Decizia civilă nr. 163/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 163/A/2013
Ședința publică din 29 Martie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: O. R. G. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul apelant F. F. împotriva Sentinței civile nr. 10141/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata F. G., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
La data de 26 martie 2013, prin registratura instanței s-au depus la dosar din partea intimatei Concluzii scrise, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și în consecință menținerea în totalitate a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 22 martie 2013, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 10141/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul F. F. împotriva pârâtei F. G., având ca obiect: partaj bunuri comune.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului și s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cu contribuție de 60% reclamantul și 40% pârâta imobilul situat în C. -N., str.
P. nr. 24, sc I et. 4 ap.9 înscris în CF nr. 91277 C. -N., sub A+1, cu nr.topo. 23242/S/IX compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 debara, 1 sas, 1 logie, cu suprafața utilă de 63,05 mp cu cota din părțile indivize comune aferente de 4,60/100-a parte, teren atribuit în folosință de 22/497-a parte. S-a sistat comunitatea de bunuri prin atribuirea imobilului în favoarea reclamantului și obligarea acestuia la plata unei sulte în favoarea pârâtei, raportat la cota acesteia de contribuție, de 40% și anume 101.259,6 lei. A fost obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei de 4987,76 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pă
rțile s-au căsătorit la data de_, iar prin Sentința civilă nr. 13388/_ a Judecătoriei C. -N. s-a desfăcut această căsătorie. În timpul căsătoriei, la data de_ a fost încheiat de către pârâtă contractul de închiriere a apartamentului nr.9 situat în C. -N., P-ta Unirii nr.5. La data de_ părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.33804 având ca obiect
acest apartament, pentru prețul total de 6.536.911 lei, din care avansul a fost în sumă de 644.362 lei, diferența urmând a fi achitată pe parcursul a 15 ani. Cu toate acestea, considerând dezavantajos contractul de rate lunare, la data de_ s-a achitat suma de 26.000 lei și 6.125.784 lei, conform chitanțelor depuse.
La data de_ cele două părți au încheiat o promisiune de vânzare- cumpărare a acestui apartament pentru prețul de 40.000 Euro, contractul autentic încheindu-se doar la expirarea termenului de interdicție, respectiv în_ . Deși în acest contract s-a menționat prețul ca fiind de 75.000 Euro, ambele părți au arătat că prețul a fost nereal, cel efectiv încasat fiind de 40.000 Euro. La data de_ părțile au încheiat contract de vânzare-cumpărare în forma autentică, pentru apartamentul din litigiu, situat în C. -N., str. P. nr. 24, sc I et. 4 ap.9 înscris în CF nr. 91277 C. -N., sub A+1, cu nr.topo. 23242/S/IX compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 debara, 1 sas, 1 logie, cu suprafața utilă de 63,05 mp cu cota din părțile indivize comune aferente de 4,60/100-a parte, teren atribuit în folosință de 22/497-a parte, prețul menționat fiind de 98.000 lei. În același spirit al declarațiilor false în actele autentice, părțile au susținut că nici acest preț nu este cel real, ci este cel din antecontractul de vânzare-cumpărare, respectiv
45.300 Euro.
Pentru achitarea diferenței dintre suma de 40.000 Euro și 46.200 Euro necesari (5300 Euro +900 Euro, comisionul agenției imobiliare) ambele părți au arătat că au împrumutat de la tatăl reclamantului suma de 18.100 lei, de la Volksbank suma de 5323 lei. În acest sens, instanța a constatat că deși reclamantul în înscrisurile depuse și redactate de către avocat, a avut o altă poziție procesuală, în cadrul interogatoriului administrat direct, a recunoscut atât faptul că suma de 6.151.784 lei acordată de tatăl său pentru imobilul din P-ta Unirii, a fost cu titlu de împrumut (răspuns întrebarea 6-f. 138) cât și faptul că pentru achiziționarea imobilului de pe strada P., împrumutul luat din nou de la tatăl său a fost de 18.100 lei ( răspuns întrebarea 8 și 10- f.139). Aceasta determină concluzia că situația reală a fost în sensul că ambele împrumuturi au fost pentru ambii soți, pentru familia acestora, în vederea
achiziționării de imobile și nicidecum ca o liberalitate pentru vreunul dintre ei, respectiv reclamant. De altfel, chiar și întrebările la interogatoriu, astfel cum au fost formulate de către reclamant, prin avocat, au fost în sensul că suma de 6.151.784 lei au fost bani împrumutați, ce urmau să fie restituiți în funcție de posibilități, fără un termen anume (întrebarea 2,3,5 -f. 141). În consecință, prima instanță a apreciat încercarea ulterioară a reclamantului de a susține ideea unei liberalități din partea tatălui său, doar pentru el, dusă până la încheierea fictivă a contractului de donație între reclamant și tatăl său, pe parcursul derulării litigiului, în_, ca o încercare de a induce ideea unei situații nereale, pentru a-și justifica pretenția de contribuție de 90%. Acest lucru este evident și din faptul că dacă anterior datei de_, chiar și martorul reclamantului, numita Sârbu E. ia E. a declarat că suma a fost acordată cu titlu de împrumut, ulterior acestei date, în martie 2001, martorul Nagy Adalbert a susținut brusc că această sumă a fost dată ca și donație, cu toate că la acel moment încă nici reclamantul nu avansase ideea de donație
(păstrând pentru ultimul termen de judecată, depunerea "contractului de donație";). În cadrul aceluiași interogatoriu, reclamantul a recunoscut la întrebarea 10 și faptul că salariile le puneau împreună, banii erau comuni și
din acei bani au restituit împrumutul de "180 și ceva de milioane până la 107 milioane, moment în care a intervenit divorțul";.
Acest aspect se coroborează cu convenția din_ prin care pârâta s-a angajat singură să restituie suma de 10.700 lei diferența rămasă din
împrumutul luat de la tatăl reclamantului, din vânzarea imobilului de pe strada Sanatoriului, imobil moștenit. În fine, susținerea reclamantului conform căreia a avut salariu mai mare decât pârâta și astfel se justifică susținerea dobândirii unei cote de contribuție superioară nu poate fi luata în considerare întrucât salariile reprezintă bunuri comune. De asemenea, afirmația reclamantului potrivit căreia el și tatăl său au contribuit cu munca la imobilul de pe strada Sanatoriului, se coroborează cu aceeași convenție prin care pârâta se obliga să plătească numitului F. Francisc Iosif- socrul său, suma de 3800 Euro împrumutată în anul 2004, pentru lucrările de renovare la imobilul situat pe str. Sanatoriului precum și cu întrebările și răspunsurile la interogatoriu (întrebarea 11- f.143 față/verso) de unde reiese că pârâta s-a achitat de datoria avută rezultată din renovarea acelui imobil. De altfel, situația acestui imobil nu este de natură a influența cota de contribuție a părților. În acest sens, se poate sublinia că, deși pârâta a susținut că îmbunătățirile la apartamentul din litigiu au fost realizate din banii rezultați din vânzarea acțiunilor, acest aspect nu determină o cota de contribuție superioară, ci doar un drept de creanță, drept care nu a fost solicitat. Potrivit expertizei tehnice de evaluare, valoarea de circulație a apartamentului este de 249.089 lei. La această valoare, instanța a considerat că trebuie adăugată valoarea lucrărilor de îmbunătățire (interioară) în sumă de 4060 lei, nefiind firesc ca aceste îmbunătățiri să fie excluse, fiind realizate de către părți. Cu toate acestea, pretenția pârâtei de a fi inclusă și valoarea lucrărilor de reabilitare termică a blocului, în sumă de 2876 lei nu este întemeiată atâta timp cât din expertiză rezultă că aceste lucrări nu au fost achitate încă (aspect necombătut de părți) ele urmând să fie suportate de către reclamant și implicit și sporul de valoare adus trebuie să-i profite acestuia. Astfel, valoarea imobilului este de 253.149 lei.
În consecință, prima instanță a apreciat că la dobândirea imobilului din litigiu, părțile au avut o contribuție egală, dar ca urmare a recunoașterii pârâtei că reclamantul ar fi avut o contribuție de 60% în timp ce ea de doar 40%, instanța neputând acorda mai mult decât s-a cerut, în temeiul art. 30 C.fam (aplicabil situației juridice din prezenta speță) a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cu contribuție de 60% reclamantul și 40% pârâta imobilul situat în C. -N., str. P. nr. 24, sc. I et. 4 ap.9 înscris în CF nr. 91277 C. -N., sub A+1, cu nr.topo. 23242/S/IX compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 debara, 1 sas, 1 logie, cu suprafața utilă de 63,05 mp cu cota din părțile indivize comune aferente de 4,60/100-a parte, teren atribuit în folosință de 22/497-a parte. În temeiul art. 673 ind.4 alin.2 C.pr.civ, având în vedere solicitarea ambelor părți a sistat comunitatea de bunuri prin atribuirea imobilului în favoarea reclamantului și obligarea acestuia la plata unei sulte în favoarea pârâtei, raportat la cota acesteia de contribuție, de 40% și anume 101.259,6 lei. În temeiul art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a reclamantului în formularea de pretenții neîntemeiate, l-a obligat pe acesta la plata în favoarea pârâtei a sumei de 4987,76 lei din care 1280 lei (onorariu avocațial) și 2987,76 lei taxa timbru și timbru judiciar ( valoarea stabilită de expert a imobilului de 58.871 Euro fiind mult mai aproape de valoarea arătată de pârâtă) și 720 lei reprezentând ½ parte din onorariu expertului, expertiza profitând amândurora.
Împotriva sentinței civile nr. 10141/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr._ a declarat apel reclamantul F. F.,
solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 10141 pronunțată la data de_ în dosarul_, de către Judecătoria Cluj-Napoca, iar pe cale de consecință să se constate că apelantul F. F. a avut o cotă de contribuție de 90% la dobândirea apartamentului nr. 9 situat în C. -N., str. P., nr. 24, jud. C., evidențiat în CF 91277, topo 234242/S/IX, respectiv să respingă cererea reconvențională în ceea ce privește cota de contribuție a pârâtei/intimate de 40%, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului (f. 30-33), arată că în legătură cu titlul sumei de 6.151.784 lei, ce reprezintă contribuția apelantului de 95% la dobândirea apartamentului din P-ta Unirii, nr. 4-5, jud. C., cei 6.151.784 lei, s-au predat apelantului cu titlu de donație exclusivă, aspect ce rezultă neechivoc din depoziția martorilor pe care i-a propus spre audiere, iar nu în ultimul rând din contractul de donație autentificat sub nr. 33/2011 de către BNP N. Lex, contract ce a fost depus la dosarul cauzei în primă instanță. Atâta timp cât un act autentic nu poate fi combătut, decât prin procedura înscrierii în fals, iar la termenul la care a fost depus acest contract, partea adversă prin avocat, ulterior comunicării procedurale a acestei convenții, nu a înțeles în niciun fel să-l conteste, apreciază că titlul cu care a fost remisă suma de 6.151.784 lei (95% din prețul de achiziție al apt. din P-ța Unirii, nr. 4-5), este unul singur - donație exclusivă.
În considerentele sentinței recurate instanța de fond a reținut în mod eronat, faptul că acel contract de donație sus arătat, ar fi un act fictiv. Pentru ca instanța de fond să fie în măsură a aprecia caracterul și să înlăture această convenție din materialul probator, s-ar fi impus ca intimata, să investească instanța cu un petit de constatare a operațiunii juridice complexe simulației sub forma fictivității, însă intimata/reclamantă reconvențională nu a formulat un astfel de petit, ba mai mult nici nu a solicitat înscrierea în fals a unui astfel de înscris. Răspunsurile la interogatoriul luat apelantului, în care acesta a catalogat natura remiterii sumei mai sus amintită, ca fiind împrumut, au fost date într-un moment în care F. F. se afla într-o eroare de fapt. Momentul în care apelantul a depus la dosarul cauzei donația, mai exact ultimul termen de judecată, se impune a fi coroborat, cu tăcerea intimatei a cărei conduită echivalează cu o achiesare a naturii remiterii sumei de 6.151.784 lei, aferent veniturilor salariate ale apelantului, comparativ cu cele ale intimatei. În întreaga motivarea sentinței instanța nu a reținut faptul că veniturile apelantului, cu caracter de continuitate au fost net superioare pârâtei/intimate/reclamantă reconvențională.
Aserțiunea de mai sus, își are fundamentul în cărțile de muncă anexate la dosarul cauzei. Pe cale de consecință, la stabilirea corectă a contribuției aferentă apartamentului supus partajului, se impune a se aprecia prin raportare și la aceste venituri, sume importante, de care instanța de fond a făcut abstracție. Aferent acțiunilor deținute de apelantul F. F., a căror valoare se impune a se repercuta asupra cotei de contribuție la dobândire apartamentului, instanța de fond nu a reținut niciun aspect, astfel solicită ca la stabilirea corectă a cotei de contribuție să aibă în vedere și acțiunile lui F.
F., a căror existență este de netăgăduit, în virtutea "fișei de portofoliu, ce o va anexa prezentelor motive de apel.
Din sumele rezultate din vânzarea acestor acțiuni, operațiune efectuată în ianuarie 2006, s-a renovat apartamentul supus partajului.
Aferent contribuției la dobândirea apartamentului 9 supus partajului situat C. -N., str. P., nr. 24, ambele părți au învederat primei instanțe, faptul că apartamentul din P-ța Unirii nr. 4-5 a fost vândut în realitate cu
40.000 Euro, sumă consemnată în antecontractul depus la dosarul cauzei, act încheiat la_ . Din acei bani, la numai o zi de la încheierea convenției de mai sus, părțile litigante au promis cumpărarea apartamentului supus partajului, contra sumei de 45300 Euro, însă afară de acest preț, aceștia au avut obligația de a achita și un comision pentru agenția ce a intermediat vânzarea care a urmat antecontractului, în sumă de 900 Euro. Diferența de 6200 Euro(46200-40000 Euro) a fost acoperită astfel: 10700 Ron au fost împrumutați de la tatăl apelantului, 5323 Ron împrumutați de la Volksbank, suma de 3800 Ron inserată în convenția cu data certă 18/2008, acordată de av. C. S., a fost inițial împrumutată de la tatăl apelantului. Convenția de mai sus, nu a fost respectată de către intimata/pârâtă, care nici până la data
redactării prezentelor motive de apel, nu s-a achitat de obligațiile expres asumate, exemplificând în acest sens că nici obligația asumată în favoarea propriului său fiu, nu și-a onorat-o, fiind vorba de donarea cotei de ½ din suma de bani ce îi rămânea, în urma achitării datoriilor accesate pentru reparația casei din Sanatorului 3. Sumele de bani mai sus arătate, nu trebuie privite ca un tot unitar, ci prin raportare la clauzele convenției anterior amintite, iar nu în ultimul rând coroborat cu casa de locuit din C. -N., str. Sanatorului 3.
Orice aserțiune a intimatei, prin care ar încerca să inducă ideea că la dobândirea apartamentului nr.9 din str. P., nr. 24, ar avea vreo înrâurire și sumele obținute din casa din str. Sanatorului, nr. 3, se impune a fi coroborată cu faptul că acea casă a ajuns să fie aptă de a fi întrebuințată ca locuință/vândută, doar în urma eforturilor financiare susținute ale apelantului și ale tatălui acestuia, respectiv prin raportare la faptul că apelantul a fost coproprietar asupra acelei case. În situația în care se va aprecia că suma de 6.151.784 lei, ar fi fost remisă de către tatăl apelantului, părților împrocesuate cu titlu de împrumut, este imperios a se înțelege faptul că această sumă a fost restituită din prețul încasat în urma vânzării casei din Sanatorului 3, casa asupra căreia apelantul a fost coproprietar, astfel: imobilul din Sanatorului 3 a devenit apt de fi întrebuințat doar prin eforturile tatălui reclamantului/apelant ce au constat în aport în muncă și mai important în bani, importante sume de bani. Este de reținut că, în conformitate cu CF și actul de vânzare imobilului din Sanatorului 3, apelantul a avut calitatea de coproprietar conf. filei B din CF anexat. Din economia probațiunii administrată în primă instanță, s-a demonstrat neechivoc, că anterior efectuării reparațiilor capitale efectuate de tatăl apelantului, acel imobil nu putea fi vândut. Sumele învestite de tatăl reclamantului au fost majore, putându-se deduce implicit acest aspect și din cele inserate în convenția cu dată certă, coroborate cu depozițiile de martori.
Se impune a se reține că pârâta nu s-a angajat a restitui cei 10700 Ron singură, ci realitatea este că a fost de acord ca acea sumă să fie restituită din valoarea prețului încasat din vânzarea bunului al cărui coproprietar a fost și apelantul. Unicul moment în care intimata ar putea susține că ar fi plătit parte din acel împrumut, pe care motivat apelantul îl apreciază ca donație, este legat direct de vânzarea casei de pe str Sanatorului 3, unde a demonstrat în primă
instanță că vânzarea se datorează investiției proprii a reclamantului/apelant, străine de orice contribuție a intimatei/pârâte;
Chiar și în situația în care tribunalul va stabili că suma de 6.151.784.lei, sumă ce a reprezentat 95% din valoarea imobilului P-ța Unirii 4-5(din al cărui preț s-a achitat 90% din prețul apartamentului supus partajului), a fost remisă în favoarea ambelor părți (situație străină de realitate) cu titlu de împrumut, se impune a se constata că, casa din C. -N., str. Sanatoriului, nr.3 s-a vândut în urma majorelor investiții ale coproprietarului F. intimatul din acest apel, astfel prețul vânzării, se impune a se imputa în suma inițial primită de la tatăl apelantului 6151784 Rol, implicit în creșterea cotei de contribuție a apelantului la dobândirea apartamentului 9 din P., nr. 24. În mod cu totul eronat, prima instanță a stabilit că împrumutul s-a făcut din eforturile proprii ale intimatei, când în realitate restituirea s-a efectuat din primele rezultate din vânzare unui bun imobil asupra căruia părțile împrocesuate au fost coproprietare, respectiv ca efect al investițiilor tatălui apelantului, fără de care acea casă nu era aptă de locuit, implicit de vândut.
Solicită de asemenea instanței să ia act că valoarea imobilului supus partajului, stabilită prin expertiză, a fost de 57260 euro.
În drept, s-au invocat dispozițiile art 274, 282 și următoarele, 673 C.Pr.Civ.
Prin întâmpinarea formulată de intimata F. G.,
s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
Se susține de către intimată că tatăl apelantului nu a făcut o liberalitate în favoarea fiului său, ci suma a fost acordată cu titlu de împrumut ambilor soți. În ce privește actul de donație, solicită instanței să observe că are o dată ulterioară acordării împrumutului de către tatăl apelantului,_, fiind încheiată fără dubiu pro causa, după introducerea cererii de chemare în judecată.
Tatăl apelantului avea un drept de creanță împotriva ambilor soți, însă dat fiind faptul că împrumutul a fost acordat în 1997, nu poate pretinde restituirea împrumutului, deoarece creanța față de cei doi s-a prescris.
Susținerile apelantului potrivit cărora ar fi avut venituri salariale de circa 2 ori mai mari decât intimata sunt nereale.
Așa cum rezultă și din actele de la dosar,apelantul nu este îndreptățit la o cotă de 90% ci la o cotă de 60%, restul de 40 % revenind intimatei.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a ansamblului probator administrat în cauză, T. ul reține următoarele:
Cu privire la dobândirea apartamentului nr.9 situat în imobilului situat în C. -N. Piața Unirii nr.4-5, jud. C. tribunalul reține că acest imobil a fost cumpărat de părți în baza Legii nr.112/1995. Prețul stabilit în baza acestei legi a fost unul social, cu mult sub nivelul pieței imobiliare. Cu privire la aceste
imobile practica instanței supreme și a instanțelor din țară a fost aceea că de această favoare beneficiază ambii cumpărători, astfel că cotele de contribuție se consideră egale, achitarea de către unul dintre soți a unei părți mai mari din preț dând naștere în favoarea acestuia doar a unui drept de creanță.
În cauză însă, în mod corect prima instanță a reținut că cei doi soți au contribuit în mod egal la achitarea prețului, apreciind că suma de 6151784 lei reprezentând împrumut din partea tatălui reclamantului a fost dat pentru ambii soți. Nu prezintă relevanță faptul că până în prezent acest împrumut nu a fost restituit .
Cu privire la natura juridică a provenienței sumei de 6.151.784 lei, tribunalul apreciază că în mod corect, din coroborarea probelor administrate în cauză prima instanță a apreciat că această sumă provine dintr-un împrumut acordat ambilor soți și nu dintr-o donație făcută exclusiv în favoarea reclamantului. Nu poate fi acceptată susținerea apelantului potrivit căreia la momentul la care i s-a luat interogatoriul a fost într-o eroare de fapt datorită următoarelor aspecte:
În cererea de chemare în judecată acesta a invocat faptul că suma de 6.151.784 lei achitată ca diferență de preț pentru apartamentul din Piața Unirii provine dintr-un împrumut acordat de tatăl său. Nu rezultă că ar fi restituit singur acest împrumut din bani proprii.
În interogatoriul luat, la întrebarea 6, reclamantul recunoaște că tatăl său le-a împrumutat suma de 6.151.784 lei. În interogatoriul luat de reclamant pârâtei, acesta se referă la contractul de împrumut în întrebările nr.2,3 și 6. Martora propusă de reclamant S. E. ia E. a declarat că fiind vecină cu părinții reclamantului are cunoștință de faptul că aceștia au dat reclamantului cu titlu de împrumut suma de 6.500.000 lei pentru achitarea prețului apartamentului, însă nu știe dacă suma a fost restituită. Suma de bani a fost predată în mâna reclamantului în prezența martorei și s-a menționat că sunt cu titlu de împrumut. Martorul Nagy Adalbert, propus de către reclamant a fost primul care a acreditat ideea că reclamantului i-au fost donați și nu împrumutați banii de la tatăl său.
Eroarea trebuia să existe la momentul înțelegerii părților și predării sumei și nu după 13 ani, când unul dintre martori acreditează ideea donației. Depoziția martorului a fost luată în ședința publică din_, iar contractul de donație a fost autentificat sub nr.33 din_ . Concluzia este că martorul știa de încheierea acestui contract pro causa.
Contractul de donație face dovada până la înscrierea în fals în ceea ce privește aspectele constatate personal de notarul public, celelalte fac dovada până la proba contrară, putând fi combătute prin orice mijloc de probă. Întrucât pârâta este terț față de acest contract putea face dovada contrară prin orice mijloc de probă, dovadă care a rezultat fără dubiu din probele administrate în cauză. Pentru ca acest contract să fie considerat ca fiind încheiat pro causa nu era necesar ca pârâta să investească instanța cu un petit de constatare a simulației acestuia, ci doar să invoce probele care susțin acest aspect. Este nereal faptul că pârâta nu a contestat caracterul pro causa al contractului și a rămas în pasivitate în condițiile în care acesta a fost depus la ultimul termen de judecată, termen la care " a încetat eroarea în care a fost reclamantul";. Ca urmare, singura cale rămasă la îndemâna pârâtei a fost a fost referirea în concluziile scrise la acel contract, pârâta lipsind la ultimul termen astfel că pretinsa achiesare invocată de reclamant lipsește cu desăvârșire.
În consecință, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a reținut o contribuție de 60% din partea reclamantului și de 40% a pârâtei întrucât era obligat a ține cont de poziția pârâtei cu privire la aceste cote de contribuție, deși din probe reiese o contribuție mai mare a pârâtei.
În ceea ce privește apartamentul situat în C. -N., str. P., acesta a fost cumpărat pentru suma de 45.300 Euro la care se adaugă cei 900 Euro pentru agenția imobiliară. Această sumă a fost achitată 40.000 Euro din vânzarea apartamentului din Piața Unirii, iar diferența din împrumutul acordat de tatăl reclamantului de 18.100 lei și suma de 5323 lei împrumutați de la Volksbank. Din suma împrumutată de la tatăl reclamantului părțile au achitat
împreună o parte, rămânând un rest de 10.700 lei la momentul desfacerii căsătoriei. Partea restituită în timpul căsătoriei a fost recunoscută de reclamant în răspunsul la întrebarea 10 din interogatoriul luat. Apoi acest aspect se coroborează și cu convenția încheiată între părți la_ prin care pârâta s-a obligat să restituie socrului său suma de 10.700 lei reprezentând împrumut pentru cumpărarea apartamentului situat pe strada P., precum și suma de 3800 lei reprezentând sumă împrumutată de aceeași persoană pentru lucrările de renovare la imobilul de pe str. Sanatoriului. În fine pârâta s-a angajat să restituie și suma de 4210 la C.AR Central, iar împrumutul de la Volksbank urma să fie achitat în cote egale de ambii soți. Nu prezintă relevanță în prezenta cauză faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de restituire a împrumutului către socrul său în sumă de 10.700 lei, restituirea împrumutului nefăcând obiectul cauzei.
Prin urmare, cota de contribuție a celor doi soți la dobândirea imobilului de pe strada P. s-a menținut la 60% și 40%, întrucât pentru suma de
40.000 Euro a operat subrogația, iar pentru diferența de preț deși pârâta a restituit din sumele împrumutate mai mult decât cota sa de contribuție de 40%, instanța are obligația să se pronunțe în limitele investirii.
În ceea ce privește investițiile efectuate la acest imobil, aceasta nu schimbă cu nimic situația. Din fișa de portofoliu a apelantului reiese că acesta a deținut 2 acțiuni a căror valoarea de transfer a fost de 2323,23 lei respectiv 4.646,46 lei. La rândul său, pârâta a moștenit de la tatăl său Antal V. un număr de 1000 acțiuni la SIF Banat C. a, conform certificatului de moștenitor nr.12/2006 eliberat de BNP Asociați Stancu Tudor D. și C. L. I. și 100 de acțiuni de la bunica sa Antal Erszebet la SIF Banat C. a, conform certificatului de moștenitor nr.62/2004 eliberat de același birou notarial. În fine, pârâta a deținut și o acțiune la SC Central S.A C. pentru care a încasa la data de_ 2.170.000 lei vechi -fila 284. Pentru cele două acțiuni moștenite, pârâta ar mai fi încasat aproximativ 1.800.000 lei vechi, fapt confirmat de martora Gyorgy Edita și de martora I. C. D. . În concluzie, nici măcar la efectuarea lucrărilor de îmbunătățire nu s-a dovedit o contribuție superioară a reclamantului.
Imobilul din str. Sanatoriului nu face obiectul prezentului dosar. Cu toate acestea trebuie analizate anumite aspecte întrucât reclamantul a susținut că fiind coproprietar, avea dreptul la o parte din prețul imobilului și că din acest preț pârâta a restituit tatălui său cele două împrumuturi de 3800 lei și 10.700 lei. Din copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2309/_ la BNP M. D. Aurora S., reiese că pârâta a deținut cu titlu de bun propriu cota de_ 1, în timp ce doar cota de_ 1 a reprezentat bun comun. Prin urmare 66% din imobil a constituit bunul propriu al pârâtei, iar diferența de 33% a reprezentat bunul comun al părților. Din copia contractului de vânzare-cumpărare nu reiese că doar pârâta a încasat banii din vânzare, astfel că restituirea de către ea a sumelor de 3800 lei și 10.700 lei socrului său s-a făcut din vânzarea cotei sale de proprietate, fără relevanță că o parte din bun a fost comun. Aportul tatălui reclamantului cu munca a putut fi pentru fiul său care era coproprietar, iar orice alte investiții făcute de reclamat s-au făcut pentru cota sa.
În ceea ce privește salariile părților, deși diferite nu conduc la o contribuție mai mare a reclamantului întrucât la nivelul anului 1997 când s-a dobândit apartamentul din piața Unirii, diferența de salariu a fost sub 20%, (
462.000 lei reclamantul și 341.300 lei pârâta) ori acesta este reflectată în cota de contribuție diferită. În perioadele de la începutul căsătoriei au existat perioade în care pârâta a avut venituri superioare, apoi veniturile au fost aproximativ egale.
În ceea ce privește diferența de salarii la dobândirea apartamentului din str. P. acesta nu are relevanță, deoarece, cota de 60% și 40 % s-a transmis în baza subrogației de la apartamentul din str. Unirii, iar pentru diferență, probele administrate au relevat faptul că pârâta a achitat o cotă net superioară cotei de 40% din sumele împrumutate pentru complinirea prețului. Și mai trebuie avut în vedere și faptul că în mod constant practica judiciară a recunoscut în favoarea soției ca o contribuție superioară pe lângă salariu și activitatea sa în gospodărie și cea legată de creșterea copiilor.
Valoarea de circulație a imobilului în mod corect a fost stabilită de prima instanță la suma de 253.149 lei întrucât la valoarea de 249.089 lei care reprezenta 57.260 Euro, trebuie adăugată și valoarea îmbunătățirilor în sumă de 4060 lei care reprezintă aport comun.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul F. F. împotriva Sentinței civile nr. 10141/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va păstra în întregime.
În temeiul dispozițiilor art274 Cod de procedură civilă va obliga apelantul să plătească intimatei suma de 2342 cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de F. F. împotriva Sentinței civile nr. 10141/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.
-N., pe care o păstrează în întregime.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 2342 cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 29 Martie 2013.
Președinte, Ana-SS
Judecător,
O. R. G.
Grefier,
G. -C. Ț.
Red.dact.S.S./C.Ț. 4 ex/_ Jud.fond.N. -F. B.
| ← Decizia civilă nr. 36/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Încheierea civilă nr. 113/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
