Decizia civilă nr. 163/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 163/R/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: O. -C. T. JUDECĂTOR: C. -A. C. GREFIER: C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurent G. G. și pe intimat G.
A. - I., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 17782 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelant, av.
A. DUDESCU, iar pentru intimat av. C. C. . Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Reprezentanta apelantei depune la dosar copia Deciziei civile nr.
539/A/_ prin care reclamantul a renunțat la judecata apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 19314 din_ .
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ., tribunalul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii cereri de ordonanță președințială.
Reprezentanta intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Asupra cauzei de față, reține că prin
Sentința civilă nr. s-a admis in parte cererea formulată de reclamantul G. A. -I. in contradictoriu cu pârâta G. G. . S-a stabilit următorul program de vizitare a minorului G. Horațiu Dacian născut la data de_ în favoarea reclamantului, începând cu data de_ până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._ :
- prima și a treia săptămână din lună începând de vineri orele 18 până duminică orele 18, în afara domiciliului pârâtei, cu obligația reclamantului de a- l readuce pe minor la domiciliul pârâtei la sfârșitul programului.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată si a obligat pârâta să achite suma de 510,3 lei reclamantului reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar si parte din onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 19314/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ s-a desfăcut căsătoria încheiată între G. A.
-I. și G. G. la data de_ prin acordul părților. Cu privire la minorii rezultați din căsătorie, instanța a dispus încredințarea minorului G. Horațiu Dacian, născut în data de_ mamei G. G. și încredințarea minorului
G. O. -A. tatălui G. Horațiu I. . În temeiul art. 43 din C.fam. fiecare părinte a păstrat dreptul de a avea legături personale cu minorul ce nu i-a fost încredințat (f. nr. 7-8).
După pronunțarea divorțului relațiile dintre foștii soți s-au înrăutățit în așa măsură încât reclamantul din prezenta cauza G. A. I. a fost evacuat pe cale de ordonanța președințială prin decizia nr. 645/R/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ din apartamentul proprietatea comună a soților, până la soluționarea cererii de atribuire provizorie a apartamentului obiect a dosarului nr._ .Anterior pronunțării acestei soluții, pârâta G.
G. a sesizat organele de poliție cu mai multe plângeri îndreptate împotriva fostului soț. De asemenea, pârâta a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca cu o cerere având ca obiect emiterea unui ordin de protecție împotriva reclamantului, în temeiul Legii nr. 217/2003, ce a format obiectul dosarului nr._ . Cererea reclamantei a fost respinsă în primă instanță prin sentința civilă nr. 7017/_
.
Analizând interogatoriile părților, probațiunea testimoniala administrata în prezenta cauză precum și raportul de audiere al minorului G. Horațiu Dacian, instanța a reținut că starea conflictuală puternică existentă între părinți are ca efect degradarea relațiilor dintre minorul Horațiu-Dacian și tatăl său. Astfel, din interogatoriile părților reiese ca minorul s-a întâlnit foarte rar cu tatăl și fratele său în ultima vreme, și mai mult accidental . Relatările minorului Horațiu-Dacian în legătură cu tatăl său sunt predominant negative, minorul manifestând fidelitate față de cauza mamei sale, însa nu îi este frică de tatăl său și nu a respins ideea unor întâlniri în viitor cu tatăl și fratele sau . Examinând și raportul de psihodiagnostic întocmit în data de_ coroborat cu probațiunea administrată în prezenta cauză, s-a reținut că Horațiu este stresat din cauza conflictului apărut între părinții lui, ceea ce a determinat creșterea unor emoții și comportamente negative.
În drept instanța a reținut incidența art. 263 din Codul civil care reia în noua reglementare generală a raporturilor de familie, principiul interesului superior al copilului. Potrivit dispozițiilor art. 401 al. 1 si art. 496 al. 5 C.civ, părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta și de a veghea la creșterea, educarea, învățătură și pregătirea lui profesională. Unicul criteriu pentru stabilirea modalității în care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, părintele divorțat urmează sa aibă legături personale cu minorul încredințat celuilalt părinte îl constituie
interesul superior al copilului, astfel cum prevăd în mod expres și cu valoare de principiu, art. 14-16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Cu privire la condițiile de admisibilitate ale prezentei cereri întemeiată pe dispozițiile art. 581 C.pr. civ instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 581 C.pr.civ., instanța a putut să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Pentru admiterea cererii de ordonanță președințială este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 581 Cod procedura civilă, respectiv
urgența, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului. Față de obiectul prezentei acțiuni instanța a reținut incidența prevederilor art. 613², norme cu caracter special față de art. 581 C.pr. Civ, care permit luarea unor măsuri vremelnice, prin ordonanță președințială cu privire la încredințarea copiilor, obligația de întreținere, alocația pentru copii și folosirea locuinței, pe tot parcursul procesului de divorț.
În speță, față de prevederile indicate instanța a reținut că procesul de divorț nu este în prezent finalizat, iar pe de altă parte reclamantul a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca cu o cerere având ca obiect stabilire program de vizitare înregistrata sub nr._ . Prin urmare, urgența prezentei cereri este prezumată față de dispozițiile art. 613² C.pr. civ. iar caracterul vremelnic este cert, părțile urmând a verifica fondul pretențiilor atât in dosarul de divorț, aflat in apel, cât și în dosarul nr._, având ca obiect stabilire program de vizitare.
Față de principiul interesului superior al copilului, luând în considerare că Horațiu Dacian se află în perioada pre adolescentină și modul în care este afectat de starea conflictuală pe care o întrețin părinții săi, instanța a apreciat că este necesar a se stabili in mod provizoriu un program de vizitare în favoarea tatălui, reclamantul G. A. I. . Scopul programului de vizitare este de a permite menținerea unei relații reale și efective între băiat și tatăl său, astfel încât să nu fie afectat procesul de dezvoltare și maturizare a băiatului. În dezvoltarea morală a copilului, imaginea paternă și sentimentul de siguranță și de autoritate conferite de prezența tatălui joacă un rol important. Situația existentă în prezent între părinți, conflictele care apar la întâlnirea dintre ei și modul in care acestea se reflecta asupra conduitei minorului Horațiu Dacian și a fratelui sau O., aspect probat cu martorii audiați în prezenta cauză, formează convingerea instanței în sensul că, pentru menținerea unei relații tată- fiu echilibrate, este necesar stabilirea unui program de vizitare care sa permită comunicarea dintre aceștia în mod direct, fără prezenta mamei.
Pe de alta parte, instanța are în vedere si comportamentul nepotrivit al reclamantului față de pârâtă, care s-a reflectat asupra psihicului minorului, conform raportului de psihodiagnostic și evaluare clinică. Datorită acestui comportament inadecvat reclamantul a fost evacuat din locuință proprietate comună a soților. Astfel, apreciază ca stabilirea unui program restrâns in favoarea tatălui, care sa includă o parte din sfârșitul de săptămână, răspunde cel mai bine intereselor minorului și pe de o parte contribuire la menținerea relației tată-fiu, iar pe de altă parte limitează expunerea minorului la stresul pe care îl generează comportamentul părinților. Scopul acestei hotărâri este stabilirea unui program de vizitare provizoriu care sa permită conservarea relației tata-fiu, până la finalizarea litigiului având ca obiect stabilire program vizitare, și care să concilieze dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul, cu interesul superior al copilului, care constă în menținerea unei relații echilibrate cu tatăl său. În prezent, părțile alimentează continuu conflictul dintre ei și și-au creat aliați din cei doi fii, astfel că stabilirea unui program de vizitare, chiar și provizoriu, pentru perioada sărbătorilor si a vacantelor, ar spori manifestările negative ale minorului Horațiu față de tatăl său și nu ar beneficia relației dintre cei doi. Instanța își exprimă speranța că relația dintre părți, deși încordată și ostilă în prezent, va evolua în viitor în spiritul bunei-credințe și al înțelegerii, și ambii părinți vor manifesta o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa
manieră încât copilul să se bucure de prezența, de afecțiunea, de grijă și de creștere din partea amândurora.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 C.pr.civ. și față de soluția de admitere în parte, a obligat pârâta să achite suma de 510,3 lei în favoarea reclamantului reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și parte din onorariul avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta G. G.,
solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de emitere a ordonanței președințiale, cu cheltuieli de judecată.
Sentința recurată este nelegală întrucât instanța de fond a analizat în mod superficial îndeplinirea condițiilor de existență a ordonanței președințiale.
Conform art. 581 alin. 1 C. proc. civ. " Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."
Din analiza articolului mai sus menționat rezultă că există două condiții specifice de admisibilitate a ordonanței președințiale, respectiv urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate, iar din aceasta din urmă decurge și o a treia condiție și anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul. În speța de față consideră recurenta că nu a fost și nu este îndeplinită condiția urgenței. Pentru a se putea solicita emiterea unei ordonanțe președințiale, instanța de fond reținând în mod greșit faptul că urgența este prezumată iar părțile nu au reușit să răstoarne această prezumție instituită de legiuitor prin art. 613 ind. 2 C. proc. civ.
Așa cum am arătat și în fața primei instanțe, intimatul a formulat prezenta cerere în scop pur șicanator ca urmare a formulării de către recurentă în nume personal și în calitate de reprezentant al minorului G. Horațiu a unei cererii de emitere a unui ordin de protecție întemeiată pe prevederile Legii 217/2003.
Cererea de emitere a ordinului de protecție a format obiectul dosarului nr._, cerere care inițial a fost respinsă de către Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința civilă nr. 7017/2012. Împotriva sentinței mai sus-menționate, a declarat recurs care a fost admis de Tribunalul Cluj, instanța stabilind cu putere de lucru judecat existenta unor actele de violență ale intimatul Gheian A. față de recurentă.
Astfel, Tribunalul Cluj a dispus emiterea unui ordin de protecție pe durata unui termen de 3 luni calculat de la data emiterii, prin care a obligat intimatul să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de G. G. și față de minorul G. Horațiu, față de domiciliul unde recurenta locuiește împreună cu minorul Horațiu, față de sediul firmei S.C. Sport Complex S.R.L. și față de unitatea de învățământ la care învață minorul Horațiu. Este evident că prin hotărârea dată de Tribunalul Cluj s-a stabilit în mod irevocabil faptul că intimatul nu numai că nu este interesat în vreun fel de minorul Horațiu ci, mai mult decât atât, că exercită acte de violență față de aceasta afectând iremediabil dezvoltarea fizică și psihică a minorului. Decizia pronunțată de către Tribunalul Cluj nu face altceva decât să confirme o situație de fapt reținută de același T. într-un alt dosarul purtat între părți și având ca obiect atribuirea provizorie a locuinței - decizia civilă nr.645/R/2012 pronunțata in dosar 7322/2112012 - în care s-a reținut că " prin manifestările sale, așa cum rezultă din probațiunea
administrată în cauză, intimatul nu numai că nu își îndeplinește față de minorul G. Horațiu-Dacian obligațiile legale anterior evocate, ci îl pune pe acesta în situația unui pericol iminent din perspectiva unei dezvoltării psihice armonioase".
Aceeași instanță reține că "paguba iminentă care s-ar produce o reprezintă alterarea dezvoltării mentale, psihice a minorului G. Horațiu, fiind astfel pe deplin existentă urgența, ca o condiție de admisibilitate...". Pe de altă parte, în cadrul dosarului având ca obiect atribuirea provizorie a locuinței, instanța a reținut că: "datorită comportamentului inadecvat al intimatului acesta a fost evacuat din locuința proprietate comună și, în aceste condiții, a apreciat că stabilirea unui program restrâns în favoarea tatălui, care să includă o parte din sfârșitul de săptămână, răspunde cel mai bine intereselor minorului și pe de o parte limitează expunerea minorului la stresul pe care îl venerează comportamentul părinților."
Intimatul a fost evacuat prin Decizia civilă nr. 645/R/2012 datorită stării de temere cauzată minorului Gheian Horațiu, determinată evident de comportamentul lui, și nicidecum de comportamentul recurentei. Astfel, argumentele intimatului în sensul că recurenta a încercat să-l izoleze pe minorul Horațiu de acesta neputând să aibă o legătură minimă și că între intimat și minorul Horațiu nu au existat "niciodată probleme" sunt false.
Or, în aceste condiții, concluzia instanței de fond în sensul că se impune în mod provizoriu stabilirea unui program de vizitare în favoarea tatălui ținând cont de interesul superior al minorului este lipsită de temei legal.
Soluția instanței de fond vine în contradicție și cu cele menționate în raportul psihologic întocmit de către psihologul de pe lângă Curtea de Apel C. unde se reținut că: "Reacția minorului G. Horațiu are la bază temerea acestuia față de fratele mai mare O. care la rândul său este instigat de tatăl acestuia. Astfel, în cadrul raportului psihologic, G. Horațiu a afirmat că în ceea ce privește relația cu fratele mai mare " cel mai mult îl deranjează faptul că îl lovește, dă cu mingea după el și îl șicanează. De asemenea, afirmă că acesta este un mare mincinos. Este de părere că ar dori să se mai întâlnească cu el cu condiția să scrie și să semneze o declarație din care să reiasă angajamentul fratelui că nu îl va mai lovi" sau că " în repetate rânduri a fost împiedicat de tatăl său să își facă temele, să își ia caietele din fosta lui cameră".
Comportamentul abuziv al intimatului și temerea pe care o are minorul Horațiu față de acestea au fost probate cu acte și declarații de martori însă cu toate acestea, într-un mod cu totul inexplicabil, instanța de fond a apreciat că urgența prezentei cereri prezumată și că este în interesul superior al minorului stabilirea unui program de vizitare.
Prin admiterea recursului de către Tribunalul Cluj cu consecința emiterii unui ordin de protecție pe durata unui termen de 3 luni calculat de la data emiterii și prin care a obligat intimatul să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de recurentă confirmă faptul că nu există urgență și că relația pârâtului cu minorul Horațiu nu este în niciun fel afectată ci mai mult decât atât este în beneficiul minorului Horațiu ca tatăl acestuia să păstreze o anumită distanță față de minor.
Instanța de fond nu a analizat în mod temeinic probele administrate în cauză, și nici nu a ținut cont de interesul superior al minorului deoarece argumentele și probele care au fost administrate în fața instanței de recurs au fost administrate și în fața primei instanțe, însă, pronunțându-se două soluții contradictorii.
În drept, s-au invocat art. 303 alin. 2 C.pr.civ., art. 582 alin. 1 C.pr.civ. și art. 304¹ C.pr.civ.
Intimatul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare, însă prin concluziile scrise depuse pentru termenul de judecată din_ a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.
Apreciază intimatul că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea hotărârii situația tensionată existentă între părți, apreciind că un program mai restrâns răspunde cel mai bine intereselor minorului și contribuie la menținerea relației tată-fiu. De asemenea, limitează astfel expunerea minorului la stresul generat de comportamentul părinților.
Intimatul precizează că nu a avut niciodată un comportament abuziv nici față de recurentă, nici față de copii. Instanța de fond a apreciat în mod corect că în dezvoltarea morală a copilului, imaginea paternă și sentimentul de siguranță și de autoritate conferite de prezența tatălui joacă un rol important.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, T. ul reține următoarele:
Dispozițiile art. 263 din Codul civil reiau în noua reglementare generală a raporturilor de familie, principiul interesului superior al copilului. Potrivit dispozițiilor art. 401 al. 1 si art. 496 al. 5 C.civ, părintele divorțat căruia nu i s- a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta și de a veghea la creșterea, educarea, învățătură și pregătirea lui profesională. Unicul criteriu pentru stabilirea modalității în care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, părintele divorțat urmează sa aibă legături personale cu minorul încredințat celuilalt părinte îl constituie interesul superior al copilului, astfel cum prevăd în mod expres și cu valoare de principiu, art. 14-16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Prin urmare, și modificarea legislativă prevede prioritatea interesului superior al copilului minor, în raport cu dreptul părintelui divorțat de a avea legături cu acesta. Este de necontestat faptul că dezvoltarea fizică și psihică a unui copil este influențată de imaginea paternă și sentimentul de siguranță și de autoritate conferite de prezența tatălui însă aceasta în situația în care aceste sentimente și atitudini sunt unele pozitive, de bine pentru minor.
În cauză rezultă fără putință de tăgadă că minorul a fost puternic influențat de relațiile dintre părinți și că în cadrul acestor relații rolul tatălui a fost unul negativ. Acest aspect reiese din raportul psihodiagnostic și de evaluare clinică a minorului Horațiu, din concluziile căruia se desprinde faptul că minorul are simptome ale tulburării de anxietate cu niveluri ridicate de frică în ceea ce privește reacțiile fratelui și ale tatălui. Horațiu raportează și apariția unor simptome ale atacului de panică în momentele în care tatăl său sau fratele său au comportamente inadecvate. S-a reținut în raport că minorului îi este frică, după despărțirea părinților, că tatăl sau fratele s-ar putea întoarce și își întreabă mama și bunicii";oare astăzi ce ne vor mai face?";, verifică ușile să fie mereu închise, plânge mai mult decât anterior, are reactivitate fiziologică foarte puternică în momentul în care se gândește la tatăl și fratele său, aude sunete pe care le interpretează ca fiind făcute de ei. Chiar dacă acest raport a fost întocmit la_, starea ulterioară a minorului s-a îmbunătățit, dar nu semnificativ și apreciem că în parte și pe fondul că s-a întâlnit rar și întâmplător cu tatăl și fratele mai mare, astfel că eventualele atitudini șicanatoare din partea acestora au lipsit. Chiar dacă acest raport a fost întocmit în alt proces derulat între părți,
acesta are aceeași relevanță și în prezenta cauză, fiind vorba despre relațiile tată fiu și interesul minorului de a avea legături personale cu tatăl.
Din raportul de audiere întocmit de psihologul instanței, la data de_, reiese că minorul reține și continuă să relateze aspecte negative legate de comportamentul tatălui și fratelui față de el, însă atitudinea sa față de tată și de frate nu a fost la fel de virulentă ca în luna iulie. În acest context minorul a acceptat să se întâlnească cu tatăl și fratele său la sfârșit de săptămână și în locuri publice. A și indicat în acest sens sala de sport sau la pizza.
Prin urmare, concluzia care se desprinde este aceea că minorul dorește această întâlnire cu tata și fratele, însă preferă locurile publice pentru că în aceste locuri cei doi nu îl pot șicana într-un fel sau altul. În aceste condiții, raportat la traumele suferite de minor, la necesitatea și interesul de a se întâlni cu tatăl și fratele său, tribunalul apreciază că programul stabilit de prima instanță este unul prea generos. Este necesar ca minorul să se întâlnească cu tatăl și fratele său perioade nu prea îndelungate și în locuri unde acesta să poată fi ferit de orice atitudine negativă a celor doi, pentru care pe măsură ce dobândește încredere în relația cu aceștia acest program să fie extins.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art.581 Cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că acestea sunt întrunite în speță. Astfel, urgența este determinată de faptul că, așa cum corect a reținut prima instanță că pentru dezvoltarea armonioasă a minorului este necesar ca acesta să beneficieze de afecțiunea tatălui, de apropierea față de acesta care să-i confere sentimentul de siguranță și autoritate . Este necesar ca această relație să se consolideze treptat, iar întreruperea acestei relații are avea repercursiuni grave asupra dezvoltării minorului. Prin urmare, urgența este dată de interesul superior al minorului. De altfel, acesta rezultă și din raportul de consiliere întocmit de psihologul instanței la fond, raport din care reiese o îmbunătățire a imaginii minorului despre tată și dorința de a se întâlni uneori cu acesta. Caracterul vremelnic este asigurat prin acea că acest program de vizitare este valabil până la soluționarea pe fond a cauzei înregistrate sub nr._ având ca obiect program de vizitare. În fine este îndeplinită și condiția de neprejudiciere a
fondului, prima instanță pronunțând soluția atacată doar în urma unei analize sumare a drepturilor reclamantului și interesului minorului, neantamând într- un fel sau altul fondul cauzei..
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.304 indice 1 Cod de procedură civilă tribunalul va admite recursul declarat de pârâta G. G. împotriva Sentinței civile nr. 17782 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va modifica în parte în sensul că va stabili programul de vizitare al minorului G. Horațiu Dacian, născut la_ în favoarea reclamantului, în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 12:00-18:00, în afara domiciliului pârâtei, dar nu la domiciliul tatălui, ci în locuri publice.
Restul dispozițiilor sentinței atacate vor fi menținute.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta G. G. împotriva Sentinței civile nr. 17782 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei
C. -N., pe care o modifică în parte în sensul că:
Stabilește programul de vizitare al minorului G. Horațiu Dacian, născut la_ în favoarea reclamantului, în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 12:00-18:00, în afara domiciliului pârâtei, dar nu la domiciliul tatălui, ci în locuri publice.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, Ana-SS | Judecător, O. -C. T. | Judecător, C. -A. C. |
Grefier, C. -G. H. |
Red/Dact/SS 3 ex._
Jud. Fond D. Viorica P. ovici.
| ← Sentința civilă nr. 1834/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Încheierea civilă nr. 76/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
