Decizia civilă nr. 248/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 248/R
Ședința publică din data de 08 mai 2013 Instanța constituită din: Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
G. ier: B. M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de reclamanta M. (fostă
B. ) L. cu domiciliul în B., nr. 16, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 5320/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect partaj.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta M. L., personal, și asistată de avocat din oficiu Amzărescu Niță Zamfir și intimatul B. I.
S., personal, lipsă fiind intimatul A. I. A. M. . Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentei M. L., avocat din oficiu Amzărescu Niță Zamfir arată că nu are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Intimatul B. I. S. arată că nu solicită administrarea altor probe și solicită judecarea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, în baza art. 150 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei M. L., avocat din oficiu Amzărescu Niță Zamfir solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii în sensul de a se constata că reclamanta a contractat împreună cu pârâtul, fostul soț, sub durata căsătoriei un împrumut în sumă de 12.000 euro și partajarea debitului în cotă de ½ parte pentru fiecare, stabilind în sarcina pârâtului debitul în întregime, cu obligarea reclamantei la sultă corespunzătoare față de pârât. Susține că reclamanta justifică interes în promovarea acțiunii, din probe a rezultat că împrumutul a profitat intimatului, iar recurenta are în proprietate bunuri mobile care dacă nu s-ar partaja împrumutul s-ar trece la executarea silită. Apreciază că acțiunea este admisibilă, chiar dacă s-a stabilit obligația achitării debitului în sarcina foștilor soți.
Intimatul B. I. S. recunoaște debitul de 12.000 euro ca fiind al lui și pe care l-a folosit pentru firmă, fosta soție recurenta din prezentul dosar nu a profitat de
acest împrumut. Este de acord cu admiterea recursului și a acțiunii formulate de reclamanta-recurentă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. ,
Deliberând asupra recursului promovat de recurenta M. L., constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5320 pronunțată la data de 1 iunie 2011 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ a fost admisă excepția inadmisibilității cererii și în consecință cererea formulată de reclamanta M. L. împotriva pârâtului B. I.
S. a fost respinsă ca inadmisibilă.
Cererea de intervenție formulată de intervenientul A. I. A. a fost respinsă. De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de intervenient prin care a solicitat înființarea popririi asiguratorii.
Pentru a decide astfel s-a reținut că prin contractul de împrumut sub semnătură legalizată de către Biroul Notarului Public Niculina Căpușan, sub nr. 18469 din data de 23 noiembrie 2006, numitul A. I. A. M. a împrumutat părților din prezentul dosar B. I. S. și M. L. (fostă B. ) suma de 12.0000 euro.
Prin Sentința Civilă nr. 922/_ s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre pârâtul B. I. S. și reclamanta M. L. (fostă B. ).
De asemenea, prin Sentința Civilă nr. 3790/_ s-a admis în parte cererea formulată de A. I. A. M. în calitate de reclamant împotriva părților din prezentul dosar în calitate de pârâți, fiind obligați fiecare dintre aceștia din urmă la plata către numitul A. I. A. M. a câte 6.000 EUR din creditul contractat.
S-a constatat că finalitatea acțiunii introductive este de a se modifica cadrul rapoartelor obligaționale născute odată cu încheierea contractului de împrumut, respectiv aceea ca reclamanta să nu mai fie obligată față de creditorul inițial, ceea ce ar încălca principiul irevocabilității actului juridic civil, potrivit căruia actului juridic bilateral sau multilateral nu i se poate pune capăt prin voința numai a uneia dintre părți.
Mai mult, instanța de fond a apreciat că admiterea acțiunii introductive ar duce la o transmitere de datorie, care nu este posibilă în dreptul român.
Pe de altă parte, s-a arătat că modificarea compunerii debitorilor și a obligațiilor născute dintr-un contract nu s-ar putea dispune fără ca la judecată să fie atrase toate părțile respectivului contract, aflându-ne în unul din cazurile de coparticipare procesuală obligatorie, potrivit art. 47-48 Cod procedură civilă.
De asemenea, strict din punctul de vedere al interesului reclamantei, scoaterea sa din raportul obligațional față de creditorul inițial și obligarea sa față de celălalt debitor (fostul soț), pentru exact aceeași sumă de bani, nu poate fi caracterizată și justificată de nici un interes legitim, situația economică a reclamantei fiind aceeași, fie că îi va achita debitul de 6.000 EUR creditorului inițial, fie că îi va achita pârâtului din prezenta cauză.
Astfel, instanța a admis excepția inadmisibilității, cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca inadmisibilă.
În privința cererii de intervenție instanța s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia având în vedere art. 49 alin. 2 Cod procedură civilă potrivit căruia intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său, or, titularul cererii de intervenție în interes propriu solicită doar respingerea acțiunii introductive, neurmărind realizarea în concret a unui drept al său.
Având în vedere soluția de respingere în principiu a cererii de intervenție în interes propriu instanța a respins și cererea de înființare a popririi asiguratorii formulată de titularul cererii de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta M. (fostă B. ) L. solicitând instanței modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința civilă realizează un partaj ce nu a fost solicitat de nici unul dintre soți, partajul fiind solicitat doar în cadrul prezentului dosar. Anterior nu a solicitat nimeni partajarea în cotă de ½ creditul de
12.000 euro astfel că, Sentința civilă nr. 3790/_ poate fi supusă căilor extraordinare de atac după finalizarea prezentului dosar.
S-a mai arătat că instanța nu a soluționat cauza pe fond deoarece a admis excepția inadmisibilității, solicitându-se astfel casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Din probele administrate se poate reține că fostul soț al reclamantei a profitat în întregime de suma de 12.000 euro, astfel că reclamanta nu poate fi obligată la plata sumei de 6.000 euro atâta timp cât Sentința civilă nr. 3790/2010 a Judecătoriei
B. M. a fost dată cu încălcarea prevederilor legale.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și urm C.proc.civ., respectiv prevederile art. 304 și 312 C.proc.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu taxa judiciară de timbru de 4 lei, potrivit art.
11 alin. 2 liniuța a 5-a din legea 146/1997 și timbru judiciar de 0,5 lei.
Prin Încheierea civilă din data de_ a fost admisă în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar și în consecință reclamanta-recurentă a beneficiat de serviciile unui avocat din oficiu, numit de Baroul Maramureș, potrivit Delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 3298 din_ (f.47).
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate instanța reține următoarele:
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 24 noiembrie 2010, prin aceasta, reclamanta solicitând instanței să dispună partajarea debitului comun constând în împrumutul angajat în timpul căsătoriei de reclamanta M. L. (fostă
B. ) și B. S. I. în sumă de 12.000 euro. S-a mai arătat că fiecăruia dintre soți îi revine obligația de a rambursa cota de ½ din debit, însă solicitarea reclamantei a fost în sensul de a se stabili în sarcina pârâtului B. I. S. obligația restituirii întregului debit de 12.000 euro, iar reclamanta să fie obligată la plata sultei în favoarea pârâtului, până la nivelul sumei de 6000 euro.
Se reține în primul rând că împrumutul în sumă de 12.000 euro a fost contractat de ambii soți, astfel că datoria este una comună. S-a mai susținut că în măsura în care nu s-ar partaja debitul în sensul arătat de reclamanta-recurentă s-ar
putea începe executarea silită împotriva acesteia deoarece aceasta are în proprietate mai multe bunuri.
Anterior sesizării instanței de judecată cu prezenta cerere, prin Sentința civilă nr. 3790/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M., Sentință devenită irevocabilă la data de_, prin nerecurare(f.18-22 din dosarul de la fond), reclamanta a fost obligată în favoarea intervenientului din prezentul dosar, A.
I. A. M., la plata sumei de 6000 euro, reprezentând ½ din împrumut. Pârâtul
B. I. S. a fost obligat la plata sumei de 6000 euro în favoarea aceleiași persoane, suma arătată reprezentând 1/2din împrumutul contractat. Temeiul raportului juridic obligațional l-a constituit împrumutul de 12.000 euro pe care părțile l-au contractat la data de 23 noiembrie 2006 potrivit contractului de împrumut sub semnătură legalizată sub nr. 18469 de BNP Niculina Căpușan.
În motivarea hotărârii arătate, hotărâre irevocabilă și care a intrat în puterea de lucru judecat s-a reținut că obligația asumată de M. L. (fostă B. ) și B. I.
S. este o obligație divizibilă. Faptul că persoanele împrumutate aveau calitatea de soți nu poate duce la concluzia că între aceștia există o obligație de solidaritate sau indivizibilitate. Ca atare fiecare dintre cei doi împrumutați au fost obligați la plata sumei de 6000 euro, respectiv ½ din valoarea împrumutului total de 12.000 euro.
Din acest punct de vedere solicitarea reclamantei-recurente de a partaja datoria și de a-l obliga doar pe B. I. S. la plata întregului debit față de creditor, iar reclamanta recurentă la plata "sultei"; în favoarea pârâtului B. I. S. este inadmisibilă, astfel cum a reținut și instanța de fond.
Prin această cerere reclamanta încearcă să facă inaplicabilă hotărârea arătată mai sus. Interesul de a achita suma de 6000 euro pârâtului B. I. S., iar nu creditorului A. I. A. M. nu poate fi decât un interes nelegitim,ilicit, în condițiile în care printr-o hotărâre irevocabilă, pronunțată și în contradictoriu cu reclamanta din prezentul dosar, aceasta a fost obligată la plata sumei de 6.000 euro, direct creditorului.
Susținerea reclamantei-recurente că hotărârea respectivă nu este legală nu poate fi reținută. Reclamanta-recurentă M. L. a fost parte în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. și cu toate că a considerat nelegală hotărârea care îi era opozabilă nu a înțeles să formuleze recurs împotriva acesteia, achiesând la dispoziția dată de instanță.
Susținerea că urmează a fi promovată o cale extraordinară de atac împotriva sentinței civile nr. 3790/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare nu poate justifica încălcarea legii de către instanță și admiterea prezentei cereri.
Faptul că pentru suma de 6000 euro se poate începe executarea silită, reclamanta-recurentă fiind proprietarul mai multor bunuri care pot face obiectul acestei proceduri nu poate duce la admiterea prezentei acțiuni. În măsura în care M. (fostă B. ) L. a fost obligată la plata unor sume de bani, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, aceasta trebuie să o execute de bună-voie sau în cadrul procedurii de executare silită. Simplul fapt că există posibilitatea ca persoana care are calitatea de creditor să înceapă executarea silită urmând să-și încaseze debitul nu poate duce la concluzia că debitul, contrar hotărârii puse în executare trebuie executat de o altă persoană, în speță B. I. S. .
De asemenea, instanța își însușește constatarea instanței de fond potrivit căreia transferul datoriei, transmiterea obligației de plată de la un debitor solvabil la un alt debitor cu o solvabilitate incertă, este inadmisibilă în dreptul român. Oricum în cauză ar fi trebuit chemat în judecată de către reclamanta-recurentă și creditorul.
Reținând cele de mai sus, instanța consideră recursul declarat de recurenta M.
L. (fostă B. ) ca fiind nefondat, astfel că, potrivit art. 312 raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., acesta va fi respins.
În prezenta cauză instanța a încuviințat acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistării/reprezentării reclamantei-recurente de către un avocat desemnat din oficiu. În ceea ce privește onorariul avocatului desemnat de Baroul Maramureș, urmare a încuviințării cererii de acordare a ajutorului public judiciar sub forma acordării asistenței juridice pentru reclamanta-recurentă - potrivit OUG 51/2008, instanța va dispune plata acestei sume în cuantum total de 300 lei din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției, cheltuieli ce rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta M. (fostă B. ) L. domiciliată în B. nr. 16, jud. Sălaj împotriva Sentinței civile nr. 5320pronunțată la data de 1 iunie 2011 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Dispune plata onorariului avocatului Amzărescu Niță Zamfir, desemnat din oficiu pentru reclamanta-recurentă M. (fostă B. ) L., în cuantum total de 300 lei din fondul pentru ajutor public judiciar al Ministerului Justiției, cheltuieli ce rămân în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 mai 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||||
P. M. B. | , | C. | V. | , | P. G. , | B. M. |
Red. /dact./P.M.B../_ Ex. 2
J. ecător fond: F. V.
| ← Decizia civilă nr. 183/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 253/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
