului de către părinți.

Instanța de apel, la fel ca și prima instanță, a considerat potrivit ca minorul să rămână încredințat spre creștere și educare tatălui, având în vedere că aceasta este bine integrat în familia paternă, tatăl dispune de posibilități materiale suficiente pentru întreținerea minorului, are un loc de muncă stabil și realizează un venit permanent. Apartamentul în care locuiește oferă condiții foarte bune din punctul de vedere al spațiului, dotărilor și igienei.

În plus față de aceste aspecte, tribunalul a apreciat că ar fi de evitat schimbarea mediului în care trăiește minorul atâta timp cât acesta urmează un program de consiliere psihologică.

Chiar dacă această consiliere s-ar putea efectua și în altă parte, tribunalul a reținut că ar fi dificilă adaptarea minorului la un regim de viață nou și la un nou program de consiliere.

În plus, tribunalul a reținut, potrivit raportului de consiliere inițial, că minorul reacționează violent și țipă atunci când se face referire la mama sa, și are un comportament sexual inadecvat vârstei, probabil prin imitarea adulților din anturaj.

Toate aceste elemente au format convingerea tribunalului că este în interesul minorului ca acesta să rămână încredințat spre creștere și educare tatălui, cel puțin pentru moment, relațiile cu mama urmând a se face treptat, ulterior putându-se pune în discuție din nou încredințarea.

Cu referire la divergențele dintre părinți, referitoare la legăturile personale cu minorul, tribunalul a apreciat că acestea pot fi reglementate pe cale judecătorească prin instituirea unui program de vizitare, urmând ca părțile să se conformeze dispozițiilor instanțelor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. A. M., solicitând modificarea hotărârii atacată în sensul respingerii cererii formulare de reclamant și admiterii cererii reconvenționale formulate de pârâta prin care a solicitatîncredințarea spre creștere și educare a minorului Z. A. S. născut la data de (...).

În motivarea recursului arată că, după închiderea dezbaterilor, au fost depuse la dosar de către partea adversă o serie de acte în probațiune, acte despre care a luat la cunoștință după pronunțarea și motivarea hotărârii atacate. În aceasta situație, instanța de apel trebuia să repună cauza pe rol pentru a-i fi comunicate aceste acte și a avea posibilitatea să se pronunțe cu privire la conținutul acestora. În maniera în care a procedat instanța de apel a fost încălcat grav principiul contradictorialității ce guvernează procesul civil și implicit dreptul la apărare al recurentei.

Motivarea hotărârii atacate este aceeași cu motivarea instanței de fond, ce practic se rezumă la un singur argument, anume acela că minorul trebuie să continue programul de consiliere psihologică în care este inclus, program ce s-a terminat la data de (...), dar, din păcate, instanța de apel nu a observat acest lucru.

Arată faptul că minorul s-a aflat în permanență alături de pârâtă, iar în perioada concubinajului intimatul s-a implicat foarte puțin în îngrijirea și educarea acestuia.

Așa cum se arată și în ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei, minorul a beneficiat în permanență de o educație corespunzătoare alături de pârâta și familia ei. Locuința părinților este una spațioasă copilul având toate condițiile necesare unei bune creșteri, fapt ce este subliniat și de asistentul social și care a fost reținut în mod corect și în ord. pres. nr. 140/2011.

De la data la care s-a stabilit la părinți, copilul a fost mult mai liniștit, a putut să-i acorde o îngrijire medicală mai bună, fiind supravegheat de medici specialiști din C.

În data de (...) când s-a judecat dosarul având ca obiect stabilirea programului de vizitare a copilului Z. A.-Ș. reclamantul l-a luat pe minor și l-a dus cu el, pârâta solicitând prin ordonanță președințială înapoierea copilului, care a fost admisă.

Cu toate acestea, intimatul refuză de mai bine de 1 an de zile să-i dea voie măcar să-l vadă sau să-l audă pe copil la telefon, cu toate că a încercat în repetate rânduri prin executorul judecătoresc să pună în executare 0rd. pres. nr.

140/2011, fapt ce arată modul în care acesta înțelege să respecte o hotărâre judecătorească executorie.

De 1 an și 3 luni de zile de când a fost pronunțată această ordonanță pârâta a încercat prin toate mijloacele legale să pună în executare această hotărâre, formulând și o plângere penală pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești dar tot degeaba, nu s-a întâmplat nimic, intimatul afirmând în fața polițistului ce instrumentează cazul că nu o să-i dea copilul orice s-ar întâmpla, chiar și de va face închisoare.

Ținând cont de toate aceste aspecte din care reiese fără echivoc conduita reprobabilă a intimatului de a sfida chiar și hotărârile judecătorești consideră că ne aflăm într-o situație ce justifică pe deplin respingerea cererii formulate de reclamant, existând dovezi concrete că acesta și-a exercitat în mod abuziv dreptul de părinte și există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică și psihică a minorului. In acest sens și practică judiciară a C. E. a D. O. (cauza Ignaccolo-Zenide împotriva R.).

Referitor la cererea pârâtei privind încredințarea minorului solicită să se

țină seama în primul rând de vârsta mică a acestuia, dar mai ales de faptul că între mama și minor s-a creat un atașament puternic, copilul nefiind niciodată despărțit de mamă, având condiții bune de creștere alături de aceasta.

Arată că singurul motiv invocat de instanța de apel este cel legat de programul de consiliere psihologică urmat de minor.

Această consiliere nu era necesară dacă intimatul pur și simplu nu răpea acest copil din brațele mamei sale și nu îl obliga să trăiască într-un alt mediu. Nu trebuia trecut cu vederea de către instanța că la momentul în care copilul a fost luat de către reclamant acesta nu avea nici un fel de probleme psihologice sau psihice, având probleme medicale dar de cu totul altă natură. Se poate ca acesta să aibă anumite probleme de comportament dar cu siguranță acestea au apărut datorită acțiunii nesăbuite a intimatului care a înțeles să despartă într-un mod inuman un copil de 2 ani și jumătate de mama lui. Este posibil ca o asemenea traumă să fi dat naștere unor probleme psihice copilului. Ceea ce este însă și mai îngrijorător îl constituie faptul că D. T. nici măcar nu s-a interesat cine este mama acestui copil, de ce acesta este adus la ședințe doar de bunica lui, nefăcând nici un demers pentru a afla situația reală a copilului și a mamei acestuia.

Adeverința medicală eliberată de un medic pe nume C. T., în care se arată că minorul suferă de: "Tulburări patologice deviante ale comportamentului sexual induse de mama naturală", în condițiile în care medicul nu a văzut-o pe aceasta niciodată.

Acel program de consiliere ce i-a fost înmânat în ședință publică de către intimat avea o durată doar până la data de (...), aflând ulterior din actele depuse la dosar după rămânerea în pronunțare a cererii de apel, că ultima dată a acestui program a fost (...). Pe lângă acest aspect, programul respectiv a fost solicitat decătre bunica paternă a minorului Z. E. și nu de către tatăl acestuia sau de ambii părinți, așa cum spune legea.

Chiar dacă minorul trebuie să urmeze un astfel de program, acesta poate fi urmate și la D. C., unde există la fel de buni specialiști.

Instanța de apel, în motivarea hotărârii sale, reține că minorul reacționează violent și țipă atunci când se face referire la mama sa. R. la această concluzie, apreciază că instanța trebuia să știe că un copil în vârstă de 3 ani nu are discernământul format, informațiile despre lumea înconjurătoare și persoanele din jurul său sunt furnizate în primul rând de persoanele cu care trăiește. Afirmațiile, atitudinea sau gesturile celor dragi, la această vârstă nu sunt filtrate de copil printr-un aparat critic (discernământ), luând drept bune constatările făcute de părinți unul despre celălalt. Astfel, în condițiile în care minorul se află la tatăl și nu la mama acestuia, ce o denigrează public prin afirmații mai mult decât calomnioase, în acest mediu, imaginea pârâtei în mintea copilului poate fi foarte ușor deformată de către cei doi.

În final, instanța de apel apreciază că este în interesul minorului ca acesta să rămână încredințat spre creștere și educare tatălui, cel puțin pentru moment, relațiile cu mama urmând să se facă treptat, ulterior putându-se pune în discuție din nou încredințarea. Nimic mai fals de atât. Un copil de 3 ani se poate adapta cu ușurință la un nou mediu. Așa cum a statuat și instanța europeană, nu este acceptabil ca rezolvarea situației să fie lăsată pe seama trecerii timpului, întrucât având în vedere vârsta copilului, există riscul unei înstrăinări crescânde și definitive între copil și părintele cu care nu are legături, înstrăinare care nu poate fi deloc considerată ca fiind în interesul superior al copilului, dimpotrivă fiind de natură să atragă încălcarea art. 8 din Convenție.

Pentru considerentele arătate mai sus, apreciază că instanța a aplicat greșit prevederile art. 262, 483, 486, 487, 493,496 și 505 C.civ. privind autoritatea părintească, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Tot raportat la acest motiv de recurs apreciază că hotărârea atacată este lipsită de temei legal deoarece instanța de apel trebuia să aibă în vedere noile reglementări ale Codului civil ce sunt în vigoare de la data de 1 oct. 2011, drept pentru care a și formulat o precizare a cererii reconvenționale în acest sens, pe care instanța nu a luat-o în considerare.

Reclamantul Z. R. A. prin întâmpinare (f. 51-54) a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de A. urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:

Curtea, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., constată inadmisibilitatea acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate prin reaprecierea stării de fapt de către instanța de recurs, ca urmare a reanalizării probelor administrate în cauză, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și

11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr.

138/2000.

De asemenea, excepția inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice a acțiunii reconvenționale este întemeiată, potrivit art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru că pentru prima dată în calea de atac a recursului s-au invocat prevederilor art. 8 din Convenția europeană pentru drepturile omului și a libertăților fundamentale, precum și aplicarea greșită a prevederilor art. 262, art. 483, art. 486, art. 487, art. 493, art. 496 și art. 505 din Noul Cod Civil, nici una din dispozițiile legale amintite nefiind invocate în fața instanței de fond, prin urmare nu pot fi analizate direct în calea de atac pentru prima oară.

Această ultimă excepție, legată de dispozițiile din Noul Cod civil, având în vedere că a fost invocată și ca motiv de recurs, Curtea constată că sunt incidenteprevederile art. 223 din L. de punere în aplicare a Noului cod civil care prevăd că procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite, or la data intentării acțiunii aceste dispoziții nu erau în vigoare și nu există norme care să permită aplicarea lor și proceselor în curs.

În ce privește motivele de recurs ce se referă la nelegalitatea deciziei atacate, Curtea reține că potrivit art. 30 alin. 1 din L. 2. copilul are dreptul să crească alături de părinții săi.

În mod obișnuit părinții se înțeleg referitor la modul de creștere și educare a copilului și cu privire exercitarea de către părinți a drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor ce vizează copilul.

În cazul în care nu există această înțelegere și acordul părinților cu privire la modul de creștere și educare a copilului și cu privire la exercitarea de către părinți a drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor cu privire la copil atunci apelează la instanță cu o acțiune de genul celei de față, prin care cer fiecare dintre ei încredințarea spre creștere și educare a copilului, urmând ca instanța să analizeze situația concretă și, ținând seama de interesul copilului, să dispună încredințarea spre creștere și educare a acestuia către unul dintre părinți.

Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.

Instanța de apel, ca și instanța de fond, a reținut că în speță interesul minorului ar fi ocrotit indiferent căruia dintre părinți ar fi acesta încredințat, ambii aplecându-se cu grijă și atenție la nevoile minorului, contribuind la creșterea și educarea acestuia, manifestând interes pentru tot ceea ce implică îngrijirea unui minor. De asemenea, ambii părinți au posibilități materiale, dispun de spații locative ce asigură condiții bune, dovedesc calități morale care să asigure o dezvoltare fizică și psihică corespunzătoare.

Singurul criteriu de diferențiere între cei doi părinți reținut ca fiind în interesul minorului de către instanța de apel, ca și de către instanța de fond, a fost faptul că minorul a fost inclus într-un program de consiliere psihologică cu frecvență de o ședință pe săptămână în cadrul D. T., urmare a diagnosticelor descrise în certificatele medicale depuse la dosar.

Curtea constată, așa cum de altfel a reținut și instanța de apel, că acest program de consiliere poate fi desfășurat și în condițiile în care copilul s-ar afla la mamă, neexistând absolut nici un impediment rezonabil care să indice lipsa unei atari posibilități.

Prin urmare dacă ambii părinți oferă aceleași condiții pentru copil, fiind posibilă încredințarea acestuia către oricare dintre părinți, trebuie găsit un alt criteriu de diferențiere care să argumenteze încredințarea copilului către unul dintre părinți, pe baza singurului criteriu, interesul copilului.

Curtea, așa cum a reținut mai sus, constată că în cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.

Sigur că stabilirea de către instanță a exercitării drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești are ca premisă neînțelegerea părinților cu privire la acestea.

Dacă părțile nu s-au înțeles cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești și au apelat la instanță atunci, ca și o concluzie firească, normal ar fi să respecte cele stabilite de instanță, pentru că nu poate un părinte să stabilească unilateral modul de exercitare a drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, mai ales că au apelat la instanța de judecată pentruaceasta, și mai ales nu pot să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile părintești în contra celor stabilite de o instanță de judecată.

Categoria hotărârilor judecătorești în materie este una diversă, și nu constă doar în încredințarea spre creștere și educare a copilului, ci poate consta și în stabilirea domiciliului copilului, în indicarea modului de exercitare a drepturilor părintești, potrivit dispozițiilor din Noul Cod civil, stabilirea măsurilor de protecție reglementate de L. nr. 2., sau în orice măsuri stabilite chiar și provizoriu, având în vedere că este vorba de măsuri urgente care trebuie luate luând în considerare persoana umană, a unui copil, fragil prin definiție, uneori incapabil de a se apăra singur sau de a se îngriji.

În cauză, din categoria hotărârilor judecătorești indicate mai sus, există pronunțată între părți sentința civilă nr. 741/(...) pronunțată de Judecătoria Huedin în dosar nr. (...) prin care se stabilește ca reclamantul - tatăl copilului - să aibă legături personale cu minorul, cu posibilitatea ca acesta să ia copilul la domiciliul său, în fiecare a doua săptămână din fiecare lună de sâmbăta ora 10 până dumineca ora 17 și în luna august din fiecare an timp de 2 săptămâni.

Această hotărâre judecătorească trebuia respectată în primul rând de către pârâtă - mama copilului - și apoi, în aceași măsură, de către reclamant, care nu putea păstra copilul pe un interval de timp mai mare decât cel încuviințat prin hotărârea judecătorească, în afara intervalului încuviințat copilul trebuia înapoiat mamei. Probabil că au existat dificultăți de punere în executare a acestei hotărâri dar odată ce reclamantul a primit copilul nu poate proceda cum poate a procedat în felul ei pârâta, anume să nu respecte hotărârea judecătorească, și să păstreze copilul pe un interval de timp mai mare decât cel din hotărârea judecătorească, interval în afara căruia nu are nici o justificare și nici o acoperire legală de a păstra copilul și să stabilească păstrarea după bunul său plac și în contra hotărârii judecătorești.

Interesul copilului, stabilit deja prin hotărârea judecătorească, este ca acesta să păstreze legătura cu ambii părinți, în modalitatea stabilită prin sentința civilă nr. 741/(...), ori reclamantul a ignorat acest interes, a luat copilul de la mama sa, care i l-a încredințat în data de 0(...), în executarea sentinței civile nr.

741/(...), și de la acea dată nu l-a mai înapoiat până în prezent mamei, trecând mai bine de aproape 18 luni de când mama nu a mai văzut copilul și nu a vorbit cu acesta, deși reclamantul avea obligația să îl păstreze doar în intervalul permis de hotărârea judecătorească

În aceste condiții, în care reclamantul a ignorat interesul copilului, stabilit în modul indicat în sentința civilă nr. 741/(...), și nu a respectat cele stabilite de instanța de judecată, este evident că apare un criteriu de departajare din punct de vedere al singurului criteriu de apreciere a încredințării, anume interesul copilului.

Mai trebuie amintit un fapt esențial în legătură cu cele de mai sus, anume că urmare a neînapoierii copilului, mama acestuia D. A., pârâtă în prezenta cauză și reclamantă reconvențională, a obținut ordonanța președințială nr.

140/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. H. prin care tatăl copilului, pârât în acel dosar, era obligat să înapoieze reclamantei minorul A. Ș. născut la data de

(...).

Această ultimă hotărâre judecătorească nu a fost pusă nici până azi în executare, deși au existat numeroase demersuri ale mamei în acest sens, în acest sens fiind procesele verbale al executorului judecătoresc din data de (...) și (...), cererea din data de (...) adresată D. T., demersuri îngreunate de distanța dintre locul unde se aflau efectiv părțile, și unde se află și domiciliul lor, respectiv sat A. județ C. și R. de V. în județul T.

În acest fel, prin nepunerea în executare nici a celei de a doua hotărâri judecătorești, reclamantul a ignorat din nou interesul copilului, interes stabilit temporar într-un anume fel prin pronunțarea celor două hotărâri judecătorești, și a ținut seama doar de dorința sa, a reclamantului, de a nu satisface dorința mamei de a-și vedea copilul și de a-i provoca suferință în acest fel, atitudine care nu poate fi protejată de instanță, în nici un mod.

Interesul copilului era la momentul pronunțării celor două hotărâri judecătorești anterioare ca acest copil să păstreze legătura cu mama permanent iar cu tatăl doar în cadrul programului încuviințat dar tatăl copilului nu a pus în executare nici voluntar nici silit cele stabilite prin cele două hotărâri judecătorești și le-a ignorat, iar în acest mod a exercitat în mod abuziv dreptul său de părinte.

Prin ignorarea acestor hotărâri judecătorești reclamantul a ignorat interesul copilului ori dacă deja o perioadă atât de lungă de timp a ignorat interesul copilului nu vedem cum ar putea face dovada că va respecta acest interes dacă i se va încredința copilul. Nici nu se poate reține în nici o manieră că în prezent reclamantul respectă interesul copilului, iar acesta, interesul copilului, fiind un criteriu, persoana care nu îl respectă nu poate pretinde tocmai că îl respectă și că i s-ar cuveni chiar încredințarea spre respectare a acestui interes al copilului.

Este însă lipsit de înțeles de ce reclamantul apelează la obținerea unei hotărâri judecătorești în prezenta procedură dacă nu respectă dispozițiile din două hotărâri obținute în proceduri judiciare anterioare și nu se cunoaște dacă, atunci când mama nu a văzut copilul pe o perioadă de 18 luni, tatăl acestui copil, tată care a contribuit substanțial la această privare, a luat în considerare dacă i- ar conveni să nu vadă copilul o aceași perioadă de 18 luni și să nu poată să îi vorbească acestuia, așa cum i s-a întâmplat mamei.

Este incert, și nu s-a stabilit, referitor la comportamentul copilului cât din acesta se datorează imitării adulților din anturaj, despărțirii copilului de mama sa pe care nu mai văzut-o 0(...), imaginii - nu se știe dacă este negativă sau pozitivă - pe care tatăl copilului i-a construit-o acestuia despre mama sa în lipsa acesteia. Din certificatul medical nr. 928/(...) eliberat de C. T. reiese că minorul are anumite aspecte legate de sexualitate dar depistate în familia tatălui copilului, iar nu în cea a mamei, cu privire la care desigur la rândul ei se fac referiri la comportamentul sexual indus, dar aceste aspecte nu au fost pe deplin lămurite, iar dacă se va stabili suficient de clar că prezența unui părinte dăunează copilului se vor lua măsuri corespunzătoare, până în prezent nefiind cazul. Nu rezultă dacă D. T. s-a interesat cine este mama acestui copil și dacă a făcut demersuri pentru a lua legătura cu acesta și cu D. C.

Nu este firesc ca un copil să fie despărțit de unul dintre părinți, mai ales când această despărțire se face de către celălalt părinte și pe o perioadă îndelungată de timp la o vârstă timpurie.

Nu a motivat instanța de apel de ce relațiile cu mama ar urma a se face treptat, ulterior, dacă în prezent este un părinte căruia i se poate încredința copilul.

Divergențele dintre părinți nu au fost rezolvate și aceștia au încercat, în mod cu totul dăunător pentru copil, ca prin intermediul privării contactului cu copilul să vateme pe celălalt părinte.

Desigur că acest mod de a proceda nu trebuie tolerat pentru că este dăunător copilului, nu rezolvă divergențele dintre părți și conduce la continuarea situației conflictuale.

Primul program de consiliere psihologică în care a fost inclus copilul, s-a terminat prima dată la data de (...), apoi la cererea bunicii copilului, a continuatpână la data de (...) și ulterior la (...). Nu este stabilit din ce cauză consilierea nu a fost cerută de tată ci de către bunică.

A despărți în continuare copilul de mamă, pentru că nu există garanții că reclamantul ar respecta o hotărâre judecătorească - ba din contră - ar face să există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică și psihică a minorului în continuare.

Este corectă și susținerea recurentei că nu este acceptabil ca rezolvarea situației să fie lăsată pe seama trecerii timpului, întrucât având în vedere vârsta copilului și imaginea pe care o reclamantul o construiește copilului despre pârâtă, într-un mod care nu a putut fi stabilit încă, există riscul unei înstrăinări crescânde și definitive între copil și părintele cu care nu are legături, înstrăinare care nu poate fi deloc considerată ca fiind în interesul superior al copilului, dimpotrivă fiind de natură să atragă încălcarea art. 8 din Convenție.

Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9

Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâta D. A. M. împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica, în sensul că, va admite apelul declarat de pârâta D. A. M. în contra sentinței civile nr. 706/(...) pronunțată de Judecătoria Huedin în dosar civil nr. (...), pe care o va schimba.

Va respinge în întregime cererea principală formulată de reclamantul Z. R.

A. în contradictoriu cu pârâta D. A. M., având ca obiect încredințare minor întrucât nu este în interesul copilului spre a fi încredințat tatălui având în vedere modalitatea acestuia de a se raporta la acest interes, așa cum am reținut mai sus.

Va admite cererea reconvențională formulată de pârâta D. A. M. în contradictoriu cu reclamantul Z. R. A. și va încredința în favoarea pârâtei D. A. M. pentru creștere și educare, pe minorul Z. A. Ș. născut la data de (...), CNP: 5. pentru că interesul copilului este să păstreze legătura cu părinții săi, pe de o parte, iar pe de altă parte mama copilului este în măsură să protejeze interesul copilului, este o persoană potrivită și are mijloace materiale să îi asigure creșterea și educarea sa și să medieze contactul copilului cu tatăl său, dat fiind că și anterior a pus în executare benevol o hotărâre judecătorească prin care se stabilea un program de vizitare în favoarea tatălui.

Va obliga pe reclamantul Z. R. A. să-i plătească pârâtei D. A. M. pe seama și în favoarea minorului Z. A. Ș., născut la (...), o pensie de întreținere lunară în cuantum de 1/4 (25%) din venitul net lunar realizat de reclamantul Z. R. A. începând cu data pronunțării prezentei decizii - (...) - și până la majoratul minorului sau noi dispozițiuni, având în vedere dispozițiile art. 86 și 94 din Codul familiei.

În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe intimatul

Z. R. A., aflat în culpă procesuală față de admiterea căilor de atac și a acțiunii formulată de partea adversă, să plătească recurentei D. A. M. suma de 1.856,9 lei, cheltuieli de judecată în recurs, apel și fond reprezentând onorariu avocat și taxe timbru potrivit dovezilor depuse la fila 53 dosar nr. (...) al J. R. de V., filele

202-204 dosar nr. (...) al J. H., filele 113-114 și 116 dosar nr. (...) al T.ui C. și filele 10, 50 și 89 dosar nr. (...) al C. de A. C.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta D. A. M. împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică, în sensul că, admite apelul declarat de pârâta D. A. M. în contra sentinței civile nr. 706/(...) pronunțată de Judecătoria Huedin în dosar civil nr. (...), pe care o schimbă, după cum urmează:

Respinge în întregime cererea principală formulată de reclamantul Z. R. A. în contradictoriu cu pârâta D. A. M., având ca obiect încredințare minor.

Admite cererea reconvențională formulată de pârâta D. A. M. în contradictoriu cu reclamantul Z. R. A. și, în consecință:

Încredințează în favoarea pârâtei D. A. M. pentru creștere și educare, pe minorul Z. A. Ș. născut la data de (...), CNP: 5..

Obligă pe reclamantul Z. R. A. să-i plătească pârâtei D. A. M. pe seama și în favoarea minorului Z. A. Ș., născut la (...), o pensie de întreținere lunară în cuantum de 1/4 (25%) din venitul net lunar realizat de reclamantul Z. R. A. începând cu data pronunțării prezentei decizii - (...) - și până la majoratul minorului sau noi dispozițiuni.

Obligă pe intimatul Z. R. A. să plătească recurentei D. A. M. suma de

1.856,9 lei, cheltuieli de judecată în recurs, apel și fond.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. A. POP C. M. CONȚ I. D. C.

GREFIER A. A. M.

Redactat de I., dactilografiat de S. În 3 ex., la data de (...)

Judecător fond - M. S.J. - Judecătoria Huedin

Judecători apel - Trofin M., Balint C.V. - Tribunalul Cluj

← Decizia civilă nr. 55/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și...  Decizia civilă nr. 2456/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2937/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie