Decizia civilă nr. 97/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/R/_
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. JUDECĂTOR: C. -A. C. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul V. S. V. împotriva sentinței civile nr. 9208/2012 din_ în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimata C. O. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal efectuat în ședință publică la prima strigare se prezintă pentru recurentul V. S. V., reprezentantul acestuia, avocat N. las Violin D., cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.31), lipsă fiind părțile și reprezentanta intimatei.
T. ul urmează a lăsa cauza la a doua strigare în vederea respectării dreptului la apărare al părților.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă pentru recurentul V. S. V.
, reprezentantul acestuia, avocat N. las Violin D., cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.31), pentru intimata C. O. -M., reprezentanta acestuia, avocat Varga A. -Georgia, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.27), lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că în data de_ intimata a înregistrat la dosar întâmpinare trimisă prin fax (f.21-23), în aceeași dată fiind atașată la dosar originalul întâmpinării, în formă lizibilă (f.24-26), la care s-a atașat împuternicirea avocațială de reprezentare (f.27) și chitanța reprezentând onorariul avocațial (f.28).
T. ul comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului recurentului, care depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 8 lei (f.29,30) și 0,3 lei timbru judiciar, mențiunea cu care a fost citat recurentul cu ocazia pregătirii primului termen de judecată.
Astfel, tribunalul constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.
Reprezentantul recurentului, avocat N. las Violin D. arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării, a luat act de conținutul acesteia de la dosar și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentanta intimatei C. O. -M., avocat Varga A. -Georgia arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului, avocat N. las Violin D. solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu plata cheltuielilor de judecată în recurs, în conformitate cu chitanța depusă la dosar. Acesta menționează privitor la criticile aduse sentinței recurate că prima instanță nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, răspunsurile la interogatoriu.
La interpelarea instanței, acesta arată că plângerile penale au fost soluționate s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, însă această soluție s-a atacat la primul procuror.
Reprezentanta intimatei C. O. -M., avocat Varga A. -Georgia solicită instanței respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare pe care o susține în integralitate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial de 250 lei, conform chitanței atașate la dosar.
Arată că nu trebuiau făcute plângeri penale ci pur și simplu să-l viziteze efectiv pe minor, Recurentul vizitând minorul doar o singură dată în cursul unui an. Menționează că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, dimpotrivă, în opinia sa nu sunt aspecte contradictorii în motivarea sentinței primei instanțe.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T. UL Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9208 din_ a Judecătoriei C. -N. s-a admis în parte
contestația la executarea formulată de contestatoarea C. O. -M. cu domiciliul în C. -N.
, str. T. nr. 19, ap. 21, jud. C. în contradictoriu cu V. S. - V., cu domiciliul în C. -N.
, A. V. nr. 8, ap. 19, jud. C., dispunându-se anularea formele de executare silită și executarea silită însăși efectuate în dosarul execuțional nr. 701/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc Cîmpian M. R. .
Prin aceiași sentință s-a respins cererea de aplicare a unei amenzi judiciare contestatoarei, ca neîntemeiată.
Instanța a obligat intimatul la plata către contestatoare a sumei de 299,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut în esență faptul că, nu s-a probat nerespectarea de către contestatoarea C. O. M., de bună voie, a obligațiilor stabilite de către instanță privind programul de vizitare a minorului V. A.
V., născut la data de_ de către tatăl intimat V. S. V., neputând reține existența unor acțiuni comisive din partea contestatoarei de împiedicare a punerii în aplicare a hotărârii judecătorești prin care a fost stabilit programul de vizitare.
Cu toate acestea, instanța de fond a constatat faptul că, nerespectarea întocmai, a programului de vizitare a minorului este de necontestat, aceasta datorându-se refuzul minorului de a-și petrece timpul cu tatăl său, potrivit programului stabilit de către instanță, împrejurare care nu poate conduce la reținerea în sarcina contestatoarei a unei culpa de nerespectare benevol a hotărârii judecătorești, situație care ar fi justificat declanșarea de către intimat a procedurii executării silite.
Împotriva sentinței civile nr.9208/2012 a Judecătoriei C. -N. a formulat recurs intimatul V. S. V. care a considerat soluția instanței de fond a fi nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza să se dispună modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii în întregime a contestației la executare formulată de C. O. M., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul apreciază soluția instanței de fond a fi eronată, provocând grave prejudicii viitoare legat de exercitarea de către recurent a dreptului de a avea legături personale cu minorul V. A. V., încurajând astfel comportamentul abuziv al contestatoarei de împiedicare a desfășurării normale a vizitelor la minor.
Recurentul a analizat punctual aspectele de nelegalitate și netemeinicie pe care le-ar cuprinde sentința recurată, expunând pe larg starea de fapt, conflictul care există între părți legat de exercitarea corectă a dreptului de vizită a minorului, apreciind că intimata contestatoare ar fi în spatele pretextului că minorul nu dorește să aibă legături cu tatăl.
În argumentarea recursului, sunt enumerate prevederi din Legea nr.272/2004, Legea nr.87/2007, Convenția cu privire la drepturile copilului și practică judiciară constând din Decizia Curții Constituționale, precum și aspecte teoretice legat de dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul.
Recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art.304 pct.7,8,9 Cod pr.civilă.
Contestatoarea intimată C. O. M. prin întâmpinarea depusă, f.21-23 a solicitat a se respinge ca nefundat recursul promovat de V. S. V., cu obligarea acestuia la plata
cheltuielilor de judecată, apreciind că soluția instanței de fond este temeinică și legală nesubzistând motivele de nelegalitate invocate de recurent, apreciind că instanța de fond a motivat sentința legat de obiectul cauzei, contestație la executare, nu a schimbat înțelesul actului juridic dedus judecății și nici nu l-a interpretat greșit, hotărârea pronunțată bazându-se pe aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Intimata contestatoare consideră că din probele dosarului nu rezultă existența unor acțiuni comisive ale acesteia de împiedicare a punerii în aplicare a hotărârii judecătorești prin care a fost stabilit programul de vizitare a minorului de către tată.
Se mai arată că în mod corect instanța de fond a reținut că, nu există probe din care să rezulte o împiedicare din partea ei a vizitelor efectuate de tată, astfel că lipsește premisa executării silite a sentinței, iar înscrisurile depuse în probațiune de intimat nu au fost considerate de instanța de fond a fi suficiente pentru stabilirea unui comportament culpabil din partea mamei contestatoare.
T. ul, examinând actele și lucrările dosarului, recursul declarat de V. S. V., având în vedere și poziția procesuală a contestatoarei, stabilește următoarea stare de fapt.
Prin cerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N., la data de_ sub nr._
, contestatoarea C. O. -M. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul V. S.
- V. să se dispună anularea ca nelegale a somației din data de_, procesul verbal de cheltuieli din data de_ și executarea silită din dosarul execuțional nr. 701/2011 întocmite de către executorul Judecătoresc Cîmpian R., să se dispună amendarea intimatului cu suma de 700 lei potrivit art. 108 ind. 1 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod de procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
Contestatoarea a susținut că prin somație i s-a pus in vedere să-l încredințeze pe minorul V. A. V., născut la data de_, tatălui în anumite perioade în condițiile în care minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare de către instanța de judecată.
Contestatoarea a arătat că, instanța de judecată a stabilit în favoarea tatălui un program de vizitare, nicidecum o încredințare în anumite perioade, astfel că, nu există niciun titlu executoriu, cu atât mai mult cele doua sentințe care nu dispun nimic despre încredințarea minorului către tată, prin care să fie obligată să încredințeze minorul tatălui ori altei persoane
Contestatoarea a mai arătat că prin somația primită i s-a pus in vedere să își îndeplinească obligația de a face in termen de 10 zile, însă conținutul obligației nu permite respectarea acestui termen în cazul vacanțelor de vară, de primăvară, fiecare duminică, zile onomastice, iar în procesul-verbal de cheltuieli menționează că "având în vedere că debitoarea nu a executat de bunăvoie obligația ei, creditorul a depus cerere de executare silita" și stabilește suma de 463.50 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Contestatoarea a susținut că, nu i s-a comunicat însă care este actul în baza căruia se susține că nu și-a executat de bunăvoie obligația, nefiindu-i comunicate copia de pe cererea de executare silită, nici copia după încheierea de încuviințare a executării silite.
Contestatoarea a apreciat că în cadrul programului de vizitare ar fi trebuit să se constate că nu își executa de bunăvoie obligația, și nu să se prezume aceasta ori să se aprecieze că susținerile intimatului sunt conforme cu realitatea.
În lipsa unei asemenea constatări, apreciază că executarea silită este nelegală., încuviințată in temeiul unui act care nu există.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.11722/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.12017/2002, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către contestatoare și acțiunea civilă a intimatului, dispunându-se desfacerea prin divorț a căsătoriei dintre cei doi, iar minorul V. A. V. a fost încredințat spre creștere și educare mamei sale, tatăl intimat fiind obligat la plata pensiei de întreținere, recunoscându-i-se totodată dreptul de a avea legături personale cu minorul.
Până în anul 2009, părțile au respectat dispozițiile sentinței amintite, dar ulterior între părinții minorului s-a purtat un litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar în cadrul căruia instanța a admis în parte acțiunea principală a intimatului reclamant și a admis cererea reconvențională formulată de contestatoare, dispunând respingerea cererii reclamantului de reîncredințare a minorului V. A. -V. în favoarea intimatului, instanța a completat programul de vizitare a minorului de către
reclamant cu o săptămână în vacanța de iarnă și trei zile în vacanța de primăvară, cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul pârâtei și aducerea lui înapoi, a obligat pârâta să să permită reclamantului să ducă minorul la medicul stomatolog cu obligația mamei să respecte programul și indicațiile terapeutice pe care medicul specialist le va prescrie, a obligat pârâta să permită minorului să participe alături de reclamant la evenimentele sociale a rudelor de gradul I și II ale acestuia: zile de naștere, zile onomastice, nunți sau botezuri, obligând reclamantul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului V. A. -V. în cuantum de 1/6 parte din veniturile nete lunare realizate începând cu data de_ și până la majoratul minorului sau până la noi dispoziții.
Instanța de fond a reținut corect existența unor relațiile tensionate dintre părți, aspect ce rezultă din înscrisuri, citațiile prin care contestatoarea a fost chemată la sediul poliției, precum și plângerile penale formulate de către intimat împotriva contestatoarei (_, _
,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ), plângeri motivate de presupusa nerespectare de către aceasta a dispozițiilor sentinței nr.11722/2002.
Instanța a constatat că deși au fost depuse mai multe plângeri penale, intimatul nu a putut prezenta o soluție judiciară dată de către autorități, și nici nu a făcut referire la soarta acelor plângeri, nefiind de neglijat nici faptul că intimatul a formulat împotriva contestatoarei un număr de opt plângeri penale, la intervale foarte scurte de timp.
În aceste condiții în data de_, intimatul V. S. V. a formulat cerere de executare silită a celor două hotărâri judecătorești menționate mai sus, sens în care s-a format dosarul execuțional nr.701/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc Cîmpian R. M. .
Prin încheierea civilă nr.12000/CC./_ a Judecătoriei C. -N. a fost încuviințată executarea silită solicitată de către intimat, iar în data de_ s-a întocmit procesul verbal pentru cheltuieli de executare în cuantum de 463,50 lei precum și somația de executare comunicată contestatoarei în data de_ .
Împotriva executării silite și a actelor întocmite a formulat contestație la executare contestatoarea C. D. a M. în condițiile menționate mai sus.
Judecătoria Cluj-Napoca în soluționarea contestației la executare a reținut corect că, criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea actelor de executare determinate de inexistența unui titlu executoriu nu sunt întemeiate, ele fiind înlăturate, în condițiile în care, aducerea la îndeplinire a programului de vizitare a minorului stabilit de către instanță prin sentința din anul 2002 presupune luarea minorului de la domiciliul său și, implicit, încredințarea temporară a acestuia tatălui său în a cărui grijă nemijlocită urmează să rămână pe durata determinată în sentință.
În ceea ce privește natura acestor obligații, instanța de fond a reținut corect că, deși în sarcina contestatoarei nu s-a stabilit, în mod expres, prin hotărâre, o obligație concretă, prin hotărâre stabilindu-se doar conținutul programului de vizitare a minorului, totuși, dat fiind că minorul a fost încredințat în anul 2001 contestatoarei spre creștere și educare, pentru asigurarea respectării acestui program aceasta din urmă avea (și are) obligația implicită de a permite celuilalt părinte de a lua minorul de la domiciliu dar și de a crea un climat favorabil acestui fapt.
Referitor la minor, instanța de fond a constatat corect că, opțiunile minorului, în vârstă de peste 11 ani, pot fi încă ușor influențabile, iar această influențare își poate avea izvorul fie în fapte comisive a părinților sau a altor persoane, fie în fapte omisive.
Astfel, în prima categorie s-ar regăsii abordările directe ale minorului cu privire la dreptul și obligația acestuia de a respecta programul de vizitare stabilit de către instanță, respectiv interdicția impusă de către părintele autoritar minorului în respectarea acestui program ori manoperele acestuia apte de a determina formarea opiniei copilului în sensul opunerii sale la aducerea la îndeplinire a programului de vizitare.
În cea de a doua categorie, s-ar regăsi faptele omisive, constând din omisiunea părintelui căruia i-a fost încredințat minorului de a stimula o înțelegere echilibrată a situațiilor de fapt, respectiv de a nu sta pasiv la alegerile minorului formate ca urmare a unor fapte superficiale ale celuilalt părinte la adresa sa.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut corect existența unor obligații ce revin atât contestatoarei, cât și intimatului, în calitate de părinți a-i minorului, apreciind că ambii părinți sunt responsabili de situația creată.
Astfel, în sarcina contestatoarei a reținut că aceasta nu se poate eschiva de orice obligații, argumentând unele probleme legate de desfășurarea normală a vizitelor de către intimat, pe opțiunea exclusivă a minorului, fără a da dovadă de existența unor încercări prealabile de mediere și de cultivare a unei bune înțelegeri între minor și tatăl său.
În egală măsură, în privința tatălui minorului, intimat, se sugerează că acesta trebuie să-l încurajeze pe fiul său de a avea o atitudine mai apropiată, în condițiile în care instanța a observat că minorul nu s-a arătat înverșunat împotriva tatălui, arătând explicit că își dorește să păstreze legătura cu tatăl său, simțindu-se la ultima vizită mult mai bine în prezența tatălui său, împrejurări care nu pot fi decât benefică relațiilor dintre tată și fiu.
În privința aducerii la îndeplinire de bună voie de către contestatoare a obligațiilor stabilite de către instanță, s-a reținut că nu există probe concludente din care să rezulte vreun act direct și explicit din partea mamei contestatoare de împiedicare a desfășurării în bune condiții a programului de vizitare a minorului, motiv pentru care a considerat că nu se justifica demararea procedurii executării silite din partea lui V. S. V.
, apreciind în aceste condiții ca nelegale procedurile și actele încheiate în executarea silită, astfel că a admis contestația la executare și a dispus anularea formele de executare silită și executarea silită însăși efectuate în dosarul execuțional nr. 701/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc Cîmpian M. R. .
În privința solicitării contestatoarei de sancționare a intimatului pentru formularea cu rea credință a unor cereri vădit netemeinice, instanța de fond în mod corect a respins solicitarea, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acest sens, respectiv vădita netemeinicie a cererii formulate de către intimat.
T. ul constată că, deși, instanța de fond reține existența unor neînțelegeri între părți privind punerea în practică a drepturilor stabilite în favoarea intimatului și ale minorului de a avea legături personale, neimplicarea suficientă a celor doi părinți în desfășurarea în condiții bune a vizitelor stabilite prin sentințe judecătorești, încurajarea minorului de a avea o atitudine mai apropiată față de tată, a apreciat greșit că nu se impunea demararea procedurilor de executare silită de către intimat.
T. ul consideră că în condițiile existenței unor divergențe privind buna desfășurare a vizitelor și a respectării programului de vizită stabilit se impunea din partea tatălui intimat a se pune în executare silită prevederea privind luarea minorului de la domiciliul contestatoarei, acesta din urmă având obligația de a încuraja minorul să aibă legături personale cu tatăl său, să respecte dispoziția instanței.
Existența unei stări tensionate între părinți a fost dovedită de multiplele plângeri formulate organelor abilitate de intimat, aspect ce nu poate fi contestat, iar eventualele încălcări ale obligațiilor avute de părți urmează a fi stabilite în urma cercetărilor ce se întreprind.
În aceste condiții, nimic nu îl împiedica pe intimat să declanșeze procedura executării silite a titlurilor executorii legate de programul de vizitare a minorului și să solicite mamei contestatoarei respectarea obligațiilor avute de a permite și încuraja acele legături.
Punerea în executare a prevederilor din titluri nu însemna în sine luarea forțată a minorului de la domiciliul contestatoarei, în afara voinței acestuia, dar putea constituii un element de siguranță în executarea benevolă a obligației de către contestatoare, executorul judecătoresc putând constata eventualele cazuri de încălcare a dispozițiilor legale.
T. ul consideră că în ipoteza în care formele de executare ar fi desființate ca urmare a admiterii contestației la executare, acea împrejurare ar putea constituii un motiv care să încurajeze un comportament nefavorabil bunei desfășurări a vizitelor, putându-se astfel încălca un drept stabilit de instanță, creând intimatului o gravă vătămare în exercitarea drepturilor părintești.
Deși contestatoarea a invocat că ea personal nu a împiedicat în mod direct desfășurarea în bune condiții a vizitelor, din probele dosarului există unele date și indicii din
care rezultă că acesta nu ar fi încurajat și susținut un comportament mai cooperant și apropiat din partea minorului față de tatăl său.
Recurentul și-a susținut recursul pe dispozițiile art. 304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă respectiv că instanța de fond nu a motivat sentința legat de obiectul cauzei, contestație la executare, a schimbat înțelesul actului juridic dedus judecății și l-a interpretat greșit, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
T. ul reține doar că sentința recurată a fost dată cu interpretarea greșită și incompletă a probelor, cu aplicarea greșită a legii, nesubzistând celelalte motive de nelegalitate invocate de recurent.
În aceste condiții, tribunalul consideră că hotărârea instanței de fond este parțial nelegală și netemeinică, astfel că în baza art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va admite recursul declarat de V. S. V. împotriva sentinței civile nr.9208/2012 din_ în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în sensul că respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. O. M. împotriva formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 701/2011 al BEJ CÎMPEAN M. R. și exonerează recurentul de la plata cheltuielilor de judecată de la fond.
În baza art.274 Cod pr.civilă, tribunalul va obliga intimata să plătească recurentului 554,3 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de V. S. V. împotriva sentinței civile nr. 9208/2012 din_ în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în sensul că respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. O. M. împotriva formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 701/2011 al BEJ Cîmpean M. R. și exonerează recurentul de la plata cheltuielilor de judecată de la fond.
Obligă intimata să plătească recurentului 554,3 lei cheltuieli de judecată în fond și
recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, C. -V. B. | JUDECĂTOR, V. G. | JUDECĂTOR, C. -A. C. |
GREFIER, D. B. |
| ← Sentința civilă nr. 61/2013. Conflict de competenţă | Decizia civilă nr. 355/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Decizia civilă nr. 97/2013. Contestaţie la executare
