Decizia civilă nr. 144/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 144/A/2013
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. I. B., judecător JUDECĂTOR: G. C. F. ,președinte de secție
GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de pârâtul N. B. P. împotriva Ordonanței nr. 7711/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul -apelant N. B. P. asistat de avocat Giurgean A. Roxana, cu împuternicire avocațială la dosar, reclamanta- intimată N. F. L. asistată de avocat Petra V., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
În baza art.999 raportat la art. 95 și 466 NCPC, tribunalul constată că este competent să soluționeze prezentul apel.
Tribunalul constată că apelul este în termen formulat, motivat, comunicat și legal timbrat.
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantei-intimate N. F. L. .
Reprezentantul pârâtului-apelant, avocat Giurgean A. Roxana, depune la dosar împuternicire avocațială. Arată că a ridicat în această dimineață un exemplar al întâmpinării făcând mențiunea la fila 18 verso dosar.
Reprezentantul reclamantei-intimată, avocat Petra V., arată că se opune apelului declarat. Depune la dosar scrisoare medicală/bilet de ieșire, rețetă medicală și Adeverința nr. 39/_ eliberată de SC Domacris Prodcom SRL B. .
Un exemplar de pe înscrisurile depuse se comunică cu reprezentantul pârâtului- apelant.
Pârâtul -apelant N. B. P., prezent în instanță, se legitimează cu C.I. Seria XB, nr. 2., CNP 1., cu domiciliul în B., str. V. L., nr. 18, sc.C, ap. 21.
Reclamanta-intimată N. F. L., prezentă în instanță, se legitimează cu C.I. seria XB, nr. 3., având CNP 2., cu domiciliul în B., Al.Tihuța, nr.9, sc.A, ap. 3.
Reprezentantul pârâtului-apelant, avocat Giurgean A. Roxana și reprezentantul reclamantei-intimată, avocat Petra V., arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului.
În temeiul disp.art. 392 NCPC, constatând că nu sunt alte cereri sau incidente, tribunalul închide dezbaterile asupra fondului și dă cuvântul părților în susținerea apelului.
Reprezentantul pârâtului-apelant, avocat Giurgean A. Roxana, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei-intimată, avocat Petra V., solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. instanța de fond:
Admite cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta N. F.
-L., CNP 2., cu domiciliul în municipiul B., A. T., bl. 9, sc. A, ap. 3, județul
B. Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul N. B. -P., CNP 1. . cu domiciliul în municipiul B., strada V. L., nr. 21, județul B. Năsăud.
Stabilește provizoriu locuința minorei N. NATAL. -CAROLINA-M., CNP 6., născută la_, la reclamantă, până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrată sub.nr._ . Executarea se va face fără somație și fără trecerea unui termen. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta N.
F. L. a solicitat să se dispună emiterea unei ordonanțe președințiale prin care, în contradictoriu cu pârâtul N. B. P., să se dispună stabilirea provizorie, până la soluționarea definitivă a procesului de divorț aflat pe rolul Judecătoriei B. sub nr. _
, locuința minorei N. Natalia Carolina M., născută la data de_, la domiciliul reclamantei din B., A. T., bl. 9, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud; și ca executarea să se facă fără somație și fără trecerea vreunui termen; fără cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că părțile s-au căsătorit la_ și, din conviețuirea lor, a rezultat minora Natalia Carolina M. . Câteva luni, cei doi s-au înțeles relativ bine dar ulterior, pârâtul afișa o aroganță de șef de familie, se consulta numai cu părinții săi și nu lua în considerare niciodată părerile reclamantei. Apoi, a început să vorbească urât despre părinții acesteia și chiar despre propria fiică, zvonind că suferă de boli incurabile. Această stare de tensiune s-a agravat iar, la_, reclamanta a fost alungată de la domiciliul conjugal din B., str. G. Enescu, iar minora a fost dusă la domiciliul părinților pârâtului, din B., str. V. L. .
Reclamanta învederează că, știind starea de sănătate precară a minorei, faptul că trebuie dusă la operație și este sub tratament, a sesizat organele de poliție și minora i-a fost restituit chiar în acea seară, mutându-se cu ea la părinții săi în B., pe A. T., bl. 9, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud, unde, de altfel, are și reclamanta domiciliul. Ulterior, pârâtul a venit la domiciliul reclamantei să-i permită să vadă pe minoră, lucru pe care l-a permis de fiecare dată, însă, în seara zilei de_, s-a prezentat la domiciliul părinților săi cu un prieten al său și a luat cu forța pe minoră la domiciliul său fără acordul reclamantei și al părinților săi. Marți dimineața l-a sunat reclamanta insistent pentru că minora era programată la operație și s-a prezentat cu minora la spital, unde a fost operată potrivit scrisorii medicale (bilet de ieșire) nr. 29922/_ .
Pe lângă adeziunea parțială a labiilor mici, în biletul de trimitere nr. 3462628/_ s-a stabilit că minora suferă și de hepatomegalie și părinții au fost trimiși să facă investigații paraclinice, potrivit biletului de trimitere nr. 5102366/_, investigații pe care nu le-a mai putut face. Starea precară de sănătate a minorei rezultă și din fișa de prezentare a minorei.
Reclamanta mai arată că, deși pârâtul nu s-a ocupat îndeaproape niciodată de minoră, nu știe să o îmbrace, să o spele, să-i dea de mâncare, a luat-o pe aceasta de la spital cu forța și a dus-o la domiciliul părinților săi pe care nici nu îi cunoaște și nici ei nu cunosc obiceiurile minorei, vaccinurile ce trebuie făcute (vitamine, D3, etc.), securitatea fizică și psihică a minorei fiind în pericol.
Pe de altă parte, minora are doar 10 luni, numai reclamanta s-a ocupat de ea până în prezent și are toate condițiile de creștere și educare, locuind cu părinții reclamantei, tatăl acesteia fiind pensionar iar mama sa lucrează în schimburi inverse, tocmai pentru a fi una dintre cele două în permanență cu minora.
Pârâtul este profesor de sport, are antrenamente de 2 ori pe săptămână, participă la întâlniri de fotbal și, astfel, nu poate acorda întreținere și grija necesară unui copil de 10 luni, reclamanta apreciind că interesul superior al minorei este de a avea stabilită locuința la aceasta. De fapt, aspectele învederate anterior au determinat-o să promoveze acțiunea de divorț înregistrată sub nr._ .
Reclamanta susține că urgența prezentei cereri este dată de vârsta fragedă a minorei care are doar 10 luni, starea precară de sănătate a acesteia, care impun luarea
unor măsuri urgente raportate la recomandările medicului după operație, efectuarea analizelor medicale față de stabilirea diagnosticului de hepatomegalie și necesitatea unei îngrijiri pline de afecțiune pe care doar reclamanta i-o poate acorda, fiind singura persoană cu care a stat de la naștere și până la momentul de față. Apreciază aceasta că luarea acestei măsuri de stabilire a locuinței la reclamantă se impune de urgență, respectiv fără citarea părților, pentru a asigura securitatea fizică și psihică a minorei.
Potrivit dispozițiilor art. 263 Cod civil, ";orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al minorului";. Art. 263 alin. 1 proclamă supremația criteriului interesului superior al copilului, care are caracter obligatoriu și trebuie respectat în luarea oricărei măsuri privitoare la copil, indiferent de autorul ei; identificarea direcției interesului superior al copilului cade în sarcina autorului măsurii.
Principiul interesului superior al copilului este, deopotrivă, opozabil părinților și autorităților investite cu competența de a lua măsuri în legătură cu copilul. Astfel, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului. Orice intervenție în spiritul interesului superior are ca punct de referință condiția actuală a unui copil determinat și are ca țintă ameliorarea climatului protectiv general.
Fiecare copil este unic, la fel și situația lui, de aceea, pot exista similitudini, nu și suprapuneri perfecte de situații, astfel că interesul superior al unui copil nu coincide cu interesul superior al altui copil, nici ca reper și nici ca argument în luarea unei măsuri. Din această perspectivă, laitmotivul interesului superior al copilului în tot cuprinsul Cărții a II-a a Codului civil este semnalul dat libertății de apreciere, după cum, în alte materii, aceeași funcție este asigurată de sintagma "pentru motive temeinice";.Flexibilitatea principiului îndeamnă la evaluări și aprecieri contextuale.
Tocmai în acest context, având în vedere situația concretă a minorei Natalia Carolina M., de numai 10 luni, operată în urmă cu două zile,suferindă de hepatomegalie, crescută până în prezent de mama ei, aflată în divorț, reclamanta consideră că sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 919 Cod procedură civilă, cu raportare art. 996 și urm. Cod procedură civilă,fără citarea părților.
În drept s-au invocat prevederile art. 919 rap. la 996 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 8-17, 23-24 ), instanța încuviințând proba cu înscrisurile depuse de părți .
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță reține următoarele:
Reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de_ (f.8), iar din căsătoria acestora a rezultat minora N. NATAL. -CAROLINA-M., născută la data de_ (f.9).
Prin cererea înregistrată sub nr._ al acestei instanțe, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei (f.15-17).
În urma deteriorării relațiilor dintre soți, aceștia sunt despărțiți în fapt, iar din susținerile lor rezultă că în prezent minora se află la tatăl pârât.
În data de_, minora a fost internată la Spitalul de Urgență B. Năsăud, secția chirurgie, în vederea unui tratament chirurgical, fiind externată la aceeași dată cu recomandările: toaletă locală riguroasă, aplicații locale și control peste o săptămână (f.10). Instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.996 al.1 NCPC: instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, ținând cont de intervenția chirurgicală recent suferită, de
recomandările făcute și de vârsta minorei.
Potrivit disp.art.919 NCPC, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori.
Deși ambii părinți manifestă interes față de creșterea minorei în vârstă de 10 luni, instanța apreciază că este în interesul superior al copilului ca locuința sa să fie stabilită în mod provizoriu la reclamantă, deoarece în cazul când este mic, acesta are nevoie neapărată de îngrijirea mamei .
Potrivit disp.art.487 Noul Cod Civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală. De
asemenea, potrivit art.488 al.1 ,al.2 lit.c. Noul cod civil, părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios, iar în acest scop părinții sunt obligați să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului. Fapta tatălui, de a lua copilul de la domiciliul mamei, fără acordul acesteia, ca urmare a deselor conflicte dintre părți, în momentul când copilul are nevoie de o intervenție chirurgicală, este de natură a prejudicia grav interesele minorei.
În consecință, instanța va admite cererea reclamantei pentru ordonanță președințială și va stabili provizoriu locuința minorei N. NATAL. -CAROLINA-M., născută la_, la reclamantă, până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrată sub.nr._ .
Potrivit art.996 al.2 NCPC, ordonanța este provizorie și executorie, iar la cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .
Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat apel pârâtul N. B. P. care a solicitat schimbarea acesteia în sensul de a respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă, apreciind că nu sunt date motive urgente care să reclame stabilirea provizorie a locuinței minorei la mamă.
Se susține că sentința este nelegală și netemeinică, arătându-se că minora Natalia Carolina nu are o stare de sănătate precară, fiind sănătoasă, fapt ce reiese cu certitudine din actele medicale prezentate de el în fața primei instanțe, că după ce fetița a urmat un tratament medicamentos prescris de medicul curant s-a constatat că acesta a fost eficient și medicul a eliberat adeverință medicală pentru fetiță din care reiese că este sănătoasă, adeverință eliberată chiar în ziua soluționării cererii de ordonanță președințială.
Cu toate acestea prima instanță nu face nicio referire la această adeverință.
Apelantul susține că, după nașterea fetiței, reclamanta a stat acasă cu fetița dosar câteva luni și, imediat, s-a angajat, lucrând în ture și în mai multe locuri de muncă, astfel că el a fost cel care s-a ocupat mai mult de fetiță, fiind profesor și lucrând doar 18 ore pe săptămână, a avut timp să se ocupe de minoră, fiind ajutat si de părinții lui, în special de tată, care este pensionar. Mai mult, timp de aproape trei luni, în vacanța de vară el a stat în permanență cu fetita, reclamanta lucrând mai mult de 8 ore pe zi. Aceste aspecte sunt știute de către toți membrii familiilor lor, de către colegi, prieteni și cunoscuți, motiv pentru care nu înțelege cum poate reclamanta să susțină că nu ar ști cum să o hrănească, să o îmbrace și să o îngrijească pe minoră.
Se arată de către apelant că el nu contestă nevoia fetiței de a sta cu mama dar aceasta nu trebuie să se realizeze prin separarea fetiței de tată ci prin întoarcere a mamei la locuința ce constituie domiciliul comun, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț, el propunându-i reclamantei să se întoarcă dar aceasta a refuzat. Instanța de fond nu a analizat situația concretă ci a pornit de la premisa, greșită în cazul de față, că doar mama este cea care se poate îngriji de un copil în vârstă de 11 luni, ceea ce reprezintă o discriminare. Mai mult reclamanta a avut posibilitatea să-și expună pe larg motivele însă lkui i s-a refuzat acest drept fiindu-i respinsă cererea de acordare a unui termen de judecată pentru a-și pregăti apărarea.
Apelantul mai arată că deși reclamanta a prezentat instanței câțt este de preoicupată de fetiță, în realitate aceasta a refuzat să-i înmâneze rețete prin care medicul a prescris o cremă pentru aplicații locale, după intervenția pe care a suferit-o, el cumpărând această cremă fără rețetă întrucât a reținut denumirea acesteia atunci când medicul a indicat-o pentru fetiță.
În susținerea apelului apoelantul mai arată că, după pronunțarea hotărârii atacate, el a pregătit minora în vederea predării ei reclamantei, potrivit hotărârii judecătorești care este executorie, însă reclamanta nu s-a prezentat după fetiță în seara respectivă, sunându-mă că nu poate să vină după minoră și că va veni doar a doua zi, fiind vizibil că, după ce reclamanta a obținut soluția solicitată, a apreciat brusc că starea de sănătate a minorei nu a mai fost atât de gravă și implicit că el a devenit capabil să o îngrijească.
Intimata N. F. L., asistată de avocat, a formulat întâmpinare prin care a
solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli ed judecată în apel.
Se arată, în apărare, că minora are doar 11 luni și că numai intimata s-a ocupat de ea până în prezent și ea are condițiile de creștere și educare, locuind cu părinții ei, tatăl fiind pensionar, iar cu mama lucrează în schimburi inverse, tocmai pentru a fi una din ele în permanență cu minora. Pârâtul este profesor de sport, are antrenamente de 2 ori pe săptămână, participă la întâlniri de fotbal și așa cum a arătat nu poate acorda întreținere și grija necesară unui copil de 11 luni, astfel că apreciază că interesul superior al minorei este de a avea stabilită locuința la mamă.
Ea a promovat acțiune de divorț înregistrată sub numărul_ și totodată și cerere de ordonanța președințială.
Urgența prezentei cereri este dată de vârsta fragedă a minorei care arc doar 11 luni, starea precară de sănătate a acesteia care impune luarea unor măsuri urgente raportate la recomandările medicului după operație, efectuarea analizelor medicale față de stabilirea diagnosticului de hepatomegalie și necesitatea unei îngrijiri pline de afecțiune în aceste momente pe care doar subsemnata i-o pot acorda, fiind singura persoană cu care a stat de la naștere și până în momentul de față. Apreciază că luarea acestei măsuri de stabilire a locuinței la ea se impunea cu urgență, pentru a asigura securitatea fizică și psihică a minorei.
Potrivit dispozițiile art. 263 din Noul cod civil cu denumirea marginală "Principiul interesului superior al copilului", precizează:
"(l)-Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebui", să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului".
Art. 263 alin.(l) proclamă supremația criteriului interesului superior al copilului, care are caracter obligatoriu și trebuie respectat în luarea oricărei măsuri privitoare la copil, indiferent de autorul ei; identificarea direcției interesului superior ai copilului cade în sarcina autorului măsurii.
Principiul interesului superior la copilului este deopotrivă opozabil părinților și autorităților investite cu competența de a lua măsuri în legătură cu copilul. Astfel, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului.
Orice intervenție în spiritul interesului superior are ca punct de referință condiția actuală a unui copil determinat și are ca țintă ameliorarea climatului protectiv general.
Fiecare copil este unic, la fel și situația lui, de aceea, pot exista similitudini, nu și suprapuneri, perfecte de situații, astfel că interesul superior al unui copil nu coincide cu interesul superior al altui copil, nici ca reper și nici ca argument în luarea unei măsuri. Din această perspectivă, laitmotivul interesului superior al copilului în tot cuprinsul Cărții a Il-a a Codului Civil este semnalul dat libertății de apreciere, după cum în alte materii aceeași funcție este asigurată de sintagma ,,pentru motive temeinice".
Tocmai în acest context având, în vedere situația concretă a minorei NA TAUA- CAROLINA-M., de numai 11 luni, operată în urmă cu câteva zile, suferindă de hepatomegalie, crescută până în prezent de mama ei, aflată în divorț, consideră că sunt îndeplinite condițiile cerute de disp. art. 919 din NCPC privitoare la luarea măsurii provizorii de stabilire a locuinței minorei pe perioada procesului de divorț, cu raportare la dispozițiile art. 996 și următoarele din NCPC la mamă.
Sunt hilare susținerile apelantului că în câteva zile minora s-a vindecat de hepatomegalie, iar concluziile acelui medic se întemeiază pe spusele apelantului și doar "i se pare" că minora este sănătoasă.
Buletinele de analize atașate apelului nu se referă la analizele T.G.O. și
T.G.P. privitoare la transaminaze.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate de apelant tribunalul constată cp aceasta este legală și temeinică, nefiind dat nici un motiv de schimbare a acesteia.
Susținerile apelantului potrivit cărora i s-a încălcat dreptul la apărare nu sunt întemeiate
, având în vedere că a fost asistat de avocat în fața primei instanțe,,, iar faptul că nu s-a acordat un termen pentru ca avocatul ales al pârâtului să formuleze apărăi în
scris, nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, întrucât cauza se judecă potrivit procedurii speciale a ordonanței președințiale, prevăzută ed art.996-998 din noul Cod de procedură civilă, având caracter urgent iar întâmpinarea nu este obligatorie, apărările putând fi formulate și oral în ședința de judecată.
Apelantul a fost citat telefonic în data de 30 septembrie 213, potrivit notei telefonice de la fila 21 dosar fond iar termenul de judecată a fost fixat pentru 1 octombrie 2013, ora 13, astfel că, ținând seama de caracterul urgent al pricinii, până la termenul fixat pârâtul a avut posibilitatea să-și pregătească apărarea și chiar să depună și apărări în scris.
Pe de altă parte, la termenul de judecată, pârâtul a arătat că minora este la locuința lui, că reclamanta nu locuiește împreună cu minora și pârâtul că, în lipsa lui, minora este bine îngrijită de părinții lei și că el a permis reclamantei să-și vadă fetița ori de câte ori aceasta a dorit.
Cum instanța nu a încuviințat probe pentru reclamantă, în mod corect, s-a respins cererea în probațiune formulată de pârât, cât timp acesta nu a negat faptul că minora este la el.
Hotărârea atacată este legală și temeinică și în ce privește soluția dată cererii de ordonanță președințială.
Prin această hotărâre s-a stabilit doar provizoriu locuința minorei la mamă, măsură posibil de dispus potrivit art.919 și respectiv art.996-998 din noul Cod de procedură civilă și, în această procedură, se analizează doar cerințele impuse de art.996 noul Cod de procedură civilă(NCPC), nefiind posibilă analizarea fondului dreptului.
Se constată că prima instanță a respectat exigențele acestei dispoziții legale, apreciind că, deși ambii părinți manifestă interes față de creșterea și educarea fetiței lor minore, este în interesul minorei să se stabilească locuința, în mod provizoriu, la mamă, având în vedere vârsta minorei.
Tribunalul constată că, instanța de fond nu a reținut că tatăl apelant nu s-ar îngriji corespunzător de fetiță, dimpotrivă a reținut că "ambii părinți manifestă interes față de creșterea minorei în vârstă de 10 luni"; .
Se reține de tribunal că, este în interesul minorei să locuiască în mod provizoriu cu mama, având în vedere vârsta acesteia, 11 luni, fără ca, prin aceasta, să se poată reține că se creează o discriminare întrucât, în speță, nu s-a pornit de la premisa că un copil trebuie să locuiască cu mama ci de la faptul că părinții copilului sunt separați și nu locuiesc împreună și, în aceste condiții, copilul nu poate locui împreună cu ambii părinți, apreciindu-se că este mai potrivit, ca fetița să locuiască la mama ei.
Nu s-a reținut de instanța de fond că minora ar fi bolnavă ci doar s-a menționat că aceasta are anumite nevoi speciale de îngrijire.
Susținerile apelantului în sensul că reclamanta intimată ar fi dezinteresată de fetiță nu pot fi luate în considerare de tribunal cât timp, reclamanta a insistat să ia fetița la locuința ei, atunci când s-a separat de pârât și chiar acesta recunoaște că reclamanta s-a prezentat la spital când minora a fost programată pentru mini intervenția chirurgicală, deși nu locuia cu minora. Nici faptul că reclamanta a refuzat să-i înmâneze apelantului rețeta prescrisă de medic, chiar dacă ar fi real, nu denotă dezinteresul reclamantei față de fetiță, cât timp nu este vorba despre un medicament compensat și se eliberează și fără rețetă(cât timp apelantul l-a achiziționat fără rețetă) și ambilor părinți li s-a comunicat denumirea unguentului și modul de aplicare.
Nici faptul că intimata nu s-a prezentat pentru a lua minora imediat după pronunțarea hotărârii nu reprezintă un motiv care să determine schimbarea acesteia, cât timp reclamanta l-a sunat pe apelant în seara zilei în care s-a pronunțat hotărârea și probabil i-a comunicat motivul pentru care nu merge după fetiță iar a doua zi a luat minora la locuința ei.
Nefiind dovedit dezinteresul mamei reclamante față fetița minoră, nu se poate reține că, prin stabilirea provizorie a locuinței fetiței la mamă, s-a încălcat principiul interesului superior al copilului.
Așa fiind, tribunalul reține că apelul nu este fondat și, în baza art.599, raportat la rat.480 din noul Cod de procedură civilă(NCPC), apelul va fi respins ca nefiind fondat și,
în baza art.453 raportat la art.451-452 din același cod, apelantul va fi obligat să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial,justificat cu chitanța atașată la fila 20 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul N. B. P., CNP 1., cu domiciliul în B., str. V. L., nr. 18, sc.C, ap. 21, județul B. -Năsăud, împotriva ordonanței nr. 7711/2013, pronunțată la data de_ de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.
Obligă apelantul să achite intimatei N. F. L. , CNP 2., cu domiciliul în B.
, Al.Tihuța, nr.9, sc.A, ap. 3, județul B. -Năsăud, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
R. -I. B. | G. | -C. | F. | N. | G. |
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /2 ex. Judecător fond CAS
| ← Decizia civilă nr. 520/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Decizia civilă nr. 308/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
