Sentința civilă nr. 28/2013. Conflict de competenţă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 28/F/2013
Ședința Camerei de consiliu din data de 18 iulie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între și Tribunalul Cluj ȘI Judecătoria Gherla, cu ocazia soluționării acțiunii promovate de reclamanta C. A. -C., împotriva pârâtului F. C. - DAN, având ca obiect decădere din drepturi părintești.
Prezenta s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 345/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G. . Totodată s-a constatat și conflictul negativ de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de_ și înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, sub nr. dosar civil_, reclamanta C. A. -
C.
a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul F. C. -V., decăderea din drepturile părintești față de minorul Chezan Eduard Tudor, născut la data de_ și obligarea pârâtului la întreținerea minorului prin plata pensiei de întreținere lunară în favoarea minorului în cotă de 1/6 parte din venitul minim pe economie; acordarea de ajutor public judiciar pentru taxa de timbru și acordarea unui avocat din oficiu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 67 lit. a și h, art. 109 C.fam, art. 28 alin. 1 și 3 din legea privind drepturile copilului.
Prin sentința civilă nr. 16416/22 august 2012, Judecătoria Cluj-Napoca a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale
, reținând din interpretarea per a contrario
a art. 19 C.pr.civ că în materia pricinilor privitoare la persoane competența teritorială este absolută.
Dacă prin lege specială nu se prevede o anumită competență, pentru a se determina instanța care trebuie sesizată, urmează a fi avute în vedere dispozițiile de drept comun, ceea ce înseamnă că în litigiile privitoare la persoane, norma prevăzută de art. 5 C.pr civ are caracter imperativ.
Prin urmare, constatând că domiciliul pârâtului este în localitatea G.
, iar pricina privește persoane, în temeiul art. 5 C.pr.civ, art. 19 C.pr.civ per a contrario, art. 158, art. 159 alin.1 pct. 3 C.pr.civ, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat soluționarea prezentei cauze în favoarea Judecătoriei G. .
Prin sentința civilă nr. 286/28 februarie 2013, Judecătoria Gherla a invocat excepția necompenței materiale, pe care a admis-o și a declinat
competența în favoarea Tribunalului Cluj
. S-a reținut că față de obiectul acțiunii, decădere din drepturile părintești, sunt incidente prevederile Legii nr. 272/2004 privitoare la protecția minorilor, respectiv art. 36, 37, 38, raportat la art. 50 și art. 124 din această lege, potrivit cărora cererile de decădere din drepturile părintești, care sunt măsuri de protecție specială a minorilor lipsiți temporar de ocrotire părintească, sunt de competența materială a tribunalului și nu a judecătoriei.
Tribunalul Cluj, la termenul de judecată din data de_, a invocat și admis excepția necompetenței materiale a Tribunalul Cluj pentru următoarele considerente:
Astfel cum arătat reclamanta, atât în cererea de chemare în judecată, cât și personal în fața instanței, minorul se află în îngrijirea sa. Nefiind în situația unui minor lipsit de ocrotire părintească, acesta fiind în îngrijirea mamei, Tribunalul apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile Legii nr. 272/2004 privitoare la protecția minorilor, invocate de către Judecătoria Gherla.
Astfel, art. 36, 37 și 38 din Legea nr. 272/2004 se referă la situațiile în care minorii se află în pericol în familiile lor, astfel încât direcțiile de protecție a minorilor sunt chemate să ia măsurile prevăzute de lege. Chiar dacă între aceste măsuri se include și decăderea din drepturile părintești, se observă că în speță nu suntem în situația în care direcția solicită instanței decăderea din drepturile părintești, pentru abuzuri săvârșite de părinți asupra minorului.
De asemenea, se constată că art. 50 din Legea nr. 272/2012, invocat de Judecătoria Gherla, prevede următoarele: "Protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.";
În prezenta cauză, minorul se află în ocrotirea mamei sale, nu este lipsit de ocrotire și nu se susține că nu poate fi lăsat în grija acesteia, pentru a fi aplicabile aceste prevederi legale.
În consecință, minorul nefiind în situațiile prevăzute de Legea nr. 272/2004, nu sunt aplicabile prevederile acestei legi, și anume art. 124 din Legea nr. 272/2004, întrucât potrivit acestui text de lege, doar "Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului.";
Așadar, întrucât în speță nu există o reglementare specială, tribunalul a considerat că se aplică normele generale privind competența instanțelor judecătorești, iar potrivit normelor generale, și anume art. 5 din Codul de procedură civilă, competența revine judecătoriei de la domiciliul pârâtului, adică Judecătoriei G. .
Văzând și dispozițiile art. 20 alin. 2, art. 21 și art. 22 alin. 2 din Codul procedură civilă, instanța a constatat existența conflictului negativ de competență între o judecătorie și un tribunal de pe raza Curții de Apel Cluj și a înaintat dosarul acestei din urmă instanțe, în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Curtea examinând conflictul de competență reține următoarele:
Reclamanta C. A. -C. a investit instanța cu acțiunea de decăderea din drepturile părintești a pârâtului F. C. -V. față de minorul Chezan Eduard Tudor și obligarea pârâtului la întreținerea minorului prin plata pensiei de întreținere în cotă de 1/6 parte din venitul minim pe economie, la data de 17 ianuarie 2012. Corect a reținut tribunalul
că în prezenta cauză nu este un copil lipsit de ocrotire părintească, minorul aflându-se în grija mamei sale.
La data investirii instanței era în vigoare Noul cod civil care în art.508 prevede că " instanța de tutelă, la cererea autorităților administrației
publice cu atribuți i în domeniul pro tecției copilului
, poate pronunța decăderea din drepturile părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului";.
Din dispozițiile legale mai sus menționate, rezultă că litigiul este de competența instanței de tutelă și de familie, însă în prezent nu este organizată instanța de tutelă.
Prin legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil s-a statuat, în art. 229 al. 2, că până la reglementarea prin lege a organizării și funcționării instanței de tutelă și de familie atribuțiile acesteia sunt îndeplinite de instanțele, secțiile sau, după caz, completele specializate pentru minori și familie.
În cazul de față, reclamanta a solicitat decăderea tatălui din drepturile părintești ca acțiune principală și nu ca un petit subsidiar unei măsuri de protecție specială a copilului, lipsit temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi.
Măsurile de protecție specială: plasamentul și plasamentul în regim de urgență sunt de competența tribunalului, după cum rezultă din dispozițiile art. 124 al. 1, Legea nr. 272/2004 și evident odată cu luarea acestei măsuri, tribunalul trebuie să se pronunțe și cu privire la decăderea părinților din drepturile părintești.
Cum corect a sesizat tribunalul, în prezenta cauză, instanța nu a fost sesizată cu o cerere prin care să se solicite luarea unei măsuri de protecție specială în sensul Legii nr.272/2004, situație în care competența materială a tribunalului nu se poate extinde pentru alte acțiuni.
Dispozițiile art.38 din Legea nr. 272/2004, invocate de Judecătoria Gherla fac referire la instanța de judecată, ca organ abilitat să dispună asupra decăderii din drepturile părințești, însă nu stabilește competența materială a tribunalului, ca-n cazul măsurilor de protecție specială.
Dispozițiile art. 124 al 1 din Legea nr. 272/2004 constituie o excepție de la regula stabilită în art. 1 C.Pr.Civ. potrivit căreia, judecătoriile judecă,în primă instanță, toate procesele și cererile care nu sunt date în competența altor instanțe.
Prin urmare, dispozițiile art. 124 C.Pr.Civ. nu pot fi aplicate prin similitudine altor cereri decât celor care au ca obiect măsurilor de protecție specială a plasamentului și plasamentului în regim de urgență.
Concluzionând, curtea constată că în mod corect Tribunalul Cluj a constatat că nu este competent să soluționeze prezenta acțiune având în vedere dispozițiile art. 1 coroborate cu art. 5 C.Pr.Civ.
În temeiul art.22 alin.5 Cod proc.civ., curtea va stabili că, Judecătoria Gherla este instanța competentă să judece acțiunea formulată de reclamanta C. A. -C. formulată în contradictoriu cu pârâtul F.
C. V., având ca obiect decădere din drepturile părintești.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența soluționării acțiunii formulate de reclamanta C.
-C. formulată în contradictoriu cu pârâtul F. C. -V., având ca obiect decădere din drepturile părintești, în favoarea Judecătoriei G. .
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 18 iulie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
T. N. M. T.
Red. A:T.N/ dact.A.T.N.
3 ex/._
| ← Încheierea civilă nr. 139/2013. Cerere reexaminare ajutor... | Sentința civilă nr. 83/2013. Conflict de competenţă → |
|---|
