Decizia civilă nr. 111/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZ IA CIVILĂ NR. 111/ A/ 2013
Ședința publică din data de 3 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. - I. B.
GREFIER: M. - M. E.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind apelul civil declarat de reclamanta
P. D.
împotriva sentinței civile nr. 5795/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială
.
Dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din 2 octombrie 2013 în prezența reprezentantului apelantei - avocat Rădăcină S. și a pârâtului-intimat P. M. -L., concluziile acestora fiind consemnate în scris în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 5795/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 23 iulie 2013 în dosarul nr._ s-a respins ca inadmisibilă cererea, având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta P. D. în contradictoriu cu pârâtul P. M. -L. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că potrivit prevederilor art. 996 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Astfel, pentru pronunțarea ordonanței președințiale este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului, urgența măsurii și vremelnicia acesteia.
Prin cererea formulată, reclamanta solicită ca, pe calea ordonanței președințiale, instanța să dispună evacuarea pârâtului din imobilul casă de locuit și dependințe împreună cu cota de 345/2158 părți din terenul curte și grădină identificate în c.f. 599 A. B., nr. top. 79 și 80 și reintegrarea reclamantei în imobil, până la soluționarea litigiului pornit în dosarul civil nr._ având ca obiect partaj bunuri comune.
Este de necontestat faptul că art. 996 C.proc.civ., recunoaște titularului unui drept real posibilitatea de a recurge la procedura ordonanței președințiale pentru apărarea dreptului său care, fiind amenințat, are nevoie de protecție urgentă din partea instanței judecătorești, însă, în cauza pendinte nu sunt întrunite cerințele menționate pentru a se putea dispune măsura solicitată pe calea reglementată de această procedură specială.
Pe calea ordonanței președințiale nu poate fi soluționat fondul dreptului, însă un examen sumar al litigiului este autorizat de lege și chiar indispensabil, atât pentru a se stabili competența instanței de a lua o măsură provizorie, cât și pentru ca judecata să poată aprecia care dintre părțile litigante are în favoarea sa aparențele unei situații juridice legale și justifică un interes legitim pentru a menține o anumită stare de fapt sau de drept.
Părțile sunt divorțate din anul 2009. Conform extrasului de CF depus la fila 4 din dosar, reclamanta și pârâtul sunt coproprietari asupra imobilului casă de locuit și dependințe, situată în localitatea A. B., la nr. administrativ 33, județul B. -Năsăud, imobil achiziționat de aceștia în timpul căsătoriei.
Sub aspectul cerinței vremelniciei, instanța a reținut faptul că reclamanta a solicitat încuviințarea măsurilor privitoare la reintegrarea sa și evacuarea pârâtului din imobilul mai sus indicat, până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect partaj de bunuri comune. Din înscrisurile depuse la filele 8-9 din dosar, rezultă că pe rolul Judecătoriei B. se află dosarul cu nr._, având ca obiect partaj de bunuri comune, privind aceleași părți.
1
Reclamanta solicită ca pe calea procedurii urgente pârâtul să fie evacuat din imobil, motivând faptul că imobilul necesită efectuarea unor reparații urgente, pe care pârâtul nu le face, și mai mult ar distruge intenționat imobilul bun comun al părților.
Privitor la prima condiție de admisibilitate a unei cereri de emitere a unei ordonanțe președințiale, respectiv urgența unei astfel de măsuri, în literatura de specialitate, cât și în jurisprudența în materie, se reține că există urgență ori de câte ori dreptul părții care reclamă ar fi amenințat a se pierde cu totul, dacă această parte ar recurge la procedura obișnuită de judecată, sau cel puțin ar suferi un prejudiciu imediat, atât de grav încât să apară foarte greu de reparat.
Din probele administrate în cauză, respectiv interogatoriul pârâtului și declarațiile de martori audiați în cauză, rezultă faptul că imobilul în care locuiește pârâtul împreună cu actuala sa familie - soție, fiică și socru - este o casă veche în stare de degradare, ce necesita reparații încă la data la care părțile erau căsătorite. Martorul Țarcă Teodor-G., declară că o parte din acoperișul casei a fost dat jos în perioada în care părțile au demolat o anexă de lângă casă, ceea ce duce la concluzia că starea imobilului, astfel cum a fost descrisă de reclamantă și de martori nu este actuală, în sensul că imobilul părților nu a început să se degradeze de la data în care pârâtul locuiește cu actuala sa familie în acea casă, după ce reclamanta a plecat în străinătate, ci degradarea imobilului s-a produs în timp datorită neîntreținerii corespunzătoare a acestuia.
Sub acest aspect, nu se poate reține că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, lipsind caracterul urgent al cererii.
Pe de altă parte, pârâtul are în prezent un titlu cu privire la imobilul respectiv, astfel că evacuarea sa presupune ca, în prealabil, să se desființeze titlul acestuia, titlu ce nu se poate desființa pe cale de ordonanță președințială. Este adevărat că pe rolul instanței se află dosarul nr._ ce ar putea avea ca efect transmiterea dreptului de proprietate cu privire la cota sa din acest imobil în patrimoniul reclamantei, însă instanța nu poate specula cu privire la soluția din acel dosar, astfel că la acest moment reclamanta nu poate proba calitatea sa de proprietar exclusiv, context în care cererea sa de evacuare a pârâtului, coproprietar tabular, apare ca fiind de asemenea inadmisibilă.
Totodată, atât din susținerile reclamantei cât și declarațiile martorilor, rezultă că reclamanta are unde să locuiască în perioada când vine în țară, respectiv la părinții săi în localitatea Dipșa, ce se află la aproximativ 5 km de imobilul unde locuiește pârâtul, fiind inadmisibilă pe cale de ordonanță președințială cererea prin care coproprietarul unei locuințe solicită obligarea celuilalt coproprietar de a-i permite accesul în locuința respectivă pe care pârâtul o folosește în exclusivitate, dacă reclamantul coproprietar are asigurată locuință, deoarece nu este vorba de ocrotirea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 996 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii civile atacate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială formulată, cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată atât pentru judecata la fond, cât și pentru apel.
În motivare s-a arătat că apelanta a dovedit testimonial faptul că ulterior divorțului și încheierii înțelegerii amiabile materializate prin scriptul anexat la dosar (script pe care chiar pârâtul l-a redactat și semnat), apelanta a început să renoveze casa, sens în care a schimbat tâmplăria care era total degradată, montând tâmplărie termopan la intrare și ferestre. Totodată, a dovedit că a plecat la lucru în străinătate tocmai pentru a face rost de bani pentru a continua renovarea casei. Martorii audiați au declarat că acoperișul este deteriorat în așa măsură încât cad țigle în curtea vecină, precum și cărămizi din zidul care a fost lăsat neprotejat și se ruinează văzând cu ochii. De asemenea, martorii au arătat că ploua prin acoperiș, chiar și în camerele care sunt locuite de pârât cu actuala sa familie. În aceste condiții, ce altă măsură s-ar putea lua pentru ca apelanta să-și protejeze bunul promis prin convenția amiabilă de partaj, decât aceea de a-l evacua pe pârât și a putea intra în casă și a face reparații pentru protejarea acesteia de la ruinare, astfel încât să poată fi partajat.
Martorii au arătat că anterior despărțirii părților, s-a demolat o parte din imobil (o bucătărie) însă, dată fiind starea tensionată dintre părți, apelanta nu a putut lua măsuri de protejare pentru că a plecat, iar pârâtul nu a luat măsuri de protejare a podului pentru că este total dezinteresat de construcție, astfel încât bate ploaia, zăpada și viscolul prin tot podul casei, degradând-o lună de lună.
S-a arătat totodată că apelantei i s-a respins cererea de reintegrare motivat de faptul că locuiește în casa părinților săi lacca 5 km de casa în litigiu.
S-a subliniat că aceleași posibilități de locuit le are și pârâtul, casa tatălui acestuia fiind situată vis-s-vis de cea în litigiu. Acesta mai are posibilitatea de a locui la Lechința, la familia soției sale. Nu aspectul locuirii primează în această speță, ci iminența ruinării construcției - apelanta dorește să intre în casă și să îl evacueze pe pârât pentru a putea proteja casa. Apelanta a
2
fost în străinătate pentru a face rost de bani pentru renovarea casei, nicidecum pentru că în străinătate ar avea o activitate lucrativă constantă, cum a interpretat instanța de fond.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 474 pct. 2 teza II C.proc.civ.
Apelul a fost legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar.
Intimatul, legal citat, s-a prezentat în instanță și s-a opus admiterii apelului, fără a solicita cheltuieli de judecată, nedepunând apărări scrise la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 479 alin. 1 teza finală NCPC,
tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la anularea sau schimbarea acesteia pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați casa nu este în stare foarte bună, însă aceasta nu se datorează conduitei pârâtului, ulterior plecării reclamantei în străinătate și ulterior ocupării imobilului în calitate de coproprietar al bunului.
Casa nu a fost în stare bună nici anterior locuirii acesteia de către pârât, necesitând reparații, efectuate ulterior datei de 9 mai 2012, conform afirmațiilor apelantei din cuprinsul notificării comunicate intimatului (f. 6 dosar fond).
Prin probatoriul testimonial administrat, nu s-a probat că ulterior renovării pârâtul a degradat imobilul, astfel încât să se justifice măsura vremelnică solicitată pe temeiul prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
Dimpotrivă, martorii audiați au relevat starea casei care necesită reparații, însă niciunul nu a afirmat că aceasta s-ar datora conduitei intimatului de nepăsare sau intenție de distrugere a bunului.
În mod absolut corect a reținut instanța de fond, întemeindu-se pe depoziția martorului Țarcă Teodor-G., că imobilul necesita reparații datorită degradării încă din vremea căsătoriei soților, deoarece cu ocazia demolării unei anexe o parte din acoperiș s-a dat jos.
Or, la aprecierea urgenței trebuie să se aibă în vedere și perioada de timp dintre momentul producerii faptului prejudiciabil și data promovării cererii de ordonanță președințială, deoarece, uneori, în funcție de circumstanțele cauzei, timpul îndelungat scurs între producerea faptului prejudiciabil și sesizarea instanței de judecată cu o cerere de ordonanță președințială face să nu mai fie întrunită condiția urgenței.
Reținând așadar faptul că degradarea stării imobilului nu s-a produs urmare a conduitei pârâtului, ulterior ocupării de către acesta a imobilului, ci este vorba de un imobil vechi, care nu era în bună stare nici în perioada căsătoriei părților, în cauză nu poate fi reținută urgența, condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, motiv pentru care în baza art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P. D. , CNP 2., cu domiciliul procesual ales în B., str. Ion R., nr. 1, județul B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr. 5795/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 23 iulie 2013 în dosarul nr._, pe care o menține ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
G. | C. F. | R. | -I. | B. M. -M. | E. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare _
judec. fond B. V.
3
| ← Încheierea civilă nr. 76/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Decizia civilă nr. 520/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... → |
|---|
