Decizia civilă nr. 270/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 270/R/2013
Ședința publică din data de 13 iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător
JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C. GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 134/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Din dovada existentă la fila 35 rezultă faptul că intervenienta în interes propriu
F. a decedat, însă se consideră îndeplinită procedura de citare în cauză întrucât defuncta are ca moștenitori pe P. M. și C. S., fiice, care au deja calitatea de parte în proces, soțul celei dintâi, P. G., fiind decedat în cursul cercetării judecătorești derulate în fața primei instanțe.
Instanța reține că recursul este declarat și motivat în termen legal, comunicat intimaților, potrivit dovezilor de la filele 8-10, este legal timbrat, potrivit chitanței și timbrului judiciar de la filele 29-31.
Se constată că reclamantul recurent a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Văzând lipsa părților, faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt cereri prealabile, s-au analizat actele și lucrările dosarului, după care cauza a rămas în pronunțare.
deliberând, constată:
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 134/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ a fost admisă în partea acțiunea formulată de reclamantul P. I. împotriva pârâtei P. M. și în contradictoriu cu intervenienții P. F. și C. S., au fost admise în parte cererea reconvențională și cererea de intervenție:
S-a constatat că reclamantul împreună cu pârâta și cu părinții acesteia, intervenientul inițial P. G., decedat în timpul procesului, și intervenienta P.
F. au dobândit un drept de proprietate prin edificare împreună cu privire la
imobilele casă de locuit și anexe gospodărești situate în localitatea C. 253 A, județul Bistrița-Năsăud, prin contribuție egală de ¼ fiecare;
S-a dispus partajarea bunurilor imobile menționate la punctul 1 al dispozitivului prin atribuirea lor în natură, în coproprietate, pârâtei și intervenientelor;
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de coproprietate al pârâtei și al intervenientelor, cu privire la imobilele casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent, situate în localitatea C. 253 A, județul Bistrița-Năsăud, astfel: tarlaua 55; parcelele 472, 473 și 474; nr. topo 110 de 1.511 mp și 111 mp de 3.074 mp, în total 4.584 mp; categoria de folosință casă de locuit, anexe gospodărești, arabil și fânețe, proprietari P. M. cu cota de 19/32, cu titlu de edificare, moștenire și partaj, P. F. cu cota de 10/32 cu titlu de edificare, moștenire și partaj și C. S. cu cota de 3/32, cu titlu de moștenire și partaj;
S-a dispus obligarea pârâtei și a intervenientelor la plata către reclamant a sultei de 16.676 lei, aferentă bunurilor imobile, raportată la valoarea de circulație de 66.705 lei a acestora, astfel: pârâta a fost obligată să achite reclamantului sultă de 9.902 lei, intervenienta P. F. 5.211 lei, iar intervenienta C. S. 1.563 lei;
S-a dispus partajarea prin atribuirea către reclamant a următoarelor bunuri mobile: garnitura de mobilă compusă din 2 fotolii, o măsuță de lemn și 4 tabureți, în valoare de 655 lei, aragazul cu 4 ochiuri, în valoare de 354 lei, mobila de sufragerie compusă din bibliotecă cu vitrină și dulăpioare, un dulap cu două uși, o comodă TV și o masă rabatabilă de 12 persoane, în valoare de 2.028 lei, canapeaua extensibilă, în valoare de 300 lei și 2 pături din păr de cămilă, în valoare de 180 lei, valoarea totală a acestor bunuri atribuite reclamantului fiind de 3.517 lei.
S-a dispus partajarea prin atribuirea către pârâtă a următoarelor bunuri mobile: comoda TV, în valoare de 240 lei, mobila de bucătărie compusă din 6 corpuri, din care 3 suspendate, în valoare de 510 lei, mașina de spălat automată
"Whirlpool";, în valoare de 1.044 lei, soba de gătit "Menaj";, în valoare de 1.076 lei, calculator (PC), în valoare de 2.067 lei, TV color "Goldstar";, în valoare de 304 lei, și cele 2 covoare de 4/3 m, în valoare de 960 lei, valoarea totală a acestor bunuri atribuite pârâtei fiind de 6.201 lei.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1.342 lei cu titlu de sultă aferentă bunurilor mobile.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată de 94
lei.
Intervenientele au fost obligate la plata către reclamant a cheltuielilor de
judecată de 850 lei, câte 425 lei fiecare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul P. I. a chemat în judecată pe pârâta P. M., solicitând instanței să constate că împreună cu aceasta a dobândit un drept de proprietate prin edificare cu privire la casa de locuit compusă din patru camere, baie, cămară, hol, mansardă și anexe gospodărești, constând în grajd, lemnărie, beci și fânar, situate în localitatea C. 253 A; să constate că au calitatea de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei prin contribuție egală casa de locuit și anexele gospodărești menționate mai sus, precum și următoarele bunuri mobile: TV color "Grundig";; comodă TV; garnitură de mobilă compusă din 2 fotolii, o măsuță de lemn și 4 tabureți; mobilă de bucătărie compusă din 6 corpuri, din care 3 suspendate; mașină de spălat automată "Whirl-pool";; aragaz cu 4 ochiuri; sobă de gătit "Menaj";; mobilă de
sufragerie compusă din bibliotecă cu vitrină și dulăpioare, un dulap cu două uși, o comodă TV și o masă rabatabilă de 12 persoane; calculator (PC); congelator
"Curtiss";; TV color "Goldstar";; canapea extensibilă; 2 covoare de 4/3 m; un covor de 1,8/2 m; un colier, 2 inele și o pereche de cercei, toate din aur; o motocositoare; un ferăstrău mecanic "Husqvarna"; și 19 oi; să dispună partajarea acestor bunuri mobile și imobile prin atribuirea lor către pârâtă, cu obligarea ei la plata sultei corespunzătoare. Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată că s-a căsătorit cu pârâta la data de_, iar după 13 ani, prin sentința civilă 193/2007, căsătoria a fost desfăcută. Arată că a dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta bunurile menționate în petitul acțiunii prin contribuție egală. În ce privește imobilul casă de locuit, arată că în perioada 1995-1996 a lucrat în Israel, toții bani câștigați acolo fiind investiți în casă. Cu privire la bunurile mobile, acestea au fost inventariate de executorul judecătoresc care întocmit procesul-verbal 127/2006 semnat de pârâtă fără obiecțiuni.
În drept, reclamantul invocă prevederile art. 30, 31 și 36 din vechiul C. familiei, art. 673 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta P. M. a solicitat admiterea în parte a cererii reclamantului, întrucât contestă calitatea de bun comun a imobilului construcție situat în localitatea C. 253 A, care a fost edificat de către părinții ei, P. G. și P.
. Cu privire la bunurile mobile arată că mașina de spălat "Whirlpool"; și calculatorul au fost cumpărate de tatăl ei cu plata în rate. Cu privire la bijuteriile din aur, acestea nu sunt bunuri comune, ci au fost primite cadou de către ea și astfel sunt bunurile ei proprii. Cu privire la ferăstrăul mecanic, acesta a fost cumpărat de ea, împreună cu tatăl său, iar oile au fost vândute în timpul căsătoriei, din banii obținuți cumpărând un cal și o vacă care au murit în timpul căsătoriei. Reclamantul în cea mai mare parte a căsătoriei nu a realizat aproape deloc venituri, deoarece s-a angajat în serviciu abia în noiembrie 2004. Cu banii câștigați în Israel de către reclamant au cumpărat un autoturism, pe care apoi l-au vândut și au cumpărat un alt autoturism marca "Fiat Tipo";.
Prin cerere reconvențională depusă odată cu întâmpinarea, pârâta P. M. a solicitat instanței să constate că sunt comune și următoarele bunuri mobile: covor de
¾ m, în valoare de 500 lei; 2 pături din păr de cămilă, în valoare de 1.000; un mixer, în valoare de 100 lei; o mașină de tocat carne, în valoare de 100 lei; un filtru de cafea, în valoare de 100 lei; o perdea, în valoare de 100 lei și un autoturism marca "Fiat Tipo";, a cărui valoare nu a fost indicată de pârâtă; solicită partajarea bunurilor mobile prin formarea de loturi în natură cu eventualele sulte pentru egalitate valorică. Arată că aceste bunuri mobile pe care le-a indicat în cererea reconvențională se află în posesia reclamantului și ea, pârâta, are o contribuție mai mare la dobândirea lor.
La termenul de judecată din_, pârâta și-a precizat cererea reconvențională, arătând că bunurile mobile care solicită să-i atribuite în lot sunt: mobila de sufragerie compusă din bibliotecă cu vitrină, dulăpioare, dulap cu 2 uși, comodă TV și masa de 12 persoane; cele 2 covoare de ¾ m; TV color "Goldstar";; calculatorul; soba de gătit; mașina de spălat; mobila de bucătărie compusă din 6 corpuri din care 3 suspendate; comoda TV și bijuteriile din aur.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 119 - 120 Cod procedură civilă.
P. G. și P. F. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat instanței să constate că au dobândit prin edificare un drept de
proprietate cu privire la casa de locuit situată în localitatea C. 253 A, pe un teren înscris în TP 23110/-2001, tarlaua 55, teren care este bun propriu al lui P. G., dobândit cu titlu de moștenire; să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în devălmășie cu privire la construcție, a dreptului de proprietate a lui P.
cu privire la teren și a dreptului de folosință a lui P. F. cu privire la același teren.
La termenul de judecată din_, apărătoarea intervenienților a depus la dosarul cauzei certificatul de deces al intervenientului P. G. și a indicat ca moștenitoare a acestuia pe intervenienta P. F., în calitate de soție supraviețuitoare, și pe C. S. în calitate de fiică, cerând introducerea acesteia din urmă în proces, în calitate de intervenientă.
Legal citată, intervenienta C. S. nu s-a prezentat în instanță și nu și-a formulat în scris poziția.
În motivarea cererii de intervenție se arată că imobilul construcție, situat în localitatea C., 253 A a fost edificat în 1997 de către ei, intervenienții, pe un teren moștenit de P. G. de la masa P. M., terenul fiind înscris în TP 23110/2001. În drept, intervenienții invocă dispozițiile art. 49 Cod procedură civilă și 480 Cod civil.
Situația de fapt reținută de instanță
. 1. Durata căsătoriei dintre reclamant și pârâta P. M. .
Încheierea căsătoriei dintre reclamant și pârâta P. M. a avut loc pe data de_, iar desfacerea ei s-a dispus prin sentința civilă 193/_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul_ (f. 2-3).
Descrierea și valoarea bunurilor imobile în litigiu.
În cauză au fost efectuate
2 expertize tehnice, având ca obiective identificarea bunurilor imobile care fac obiectul partajului și evaluarea acestora la prețul de circulație: prima a fost efectuată și completată ulterior de către expertul Mora Csaba (f. 114-124 și 168-176), iar a doua de către expertul Cuciurean I. (f. 197-204), și, de asemenea, completată ulterior (f. 239-242). Această din urmă expertiză a fost încuviințată de către instanță la cererea pârâtei, cu motivarea din partea acesteia că prima expertiză s-a bazat pe acte normative abrogate.
Într-adevăr, mai multe acte pe baza cărora expertul Mora Csaba a procedat la stabilirea valorii imobilelor în litigiu (f. 169-170) fuseseră abrogate înainte de sesizarea instanței de judecată cu prezenta cauză (HG 945/1990 a fost abrogată prin HG 474/1999, HG 449/1990 a fost abrogată prin HG 376/1994, HG 1109/1990 a fost abrogată prin HG 474/1999, etc.). Acesta este motivul pentru care instanța a înlăturat prima expertiză și a acceptat concluziile celei de-a 2-a.
Expertul Cuciurean I. (f. 198-204) a identificat în localitatea C. 253 A, județul Bistrița-Năsăud, imobilele casă de locuit, construită în anul 1997, având fundație de beton, zidărie din cărămidă, planșee din beton peste parter, șarpantă de lemn, acoperiș (învelitoare) din plăci de azbociment, tâmplărie de lemn, pardoseli, tencuieli interioare și exterioare, casa fiind construită pe amplasamentul unei case vechi, după demolarea acesteia. S-a mai reținut că această casă de locuit are instalații electrice interioare și este racordată la rețeaua electrică, are alimentare cu apă și canalizare, precum și obiecte sanitare, nu este racordată la rețeaua de gaz metan, iar încălzirea se face cu sobe cu combustibil solid. Casa de locuit se compune, potrivit constatărilor expertului, la parter, din 2 camere, 1 bucătărie, casa scării, 1 baie, 1 cămară și 1, casa scării, 1 baie, 1 cămară și 1 terasă (schița de la f. 201), iar, la etaj,
din o cameră neterminată și o terasă, la care se adaugă 2 compartimente reprezentând podul casei (schița de la f. 202).
Expertul Cuciurean I. a mai identificat în aceeași curte anexele gospodărești construite în anul 1999, constând în: 1) bucătărie de vară, alipită de un șopron, având fundație de beton, schelet de lemn căptușit cu scândură, șarpantă de lemn și învelitoare de azbociment, fără tâmplărie la ferestre, numai cu goluri în acest sens; 2) pivniță cu fundație, pereți și învelitoare de beton, izolată termic cu pământ, compusă din 2 încăperi și 3) șoproane cu fânar și șură, executate din materiale rezultate din demolarea casei vechi, cu fundații de beton, schelet de lemn, căptușit cu scânduri recuperate, șarpantă de lemn și acoperiș de țiglă recuperată (schița de la f. 203).
Cu privire la valoarea imobilelor supuse partajului, casa de locuit a fost evaluată de expert la prețul de circulație de 51.686 lei, iar anexele gospodărești la valoarea de 15.019 lei, în total 66.705 lei.
Contribuția părților la edificarea imobilelor în litigiu
. Din declarațiile martorilor Sima Gheorghe (f. 65), Veja I. (f. 52), Sima Ana (f. 61) și L. Gavril (f.
93) reiese faptul că imobilele construcții în litigiu au fost edificate în perioada 1996- 1999, în timpul căsătoriei celor doi soți. Martorul Sima Gheorghe (f. 65) a declarat că a lucrat în Israel împreună cu reclamantul în perioada 1995-1999 și că acesta câștiga câte 1.000-1.500 USD lunar. Petentul însă, prin interogatoriu (f. 43), a precizat că a lucrat în Israel din octombrie 1995 până în august 1996, apoi din octombrie 1997 până în septembrie 1999. Și martorul Veja I. (f. 52) a declarat că a lucrat împreună cu reclamantul în Israel unde acesta câștiga sume cuprinse între 950 și 1.100 USD lunar și că trimitea bani acasă la soția sa, pârâta din prezenta cauză. Cu toate acestea, nu rezultă în mod clar din declarațiile martorilor și nici din celelalte probe administrate în cauză care este cuantumul sumelor pe care reclamantul le-a trimis soției sale și care ar fi fost investite în construcțiile în litigiu.
Din declarația martorei B. Ana (f. 61) rezultă faptul că, în perioada edificării construcțiilor în litigiu, pârâta era angajată la poșta din localitate, iar tatăl acesteia, defunctul intervenient P. G., la balastiera din localitatea C., de unde au fost achiziționate nisipul și pietrișul necesar construcțiilor. Din declarația martorului L. Gavril (f. 93) mai rezultă că în gospodăria intervenienților au existat animale, atât înainte de venirea ca ginere a reclamantului, cât și după aceea.
Astfel, din probele menționate reiese că imobilele construcții în litigiu au fost edificate în perioada căsătoriei dintre reclamant și pârâta P. M., precum și faptul că la edificarea lor au contribuit cei doi împreună cu părinții pârâtei, P. G. și P.
F. . În condițiile în care cele două familii au trăit și s-au gospodărit împreună și nu există elemente pe baza cărora să se poată stabili în mod exact valoarea contribuției unora sau a celorlalți, s-a apreciat că ei au o contribuție egală, câte ¼ fiecare.
Situația terenului pe care se află amplasate imobilele în litigiu
. În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară topografică de către expertul P. Viorel (f. 82-90) prin care expertul a identificat construcțiile casă de locuit și anexe gospodărești situate în localitatea C. 253, județul Bistrița-Năsăud, și a constatat că acestea sunt amplasate pe terenul în suprafață de 4.585 mp, identificat prin parcelele 472, 473 și 474 din tarlaua 55, înscrise în TP 23110/2001 (f. 84) titlu emis pe numele defunctei P. M. . După decesul lui P. M., acest teren a revenit prin moștenire legală intervenientului inițial, P. G., în calitate de fiu, conform certificatului de moștenitor nr. 3/_ emis de BNP Culcer Crinu Denis (f. 27-28).
Același expert a formulat o propunere de întabulare în favoarea intervenientului inițial, decedat în timpul procesului, P. G., și a intervenientei
P. F. cu privire la imobilele casă de locuit și anexe gospodărești, împreună cu terenul aferent în suprafață de 4.585 mp, situate în localitatea C. 253, județul Bistrița-Năsăud, astfel: tarlaua 55; parcelele 472, 473 și 474; nr. topo 110 de 1.511 mp și 111 mp de 3.074 mp, în total 4.584 mp; categoria de folosință casă de locuit, anexe gospodărești, arabil și fânețe, proprietari P. G. și P. F. .
Dreptul de coproprietate al reclamantului, al pârâtei și al intervenien-telor cu privire la construcțiile în litigiu
. În speță, potrivit celor precizate la punctul 4, intervenientul inițial P. G. a dovedit dreptul său de proprietate cu privire la terenul pe care se află amplasate construcțiile în litigiu și a solicitat să se constate dreptul său de proprietate și cu privire la aceste construcții, instanța interpretând cererea sa ca întemeindu-se pe instituția accesiunii imobiliare artificiale.
Cu toate acestea, din declarațiile martorilor reiese că imobilele construcții au fost edificate de reclamant împreună cu pârâta, precum și cu părinții acesteia, defunctul P. G. și intervenienta P. F. . Rezultă din declarațiile martorilor (f. 61 și 93) că defunctul P. G. s-a implicat direct în edificarea construcțiilor, în sensul că a procurat și transportat la locul efectuării lucrărilor nisipul și pietrișul necesar și s-a ocupat de realizarea instalației electrice. În aceste condiții, instanța a reținut că edificarea construcțiilor în litigiu s-a făcut de către soții P. I. și P. M.
, împreună cu intervenienta P. F., cu acordul proprietarului terenului, defunctul
P. G., condiții în care acesta din urmă nu poate (mai bine zis nu a putut, la introducerea cererii de intervenție) invoca un drept de accesiune imobiliară. S-a reținut astfel că reclamantul, pârâta, intervenienta P. F. și defunctul P. G. au dobândit toți patru, în cote egale, dreptul de proprietate cu privire la construcțiile în litigiu, primii trei dobândind și un drept de superficie.
3. Bunurile mobile supuse partajului și valoarea acestora
. Următoarele 18 poziții de bunuri mobile au fost enumerate de reclamant în cerea de chemare în judecată: 1) TV color "Grundig";; 2) comodă TV; 3) garnitură de mobilă compusă din 2 fotolii, o măsuță de lemn și 4 tabureți; 4) mobilă de bucătărie compusă din 6 corpuri, din care 3 suspendate; 5) mașină de spălat automată "Whirlpool";; 6) aragaz cu 4 ochiuri; 7) sobă de gătit "Menaj";; 8) mobilă de sufragerie compusă din bibliotecă cu vitrină și dulăpioare, un dulap cu două uși, o comodă TV și o masă rabatabilă de 12 persoane; 9) calculator (PC); 10) congelator "Curtiss";; 11) TV color
"Goldstar";; 12) canapea extensibilă; 13) 2 covoare de 4/3 m; 14) un covor de 1,8/2 m; 15) un colier, 2 inele și o pereche de cercei, toate din aur; 16) o motocositoare;
17) un ferăstrău mecanic "Husqvarna"; și 18) 19 oi.
La rândul ei, pârâta, prin cererea reconvențională, a indicat ca fiind comune și următoarele 7 poziții de bunuri mobile; 1) covor de ¾ m, în valoare de 500 lei; 2) 2 pături din păr de cămilă, în valoare de 1.000; 3) un mixer, în valoare de 100 lei; 4) o mașină de tocat carne, în valoare de 100 lei; 5) un filtru de cafea, în valoare de 100 lei; 6) o perdea, în valoare de 100 lei și 7) un autoturism marca "Fiat Tipo";.
În cauză a fost efectuată de către Grapini R. o expertiză tehnică având ca obiective identificarea și evaluarea bunurilor mobile supuse partajului (f. 137-155). S-a constatat de către expert că dintre bunurile indicate de părți, nu există televizorul color Grundig, congelatorul, motocositoarea și ferăstrăul mecanic "Husqvarna";, întrucât, fiind deteriorate, au fost predate la fier vechi. Cu privire la cele 19 oi, deși
unii dintre martorii audiați în cauză relatează faptul că în gospodăria părinților pârâtei existau oi înainte de încheierea căsătoriei dintre părți și că după acest eveniment au fost mai fost cumpărate altele, nicio probă administrată în cauză nu a dovedit existența unui număr de 19 oi, iar, așa cum s-a arătat, în final, expertul a constatat că ele nu mai există. Nu s-a dovedit în cauză nici existența perdelei și a covorului de ¾
m. Cu privire la autoturismul marca "Fiat Tipo";, din interogatoriul luat reclamantului (f. 41) rezultă că acesta a fost vândut, în timp ce martora B. Ana a declarat că acesta a fost accidentat. În orice caz, în speță nu s-a dovedit existența acestui autoturism la data evaluării de către expert a bunurilor mobile.
Dintre bunurile indicate de pârâtă în cererea reconvențională, aceasta a recunoscut prin interogatoriu (f. 40) că mixerul, mașina de tocat carne și filtrul de cafea sunt bunuri proprii ale reclamantului.
Deși ambele părți recunosc existența obiectelor din aur, reprezentând colier, 2 inele și o pereche de cercei, însă, în timp ce reclamantul susține că acestea au fost achiziționate de el pentru a "investi"; banii, pârâta susține că aceste obiecte i-au fost oferite cadou. Prin aceeași expertiză însă (f. 137-155) s-a constatat că inelele și colierul au fost amanetate, fiind indicate valorile în lei/gram, dar nu rezultă din nicio probă a dosarului care este greutatea acestora pentru a putea fi stabilită valoarea lor și nici care dintre părți a beneficiat de sumele obținute prin amanetare, drept pentru care ele au fost excluse de la masa partajabilă.
Au rămas a fi incluse în masa partajabilă următoarele bunuri mobile cu valorile actualizate stabilite de expert: 1) comodă TV, 240 lei; 2) garnitură de mobilă compusă din 2 fotolii, o măsuță de lemn și 4 tabureți, 655 lei; 3) mobilă de bucătărie compusă din 6 corpuri, din care 3 suspendate, 510 lei; 4) mașină de spălat automată
"Whirlpool";, 1.044 lei; 5) aragaz cu 4 ochiuri, 354 lei; 6) sobă de gătit "Menaj";,
1.076 lei; 7) mobilă de sufragerie compusă din bibliotecă cu vitrină și dulăpioare, un dulap cu două uși, o comodă TV și o masă rabatabilă de 12 persoane, 2.028 lei; 8) calculator (PC), 2.067 lei; 9) TV color "Goldstar";, 304 lei; 10) canapea extensibilă, 300 lei; 11) 2 covoare de 4/3 m, 960 lei și 12) 2 pături din păr de cămilă, 180 lei. Valoarea totală a acestor bunuri mobile este de 9.718 lei.
Acestea bunuri enumerate la paragraful precedent, în 12 poziții, sunt comune, dobândite prin contribuție egală de către reclamant împreună cu pârâtul, nicio probă din dosar neputând conduce la o concluzie diferită.
Texte de lege aplicabile
. Conform art. 30 din vechiul C. familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. Conform art. 31 C. fam., nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț: a) bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei; b) bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune; e) bunurile de uz personal și cele destinate exercitării profesiunii unuia dintre soți; d) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de investiții și inovații, precum și alte asemenea bunuri; e) indemnitatea de asigurare sau despăgubirea pentru pagube pricinuite persoanei; f) valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.
Conform art. 36 din vechiul C. familiei, la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească.
Conform arta. 6734Cod procedură civilă, în tot cursul procesului instanța va stărui ca părțile să împartă bunurile prin bună învoială.
Conform arta. 6735 Cod procedură civilă, dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile
transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii. Instanța va face împărțeala în natură, procedând la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.
Conform arta. 67310Cod procedură civilă, în cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-
ar modifica în mod păgubitor destinația economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. La cererea unuia dintre coproprietari instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Conform art. 275 Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Motivarea soluției în drept
. Având în vedere starea de fapt prezentată și dispozițiile legale pertinente, s-a reținut că reclamantul împreună cu pârâta și cu părinții acesteia, defunctul P. G. și intervenienta P. F., au dobândit prin edificare, împreună, dreptul de proprietate cu privire la imobilele casă de locuit, construită în anul 1997, având fundație de beton, zidărie din cărămidă, planșee din beton peste parter, șarpantă de lemn, acoperiș (învelitoare) din plăci de azbociment, tâmplărie de lemn, pardoseli, tencuieli interioare și exterioare, dotată cu instalații electrice interioare, racordată la rețeaua electrică, de alimentare cu apă și canalizare, dar neracordată la rețeaua de gaz metan, compusă, la parter, din 2 camere, 1 bucătărie, casa scării, 1 baie, 1 cămară și 1, casa scării, 1 baie, 1 cămară și 1 terasă, iar, la etaj, din 1 cameră neterminată și 1 terasă, la care se adaugă 2 compartimente reprezentând podul casei, situate în localitatea C. 253 A, județul Bistrița-Năsăud.
Reclamantul împreună cu pârâta și cu părinții acesteia, defunctul P. G. și intervenienta P. F., au dobândit un drept de proprietate și cu privire la anexele gospodărești construite în anul 1999, constând în: 1) bucătărie de vară, alipită de un șopron, având fundație de beton, schelet de lemn căptușit cu scândură, șarpantă de lemn și învelitoare de azbociment, fără tâmplărie la ferestre, numai cu goluri în acest sens; 2) pivniță cu fundație, pereți și învelitoare de beton, izolată termic cu pământ, compusă din 2 încăperi și 3) șoproane cu fânar și șură, executate din materiale rezultate din demolarea casei vechi, cu fundații de beton, schelet de lemn, căptușit cu
scânduri recuperate, șarpantă de lemn și acoperiș de țiglă recuperată, situate de asemenea în localitatea C. 253 A, județul Bistrița-Năsăud.
S-a dispus partajarea acestor imobile prin atribuirea lor în natură pârâtei și intervenientelor, în coproprietate. Cu privire la cotele ce revin fiecăreia, pârâta adaugă cotei sale de contribuție de ¼, cota reclamantului de ¼ și cota de ½ din ¾ din cota de ¼ ce reprezintă contribuția tatălui ei la edificarea imobilelor, în final pârâtei revenindu-i cota de 19/32. Intervenientei C. S. îi revine cota de ½ din ¾ din cota de ¼ ce reprezintă contribuția tatălui ei la edificarea imobilelor, astfel încât acesteia îi revine o cotă de 3/32. Intervenienta P. F. adaugă la cota sa de ¼, cota de ¼ din cota de ¼ ce reprezintă contribuția soțului ei P. G. la edificarea imobilelor, astfel încât acesteia îi revine o cotă de 10/32.
Potrivit acestor cote pârâta și intervenientele au fost obligate la plata către reclamant a sultei de 16.676 lei, reprezentând ¼ din valoarea de circulație a imobilelor de 66.705 lei stabilită de expert, astfel: pârâta datorează reclamantului sultă de 9.902 lei, intervenienta P. F., 5.211 lei, iar intervenienta C. S. ,
1.563 lei.
Totodată, s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de coproprietate al pârâtei și al intervenientelor cu privire la imobilele casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent situate în localitatea C. 253 A, județul Bistrița-Năsăud, astfel: tarlaua 55; parcelele 472, 473 și 474; nr. topo 110 de 1.511 mp și 111 mp de 3.074 mp, în total 4.584 mp; categoria de folosință casă de locuit, anexe gospodărești, arabil și fânețe, proprietari P. M. cu cota de 19/32, P. F. cu cota de 10/32 și C.
S. cu cota de 3/32.
Cu privire la bunurile mobile, s-a atribuit pârâtei bunurile pe care aceasta le-a solicitat, respectiv, comoda TV, în valoare de 240 lei, mobila de bucătărie compusă din 6 corpuri, din care 3 suspendate, în valoare de 510 lei, mașina de spălat automată
"Whirlpool";, în valoare de 1.044 lei, soba de gătit "Menaj";, în valoare de 1.076 lei, calculator (PC), în valoare de 2.067 lei, TV color "Goldstar";, în valoare de 304 lei, și cele 2 covoare de 4/3 m, în valoare de 960 lei, valoarea totală a acestor bunuri atribuite pârâtei fiind de 6.201 lei.
S-au atribuit reclamantului celelalte bunuri mobile, respectiv, garnitura de mobilă compusă din 2 fotolii, o măsuță de lemn și 4 tabureți, în valoare de 655 lei, aragazul cu 4 ochiuri, în valoare de 354 lei, mobila de sufragerie compusă din bibliotecă cu vitrină și dulăpioare, un dulap cu două uși, o comodă TV și o masă rabatabilă de 12 persoane, în valoare de 2.028 lei, canapeaua extensibilă, în valoare de 300 lei și 2 pături din păr de cămilă, în valoare de 180 lei, valoarea totală a acestor bunuri atribuite reclamantului fiind de 3.517 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor cu privire la bunurile mobile, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1.342 lei (valoarea totală a bunurilor mobile care formează masa partajabilă este, așa cum s-a arătat, de 9.718 lei, fiecăruia dintre soți cuvenindu-i-se bunuri în valoare de 4.859 lei, astfel încât pârâta va achita reclamantului diferența de la această valoare la 6.201 lei, cât reprezintă valoric bunurile ce i-au fost atribuite în lot).
Cu privire la cheltuielile de judecată, reclamantul a efectuat cheltuieli de 1.507,90 lei reprezentând 57 lei taxă judiciară de timbru (f. 5), 0,90 lei timbru judiciar (f. 1), 450 lei onorariu expert (f. 55 și 68) și 1.000 lei onorariu avocat (f. 253-254). Pârâta a efectuat cheltuieli de 469 lei reprezentând 19 lei taxă judiciară de timbru (f.
19) și 450 lei onorariu expert (f. 54-76). Intervenienții au efectuat cheltuieli de 27,6 lei reprezentând 27 lei taxă judiciară de timbru (f. 20) și 0,60 lei timbru judiciar (f. 24).
Astfel, cheltuielile de judecată totale efectuate de părți în cauză sunt de 2.004 lei, aferente partajării bunurilor mobile și imobile în valoare totală de 76.423 lei (66.705 lei+9.718 lei). Pornind de la aceste valori ale bunurilor supuse partajului, 260 lei sunt cheltuieli de judecată aferente partajării bunurilor mobile, pe din două, între reclamant și pârâtă, iar diferența de 1.744 lei sunt aferente partajării bunurilor imobile, în proporție de ¼ în favoarea reclamantului, ¼ în favoarea pârâtei și 2/4 împreună în favoarea intervenientelor.
În aceeași proporție s-a dispus a fi suportate de părți și cheltuielile de judecată, astfel încât pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată de 93 lei (66 lei aferente partajării bunurilor mobile și 27 lei aferente imobilelor), iar intervenientele cheltuieli de judecată de 850 lei, câte 425 lei fiecare, aferente partajării bunurilor imobile.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P.
, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii în sensul de a se constata că recurentul și pârâta P. M. au dobândit un drept de proprietate cu titlu de edificare asupra casei de locuit și anexelor gospodărești situate în sat C., la numărul administrativ 253/A; că au calitatea de bunuri comune prin dobândirea în timpul căsătoriei cu o contribuție egală și se află în posesia pârâtei următoarele bunuri mobile și imobile:
imobil casă de locuit compusă din 4 camere, baie, cămară, hol, mansardă și anexele la aceasta constând în grajd, lemnărie și beci, fânar, imobile ce se află situate în localitatea C. nr. 253/A,
televizor color Grundig, 3.comodă pentru televizor,
garnitură de mobilă compusă din două fotolii, măsuță de lemn și patru tabureți,
mobilă de bucătărie compusă din trei corpuri suspendate și trei corpuri pe pardosea,
mașină de spălat automatic "Whirlpool";, 7.aragaz cu patru ochiuri,
sobă de gătit "Menaj";,
mobilă de sufragerie compusă din bibliotecă cu vitrină și dulăpioare, dulap cu două uși, comodă TV, masă rabatabilă de 12 persoane,
calculator marca Pentium, 11.congelator "Curtiss";, 12.televizor color "Goldstar";, 13.canapea extensibilă, 14.două covoare de 4/3 metri,
un covor de 1,8/2 metri,
un colier aur, două inele aur și o pereche de cercei de aur, 17.motocositoare,
drujba "Husqvarna";,
nouăsprezece oi; să dispună partajarea judiciară prin atribuirea către pârâtă atât a bunurilor imobile, cât și a celor mobile, cu obligarea acesteia la plata de sulte
compensatoare în favoarea recurentului, având în vedere expertiza efectuată de către inginer Mora Csaba, în ceea ce privește imobilul construcție și anexele acestuia, să se admită în parte cererea reconvențională și să se constate că au calitatea de bunuri comune doar bunurile enumerate la punctul 1 și 2 din cererea reconvențională; să se respingă ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de către defunctul P. G. și P. F. ; cu cheltuieli de judecată, pentru motivele ce urmează.
Referitor la bunurile mobile dobândite de către recurent și pârâta reclamantă reconvențională în timpul căsătoriei, acestea au fost inventariate de către executorul judecătoresc M. V. M., acesta întocmind astfel procesul verbal de inventariere 127/2006, ce se află la fila 4 din dosarul cauzei, proces verbal ce a fost semnat de către pârâtă fără obiecțiuni. Astfel, a fost constatat anterior promovării acțiunii de partaj care sunt bunurile mobile ce sunt supuse partajului, acest act fiind încheiat de către o autoritate competentă în prezența ambelor părți, care nu au avut niciun fel de obiecție cu privire la conținutul acestuia.
De altfel, inventarierea efectuată de către executorul judecătoresc a fost dispusă de către Judecătoria Beclean în dosarul_ . Este tardivă și lipsită de efecte juridice menționarea de către pârâtă în întâmpinarea depusă la termenul din data de_ a faptului că o parte din bunurile inventariate nu sunt bunuri comune, deoarece a semnat fără nicio obiecție procesul verbal de inventariere.
Inventarierea efectuată de către executorul judecătoresc în mod greșit nu a fost avută în vedere de către instanța de fond. Astfel, spre exemplificare se menționează faptul că instanța de fond arată că nicio probă administrată în cauză nu a dovedit existența unui număr de 19 oi, deși acestea sunt evidențiate în procesul verbal de inventariere mai sus menționat. Aceeași este situația și pentru celelalte bunuri care nu au fost luate în considerare de către instanța de fond, deși ele sunt evidențiate în procesul verbal de inventariere: televizor Grundig, congelator Curtis, drujbă, motocositoare etc.
În plus față de bunurile mobile cuprinse în procesul verbal de inventariere, este de acord cu cuprinderea în masa partajabilă și a bunurilor menționate la punctul 1 și 2 din cererea reconvențională, restul bunurilor fiind bunuri proprii ale recurentului așa cum reiese și din răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 10 din interogatoriu luat acesteia la termenul din data de_ . Tot din interogatoriul luat pârâtei, întrebarea nr. 4, reiese faptul că toate bunurile enumerate de către recurent în acțiunea principală se află la pârâtă.
În ce privește imobilul casă de locuit și anexele gospodărești situate în sat C.
, la numărul administrativ 253A, arată faptul că acesta a lucrat în cursul anilor 1995- 1996 în Israel, astfel că toți banii strânși acolo i-a investit, începând cu anul 1997, în acea casă. De altfel, acest lucru reiese în totalitate din probatoriul testimonial administrat în cauză, declarațiile martorilor Veja I. și Sima Gheorghe fiind mai mult decât concludente în acest sens. Chiar și martorii propuși de către intervenientă (a se vedea declarația martorului L. G. ) atestă cele susținute de către recurent:
"anterior începerii construcției noi reclamantul a lucrat în Israel … a venit în țară și a început noua construcție";.
În ce privește valoarea imobilului casă de locuit și a anexelor gospodărești situate în sat C., nr. 253A, se solicită să se aibă în vedere valoarea stabilită prin expertiza efectuată de către inginer Mora Csaba, aceasta fiind de 116.477 lei. De
asemenea, cele constatate de către expertul Mora Csaba sunt întărite prin completarea la raportul de expertiză existentă la dosarul cauzei, deși instanța de fond a avut în vedere expertiza efectuată de către expertul Cuciurean I. .
Concluziile relevate în expertiza efectuată de inginer Mora Csaba sunt mult mai concludente și mai pertinente decât concluziile expertului Cuciurean I. . Este de părere că nici pârâta reclamantă reconvențională nu și-a însușit concluziile raportului de expertiză efectuat de inginer Cuciurean I., întrucât nu a fost achitat în totalitate onorariu expertului.
Referitor la cererea de intervenție formulată de către P. G. și P. F., se arată faptul că aceasta a fost admisă în mod eronat de către instanța de fond.
Cu privire la primul capăt de cerere acesta nu este dovedit prin niciun mijloc de probă, chiar pârâta reclamantă reconvențională recunoscând faptul că imobilul casă a fost edificat de aceasta împreună cu recurentul. Se mai invocă un bun propriu al intervenienților asupra terenului înscris în TP 23110/2001, teren aferent construcției, bun dobândit în baza certificatului de moștenitor 3/_ eliberat de notar public Culcer Crinu Denis. Se învederează instanței de recurs faptul că acest certificat de moștenitor a fost anulat în totalitate de către Judecătoria Beclean în dosarul_, dosar în care pârâta reclamantă reconvențională a fost parte, aceasta fiind de acord cu admiterea acțiunii. Deși a învederat acest lucru și instanței de fond prin concluziile scrise, aceasta nu a avut în vedere aspectele prezentate.
În consecință, având în vedere cele mai sus menționate, cele susținute de către intervenienți nu sunt dovedite, aceștia neavând niciun drept de proprietate nici asupra imobilului construcție, nici asupra imobilului teren, astfel că nu se poate dispune întabularea dreptului de proprietate al acestora în cartea funciară.
Intimații nu și-au exprimat poziția cu privire la calea de atac declanșată de reclamant.
Verificând sentința atacată prin prisma criticilor aduse de reclamant și examinând cauza sub toate aspectele potrivit art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul găsește recursul ca fiind întemeiat și, în consecință, îl va admite, va casa hotărârea cu trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru considerațiile ce succed.
În primul rând, se constată că prima instanță a stabilit greșit regimul juridic al terenului aferent construcțiilor. Eroarea s-a datorat conduitei procesuale de rea- credință adoptată la fond de către pârâta P. M. și intervenienta C. S. . Acestea nu au încunoștințat judecătoria cu privire la existența sentinței civile nr. 2113/2011 dată în dosarul nr._, în care au avut statutul de părți și prin care s-a desființat Certificatul de moștenitor nr. 3/_ întocmit de BNP Culcer Crinu Denis, în motivare subliniindu-se că:
La data de_, în dosarele succesorale nr. 4/2006 și 5/2006, a fost emis Certificatul de moștenitor nr. 3, de BNP Culcer Crinu Denis. Potrivit acestuia, masa succesorală rămasă după def. P. Pavel, decedat la_, a revenit soției supraviețuitoare P. M., decedată ulterior, în cotă de 1/4 parte, și fiului P. G.
, în cotă de ¾ părți. De asemenea, masa succesorală rămasă după def. P. M., decedată la data de_, a revenit în întregime numitului P. G., în calitate de fiu. În cuprinsul acestui act, la rubricile "Renunțători"; și "Sunt străini de succesiune prin neacceptare";, s-a făcut mențiunea: "nu sunt";.
Acest Certificat de moștenitor a fost eliberat în baza sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 14/_ eliberată de Primăria comunei C., a cererii formulată de P. G. și declarațiilor martorilor M. V. și Măluțan
V., audiați de notar, din toate acestea rezultând că singurul fiul al def. P. Pavel și M. este numitul P. G. . În dosarele notariale 4/2006 și 5/2006 au fost depuse în copie certificatele de deces și de căsătorie ale celor doi defuncți și carte de identitate P. G. .
Însă, din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, rezultă că def. P. Pavel și Pavel M. au avut 4 descendenți, respectiv: reclamantul P. Andrei, pârâtele de rând 3, 4 P. V. ia și P. F., precum și def. P. G. . Acesta din urmă a decedat la_, având ca descendente pe pârâtele de rând 1, 2, P. M. și
P. S. (căs. C. ).
Potrivit art. 88 din Legea 36/1995 (devenit art. 85 în urma republicării Legii 36/1995) "Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte. În cazul anulării certificatului de moștenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. În acest scop, instanțelor judecătorești le revine obligația de a trimite la biroul notarului public competent în soluționarea cauzei copie de pe hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecății";.
Prin urmare, întrucât în cauză s-a făcut dovada că def. P. Pavel și M. au avut și alți descendenți în afară de P. G. (respectiv pe reclamantul P. Andrei și pârâtele de rând 3, 4 P. V. ia și P. F. ), iar în dosarele notariale conexate nu s-a făcut nici o referire la aceștia (nici că ar fi renunțat la moștenire, nici că nu ar fi acceptat în termen succesiunea), astfel că acești moștenitori au fost, evident, vătămați în drepturile lor, motiv pentru care unul dintre ei a și promovat prezenta acțiune, pârâtele de rând 1, 3, 4 fiind de acord cu aceasta, s-a reținut că acțiunea formulată este întemeiată. Astfel, s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 3/_ eliberat de BNP Culcer Crinu Denis în dosarele succesorale nr. 4/2006 și 5/2006, după defuncții P. Pavel (+_ ) și P. M. (_ ).
Reclamantul a solicitat doar anularea acestui act, nu și stabilirea drepturilor succesorale, astfel că instanța nu s-a pronunțat asupra acestora, neputând acorda mai mult decât s-a cerut.
Așadar, actul notarial nu poate sta la baza unei sentințe legale și temeinice și, prin urmare, se conchide că întreg terenul înscris în titlul de proprietate nr. 23.110/_ (f. 26), în care se include și cel atribuit prin sentința de față pârâtei P.
M. și intervenientelor în interes propriu P. M. și C. S., aparține în proprietate indiviză tuturor erezilor cu vocație la moștenirea beneficiarei măsurii reconstituirii, P. M., respectiv numiților P. Andrei, P. V. ia, P. F. și
P. G. (decedat, cu moștenitorii pârâta și intervenientele în interes propriu) și nu numai celui din urmă.
În atari condiții, văzând caracterul complex al cauzei determinat de promovarea, alături de cererea de chemare în judecată principală și de cererea reconvențională (f. 21-22), a unei cereri de intervenție în interes propriu (f. 23-24),
prin care s-a extins investirea instanței, pretinzându-se că soții P. G. și P. F. sunt proprietarii construcțiilor prin edificare și, cel dintâi, proprietar exclusiv al terenului (element de fapt contrazis de sentința 2113/2011), cadrul procesual se impunea a fi lărgit prin participarea în proces a celorlalți succesori ai defunctei P.
M. și, în contradictoriu cu ei, să se fixeze drepturile exclusive ale coindivizarului P.
G., în funcție de care depinde în mod necesar, și esențial situația legală a casei construite pe o porțiune din terenul intravilan înscris în titlu. Dezlegarea derivă din aplicarea art. 482, 489 și următoarele din Codul civil.
Din aceeași perspectivă, se observă că cererea de intervenție în interes propriu cuprinde și solicitarea întabulării drepturilor asupra imobilelor în litigiu în cartea funciară, pe numele lor. Cum înscrierea proprietății nu poate fi dispusă decât prin atragerea în proces a proprietarilor deja întabulați, sub incidența art. 19 alin. 1 din D-l 115/1938, aceștia trebuiau introduși în cauză. Prima instanță avea la îndemână datele corespunzătoare, însă nu le-a dat eficiență pe plan juridic. La expertiza întocmită de
P. Viorel s-au atașat extrasele de carte funciară nr. 267 C. nr. top 110 și nr. 141 nr. top 111 (f. 89-90), înscrisuri ce evidențiază atât imobilele, cât și proprietarii tabulari actuali.
În al treilea rând, din compararea datelor din certificatul de moștenitor, cu cele din notele de constatare de la filele 29, 33 cu identificările expertului P. Viorel (f. 83), ale expertului Mora Csaba (f. 114) și cu cele reținute de sentință se deduce existența unor edificate localizate fie la numărul administrativ 253, fie la 253A. Totodată, din verificările caracteristicilor construcțiilor și ale vecinătăților din certificat (f. 26), din expertiza topografică (f. 86, 87) și din expertiza de evaluare (f. 116), aproximativ identice, nu se poate concluziona cert dacă edificatele cuprinse în documentul notarial sunt distincte față de cele din prezentul dosar. În caz afirmativ, din punct de vedere al persoanelor care le-au realizat, starea speței, așa cum s-a reținut prin sentință, ar fi și de data aceasta cu totul alta.
Toate aceste argumente conduc la soluția casării hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
Instanța de trimitere, cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, va pune în discuția părților întregirea cadrului procesual din punctul de vedere al părților, așa cum rezultă din primele două statuări ale tribunalului, precum și precizările actelor de învestire ca o consecință a noilor probleme de fapt și de drept ivite și surprinse de tribunal, cerând părților lămuririle ce se impun.
Pentru rezolvarea legală și temeinică a raporturilor dintre părți va putea ordona, chiar și din oficiu, administrarea probelor considerate ca utile cauzei.
Întrucât problemele sesizate primează în raport cu celelalte pe care le tratează recursul, luând în considerare că toate aspectele deduse judecății trebuie privite unitar (masa de împărțit având acest caracter), tranșările unora dintre ele depinzând de soluția celor date altora, instanța de control nu mai supune discuției restul criticilor recursului, astfel că va rămâne instanței de rejudecare să le aibă în vedere și pe acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P. I. , domiciliat în localitatea C.
, nr. 257A, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 134/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, pe care o casează și trimite dosarul spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. C. | S. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond Z. D.
| ← Decizia civilă nr. 59/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 458/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
