ICCJ. Decizia nr. 1078/2004. Civil. Reziliere contract vânzare cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1078
Dosar nr. 8407/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 13 iunie 2003 P.A. şi P.E., au chemat în judecată pe pârâţii L.C. şi L.D., solicitând rezilierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 44 din 8 ianuarie 2003 cu restabilirea situaţiei de carte funciară.
S-a arătat că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere asumată prin contract şi nu au asigurat reclamanţilor cele la care s-au obligat, cu excepţia faptului că au adus nişte lemne şi au locuit circa o săptămână cu reclamanta.
Judecătoria Deva, prin sentinţa civilă nr. 3095 din 5 decembrie 2003 a respins acţiunea, reţinând, esenţial, că, din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi, rezultă că pârâţii au prestat reclamanţilor întreţinerea, până în vara anului 2003, când reclamantul a decis să nu mai accepte întreţinerea.
Prin Decizia civilă nr. 692 din 4 mai 2004, Curtea de Apel Alba-Iulia, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.A., împotriva sentinţei civile nr. 3095 din 5 decembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut de asemeni că, în speţa dedusă judecăţii, nu s-a dovedit neîndeplinirea obligaţiilor asumate de pârâţi. Chiar dacă întreţinerea, la un moment dat, nu s-a mai prestat, s-a făcut dovada că nu din culpa pârâţilor s-a ajuns la această situaţie, aceştia fiind efectiv împiedicaţi de reclamanţi.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, susţinând că:
- nu s-au aplicat dispoziţiile art. 1020-1021 C. civ. întrucât, în realitate, faţă de starea de boală a reclamanţilor, pârâţii nu au prestat o întreţinere permanentă, ce era necesară, au făcut numai unele vizite, din decembrie, până în aprilie 2003, când au încetat să mai vină şi să acorde întreţinere.
- instanţele nu s-au pronunţat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este întemeiat.
Corect s-a apreciat de către instanţe, că, în speţă, este vorba de un contract de întreţinere, împrejurare care, de altfel, nu este contestată.
Tocmai de aceea însă, într-o aplicare corectă a principiilor care reglementează regimul juridic al unui asemenea contract, este de reţinut că executarea contraprestaţiei datorate de dobânditori trebuie să fie permanentă, succesivă şi să acopere nevoile de întreţinere, speciale, ale creditorului obligaţiei respective.
Or, în acest cadru raportat la probele produse cauzei, spre deosebire de cele reţinute prin hotărârea atacată este de observat că,
- reclamanţii au înţeles să încheie, acest contract în primul rând, pentru şi în considerarea stării de boală, în care se aflau cu deosebire reclamanta, care, se afla imobilizată la pat şi necesita îngrijire permanentă. Este şi motivul pentru care, expres, în actul încheiat, s-a prevăzut executarea obligaţiei privind asistenţa medicală.
Evident deci, că reclamanţii, aveau nevoie de îngrijire permanentă, în ce priveşte hrana şi asistenţa medicală, obligaţie care nu a fost şi nu putea fi executată astfel, cu excepţia unei singure săptămâni, în care şi reclamantul a fost internat în spital. De altfel, pârâţii locuiau în altă localitate, confirmată fiind deci susţinerea reclamanţilor, probată de altfel, că prestaţia executată s-a rezumat la unele vizite, şi acestea într-o perioadă limitată de timp, precum şi la unele ajutoare în gospodărie şi la muncile agricole, cu totul sporadice însă.
Aşa fiind, în aplicarea corectă a prevederilor art. 1020-1021 şi art. 1075 C. civ., acţiunea trebuia admisă.
De altfel, în acest sens, nu este lipsit de importanţă nici faptul că pârâţii au avut o poziţie oscilantă, fiind, la început, de acord chiar cu admiterea acţiunii, adevărat, sub condiţia restituirii prestaţiilor efectuate.
Dar sub acest ultim aspect, în lipsa unei cereri reconvenţionale formulate în cauză, cu un asemenea obiect, o asemenea chestiune nu poate face obiect de judecată decât, eventual pe cale separată.
Faţă de cele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis , se va casa ambele hotărâri şi pe fond, a se admite acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 692/A din 4 mai 2004 a Curţii de Apel Alba-Iulia, pe are o modifică, în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 3095 din 5 decembrie 2003 a Judecătoriei Deva, pe care o schimbă în tot şi, în consecinţă:
Admite acţiunea formulată de reclamanţii P.A. şi P.E., continuată de reclamantul P.A. împotriva pârâţilor L.C. şi L.D. şi dispune rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 44 din 8 ianuarie 2003 de notar public S.E.
Dispune restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Obligă pârâţii la 11.686.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1077/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1082/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
