Decizia civilă nr. 520/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 520/A/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanta I. L. M. împotriva Sentinței civile nr. 10298/2013 din 1 iulie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat C. R. C., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta apelantei, avocat M. E. B. o și reprezentanta intimatului, avocat Mădălina A.
-Bunea, în substituire avocat Lăpușan Răzvan, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentanta intimatului invocă excepția lipsei de interes și arată că instanța de fond a reținut că, raportat la prevederile art. 1001 C.pr.civ., în conformitate cu care Ordonanța președințială are autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o. Precizează că Ordonanța președințială 15497/2012 nu are autoritate de lucru judecat față de ordonanța președințială apelată.
Reprezentanta apelantei avocat M. B. o solicită instanței respingerea excepției lipsei de interes și precizează că la momentul declarării apelului litigiul era pe rolul instanței și este și azi, interesul apelantei este unul este real și legitim.
Reprezentanta intimatului, în replică, precizează că luni în data de_ se va pronunța instanța de la fondul cauzei.
După deliberare, tribunalul respinge excepția lipsei de interes, dat fiind că la acest moment nu s-a pronunțat hotărârea în dosarul instanței de fond nr._ având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Reprezentanta intimatei solicită instanței în probațiune audierea martorului Hărăsan Remus teza probatorie fiind aceea de a dovedi boala de care suferă minora.
Reprezentanta apelantei avocat M. B. o cu privire la proba testimonială solicită instanței respingerea cererii întrucât la dosar există exprimată opinia specialistului cu privire la boala de care suferă minora.
După deliberare, tribunalul respinge proba testimonială solicitată de către reprezentanta intimatului dat fiind că există acte medicale depuse la dosarul cauzei cu privire la teza probatorie.
Reprezentantele părților prezente arată că nu au alte cereri de formulat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantei avocat M. B. o solicită instanței admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, respingerea în totalitate a cererii formulate de către intimat. Nu solicită cheltuieli de judecată. susține oral motivele de apel formulate în scris și depuse la dosar.
Reprezentanta intimatului arată că a expuse pe larg în întâmpinare care sunt motivele pentru care se opune admiterii apelului. Solicită instanței respingerea apelului și menținerea sentinței atacate. Cheltuieli de judecată va solicita pe cale separată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin Sentința civilă nr. 10298/2013 din 1 iulie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. R. -C., în contradictoriu cu pârâta I. L. -M. .
S-a dispus modificarea programului de vizitare a minorei C. A. stabilit prin ordonanța președințială nr. 15497/2012 a Judecătoriei C. -N., stabilind dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora după cum urmează:
- în prima și ultima săptămână din luna august, precum și jumătate din restul perioadei vacanței oficiale de vară, stabilite de M. ul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, la locuința reclamantului sau într-o altă locație, fără ca pentru aceasta din urmă să fie necesar acordul pârâtei, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului cu nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C. -N., în loc de în prima și ultima săptămână din luna august, precum și jumătate din restul perioadei vacanței de vară, la locuința reclamantului sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de părți anticipat de comun acord, astfel cum s-a dispus prin ordonanța președințială nr. 15497/2012 a Judecătoriei
C. -N. ;
- în jumătate din perioada aferentă vacanței oficiale de primăvară, respectiv vacanței oficiale de iarnă, stabilite de M. ul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, la locuința reclamantului sau într-o altă locație, fără ca pentru aceasta din urmă să fie necesar acordul pârâtei, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului cu nr._, aflat pe rolul Judecătoriei C. -N., în loc de în jumătate din perioada aferentă vacanței de primăvară, respectiv vacanței de iarnă, la locuința reclamantului sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de părți anticipat de comun acord, astfel cum s-a dispus prin ordonanța președințială nr. 15497/2012 a Judecătoriei C. -N. .
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Prin ordonanța președințială nr. 15497/2012 a Judecătoriei C. -N. (f. 35-
39) a fost încuviințată învoiala reclamantului C. R. -C. și a pârâtei I. L.
-M., în sensul ca autoritatea părintească cu privire la minora C. A. să se exercite de către ambii părinți în comun până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului cu nr._, aflat pe rolul Judecătoriei C. -N. . Prin aceeași hotărâre locuința minorei a fost stabilită la pârâta I. L. -M., iar în favoarea reclamantului C. R. -C. a fost stabilit dreptul de a avea legături personale cu minora. Printre perioadele în care reclamantul are acest drept se numără prima și ultima săptămână din luna august, precum și jumătate din restul perioadei vacanței de vară, la locuința reclamantului sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de părți anticipat de comun acord, precum și jumătate din perioada aferentă vacanței de primăvară, respectiv vacanței de iarnă, cu includerea celei de a doua zile de Paște și celei de a doua zile de Crăciun, la locuința reclamantului sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de părți anticipat de comun acord. Pentru a hotărî în acest sens, instanța a reținut că reclamantul manifestă un real interes în relaționarea cu minora și dorește să se implice în creșterea și educarea acesteia.
Astfel cum ambele părți au recunoscut, între momentul pronunțării ordonanței președințiale și momentul introducerii prezentei cereri, minora C. A. a fost mutată de la Grădinița Happy Kids la grădinița Montessori. Analizând comparativ planurile de învățământ ale celor două grădinițe (f. 15-34, f. 81-83) se observă că structura anului școlar este similară în cele două unități în perioada
septembrie - iulie, cu doar câteva zile în plus de vacanță la Grădinița Happy Kids, în vacanțele de iarnă și primăvară. Diferența esențială apare însă în luna august, când la Grădinița Happy Kids este o perioadă de vacanță, în vreme ce la Grădinița Montessori în această perioadă figurează "activități de club". Deși este adevărat că aceste activități nu sunt parte a unui program de învățământ propriu-zis, constituind activități de vacanță, nu este mai puțin adevărat faptul că interpretarea naturii acestora poate da naștere la noi neînțelegeri între părți.
Un alt element care s-a modificat între momentul pronunțării primei ordonanțe președințiale și momentul prezent este capacitatea celor două părți de a lua decizii în comun acord cu privire la minoră. Astfel, deși nici la momentul pronunțării primei hotărâri relațiile dintre părți nu erau dintre cele mai bune, instanța a reținut totuși că acestea sunt capabile să decidă de comun acord cu privire la diverse aspecte mai puțin importante legate de minoră, printre care se număra și locația în care reclamantul își va exercita dreptul de a avea legături personale cu aceasta. Or, la acest moment, atât din comportamentul lor procesual, cât și din alte probe aflate la dosarul cauzei (corespondența de la filele 52-55, înregistrările video de la filele 9-10) rezultă că relațiile dintre reclamant și pârâtă sunt iremediabil afectate, instanța având convingerea că cei au pierdut capacitatea de a lua în comun acord orice decizie cu privire la minoră.
În drept, potrivit art. 996 alin. (1) C. proc. civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În conformitate cu art. 401 alin. (1) C. civ. părintele separat de copil are dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar potrivit art. 263 din același act normativ orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
În speță, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, instanța reține că acestea sunt îndeplinite. Astfel, măsurile solicitate au un caracter urgent, câtă vreme dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora ar fi în mod neîndoielnic păgubit prin întârziere, întrucât, dată fiind vârsta fragedă a minorei, a aștepta până la soluționarea litigiului pe fond fără a se reglementa exercitarea acestui drept ar putea duce la o răcire iremediabilă a relațiilor dintre minoră și reclamant. De asemenea, este îndeplinită și condiția neprejudicierii fondului, câtă vreme măsurile ce urmează a fi luate au caracter vremelnic, până la soluționarea în fond a cauzei ce face obiectul dosarului cu nr._, aflat pe rolul Judecătoriei C. -N. .
În ceea ce privește fondul cererii, instanța reține că reclamantul a formulat două solicitări - cea de a se stabili dreptul său de a avea legături personale cu minora prin raportare la vacanțele oficiale și cea de a putea duce minora în altă locație decât locuința sa, fără a fi necesar consimțământul pârâtei.
În ceea ce privește prima solicitare, instanța reține că modul de formulare a ordonanței președințiale anterioare, în care instanța s-a referit la "vacanța" minorei, fără a se stabili cu certitudine semnificația acestui termen, este de natură să modifice conținutul dreptului reclamantului în funcție de unitatea de învățământ pe care o frecventează minora, ceea ce în concret s-a și întâmplat, prin schimbarea grădiniței într-una cu perioade de vacanță mai scurte. Or, câtă vreme prima instanță a reținut deja că reclamantul dorește să se implice în creșterea și educarea minorei și a stabilit în favoarea sa un drept de a avea legături personale cu aceasta pentru anumite perioade, nu este normal ca acestea să fie modificate fără o justificare obiectivă, prin simpla schimbare a unității de învățământ pe care minora o frecventează. Pentru a da eficiență deplină dreptului reclamantului se impune, prin urmare, modificarea programului de vizită în sensul solicitat de acesta, care are avantajul de a permite stabilirea în mod obiectiv a sensului termenului de "vacanță", fără a mai ocaziona noi neînțelegeri între părți în ipoteza unei alte schimbări a unității de învățământ frecventate de minoră. Este irelevant în acest context motivul care a dus la schimbarea sau împrejurarea că reclamantul ar fi fost
de acord cu aceasta, tot ceea ce contează fiind stabilirea unui program de vizită care să dea o eficiență reală drepturilor reclamantului și să producă cât mai puține neînțelegeri între părți cu privire la interpretarea sa.
În ceea ce privește susținerile pârâtei potrivit cărora perioadele de vacanță ale celor două grădinițe, precum și vacanța oficială coincid, se impune observația că dacă lucrurile ar sta așa pârâta nu ar avea absolut niciun interes în a solicita respingerea cererii de chemare în judecată sub acest aspect, câtă vreme ar însemna că în realitate nu se modifică nimic. Or, tocmai faptul că aceasta se opune dovedește că are un interes în acest sens, iar diferențele dintre aceste perioade - chiar acceptând că este vorba doar de câteva zile pe an - duc totuși la o diminuare a drepturilor reclamantului.
Nici susținerile pârâtei cu privire la faptul că starea de fapt nu s-a schimbat nu pot fi reținute. În primul rând, deși este vorba de niște apărări pe care aceasta le face în fondul cauzei, se impune observația că ele se subsumează mai degrabă excepției autorității de lucru judecat. În al doilea rând, chiar acceptând că acestea ar avea legătură cu fondul, instanța reține că nu este neapărat necesară o schimbare radicală a stării de fapt pentru a se putea pronunța o nouă hotărâre, câtă vreme chiar și diferențele de una sau două zile între perioadele de vacanțe pot fi importante din perspectiva reclamantului, care dorește să le petreacă cu fiica sa.
Raportat la faptul că reclamantul nu ar mai putea solicita modificarea programului, câtă vreme nu a făcut-o în litigiul purtat anterior dintre părți, instanța reține că în materia litigiilor privind legăturile dintre minori și părinții lor regulile de procedură - și mai cu seamă cele care privesc autoritatea de lucru judecat asupra anumitor aspecte - trebuie interpretate cât mai lax, fiind în interesul superior al minorului să se dea eficiență juridică chiar și modificării celor mai mici împrejurări, fără ca acest lucru să se lovească de un formalism procedural excesiv. Or, în lumina acestor considerații, nu se poate reproșa reclamantului că nu s-a gândit pe parcursul litigiului anterior la faptul că grădinița frecventată de minoră ar putea fi schimbată, astfel încât perioadele pe care le petrece cu aceasta să se diminueze. În realitate, chestiunea a devenit actuală doar la momentul schimbării efective a acestei grădinițe, astfel că reclamantul este îndreptățit să solicite la acest moment anumite modificări în programul de vizitare.
Nici faptul că vacanțele oficiale nu coincid în totalitate cu cele ale grădiniței frecventate de minoră nu este de natură să ducă la adoptarea unei alte soluții, câtă vreme este perfect posibil ca reclamantul să asigure prezența minorei la grădiniță și în perioadele pe care aceasta le petrece împreună cu el.
În ceea ce privește sesizările formulate de reclamant împotriva pârâtei, instanța reține că acestea nu au nicio legătură cu dreptul reclamantului de a avea legături personale cu fiica sa, ci țin strict de relațiile dintre reclamant și pârâtă, care nu trebuie să influențeze soluționarea cauzei, fiind inadmisibil ca situația minorei să fie influențată în vreun fel de șicanele dintre părți.
Raportat la a doua solicitare a reclamantului, și anume cea de a își petrece timpul cu minora la locuința sa sau într-o altă locație, fără ca pentru aceasta să fie necesar consimțământul pârâtei, instanța reține că și aceasta este întemeiată. Astfel, deși pârâta s-a opus și acestei solicitări, ea nu a oferit niciun argument în acest sens și nu a dovedit faptul că ar exista posibilitatea ca reclamantul să își petreacă timpul împreună cu minora în locații care nu ar corespunde interesului acesteia. Or, în acest context, a menține necesitatea unui acord din partea pârâtei - raportat și la cele arătate anterior cu privire la incapacitatea părților de a lua de comun acord o decizie cu privire la minoră - nu are însemna decât să i se ofere acesteia un instrument de șicană, fără ca necesitatea sa să fie motivată de interesul superior al minorei.
Pentru aceste motive, instanța a admis cererea de chemare în judecată.
Pârâta I. L. M. a declarat apel in termen împotriva sentinței și a incheierii de ședință din data de_, solicitand în temeiul prev. art. 998 alin. 1 NCPC modificarea încheierii de ședință din data de_ si a Sentinței civile nr. 10298/2013 în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat iar in
subsidiar respingerea cererii ca neintemeiată, cu obligarea intimatului la suportarea cheltuielilor de judecată in primă instanță și in apel.
Apelanta a susținut următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârilor atacate.
Instanța a soluționat greșit excepția autorității de lucru judecat, bazându-se pe o concluzia eronată că intre timp s-a schimbat starea de fapt avută in vedere de instanță la stabilirea programului de legături personale a tatălui cu copilul.
În privința susținerilor părților in fata instanței si reținute in cuprinsul încheierii de ședință din 28 iunie 2013 se impune îndreptarea erorilor strecurate in aceasta.
In privința susținerilor reclamantului referitoare la programul celor două grădinițe Happy Kids si Montessori Kinderhaus C., respectiv că cea de-a doua grădiniță are un program de 12 luni si in consecință nu ar exista vacantă de vară ca si in cazul celeilalte grădinițe, instanța și le-a însușit in mod greșit, câtă vreme reprezentanta sa a învederat instanței de fond aspectul că perioadele de vacanta de vară de la cele două grădinițe sunt identice și a prezentat comparativ programul de la cele două grădinițe, dar instanța de fond nu s-a preocupat de analiza acestuia.
Faptul că in cadrul actualei grădinițe frecventate de minoră există posibilitatea, pentru părinții care nu au o altă variantă, să lase copilul la grădiniță si in luna august, conducerea gradiniței asigurând în această perioadă activități de club, nu echivalează cu lipsa vacantei de vară, așa cum a susținut reclamantul si a concluzionat instanța de fond.
În mod greșit se menționează în cuprinsul încheierii din 28 iunie a.c. (fila 2 alin. 3) faptul că reprezentanta sa ar fi învederat că "singurele aspecte care au relevantă in cauză ar fi plata cheltuielilor suportate de reclamant, având in vedere că nu este in interesul minorei schimbarea programului de vizită";.
Fraza, în sine, așa cum a menționat-o instanța, este vădit fără înțeles.
Această exprimare nu aparține reprezentantei sale, lucru evident în condițiile în care, aspectele puse în discuție au fost analizate pe larg în întâmpinare și nicăieri nu se regăsește o exprimare fără sens așa cum este cea de mai sus.
Ceea ce a arătat reprezentanta sa este faptul că prin Ordonanța Președințială nr. 15479/20 iulie 2012, singurul aspect care a fost pus în relație cu o anumită grădiniță, respectiv cea pe care minora o frecventa la acel moment, a fost acela de obligare a reclamantului C. R. C. să contribuie cu o anumită sumă de bai la cheltuielile de creștere, educare și învățătură ale minorei A. . Programul de vizită, fie privit în întregul său, fie analizat doar pe segmentul împărțirii vacanței, nu a fost în niciun fel subordonat elementului "grădinița Happy Kids";, așa cum afirmă acum reclamantul. Acest program a fost gândit într-o manieră rațională, raportat la vârsta fetiței, la situația tensionată dintre părți și nevoia de securitate a minorei și cu respectarea programului concret educațional al fetiței.
În cuprinsul hotărârii (pg.4 alin. 3) se menționează de către instanță că ar fi susținut că vacanțele celor două grădinițe coincid cu vacanța oficială, reținere care nu corespunde realitații. Ceea ce a susținut este că vacanțele celor două grădinițe coincid, lucru, de altfel, recunoscut chiar și de instanța de fond (pg. 3 alin. 2), deci motivul că s-ar fi schimbat în vreun fel starea de fapt în privința vacanței de vară a minorei este vădit și manifest neadevărat.
Considerentele prezentate de instanța de fond pentru a schimba radical programul de vacanță al minorei A. se bazează, în realitate, doar pe supoziții și nu pe o reală comparație între starea de fapt de la data pronunțării ordonanței președințiale anterioare față de cele ale situației actuale. Starea de fapt anterioră rezulta din dosarul_, a cărei acvirare a solicitat-o, solicitare respinsă de instanță fără temei.
Caracterul insuficient al verificării stării de fapt de la momentul 2012 și, astfel, incompleta comparație cu starea de fapt actuală, rezultă însă din chiar cuprinsul Ordonanței Președințiale nr. 15479/2012 unde s-a menționat foarte clar
că "in stabilirea modalitatii concrete de exercitare a legaturilor personale cu minora, instanța a avut în vedere înțelegerea părților manifestată înaintea instanței, pe de o parte, iar cu privire la aspectele neconvenite de părți, înscrisurile și interogatoriile administrate în cauză";.
Starea de fapt de la data pronunțării respectivei ordonanțe presedințiale nu s-a modificat in vreun fel care să înlăture incidența excepției invocate.
În motivele invocate de către reclamant, evenimentul care a determinat promovarea noii cereri ce formează obiectul prezentului dosar este reprezentat de schimbarea grădiniței. Despre aceasta se susține că ar fi determinat o schimbare majora in programul vacanțelor minorei devenind astfel imperios necesara pentru nepericlitarea raporturilor cu minora promovarea unei noi cereri.
Ceea ce trebuia sa aiba in vedere instanța de fond dar a omis, sunt urmatoarele: schimbarea grădiniței a avut loc din luna septembrie 2012 cu acordul reclamantului, menținut pe tot parcursul anului școlar 2012-2013, majoritatea vacanțelor din anul școlar 2013 au trecut, iar relațiile dintre minoră și tatăl ei în aceste perioade s-au desfășurat conform programului stabilit anterior (modificările survenite în această perioadă, datorate investigațiilor făcute minorei, au fost convenite separat între apelantă și reclamant), durata acestor vacanțe nu poate fi considerată, așa cum motivează instanța de fond, "un risc"; pentru relația dintre reclamantul intimat și minoră, pentru că aceste durate nu le-a stabilit apelanta, ci ele așa sunt stabilite prin toate programele școlare și sunt dependente de sărbătorile oficial recunoscute ; împrejurarea de fapt, cu caracter esențial avută in vedere de instanța anterioară în privința programului de vizită si cel de vacanțe încuviințat reclamantului a fost acela al vârstei fragede a minorei (atunci de doar 3 ani, iar acum 4 ani) și în nici un caz de înscrierea la o anumită grădiniță; programul vacantelor minorei nu a suferit modificări decât de o zi, maxim două între cele două grădinițe, Happy Kids, respectiv Montessori, lucru care rezultă in mod clar din tabelul cuprins în întampinare. Aspectul a fost, de altfel, recunoscut și de către instanță; vacanța de vară din luna august există în programul minorei și nu este exclusă astfel cum sugerează reclamantul (și instanta de fond a imbrățișează această susținere lipsită de temei); în nici un caz nu se poate constata (cum în mod greșit reține instanța de fond) faptul că grădinița Happy Kids avea o structură a anului școlar similară cu cea din instituțiile de stat (vacanta de vara in cadrul gradinitei Happy Kids este de 1 luna, iar vacanta de vara din cadrul școlilor de stat este de doua luni si jumătate) . În schimb, este evident, și doar cu rea credință se poate susține contrariul, că structura anului școlar de la Happy Kids este similară cu cea de la Montessori Kinderhaus C. ; în 20 iulie 2012, data pronunțătii Ordonantei Pesedințiale nr. 15479/2012 minora frecventa inca Gradinita Happy Kids, respectiv nu era in vacanta, instanta cunoscand acest aspect si pronuntandu-se în cunostință de cauză; prin modul de împărtire a lunii august în favoarea fiecaruia dintre părinți a câte 2 saptamani, respectiv prima și ultima săptămână din luna august în favoarea intimatului, a 2-a și a 3-a saptămână din august în mod consecutiv în favoarea apelantei, precum și jumătate din perioada aferenta restului vacanței de vară, instanta, avand in vedere vârsta minorei, nu a considerat că ar fi în interesul superior al minorei să petreacă perioade foarte lungi cu intimatul și fără mamă, motiv pentru care a stabilit o modalitate echilibrată pentru minoră; este evident, din simpla comparare a programului celor două grădinițe, că nu se poate susține cu temei că schimbarea grădiniței ar fi avut scopul de a scurta vacanțele minorei și de a împiedica astfel desfășurarea relației cu tatăl ei.
Solutia este greșită si pe fond. Din analiza considerentelor hotărârii rezultă că și sub acest aspect instanța de fond s-a limitat să facă doar supoziții cu privire la motivele pe care le-a avut în vedere instanța anterioară, când a pronunțat Ordonanța Președințială nr. 15479/2012.
Reține instanta de fond că, în cazul primei ordonanțe președințiale, părțile erau capabile să ia anumite decizii mai putin importante acesta fiind motivul
pentru care a stabilit obligația de a stabili de comun acord locul unde intimatul urma să își petreacă timpul cu minora. In fapt, instanța care a pronunțat Ordonanța Președințială nr. 15479/2012 a obligat partile sa ia decizii în comun constatând ca fiind întemeiate temerile mamei cu privire la activitațile suspecte care se desfășurau, cel puțin la acel moment, fără a avea convingerea că în prezent au încetat, în incinta hotelului "Panorama"; deținut de reclamantul intimat. S-a dovedit în acel dosar că minora a petrecut timp în acel imobil utilizat de reclamantul intimat în regim de hotel în mai multe rânduri, aspect recunoscut de intimat în interogatoriul administrat în Dosarul nr._ . Dispariția riscului existent la momentul pronunțării primei ordonanțe, constatat ca real și serios de către instanța de judecată, trebuia dovedit în prezent de către reclamant. Numai așa putea fi luată în considerare alegația reclamantului, însușită de instanța de fond, că în prezent reclamantul a creat pentru minoră starea de siguranță care poate să justifice a se înlătura obligativitatea înștiințării prealabile a mamei cu privire la locul unde se găsește sau unde este dusă minora de către tatăl său.
Ori, cel care nu a prezentat probe în acest sens, ci doar simple susțineri este reclamantul intimat.
Ca urmare a sesizărilor apelantei cu privire la activitățile suspecte desfășurate în imobilul intimatului de pe Calea Baciului 28 D, la sfatul avocaților săi, intimatul a formulat o plângere penală "in rem"; care face obiectul dosarului penal 7255/P/2012 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. În mod evident s-a demonstrat astfel că reclamantul intimat are, și a avut întotdeauna, cunoștință despre activitățile cu caracter dubios și contrare educației minorei care s-au desfășurat în imobilul pe care îl deține. În caz contrar nu ar fi considerat necesară și oportună formularea acestei sesizări. S-a mulțumit însă doar cu această sesizare, fără să se mai preocupe și de rezolvarea reală a chestiunii care aridicat suspiciuni.
Putem concluziona faptul că aspectele reținute de instanța de fond în prezenta cauza se bazează pe supoziții realizate fără o temeinică analiză a stării de fapt, cu toate că interesul superior al minorului obliga instanța să analizeze cu atenție și nu superficial starea de fapt.
Instanța nu a avut în vedere faptul că în perioadele de vacanta mai lungi, petrecute de minoră cu intimatul, starea psihica a minorei nu este foarte bună, aceasta plânge și solicită prezența mamei. Din sms-uri existente, anexate prezentei, se poate observa că și intimatul recunoaște că este depășit de situație, că nu se descurcă cu minora și vrea să o aducă subsemnatei.
Cu privire la starea fizica a minorei învederează faptul că la finalul primei părți a vacanței de vară a anului 2012 petrecută de minoră cu intimatul, acesta a adus minora în seara zilei de 7 august 2012 cu o formă gravă de enterocolită, cu o pungă de medicamente pe care i le administra fără existența unei prescripții medicale. (Art. 43 alin 4 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede în mod expres obligația părinților de a solicita asistențã medicalã pentru a asigura copilului cea mai bunã stare de sãnãtate pe care o poate atinge și pentru a preveni situațiile care pun în pericol viața, creșterea și dezvoltarea copilului.)
De asemenea, tot după această primă perioadă a vacanței de vară petrecută cu tatăl său, minora a acuzat senzații de mâncărime și prurit în zona genitală. Urmare a acestora minora a fost diagnosticată cu candida. Analizele efectuate de subsemnata au ieșit negative. În schimb analizele intimatului prezentau concomitent aceiași infecție cu cea a minorei - CANDIDA- filamente miceliene, afecțiune cu care intimatul se confrunta în octombrie 2012 cat și în prezent și pentru care nu ia nici un fel de măsuri mărginindu-se în a prezenta și în fața instanței de fond a unei adeverințe care îl prevede ca fiind clinic sănătos. Este adevărat că din punct de vedere clinic este sănătos, deoarece această nu este o afecțiune care să te declare fizic sănătos însă se impune realizarea unui tratament pentru a evita o nouă îmbolnăvire a minorei și nu ignorarea și transformarea acestei afecțiuni într-una generală care afectează în opinia reprezentantului
intimatului toate persoanele adulte. Și astfel este justificată expunerea de către intimat a minorei la această boală.
Scrisoare medicala eliberata minorei la data de_ specifica in mod expres ca minora nu va intra în contact cu persoane purtătoare de candida, pentru a evita recidivarea acestei boli, boală cu care minora s-a luptat aproape 10 luni de zile.
2.Consideră instanța de fond că modalitatea în care s-a stabilit programul de vizită anterior oferă mamei un "instrument de șicană";, scăpând din vedere că atitudine șicanatoare are reclamantul, care a formulat împotriva sa 15 plângeri penale.
Se reține faptul că instanța care a pronunțat Ordonanța Președințială nr. 15479/2012 nu a precizat, în mod explicit, ce înseamnă restul vacanței de vara. Este mai mult decât evident că s-a avut în vedere exact durata vacantei din prezent, respectiv luna august.
Și atunci și acum trebuie luat în considerare faptul că este vorba de un copil de vârsta fragedă, iar vacanța de vară pentru copiii de această vârstă este de o luna, urmând ca durata vacanței să crească odată cu minora.
Un alt aspect pe care instanța de fond nu îl are în vedere este acela că programul grădinițelor pe care le-a frecventat minora este identic cu cel pe care îl practică grădinițele de stat cu program prelungit. Minora este încadrată la un program cuprins între orele 9 - 17. În grădinițele de stat această formă este cea a programului prelungit, pentru care, perioada efectivă de vacanță este doar de 1 lună, în luna august. Așa fiind, programul vacanțelor la care s-a oprit instanța de fond nu are echivalent în programul efectiv pe care minora l-ar fi avut chiar și la o grădiniță de stat ci, în mod vădit, este absolut arbitrar ales, doar după cum a spus și a dorit reclamantul.
Programul încuviințat este de natură să nască probleme mult mai grave decât cele din prezent.
Se reține de către instanța de fond că modalitatea în care este stabilită vacanța poate da naștere doar la discuții între părți. Ulterior, se stabilește cu caracter general faptul că minora urmează să își petreacă jumătate din vacanța oficială cu tatăl ,fără a se preciza însă în mod clar care dintre săptâmâni urmează să le petreacă cu fiecare părinte.
Atâta timp cât instanța de fond a considerat că, în prezent, părțile nu pot să ia împreună nici măcar decizia locației în care să își petreacă minora timpul cu tatăl său, era ținută să stabilească în concret cum să fie împărțit timpul de vacanță pe care ea l-a avut în vedere. Fără îndoială însă că acest lucru ar fi obligat instanța de fond să explice exact la ce timp de vacanță s-a referit și să îl justifice ca timp de vacanță concret al minorei. Neadoptând însă o dispoziție clară, instanța de fond a lăsat în realitate pe seama părinților modalitatea concretă de împărțire a vacanțelor. Iar, acest lucru înseamnă, d.p.v. procedural, nesoluționarea completă a cererii reclamantului și, pe planul raporturilor dintre părinți, deschiderea pentru reclamant a unui nou șir de șicane împotriva sa
Așa cum pentru vacanța de vară a fost ignorată necesitatea determinării în concret a perioadei de vacanță pentru fiecare părinte, acest element a fost uitat și pentru celelalte vacanțe.
Un alt element esențial, de care instanța de fond nu s-a preocupat în ceea ce privește vacanța oficială de iarnă și cea de primăvară, este acela că vacanța la grădinița frecventată de minoră, ca și cea de la Happy Kids, este, ca durată, jumătate din durata vacanței oficiale. Se ajunge astfel în situația în care jumătate din vacanța oficială reprezintă vacanța efectiv avută de minoră și cealaltă jumătate este program de grădiniță. Conform acestui program, intimatul urmează să îsi petreacă jumătatea din vacanța de iarnă și cea de Paști când minora are program de grădiniță. În același timp nu se are în vedere faptul că, spre exemplu, în acest an vacanța de Paști nu a corespuns nici măcar cu luna în care a fost vacanța de la grădiniță și astfel intimatul ar fi beneficiat de o saptamană de vacanță care nu are nicio legătură cu programul efectiv al minorei.
Se propune un program de vizită a cărui punere în aplicare, la o verificare concretă, să se dovedească a nu fi nici în interesul minorei și nici în interesul intimatului, un program care nu rezolvă niciun fel de tensiune dintre părți ci o amplifică ci naște doar calea spre noi cereri de chemare în judecată
În drept: art 466 și urm. din NCPC și 996 și urm. din NCPC, art. 453 din
NCPC;
Intimatul C. R. C. a formulat întâmpinare la apelul
pârâtei, solicitând respingerea acestuia ca nefundat, menținerea hotărârii atacate și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea pozitiei sale procesuale, intimatul a formula următoarele apărări.
Toate argumentele apelantei sunt nefondate și, ca atare se impune respingerea apelului.
Criticile aduse soluției dată de instanță excepției autorității de lucru judecat sunt nefondate, căci starea de fapt avută in vedere de instanță la momentul pronunțării primei ordonanțe președințiale s-a schimbat în mod radical, in prezent fiica sa neavând parte de o vacanță de vară efectivă și nici de vacanțele de iarnă și primăvară cu care a fost obișnuită, începând cu data la care a fost înscrisă la grădinița Montessori Kinderhaus C. .
De asemenea, la acest moment relațiile sale cu parata s-au degradat peste măsura - aceasta ajungând inclusiv sa o ia pe fiica lor de la domiciliu său la ora
01.00 noaptea, daca nu a avut posibilitatea sa o preia pana atunci, doar din dorința de a nu sta cu tatăl. Față de acestea, consideră că raportarea programului de vizitare pe perioada vacanțelor la un element obiectiv, cum este durata vacanței oficiale, astfel cum aceasta este stabilită de M. ul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului permite adaptarea programului indiferent de orice modificare ulterioară a grădiniței ale cărei cursuri le urmează fiica sa, întrucât în această variantă orice schimbare a grădiniței nu determină, subsecvent, necesitatea modificării programului de vizitare.
Convingerea instanței de fond în sensul necesității modificării programului de vizitare s-a format tocmai datorită acestui element, fiind avute în vedere diferențe în structura anului școlar între grădinița Happy Kids și Montessori Kinderhaus C. de natură a limita numărul zilelor pe care subsemnatul am dreptul să le petreacă alături de fiica sa mai mult decât existența în cazul grădiniței Happy Kids a unei durate a vacanței de vară identică cu cea stabilită de M. ul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Apreciază că instanța în mod corect a reținut că "nu este neapărat necesară o schimbare radicală a situației de fapt pentru a se putea pronunța o nouă hotărâre, câtă vreme chiar și diferențele de una sau două zile între perioadele de vacanțe pot fi importante din perspectiva intimatului, care doresc să petrec cât mai mult timp alături de fetița mea.
În ceea ce fondul cauzei, raportat la susținerile intimatei cu privire la existența unor dubii cu privire la posibilitatea lui de a asigura fiicei sale o educație corespunzătoare pusă la indoială de apelantă de activitățile suspecte desfășurate în imobilul situat în C. -N., Calea Baciului, nr. 28 D,arată că nu a avut niciodată cunoștință despre activitățile desfășurate în incinta acestui imobil anterior judecării cauzei care a făcut obiectul dosarului nr._, când a aflat despre acestea la sesizarea apelantei din prezentul dosar. În perioada imediat următoare, neavând nicio implicație în activitățile menționate de I. L. M., cu care nu ar putea fi niciodată de acord, a formulat o plângere penală in rem prin care a sesizat organele de urmărire penală cu privire la posibilitatea realizării unor astfel de activități, plângere care face obiectul dosarului nr. 7255/P/2012 aflat pe rolul Parchetului de
pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca care nu a fost soluționat până în prezent. Mai mult, a instalat camere de filmat în incinta clădirii tocmai pentru a evita, pe cât posibil, desfășurarea activităților reclamate de către I. L. M. .
Susținerile apelantei potrivit cărora ar fi infectat copilul cu candida - filamente miceliene nu au nicio bază reală iar medical nu este posibilă o asemenea transmitere.
Raportat la argumentele apelantei conform cărora programul de vizitare modificat ar fi posibil să creeze probleme mult mai grave decât cele din prezent, apreciază că acestea sunt total neîntemeiate, apelanta făcând o confuzie în ceea ce privește implicațiile noului program.
Învederează că în măsura în care în perioada în care ar avea dreptul de a avea legături personale cu fetița pe durata vacanței oficiale, dar aceasta ar avea, totodată, program la grădiniță, în niciun caz nu s-ar împotrivi la frecventarea de către C. A. a cursurilor grădiniței. Așadar, singura diferență față de programul de vizitare anterior ar fi cea potrivit căreia în această perioadă C. A. ar locui la domiciliul său, ar duce-o la grădinița la care este înscrisă și ar prelua-o la sfârșitul programului.
În continuare, în ceea ce privește aprecierile apelantei conform cărora în cuprinsul programului nou de vizitare ar trebui precizate exact care sunt săptămânile din vacanță în care fiecare părinte are dreptul de a avea legături personale cu C. A., pentru a evita neînțelegeri suplimentare, arată acest lucru nu este posibil, întrucât structura anului școlar se modifică anual prin ordin al Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. În aceste condiții, stabilirea în concret a săptămânilor pentru fiecare părinte ar fi îngreunat aplicarea Ordonanței președințiale apelate și mai mult, i-ar fi limitat aplicarea în timp, având în vedere că pentru anul școlar 2013-2014 structura anului școlar este diferită față de cea din acest an, astfel cum rezultă din Ordinul Ministrului Educației Naționale anexat prezentei.
În concluzie, apreciază că toate susținerile apelatei din cuprinsul cererii de apel sunt neîntemeiate.
În drept:
toate dispozițiile legale la care am făcut anterior referire
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care, in plus de argumentele expuse in cererea de apel, arată că reclamantul este vinovat pentru deteriorarea relațiilor dintre ei, căci a formulat împotriva sa nenumărate plângeri penale. Refuzul său de a-și da consimțământul cu privire la locațiile alese de tatăl minorei pentru a petrece timp împreună cu ea este prezentat tendentios, căci s-a omis să se arate de către intimat faptul că acesta nu a înțeles nici măcar să îi comunice locația unde se află cu minora, cu atât mai puțin să îi solicite acordul pentru o anumită locație. Iar acest lucru în condițiile în care solicitarea sa era corespunzătoare obligației înscrisă în sarcina intimatului prin Ordonanța președințială nr. 15497/2012.
În privința stării de sănătate a minorei, care se confruntă cu candida, situație care a fost generată de lipsa de atenție a intimatului. Sunt acte clare ce dovedesc faptul că intimatul a avut o afecțiune care i-ar fi impus un comportament atent în relația cu minora din acest punct de vedere (intimatul a fost diagnosticat ca purtător de filamente miceliene). Cu toate acestea a neglijat infecția și, așa cum personal a recunoscut, a făcut baie împreună cu minora. Ori, în aceste condiții infectarea minorei este favorizată și constituie un risc serios pentru ea.
Toate discuțiile purtate în fața instanței de fond au fost determinate de prezentarea analizelor intimatului, analize care relevă prezența fragmentelor miceliene în cazul intimatului. Nici în cuprinsul apelului formulat și nici în cuprinsul întâmpinării nu a susținut faptul că problema candidei ar fi fost avută în vedere la pronunțarea Ordonanței președințiale nr. 15497/2012 a Judecătoriei C. -
N., această afecțiune fiind ulterioară pronunțării ordonanței.
Analizând apelul declarat de către pârâtă în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele
:
Criticile aduse de apelantă soluției dată de instanță excepției autorității de lucru judecat sunt nefondate.
In opinia instanței, atunci când a stabilit programul de legături personale a tatălui cu copilul, in prima și ultima săptămână din luna august, precum și jumătate din restul vacanței de vară, instanța care a pronunțat ordonanța președințială nr. 15479/2012, a avut in vedere situația concretă a copilului, care la acel moment frecventa grădinița Happy Kids, nu la vacanța din grădinițele de stat, care in opinia apelantei este de o lună, in luna august.
Dacă se referea strict la luna august, era lipsit de logică să facă referire la jumătate din restul vacanței de vară, care in opinia apelantei se plasa tot in august, când putea să reglementeze in întregime programul de vizitare din luna august. Apoi, din întregul mod de reglementare a programului pe durata vacanțelor, rezultă ca instanța a dorit să asigure egalitate intre părinți. Or, reclamantul având deja două săptămâni din luna august, dacă i se mai acorda încă jumătate din luna august, rămasă prin scăderea primei si ultimei săptămâni, in mod evident acesta ar fi fost favorizat.
Din programul grădiniței Happy Kids aflat la fila …dosar, rezultă că vacanța in această instituție de învătământ a inceput in anul școlar 2012- 2013 in data de 27 iulie, și această perioade in afara lunii august au fost avute in vedere de instanță atunci când a dispus cu privire la jumătate din restul vacanței de vară.
Așadar, instanța a avut in vedere programul concret de vacanță al copilului, nu un program de o lună apreciat adecvat vârstei copilului.
Comparând programul de vacanță dintre grădinița actuală și fosta grădiniță, rezultă că la Grădinița Montessori Kinderhaus vacanța de vară a început la data de 31 iulie, in timp ce la grădinița Happy Kids vacanța de vară a început la 27 iulie
, existând o diferență de 4 zile intre vacanța de vară stabilită in cele două instituții. La cea dintâi, vacanța de iarnă a fost cuprinsă intre 22 decembrie si 6 ianuarie, iar la cea de-a doua intre 20 decembrie și 6 ian., iar vacanța de primăvară intre 27 aprilie și 6 mai la cea dintâi și 27 aprilie și 8 mai la cea din urmă.
Or dacă instanța a avut in vedere programul de vacanță efectiv al copilului, in momentul in care copilul a fost mutat la o altă grădiniță, cu un program diferit de vacanță, chiar dacă programul nu diferă decât cu intervale intre 2 și 4 zile, nu se poate susține că nu s-ar fi schimbat starea de fapt avută in vedere de instanță la pronunțarea primei ordonanțe președințiale.
Dacă instanța care a stabilit programul de vizitare inițial a acordat jumătate din durata vacantei de primăvară de exemplu, care are durată redusă, înseamnă că a socotit important și cel mai mic interval de timp in care copilul are posibilitatea să aibă legături personale cu tatăl său.
Erorile materiale strecurate in încheieri sau sentințe cu privire la susținerile părților sau ale reprezentanților lor, se îndreaptă prin procedura specială prev. de art. 442 Cod pr.civ. .
Astfel, dacă in încheierea din 28 iunie 2013 sau in sentința s-au menționat susținerile inexacte atribuite reprezentantei recurentei, situația se remediază prin procedura la care ne-am referit mai sus, fără a fi necesară modificarea hotărârii pe calea recursului.
Criticile aduse pe fondul soluției pronunțate de judecătorie sunt de asemenea neîntemeiate.
In ceea ce privește starea de pericol in care s-ar afla copilul in situația deplasării sale in incinta imobilului in care se află Hotelul Panorama, avută in vedere de către instanță la pronunțarea Ordonanței președințiale nr. 15479/2012, judecătoria a reținut corect că intimatul a făcut dovada demersurilor pe care le-a făcut in vederea înlăturării acesteia. Iar aceste demersuri constau in formularea plângerii penale ce face obiectul dosarului penal nr. 7255/P/2012 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Intimatul a făcut demersurile ce erau la îndemâna sa in vederea înlăturării stării de r pericol, iar mai departe nu este culpa sa dacă urmărirea penală in acest dosar trenează.
Independent de stadiul in care se află plângerea penală, starea de pericol in legătură cu activitățile ilicite și imorale ce se desfășoară in acel imobil, ar subzista pentru copil numai in situația in care copilul s-ar mai fi deplasat la acel imobil, or apelanta nu a pretins și nu a probat că reclamantul a mai deplasat copilul in clădirea Hotelului Panorama.
Fiind înlăturată starea de pericol ce a determinat in opinia apelantei impunerea pentru reclamant a obligației de a conveni in prealabil cu mama locația in care deplasează copilului in intervalul de timp in care acesta se află la el
, nu se mai justifică menținerea acestei obligații, care constituie un prilej de discuții in contradictoriu intre părinți și o restrângere a tatălui in modul de desfășurare a legăturilor sale personale cu copilul, pe care mama nu o are, de vreme ce nu este ținută să convină cu tatăl locația in care deplasează copilul.
Susținerea apelantei referitoare la starea psihică proastă a copilului atunci când se află departe de mama sa perioade îndelungate este nepertinentă, căci programul de legături personale astfel cum a fost modificat prin hotărârea atacată, nu impun un interval de timp consecutiv mai lung decât cel impus de programul inițial de legături personale, pe de o parte, iar pe de altă parte, atunci când părțile au reglementat împreună programul pe luna august, reclamantul a dat dovadă de disponibilitate in stabilirea unui program de vizită fragmentat, înțelegând cu siguranță că fiicei sale ii este dor de mama sa atunci când este despărțită de ea timp îndelungat.
Avem convingerea că reclamantul va da dovadă in continuare de disponibilitate in privința acestui aspect, astfel încât părțile vor reuși să convină ca și restul vacantei de vară programul de vară să fie fragmentat, astfel încât copilul să nu fie lăsat la tată perioade mai lungi de o săptămână.
In privința vacanțelor de iarnă și de primăvară nu se pune nici un fel de problemă, căci aceste vacanțe au in structura aprobată de Ministerul Educației și Cercetării o durata chiar mai mică decât cea a grădiniței particulare pe care o frecventează copilul.
Conduita neglijentă a reclamantului din perspectiva protejării copilului de situații de natură să ii pună in pericol starea de sănătate este irelevantă in privința modificării programului d e legături personale, căci această conduită o poate avea și poate pune in pericol copilul si in intervalul programului de legături personale stabilit inițial.
Cu alte cuvinte, această conduită neglijentă a reclamantului, pretinsă de apelantă, nu poate constitui un impediment la modificarea programului de legături personale a tatălui cu copilul.
Așa cum am reținut cu ocazia analizării soluției dată de instanță excepției autorității de lucru judecat, in mod cert instanța care a pronunțat ordonanța președințială nr. 15479/2012 nu a avui in vedere in durata vacantei de vară numai luna august, căci reglementând am[nuntit programul de vizită in cursul lunii august, era lipsit de logică să mai facă referirea la jumătate din restul vacanței de vară, dacă ar fi avut reprezentarea că vacanța de vară se întinde numai in luna august.
Nu se poate susține că prin neindicarea concretă a intervalului de timp in care in care copilul care copilul se va afla la tată in cursul vacanțelor, cu zile și ore, instanța a lăsat nesoluționată cauza din punct de vedere procedural. Aceasta pentru că nu a existat o solicitare in acest sens, iar potrivit disp. art. 129 alin 6 Cod
pr.civ., instanța trebuie să se pronunțe strict in limitele sesizării sale, pe de o parte, iar pe de altă parte, structura anului școlar aprobată de Ministerul Educației și Cercetării poate să prezinte diferențe de la un an la altul, caz in care programul stabilit riguros prin ordonanța președințială având in vedere structura anului școlar 2012-2013, să mai fie de actualitate in anul următor.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că la grădinița frecventată de copil nu întotdeauna vacanța se suprapune peste vacanța oficială, căci nu există nici un impediment ca tatăl să ducă copilul la grădiniță in timpul in care se află la el.
Tensiunile și neînțelegerile intre părinți există deja și fără legătură cu copilul, de aceea asigurarea consensului intre părinți este un criteriu după care instanța nu se poate orienta in stabilirea programului de legături personale ale tatălui cu copilul, căci un program care să-i mulțumească pe amândoi părinții și să curme discuțiile dintre ei pe această temă, nu există probabil.
Din perspectiva interesului copilului, apreciem că programul stabilit de instanță corespunde interesului acestuia. In privința vacanței de vară și de primăvară, noul program nu diferă mult de cel inițial iar in privința vacanței de vară, apreciem că este spre binele copilului ca in acele perioade in care mama nu este liberă să stea cu el, să stea cu tatăl, in loc să fie lăsat in grija unei bone.
Pentru motivele arătate, apelul pârâtei a fost găsit neîntemeiat, si in consecință, văzând disp. art. 480 Cod pr.civ. urmează să fie respins, păstrându-se în întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de parata I. L. M. împotriva Sentinței civile nr. 10298/2013 din 1 iulie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
C. -A. C.
Grefier,
L. C.
L.C. 05 Noiembrie 2013 Red.C.V.B./Tehn.L.C. 4 ex./_ -_
Jud. fond:I. Pășculeț-Jud. C. -N.
| ← Decizia civilă nr. 111/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Decizia civilă nr. 144/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
