ICCJ. Decizia nr. 1058/2004. Civil. Actiune în revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1058
Dosar nr. 7664/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâţii C.I. şi C.E., solicitând obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de 1 ha teren situat în extravilanul comunei Prisăcari judeţul Iaşi.
Judecătoria Răducăneni judeţul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 381 din 30 septembrie 2003, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să lase reclamantei, în deplină proprietate suprafaţa de 1 ha teren situat în extravilanul comunei Prisăcari, identificat cadastral cu titlul de proprietate nr. 109468 din 30 octombrie 1996 în T 9/1, parcela 250/1/1/99 şi parcela 253 1/1/99.
S-a reţinut că reclamanta este proprietara terenului în litigiu, individualizat în titlul de proprietate eliberat pe numele său, iar pârâţii îl ocupă fără drept, împrejurare stabilită prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 227 din 2 martie 2004, Curtea de Apel Iaşi, a respins apelul declarat împotriva sentinţei de către pârâtul C.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut deasemeni că, raportat la prevederile art. 480 C. civ. şi la caracterul acţiunii în revendicare, reclamanta a făcut dovada proprietăţii, iar pârâţii nu i-au putut opune vreun titlu.
În acest sens nu poate fi avută în vedere adeverinţa nr. 99/6 februarie 2001, emisă de Primăria comunei Prisăcari, iar acţiunea prin care pârâţii au contestat valabilitatea titlului de proprietate emis pentru M.A., a fost respinsă.
Nici argumentul anteriorităţii posesiei pârâtului, invocată de acesta, nu poate fi primit, câtă vreme aceasta a fost fondată pe violenţă, după cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat printr-o hotărâre a instanţei penale.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul C.I., susţinând că:
- instanţa de fond a analizat trunchiat probele administrate, bazându-se doar pe titlul de proprietate, ce se referă la un teren diferit, iar instanţa de apel, nejustificat a respins cererea de probe.
- nelegal s-a respins cererea de intervenţie formulată în apel de C.M.
- nejustificat s-a înlăturat, ca probă, adeverinţa nr. 99/2001 emisă de primărie şi fără temei s-a înlăturat deasemeni susţinerea că nu s-au audiat martori, din dezbateri rezultând chiar necesitatea administrării unor probe pe care instanţa le-a respins.
- a fost ignorată posesia îndelungată din 1991, posesie continuă şi bine determinată, reţinându-se eronat că terenul a fost ocupat prin violenţă.
Recursul nu este întemeiat.
Sub un prim aspect este de reţinut că toate chestiunile de ordin probator invocate, de principiu, nu ar putea face obiect de analiză în acest recurs, câtă vreme ele ţin de temeinicia hotărârii atacate, aprecierea instanţei asupra probelor administrate, intrând sub incidenţa vechiului pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., în prezent abrogat, text ce prevedea posibilitatea atacării cu recurs, atunci când hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Or, în mod evident, în recurs tocmai o asemenea chestiune se invocă, cu referire la probele administrate.
De altfel, faţă de caracterele acţiunii în revendicare, date de prevederile art. 480 C. civ., în prezenţa titlului de proprietate emis reclamantei şi a expertizei tehnice efectuate în cauză, ale cărei concluzii sunt fără echivoc în ce priveşte identificarea terenului în litigiu, ca fiind inclus în titlul de proprietate şi aflat în posesia pârâţilor, legal s-a apreciat că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului respectiv şi că, acest teren este în posesia nelegitimă a pârâţilor.
În această situaţie, corect au fost considerate ca nepertinente alte probe administrate, sau au fost respinse alte cereri formulate în acest sens, după cum nu putea fi avut în vedere argumentul posesiei îndelungate, în acest cadrul procesual.
Cât priveşte motivul vizând greşita respingere a cererii de intervenţie, formulată de C.M. în apel, o asemenea chestiune nu ar putea fi invocată decât de aceasta într-un eventual recurs, care însă, nu a fost declarat.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.I. împotriva deciziei nr. 227 din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1073/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1032/2004. Civil. Acordare personalitate... → |
|---|
