Decizia civilă nr. 374/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date - 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.374
Ședința publică din 9 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă
M., președinte tribunal
M., judecător
V. V., grefier
Pentru azi, fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâtul S. C. V., domiciliat în Z., str.D., nr.3,bl.P-7, ap.3, jud.Sălaj și reclamanta M. I. A. , domiciliată în Z., str.G-ral D., nr.9, bl.D-24, ap.10, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 4336 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 martie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța pe baza actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L:
Prin sentința civilă 4336/15 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, s-a admis în parte cererea de partaj formulată de reclamanta-pârâtă M. I. A., împotriva pârâtului-reclamant S. C. V., totodată s-a admis în parte cererea reconvențională de partaj formulată de pârâtul- reclamant S. C. V. împotriva reclamantei-pârâte M. I. A., constatându-se că părțile au dobândit sub durata căsătoriei lor, cu contribuții egale, a câte ½ parte fiecare, următoarele bunuri, având următoarele valori: combina frigorifică - 1400 lei, geam termopan - 600 lei și laptop - 1800 lei.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra masei de bunuri comune a părților,atribuindu-se reclamantei, combina frigorifică - 1400 lei și geamul termopan - 600 lei,iar pârâtului laptop-ul - 1800 lei.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlu de sultă, pentru egalizarea loturilor, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a constatat că reclamanta are împotriva pârâtului un drept de creanță în cuantum total de 10.033,16 lei la care a fost obligat pârâtul.
S-a compensat în parte sulta pe care reclamanta o are de achitat pârâtului cu dreptul de creanță pe care reclamanta îl are împotriva pârâtului fiind obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 9.033,16 lei.
Cheltuielile de judecată au fost compensate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen ambele părți.
Prin recursul său pârâtul S. C. V. a solicitat modificarea hotărârii atacate și admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.
Arată că la data de 7 iunie 2011 foștii soți au încheiat o convenție scrisă referitoare la partajarea bun urilor comune prin care reclamanta a acceptat și a primit suma de 5000 lei declarând că nu mai are pretenții la nimic păstrând bunurile achiziționate în timpul căsătoriei: combină frigorifică - 1400 lei, geamul termopan 600 lei, laptop-ul - 1800 lei.
Apreciază că înscrisul prezentat în fața instanței este o convenție valabil încheiată, reprezintă acordul de voință al părților obligând părțile semnatare la respectarea acestuia.
Aprecierea instanței în sensul că acest înscris nu poate fi valorificat în sensul unei veritabile tranzacții prin care părțile să fi intenționat lichidarea comunității de bunuri, în lipsa acordului real al reclamantei reținut pe baza declarației martorei T.
P. Paula C. contravine dispozițiilor prevăzute de art.1191 alin.2 Cod civil.
Subliniază că art.1191 alin.2 cod civil cuprinde 2 restricții ignorate de instanță și anume: inadmisibilitatea probei pentru a stabili că înscrisul ar cuprinde clauze sau mențiuni inexacte și totodată nu se poate dovedi prin declarații de martori peste cuprinsul unui înscris.
În drept recursul nu a fost motivat.
Prin recursul său reclamanta M. I. A. solicită admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 4336 din 15 nov. 2012 pronunțata de Judecătoria Zalău in Dosar nr._ in sensul obligării paratului la plata către reclamanta a sumei de 12000 lei precum si a modificării sultei la care a fost obligata reclamata, de la 1000 lei la 100 lei.
Calculul sultei este greșit; pentru egalizarea loturilor astfel formate, la valorile reținute de instanța sulta corecta este de 100 lei si nu 1000 lei.
Instanța de fond constată ca reclamanta are împotriva paratului un drept de creanța in cuantum total de 10.033,16 lei, obligând paratul la plata acestei sume către reclamanta.
Suma pentru care reclamanta are un drept de creanța împotriva paratului este de 120000 lei.
Paratul a recunoscut la interogator că au depus la Fondul de investiții Erste Management SA suma de 36000 lei, din care în timpul căsătoriei au retras suma de 2000 lei. Pârâtul a recunoscut faptul ca înainte de divorț a răscumpărat unități de fond în valoare de 4000 lei pentru nevoi personale împreună cu reclamanta -
verso.
Din adresa emisa de SAI Erste Management SA rezultă faptul că în data de 6 iunie 2012 existau unități de fond în valoare de 30066 lei dar și faptul că în data de 16 mai 2012 au fost răscumpărate unități de fond în valoare de 4886 lei.
Instanța de fond a reținut în mod corect că foștii soți au depus la unitatea bancară suma de 36000 lei, însă a reținut că la data desfacerii căsătoriei a rămas suma de 30066 lei, fără să ia în considerare faptul că pârâtul a recunoscut că a retras suma de 4000 lei pentru nevoi personale.
Având în vedere faptul că reclamanta a primit suma de 5000 lei, și că aceiași sumă se cuvine și pârâtului, din totalul sumei de 34000 lei, urmează a fi inclusă în comunitatea de bunuri suma de 24000 lei. Cota de ½ parte a pârâtei din această sumă este de 12000 lei, asupra căreia reclamanta are un drept de creanță, pârâtul urmând a fi obligat la plata acestei sume.
Fiind evidentă greșala de calcul în ceea ce privește sulta datorată de reclamantă pentru egalizarea loturilor (valoare lot reclamanta - 2000 lei, valoare lot parat - 1800 lei; sulta - 100 lei si nu 1000 lei), solicită modificarea hotărârii atacate în acest sens și compensarea sultei pe care reclamanta o are de achitat pârâtului cu dreptul de creanță pe care reclamanta îl are împotriva pârâtului, obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 11900 lei.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041T. reține următoarele:
Recursul formulat de pârâtul S. C. V. urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente.
În privința înscrisului încheiat la data de_ (f.19), tribunalul apreciază la rândul că nu poate fi valorificat în sensul unei veritabile tranzacții prin care părțile să fi intenționat lichidarea comunității de bunuri,câtă vreme, în acest act nu se face nici o mențiune în acest sens.
În acest înscris semnat doar de reclamantă și de martora T. P. Paula
,reclamanta recunoaște primirea sumei de 5000 lei de la pârât ,actul având inserată și mențiunea "Nu mai am pretenția la nimic";.
În condițiile în care înscrisul a fost semnat de o singură parte ,fiind totodată redactat în această manieră eliptică,acesta nu poate fi calificat ca o tranzacție ci doar ca un început de dovadă scrisă situație în care în mod justificat prima instanță a admis cererea în probațiune formulată de reclamantă privind audierea martorei semnatare a înscrisului (T. P. Paula) ,teza probatorie fiind aceea de a dovedi că suma de 5000 lei nu a reprezentat tranzacție cu privire la partaj. Este totodată de menționat că proba testimonială solicitată a fost pusă în discuția părților în ședința publică din 6 septembrie 2012 iar la audierea acestei martore reprezentanta pârâtului nu s-a opus (f.29).
Conform art.1191alin. 1 si 2 Cod civil dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 de lei nu se poate face decât prin act autentic sau sub semnătură privată și nu se va primi niciodată o dovadă cu martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce pretinde ca s-ar fi zis înainte, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau o valoare care nu depășește 250 lei.
Regulile înscrise în alineatele precedente comporta și excepții, în care proba cu martori devine admisibilă, indiferent de valoarea litigiului.
Aceste excepții sunt prevăzute de art.1191 alin.3 Cod civil conform căruia părțile pot conveni expres sau tacit pentru administrarea acestei probe și, respectiv, art.1197 cod civil referitoare la existenta unui început de dovada scrisă.
Cum, în speță, și recurentul, prin reprezentantul său au, achiesat expres la administrarea acestei probe, tribunalul retine că nu au fost încălcate prevederile legale menționate și astfel motivele de recurs invocate de recurent cu privire la inadmisibilitatea acestei probe nu se susțin.
Analizând depoziției martorei audiate T. reține că într-adevăr martora nu a afirmat faptul că reclamanta ar fi semnat actul în fața perspectivei de a nu primi nici măcar suma de 5000 lei,dar a precizat în aceeași declarație "precizez că toată discuția s-a purtat cu privire la suma de bani și nu cu privire la alte bunuri"; astfel că este corectă concluzia la care a ajuns judecătorul fondului când a apreciat că înscrisul prezentat de pârât nu poate fi valorificat drept o veritabilă tranzacție";
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, T. va respinge recursul declarat.
Cu privire la recursul formulat de reclamanta-pârâtă M. I. A. se rețin următoarele:
Recurenta apreciază că suma pentru care reclamanta are un drept de creanță împotriva pârâtului este de 12.000 lei justificat pe faptul că la interogatoriul luat acestuia ar fi recunoscut că înainte de divorț a răscumpărat unități de fond în valoarea de 4000 lei pentru nevoi personale.
Analizând la rândul său răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului în ședința publică din 4 octombrie 2012 tribunalul constată că pârâtul a recunoscut că a retras din cont 4000 lei pentru nevoi personale împreună cu reclamanta, astfel că acest motiv de recurs nu se susține.
În ceea ce privește calculul sultei cuvenit reclamantei acesta este într-adevăr greșit - fiind vorba în concret de o simplă eroare materială - sulta corectă fiind de 100 lei și nu de 1000 lei cum eronat a reținut instanța de fond.
În consecință se va admite recursul formulat de M. I. A., se va modifica în parte sentința recurată în sensul stabilirii sultei pentru egalizarea loturilor ca fiind de 100 lei.
Totodată cu privire la suma pe care pârâtul S. C. V. va fi obligat să o plătească recurentei ,aceasta va fi modificată la valoarea de 9.933,16 lei, ca efect al compensării sumei pe care reclamanta o are de achitat pârâtului (100 lei) cu dreptul de creanță pe care reclamanta î l are împotriva pârâtului (10.033,16 lei) .
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul-recurent S. C. V. contra sentinței civile nr.4336 din 15 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Admite recursul formulat de reclamanta-recurentă M. I. -A. împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte :
- cu privire la suma pe care reclamanta o datorează cu titlu de sultă pentru egalizarea loturilor - sulta fiind în sumă de 100 lei.
- cu privire la suma pe care pârâtul S. C. | V. | este obligat să o |
plătească după compensarea parțială reclamantei M. | I. | A., pe care o |
stabilește ca fiind în sumă de 9933,16 lei.
Păstrează neschimbate restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
D. G. | K. | M. | L. | M. | V. V. |
Red.LM/_
Dact.VV/_ /2ex.
Jud.fond: L. D.M.
| ← Decizia civilă nr. 253/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 59/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
