Decizia civilă nr. 2557/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2557/R/2012
Ședința publică din data de 23 mai 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTOR:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. N., împotriva deciziei civile nr. 1. din 8 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții M. A. și SC B. SA - S. C., având ca obiect partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta-recurentă B. N., asistată de avocat C. N., și reprezentanta pârâtului-intimat M. A., avocat T. C., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 17 mai
2012, pârâtul-intimat M. A. a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită în principal respingerea acestuia ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a deciziei recurate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului reclamantei-recurente.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantei-recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente recursului, potrivit mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 536,64 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Curtea pune în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinare de către intimatul M. A. inadmisibilitatea recursului, deoarece se întemeiază pe critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, iar critica referitoare la faptul că suma de 25 milioane lei este bun comun este formulată omisso medio, numai în recurs.
Reprezentanta pârâtului-intimat susține excepțiile invocate și arată că această recursul nu este întemeiat pe motive de nelegalitate, ci de netemeinicie, iar susținerea privind necuprinderea sumei de 25.547 lei, în masa bunurilor de împărțit este o susținere nouă, invocată pentru prima dată în recurs, astfel că înțelege să susțină excepția invocată prin întâmpinare cu privire la acest aspect.
Reprezentantul reclamantei-recurente arată că recursul vizează chestiuni de nelegalitate raportat la aplicarea prevederilor art. 30 și 36 din Codul familiei, privind regimul matrimonial. Având în vedere că a fost cuprinsă în masa bunurilor comune numai o parte din bani, este vorba despre o chestiune de nelegalitate și nu de netemeinicie, nelegalitatea constând în faptul că nu a fost cuprinsă în masa bunurilor de împărțit, întreaga sumă. Acțiunea a fost formulată în sensul de a se cuprinde în masa bunurilor comune a întregii sume, și să sestabilească contribuția diferențiată raportat la întreaga comunitate de bunuri, astfel că cuprinderea întregii despăgubiri de la fondul de investiții a fost solicitată și prin acțiune.
Întrebat fiind, dacă recurenta contestă și cota de contribuție la dobândirea apartamentului, domnul avocat, C. N., arată că nu se contestă cota de contribuție la dobândirea apartamentului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul respingerii în parte a apelului formulat de pârât, împotriva sentinței primei instanțe, în ceea ce privește includerea în masa bunurilor comune a economiei de 41538 lei, investite la FNI și partajarea masei bunurilor comune conform cotelor de contribuție diferențiate, cu stabilirea sultei corespunzătoare. Apreciază că în mod eronat și cu totul nejustificat instanța de apel a stabilit valoarea economiei comune de la 41.538 lei, valoarea totală, efectiv recuperată, în urma lichidării fondului, la suma de 25.545 lei, valoare ce ar rezulta în urma unui calcul de reducere procentuală a valorii recuperate proporțional cu valoarea economiei efectiv investite prin depunere. I. de apel, fără a mai verifica derularea depunerilor la fond în decursul căsătoriei, a reținut că suma depusă în comun de cei doi soți este de 40.000.000 lei. Eroarea pornește probabil de la acceptarea argumentelor invocate în apel de către pârât, relativ la necunoașterea de către recurentă a depunerilor datorită faptului că acestea nu ar fi aparținut soților. R. este că reclamanta a avut încredere în soțul său, care se ocupa de chestiunea economiilor prin investiția la F. A. a fost motivul pentru care reclamanta a afirmat că s-au depus în fond suma de 40.000.000 lei, dar numai din cadourile de la nuntă. Toate depunerile ulterioare, evidențiate pe carnetul de depunere, până la limita finală de 65.000.000 lei, chiar dacă provine din depuneri ulterioare, pe parcursul relației de căsătorie, și chiar dacă reclamanta nu a avut cunoștință despre acestea, este tot o economie comună, și reprezintă un bun comun. S. cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar, și al taxei judiciare de timbru.
Reprezentanta pârâtului-intimat solicită respingerea recursului, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, și în consecință menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală. Apreciază că recursul este inadmisibil, deoarece se întemeiază pe critici de netemeinicie și nu de nelegalitate. Nu sunt întemeiate susținerile recurentei potrivit cărora prin decizia recurată nu s-a cercetat și nici nu s-a stabilit sursa diferenței depuse, întrucât este clar că această sursă o reprezintă bani care nu erau un bun comun al soților și ca atare nu fac obiectul acțiunii de partaj. Din declarațiile martorilor audiați nu a rezultat că s-au depus bani la FNI ulterior, din economii ulterioare, așa cum susține recurenta. De altfel aceste economii erau imposibil de realizat în câteva zile cât este distanța dintre cele două depuneri. C. dacă reclamanta a solicitat includerea întregii sume de 41.583 lei, obținute de la FNI în masa de împărțit, nu este indiferent care este valoarea investiției pentru care s-au acordat aceste despăgubiri, așa cum se susține, deoarece din probele administrate, s-a dovedit că doar suma de 40.000.000 lei din investiția totală de 64.000.000 lei depusă la FNI a fost bun comun. C. dacă reclamanta a solicitat partajarea întregii sume, fără a cerere cuprinderea în masa partajabilă a investiției făcute, această sumă este obținută ca urmare a investiției făcută de către părți, iar în măsura în care doar parțial această sumă a reprezentat bun comun al soților, este firesc ca instanța să admită doar în parte acțiunea reclamantei, proporțional cu sumainvestită. P. aceste motive solicită respingerea recursului și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5806/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., a fost admisă, în parte acțiunea reclamanta B. N., în contradictoriu cu pârâții M. A. și SC B. SA - S. C., a fost admisă în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul M. A. în contradictoriu cu reclamanta B. N. și SC B. SA - S. C., s-a dispus partajul bunurilor comune: apartament nr. 25 situat în C.-N. str. L. nr. 3 (în valoare de
15400 euro) și suma de 41.538 lei, dobândite în timpul căsătoriei cu o contribuție egală, după cum urmează: L. I în valoare de 15400 euro adică 63.194 lei (1 euro =
4, 10 lei)- compus din bunul imobil apartament nr. 25 situat în C.-N. str. L. nr. 3, cese atribuie reclamantei; L. II compus din suma de 41538 lei ce se atribuie pârâtului; a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 21.656 lei cu titlu de sultă egalizatoare, în termen de 4 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 884 lei cheltuieli de judecată parțiale și au ost respinse celelalte pretenții.
P. a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2221/(...) s-a desfăcut căsătoria încheiată la data de
(...). Potrivit CF nr. 2.-C1-U8 C.-N. sub nr. top 20288/2/1/2/1/C2/XXV,
20286/2/C2/XXV este înscris imobilul-apartament nr. 25 din C.-N. str. L. nr. 3, cu titlu de cumpărare, ca bun comun al părților.
Din raportul de expertiză de evaluare a construcției întocmit de expert judiciar U. M., rezultă că aceasta are o valoare de circulație de 15.400 E.. Ambele părți au susținut că apartamentul a fost cumpărat cu suma de 3250 euro avans
și respectiv 9740 euro, credit ipotecar .
I. a apreciat contribuția părților la dobândirea bunurilor în mod global având în vedere contribuția soților în timpul căsătoriei la dobândirea tuturor bunurilor.
Cu privire la apartament instanța a reținut că acesta a intrat în patrimoniul părților la data cumpărării, în timpul căsătoriei părților și prin urmare este bun comun. Ca urmare, nu pot fi reținute susținerile reclamantei în sensul că apartamentul este bun comun numai pentru proporția de 39, 26 %, reprezentată de avans și ratele plătite până în luna aprilie 2007, imobilul intrând în patrimoniul părților, în întregime, la data cumpărării (în baza disp. art. 971 și art. 1295 Cod civil). C. dacă pentru parte din preț există un contract de împrumut bancar, acesta naște în sarcina părților obligația de achitare a sumelor datorate lunar.
Prin sentința civilă nr. 13732/(...), pronunțată de Tribunalul București secția a VI-a Comercială s-a dispus plata către reclamanți a sumelor de bani deținute la FNI, printre aceste persoane fiind menționați M. A. A. (pârâtul) cu suma de 149.045.640 lei ROL și M. G. A. (tatăl pârâtului) cu suma de 64.306.400 lei RL.
Potrivit ordinelor de plată de la filele 73 și 74 pârâtul a ridicat suma totală de 41.358 lei și nu 42500 lei cum susține reclamanta.
În privința provenienței banilor depuși la FNI, pentru a determina sau nu dacă aceștia intră sau nu în comunitatea de bunuri, instanța a reținut că potrivit înscrisurilor de la dosar (carnete FNI, chitanțe) rezultă că depozitul pe numele pârâtului a fost efectuat la data de (...) pentru 90 de unități în valoare de 444.300lei/ unitate (adică 39.987.000 lei ROL), iar la data de (...) s-au mai efectuat depuneri pentru alte 55 de unități în valoare de 455.700 lei/ unitate (adică
25.063.500 lei ROL) (f. 249). La aceeași dată, (...), M. A. l-a împuternicit pe tatăl său să solicite răscumpărarea unităților de investiții și să încaseze sumele cuvenite.
La data de (...) a efectuat depuneri la FNI și tatăl pârâtului, M. G. A. pentru
66 de unități în valoare de 455.700 lei/unitate (30.076.200 lei ROL). La aceeași dată, (...), M. G. A. l-a împuternicit pe fiul său să solicite răscumpărarea unităților de investiții și să încaseze sumele cuvenite .
Din înscrisuri rezultă că banii fiind depuși în timpul căsătoriei părților sunt bun comun. A. prezumție nu a fost răsturnată de pârât. A. nu a putut face dovada că banii depuși la FNI nu aparțineau comunității, nu s-a făcut dovada că tatăl reclamantului ar fi avut acești bani și parte din ei i-ar fi depus pe numele fiului său fără vreun titlu.
Prima instanță a apreciat că mențiunile din înscrisuri se coroborează cu declarațiile testimoniale.
I. a apreciat că nu prezintă interes numele titularului depozitului cât timp s-a dovedit că sumele constituiau bun comun, fiind depuse la data de (...), după căsătoria părților ce a avut loc la (...). Raportat la probatoriu administrat, prima instanță a reținut că s-a făcut dovada provenienței banilor din care s-a constituit depozitul FNI, respectiv darul de nuntă, bun comun al părților.
Creditul de nevoi personale în sumă de 4000 lei, s-a dovedit că ar fi folosit comunității, prin urmare constituie o datorie comună a soților. Cu privire la bunurile personale (TV, DVD player și calculator), prima instanță a reținut că pârâtul nu a făcut proba că aceste bunuri există și sunt bunurile sale proprii și ar fi deținute de reclamantă.
Văzând disp. art. 276 Cod procedură civilă, raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 442 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Prin decizia civilă nr. 1./(...) a T.ui C. a fost admis apelul declarat de reclamanta B. N., a fost admis apelul declarat de pârâtul M. A., împotriva sentinței civile nr. 5806/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost schimbată în parte astfel: s-a constatat că părțile au dobândit cu o contribuție egală următoarele bunuri: suma de 25 545 lei și apartamentul nr. 25 situat în C.- N., str. L. nr. 3 ( doar sub aspectul valorii de 7646 E. echivalentul a 31348 lei la 4,1 lei E.), s-a dispus partajul bunurilor comune astfel: L. nr. 1 compus din apartamentul nr. 25 situat în C.-N., str. L. nr. 3 - val. 31348 lei a fost atribuit reclamantei.( imobil grevat de o ipotecă până la concurența creditului nerambursat), L. nr. 2 - compus din suma de 25545 lei a fost atribuit pârâtului. P. egalizarea valorică a loturilor, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de
2901,5 lei în termen de 4 luni de la rămânerea definitivă a prezentei și să predeapârâtului următoarele bunuri proprii: TV Samsung, un calculator și un DVD, au fostmenținute restul dispozițiilor sentinței și au fost compensate cheltuielile dejudecată în apel.
P. a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la apelul formulat de reclamanta B. N., tribunalul a apreciat că este întemeiat.
T. a apreciat că, deși apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei se impune a se include în masa de împărțit sub aspect valoric doar pentru suma de
7646 E. echivalentul în lei a sumei de 31348,6 lei. A. deoarece, creditul achitat de reclamantă din decembrie 2007 și până în prezent nu poate profita și pârâtului. La calcului acestei sume s-a ajuns, scăzând din valoarea apartamentului de
15.4000 E., valoarea creditului rămas de rambursat la momentul dec 2007,(adică
9740 E. minus 1996 E.) 7744E. rezultând 7646 E..
Este nereală susținerea pârâtului din întâmpinare potrivit căreia reclamanta a schimbat obiectul pricinii în apel, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a cerut a se împărți atât din valoare apartamentului cât părțile au plătit. Nu este diferit și nici altceva ceea ce s-a cerut prin motivele de apel.
Prin această modalitate de partaj nu s-a intervenit nici în convenția de împrumut cu SC B. P. SA
Cu privire la apelul pârâtului, tribunalul reține că și acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la bunurile proprii, apelul a fost apreciat întemeiat întrucât în interogatorul luat reclamantei, prin răspunsul dat la întrebarea 13 aceasta recunoscut bunurile proprii constând din DVD, un calculator și un TV Samsung. Prin urmare, trecând peste recunoașterea reclamantei, prima instanță a apreciat în mod greșit că nu s-a făcut dovada existenței acestora.
În ceea ce privește sumele depuse la FNI, în interogatoriul luat reclamantei aceasta a arătat că la nuntă au câștigat aproximativ 40 de milioane, dup ce au plătit cheltuielile.
Același aspect a reieșit și din declarațiile martorilor audiați care au arătat că după nunta părților au rămas sume de bani din care au fost depuse la FNI cca. 40.000.000 lei ROL.
Prin urmare, pornind de la faptul că din analiza declarațiilor de martori a reieșit că părțile au depus la FNI 40 milioane lei vechi, care reprezentau bani comuni, iar pârâtul a încasat suma de 41358 lei, aferentă a 65 de milioane depuși, instanța a constatat că în masa bunurilor de împărțit întră doar cota aferentă sumei de 40 de milioane( adică 40 de milioane 1.,53%) respectiv suma de
25.545 lei.
În aceste condiții valoarea masei bunurilor de împărțit fiind de 31348+2. lei, la dobândirea căreia părțile au avut o contribuție egală de 50% fiecare.
Susținerile apelantului legate de lipsa de implicare a reclamantei în sumele depuse la FNI cu privire la plata cotizațiilor, procesele purtate și alte aspecte nu au relevanță la stabilirea calității de bun comun a sumei depuse la FNI, ci doar faptul că a rezultat fără dubiu din declarațiile martorilor corect interpretate și de prima instanță că părțile au obținut la nuntă, după scăderea cheltuielilor circa
40 milioane lei vechi.
Ca urmare, partajarea bunurilor comune s-a făcut prin formare de loturi: lotul nr.1 compus din ap. nr.25 situat în C.-N., str. L., nr.3 la valoarea de 31348 lei se va atribui reclamantei( grevat de o ipotecă pentru creditul nerambursat), iar lotul nr.2 format din suma de 25545 lei se va atribui pârâtului. P. egalizarea valorică a loturilor reclamanta va achita pârâtului suma de 2901,5 lei, cu titlu de sultă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta B. N., solicitândinstanței respingerea în parte a apelului declarat de pârâtul M. A. împotriva sentinței civile nr. 5. a J. C.-N., în ceea ce privește includerea în masa bunurilor comune a economiei de 41.538 lei și partajarea masei bunurilor comune conform cotelor de contribuție diferențiate, cu stabilirea sultei corespunzătoare; cu cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că în mod nelegal instanța de apel a redus valoarea economiilor comune de la 41.538 lei la suma de 25.545 lei, valoare ce ar rezulta în urma unui calcul de reducere procentuală a valorii recuperate din valoarea economiei efectiv depusă la fondul F.
Reclamanta a arătat că hotărârea instanței de apel este corectă în ceea ce privește cuprinderea în masa bunurilor comune a apartamentului, valoareaacestuia, în limita valorii achitate, precum și cota de contribuție egală de 50% a fiecărui soț.
Ceea ce contestă reclamanta este reducerea nejustificată a valorii economiei realizate prin investiția la F. D. s-a probat că în timpul căsătoriei s-a depus la FNI suma de 65.000 lei și ca urmare a falimentului acestui fond s-a recuperat numai suma de 41.583 lei, în apel, în mod nejustificat, s-a redus această valoare la 25.545 lei.
I. de apel a reținut că suma depusă în comun de soți a fost de 40.000 lei, fără să mai verifice și să cerceteze care a fost sursa diferenței depuse.
Eroarea în acest dosar pornește de la faptul că reclamanta nu a cunoscut suma depusă, datorită faptului că a avut încredere în soțul său, care s-a ocupat de depunerea banilor la F.
Toate depunerile ulterioare evidențiate pe caietul de depuneri până la limita de 65.000.000 lei sa-u făcut în timpul căsătoriei părților, deci întreaga sumă reprezintă un bun comun.
Prin urmare, în masa bunurilor ce urmează a fi partajate trebuie să se introducă întreaga sumă primită cu titlu de despăgubire în urma falimentului
F., adică suma de 41.483 lei.
În consecință, sulta care va trebui să fie achitată de pârât reclamantei va fi de 5018 lei.
Prin întâmpinare, pârâtul M. A. a solicitat în principal respingerearecursului ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.
Pârâtul a arătat că totalitatea criticilor dezvoltate de reclamantă sunt critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, așa cum prevede dispozițiile art. 304 alin. 2 Cod proc.civ.
În subsidiar, în ipoteza în care se trece peste această excepție, pârâtul a arătat că recursul este și nefondat, deoarece din interogatoriul reclamantei și declarațiile martorilor audiați a rezultat faptul că foștii soți au depus la FNI din bani comuni suma de 40.000.000 lei, ceea ce reprezintă 25.545 lei din totalul despăgubirilor.
Recurenta a susținut în motivele de recurs că diferența de 25.000.000 lei reprezintă economii din bani comuni, însă această susținere este o afirmație nouă formulată în recurs și implicit inadmisibilă.
Toți martorii audiați au afirma că s-a făcut o singură depunere, respectiv banii proveniți de la nuntă în sumă de 40.000.000 lei.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente:
Critica formulată de reclamanta recurentă B. N. vizează faptul că în categoria bunurilor comune intră întreaga sumă primită cu titlu de despăgubiri obținute în urma falimentului FNI, în cuantum de 41,583 lei.
Reclamanta recurentă invocă nerespectarea dispozițiilor legale privind stabilirea bunurilor comune, respectiv dispozițiile art. 30-36 din Codul familiei.
Curtea constată că deși reclamanta invocă nerespectarea dispozițiilor legale privind stabilirea masei bunurilor de împărțit, de fapt aceasta este nemulțumită de modul în care instanța de apel a stabilit starea de fapt, în prezenta cauză.
Astfel, verificând probațiunea administrată, instanța de apel a stabilit că din depozițiile martorilor coroborate cu interogatoriul reclamantei, a rezultat că suma de 40.000.000 lei obținută de soți la nuntă a fost depusă la F. D. până la
65.000.000 lei a fost depusă de tatăl pârâtului pe numele acestuia.
Întrucât s-a primit cu titlu de despăgubire de la FMI suma de 41.358 lei aferentă sumei depuse de 65.000.000 lei, în mod corect instanța de apel aconstatat că în masa bunurilor de împărțit intră numai despăgubirea aferentă celor 40.000.000 lei depuse de cei doi soți, respectiv suma de 25.545. lei.
După cum rezultă din acțiunea cu care reclamanta a investit instanța, aceasta a arătat că suma de 40.000.000 lei depusă la FNI este bun comun al soților, dobândită în timpul căsătoriei.
Susținerea că diferența de 25.000.000 lei depusă la FNI este bun comun al soților vine în contradicție atât cu acțiunea reclamantei, cât și cu interogatoriul acesteia (f. 114 dosar fond) și este invocată numai în recurs.
Însă, aceste aspecte vizează motivele de netemeinicie ale hotărârii, care nu mai pot fi analizate în recurs, deoarece în prezenta configurație, recursul este o cale extraordinară de atac.
Potrivit dispozițiilor art. 304 C.Pr.Civ., decizia pronunțată în apel poate fi modificată sau casată numai pentru motive de nelegalitate, nu și pentru motive de netemeinicie, dispozițiile art. 304 pct. 10-11 fiind abrogate.
Așadar, având în vedere considerentele mai sus reținute, curtea apreciază că recursul reclamantei este nefondat, instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu respectarea dispozițiilor art. 30-36 C. fam., raportat la probațiunea administrată în cauză, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ.
Reclamanta recurentă a invocat în drept și dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8
C.Pr.Civ., însă nu a detaliat nelegalitatea deciziei pronunțate în apel, din perspectiva acestor dispoziții legale, încât instanța de recurs să poată verifica susținerile recurentei.
Curtea constată că aceste dispoziții legale au fost invocate formal și în lipsa dezvoltării motivelor de recurs pentru care sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C.Pr.Civ., acestea nu pot fi analizate.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 C.Pr.Civ., curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. N.
În temeiul art. 274 C.Pr.Civ., curtea va obliga reclamanta recurentă să-i plătească intimatului pârât M. A. cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei
, reprezentând onorariu avocațial (f. 15).
P. ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. N. împotriva deciziei civile nr. 1. din 8 martie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului M. A. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. T. D. M.-C. V.
GREFIER M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: A.S.Seleșiu, O.R.Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 2456/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... | Decizia civilă nr. 4565/2012, Curtea de Apel Cluj - Minori și... → |
|---|
