ICCJ. Decizia nr. 1102/2004. Civil. Conflict de muncă. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.1102
Dosar nr.10913/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 640 din 5 august 2003, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de N.M., ş.a., în contradictoriu cu Ministerul de Interne şi Inspectoratul de poliţie al judeţului Hunedoara, obligându-i pe pârâţi să restituie reclamanţilor sumele reţinute cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate în procent de 7%, pe perioada 30 martie 2002–20 noiembrie 2002 (pentru reclamantul O.V.) şi respectiv 1 martie 2000 – 20 noiembrie 2002 (pentru ceilalţi reclamanţi) cu aplicarea coeficientului de inflaţie pentru fiecare lună, până la data executării hotărârii.
A respins, acţiunea reclamanţilor faţă de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi C.N.A.S.
A respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 „privind Statutul cadrelor militare", ale art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 şi art. 3 din HG nr. 270/1999, nu rezultă că acordarea asistenţei medicale gratuite pentru cadrele militare ar fi condiţionată de plata unor contribuţii la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Or, aceste acte normative cu caracter special sunt derogatorii faţă de normele generale cuprinse în Legea nr. 145/1995, care constituie dreptul comun în materia asigurărilor sociale de sănătate.
Cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 2413 din 24 noiembrie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara.
Ambele hotărâri au fost atacate cu recurs în anulare de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinându-se în esenţă că în art. 4 al Legii nr. 145/1995, se prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români precum şi pentru străinii şi apatrizii care au reşedinţa în România, categoriile exceptate de la plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate fiind nominalizate expres în art. 6 şi art. 55 din lege, astfel încât dacă intenţia legiuitorului ar fi fost ca şi poliţiştii să aibă calitatea de asigurat fără plata contribuţiei, i-ar fi inclus printre persoanele exceptate.
Recursul în anulare este inadmisibil urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce succed:
În reglementarea anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 58/2003 „privind modificarea şi completarea codului de procedură civilă", recursul în anulare era o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se putea dispune desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în cazurile expres determinate de lege.
Obiect al recursului în anulare, îl puteau forma numai hotărârile judecătoreşti irevocabile.
Este ceea ce rezultă în mod expres din dispoziţiile art. 330 alin. (1) c. proc. civ., în vechea redactare, care instituia astfel un caracter mai restrictiv acestei căi extraordinare de atac în comparaţie cu recursul în interesul legii, care poate fi declarat şi împotriva unor hotărâri definitive.
În acelaşi context, art. 3301 C. proc. civ. reglementa termenul în care se putea exercita recursul în anulare, pentru situaţiile comune, ce vizau încălcarea esenţială a legii ori pronunţarea unei hotărâri vădit netemeinice, acesta fiind de 1 an de la data când hotărârea judecătorească atacată a rămas irevocabilă.
Prin OUG nr. 58 din 28 iunie 2003, dispoziţiile art. 330 – 3304 C. proc. civ., ce reglementau instituţia recursului în anulare, au fost abrogate.
Conform art. III din acest act normativ, dispoziţiile ordonanţei au intrat în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv la 27 august 2003.
Ca atare, hotărârile rămase irevocabile după această dată, nu mai pot fi atacate pe calea recursului în anulare.
Or, în cauză, Decizia criticată a fost pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, la 24 noiembrie 2003, după intrarea în vigoare a OUG nr. 58/2003, care a desfiinţat această cale extraordinară de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 640 din 5 august 2003 pronunţată de Tribunalul Hunedoara şi deciziei civile nr. 2413 din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1120/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1104/2004. Civil. Pretenţii. Recurs în anulare → |
|---|
