ICCJ. Decizia nr. 1066/2004. Civil. Granituire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1066
Dosar nr. 8189/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea civilă introdusă la 3 septembrie 2003 reclamanţii R.I.A., R.I.M. şi R.I.D. au chemat în judecată pe pârâţii B.N.G. şi B.E. pentru a fi obligaţi să le lase în deplină proprietate şi posesie o fâşie de teren în suprafaţă de 140 mp situată în intravilanul comunei Dîmboviţa sat Podu-Dâmboviţei punctul „Acasă", şi să dispună grăniţuirea în consecinţă a celor două fonduri limitrofe.
S-a arătat că această fâşie de teren situată în zonă cooperativizată şi reînscrisă în cartea funciară, cu lăţimea de 6,05 mp şi lungimea de 22,18 mp, având ca vecinătăţi la N – proprietate reclamanţi, S- drumul public spre Dâmbovicioara, V – Drumul public „Plăic" şi E – proprietate pârâţi, reprezintă singura cale de acces practicabilă în tot cursul anului între drumul public comunal Dâmbovicioara şi celelalte terenuri pe care se află locuinţele reclamantelor, toate aceste terenuri fiind dobândite în proprietate de reclamanţi prin moştenire legală potrivit certificatului de moştenitor nr. 282/1977 şi sentinţei civile nr. 1102 din 3 iunie 2003 a Judecătoriei Cîmpulung-Muscel.
Reclamanţii au cerut de asemenea a se avea în vedere că au posedat terenul în litigiu în calitate de proprietari – împreună cu autorii acestora A.I. şi A.A., decedată la 17 august 1976 şi respectiv 8 noiembrie 2002, de peste 60 ani, situaţie de fapt confirmată în mod constant de instanţe, prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în contradictoriu cu ceilalţi pretinşi proprietari ai terenului: pârâţii în cauză şi părinţii acestora B.N. şi C.
În drept s-au invocat prevederile art. 480, art. 483 şi art. 584 C. civ.(respectiv art. 1846, art. 1847, art. 1890, art. 1895 şi art. 1860 C. civ. în ceea ce priveşte cererea subsidiară privind dovada dreptului de proprietate (prin uzucapiune).
Pârâţii au formulat întâmpinare şi cererea reconvenţională, întemeiată pe dispoziţiile art.115 şi art. 119 C. proc. civ., prin care au solicitat respingerea acţiunii principale pentru lipsă de suport probatoriu în raport cu obiectul acesteia şi au revendicat la rândul lor terenul în litigiu, a cărui proprietate au susţinut a fi dovedită cu contractul autentic de vânzare-cumpărare 4849 din 12 decembrie 1991, singurul titlu existent în cauză, pe baza căruia au cerut şi grăniţuirea proprietăţilor faţă de reclamantul R.D.( în rest, prin aceeaşi întâmpinare, ridicându-se excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor pentru inexistenţa titlurilor de proprietate şi a raporturilor de vecinătate).
În dovedirea cererilor şi a excepţiei amintite, a cărei soluţionare a fost unită cu fondul cauzei potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., s-au depus la dosar înscrisuri, sentinţa civilă nr. 133/1998; 1102/2003 (f.5-7), proces-verbal 410/2003 a Executorului Judecătoresc, certificat de moştenire nr. 282/1977 (f.59), expertize tehnice, schiţe întocmite în cauzele anterioare (de către reclamanţi), contract de vânzare-cumpărare nr. 4849/1991, act de vânzare-cumpărare nr. 2527/1973, certificat eliberat de Primăria comunei Dâmbovicioara (f.37-39 către pârâţi), s-a luat interogatoriu pârâţilor, expertiză tehnică judiciară de către expert specialist topografie şi geodezie B.T.
La interogatoriu, f. 60, pârâţii au recunoscut a se afla în posesia terenului în litigiu.
Judecătoria Cîmpulung-Muscel prin sentinţa civilă nr. 2582 din 11 decembrie 2003 a admis în parte acţiunea principală, respingând astfel implicit excepţia lipsei calităţii procesuale active, şi a obligat pe pârâţi să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 128 mp teren, din cei 140 mp revendicaţi prin acţiune, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză tehnică şi schiţa anexă întocmite de ing. expert B.T.
S-a stabilit linia de hotar între fâşia de teren în suprafaţă de 128 mp proprietatea indiviză a reclamanţilor, şi terenul învecinat proprietatea pârâtelor pe aliniamentul 3-10 din schiţa anexă la raportul de expertiză susmenţionat.
A fost respinsă ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâţi obligaţi în solidar la suma de 4.950.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
S-a reţinut că terenul a aparţinut în calitate de proprietar defunctului A.I., de la care a fost dobândit prin moştenire legală iniţial de A.A., soţie supravieţuitoare certificat de moştenitor nr. 282/1977 fila 59, iar ulterior de către reclamanţi proprietarii actuali în indiviziune, potrivit sentinţei de partaj nr. 1102 din 3 iunie 2003 a Judecătoriei Cîmpulung-Muscel (fila 5-8).
Valabilitatea şi eficienţa juridică a titlului declarativ exhibat de reclamanţi au fost apreciate în raport şi de posesiunea anterioară îndelungată exercitată de aceştia şi autorii lor, singura reţinută ca legitimă de către instanţe în procesele anterioare soluţionate în contradictoriu cu pârâţii prin sentinţele civile nr. 3389/1994 şi 133/98 ale Judecătoriei Cîmpulung-Muscel (f.13-25 din dosar).
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de inginer expert B.T., în concordanţă cu mijloacele de probă similare administrate în cauzele anterioare, având în vedere planurile de amplasament, întocmite pe baza înscrisurilor prezentate de părţi şi a constatărilor în teren, concluzionează că terenul în litigiu în suprafaţă de 128 mp, cu destinaţia de cale de acces la drumul public comunal, aparţine reclamanţilor (f.63-71).
Titlurile translative de proprietate invocate de pârâţi reprezentate prin contractele de vânzare-cumpărare autentice nr. 1527/1973 şi 4849/1991 pentru suprafaţa de 341 mp indică vecinii în partea de vest unde se află limita în litigiu drumeagul de trecere către proprietatea A.I. şi respectiv proprietatea autoarei reclamanţilor A.R.A. justificând de asemenea admiterea acţiunii principale şi respingerea ca nefondată a cererii reconvenţionale.
Prin apelul declarat de pârâţi s-a cerut schimbarea în totalitate a sentinţei în sensul respingerii acţiunii principale şi admiterii cererii reconvenţionale susţinându-se încălcarea obligaţiei prevăzute de art. 1169 C. civ. cu referire la dispoziţiile art. 480 C. civ. întrucât prin efectul declarativ al hotărârii de partaj reclamanţii nu au putut dobândi un teren în proprietate valabil şi în acelaşi timp opozabil pârâţilor (spre deosebire de aceştia din urmă care au făcut o asemenea dovadă prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 2527/1973 şi 4849/1991).
Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 493/A din 15 martie 2004, a respins ca nefondat apelul pârâţilor.
Criticile din apel sunt reiterate de pârâţi ca motive de nelegalitate prevăzute de art. 302 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. pentru solicitările actuale privind atribuirea terenului în proprietatea acestora, în subsidiar respingerea acţiunii principale.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ. există motive de nelegalitate ce impun modificarea unei hotărâri şi atunci când instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (pct. 8) sau când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (pct. 9).
Motivele de nelegalitate amintite invocate de pârâţi sunt legate de proba proprietăţii imobiliare în cadrul acţiunii în revendicare.
Proba deplină, absolută a dreptului de proprietate o constituie modurile originare de dobândire a proprietăţii cum ar fi uzucapiunea şi ocupaţia, iar nu titlurile translative sau declarative, care au caracterul unor simple prezumţii ale dreptului de proprietate, când reclamantul invocă o hotărâre de partaj faţă de o persoană care nu a făcut parte în acel proces, prezumţia simplă de proprietate amintită poate fi înlăturată de pârât prin dovada contrară.
Terenul în litigiu a fost stăpânit în calitate de proprietar de către defunctul A.I. în baza actului autentic de donaţie nr. 96/1945 (transcris la Tribunalul Muscel la nr. 106/1945), fiind dobândit de la acesta prin moştenire legală, iniţial de către soţia supravieţuitoare R.(A.)A., potrivit certificatului de moştenitor nr. 282/1977, iar ulterior de către reclamanţi, proprietarii actuali în indiviziune potrivit sentinţei de partaj nr. 1102/2003 a Judecătoriei Câmpulung Muscel.
Prezumţia simplă de proprietate ce decurge din titlul declarativ susmenţionat este întărită de posesiunea îndelungată şi legitimă exercitată de reclamanţi şi autorii acestora – singura recunoscută ca atare prin hotărâri judecătoreşti irevocabile repetate pronunţate anterior în contradictoriu cu pârâţii şi ceilalţi pretinşi proprietari B.N. şi C.
Aceeaşi concluzie este afirmată prin raportul de expertiză tehnică judiciară (f. 63-71) avându-se în vedere amplasamentele terenurilor proprietatea pârâtelor întocmite pe baza titlurilor şi a celorlalte înscrisuri prezentate de părţi în coroborare cu constatările în teren făcut de ing. expert B.T.
Titlurile translative invocate de pârâţi limitează dreptul de proprietate al acestora la suprafaţa de 341 mp, în fapt stăpânesc 450 mp învecinată pe latura de vest cu terenul în litigiu aparţinând reclamanţilor în cauză.
În consecinţă instanţele au interpretat actele deduse judecăţii în concordanţă cu dispoziţiile art. 969 alin. (1) C. civ., iar hotărârile pronunţate justifică aplicarea art. 480 şi art. 584 C. civ. în favoarea reclamanţilor R.A., R.M. şi R.D.
Ca atare, recursul pârâţilor se va respinge ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâţii B.G. şi B.E. împotriva deciziei nr. 493/A din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1101/2004. Civil. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 1073/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
