ICCJ. Decizia nr. 1082/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1082
Dosar nr. 8529/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 1 octombrie 2003 reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâtul N.D. pentru a fi obligat să-şi retragă peretele unei magazii, ce intra în proprietatea sa până dincolo de hotarul despărţitor al celor două fonduri limitrofe, astfel încât picătura streaşinii acestei magazii să cadă în proprietatea pârâtului (iar în caz contrar să fie autorizat reclamantul să efectueze lucrarea solicitată pe cheltuiala pârâtului).
În motivarea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 1073, art. 1075 C. civ. a arătat că pârâtul, are construită o magazie, pe care refuză să o demoleze din proprie iniţiativă al cărei perete se află în proprietatea reclamantului încălcând linia de hotar stabilită cu autoritate de lucru judecat prin admiterea acţiunii anterioare în grăniţuire potrivit deciziei civile nr. 1935/1998 a Tribunalului Dâmboviţa, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 460 din 18 februarie 1999 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Pârâtul a ridicat excepţia autorităţii de lucru judecat iar prin întâmpinare a susţinut că magazia a fost construită de fostul proprietar cu acordul reclamantului, păstrându-se amplasamentul iniţial stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1526 din 21 mai 1971. Ca atare s-a cerut a se constata că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale prevăzute de art. 1073-1075 C. civ., invocate de reclamant urmând a se respinge acţiunea ca nefondată.
S-au depus la dosar copii ale hotărârilor judecătoreşti pronunţate între aceleaşi părţi în cauzele civile anterioare, au fost audiaţi martorii R.S. şi C.E., s-a efectuat cercetare locală şi expertiză topografică privind construcţia în litigiu.
Examinând obiectul cererii şi susţinerile părţilor cu arătarea dovezilor administrate în cauză-în raport de motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant, Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa civilă nr. 449 din 11 februarie 2004, a respins ca nefondate excepţia autorităţii de lucru judecat şi acţiunea.
Respingerea excepţiei prevăzută de art. 1201 C. civ. a fost justificată în raport de lipsa identităţii de cauză juridică şi obiect: a) art. 480 şi art. 584 C. civ. în acţiunea anterioară în grăniţuire soluţionată irevocabil prin Decizia civilă nr. 460/1999 a Curţii de Apel Ploieşti şi respectiv b) art. 1073 şi art. 1075 C. civ. în acţiunea actuală privind obligaţia de a face.
În soluţionarea acţiunii au fost preluate constatările de fapt din Decizia civilă nr. 1935/1998 a Tribunalului Dâmboviţa, menţinută în totalitate prin Decizia nr. 460/1999 arătată anterior, potrivit cărora „...magazia din lemn, situată lângă casa intimatului depăşeşte hotarul imaginar în linie dreaptă, cu 10 cm, spre proprietatea apelantului, însă acest amplasament a fost stabilit de vechiul proprietar, de la care intimatul a dobândit iniţial prin cumpărare cu actul de vânzare-cumpărare nr. 1526 din 21 iunie 1971 (fila 10 dosar de fond) construcţiile fiind precizate şi în schiţa anexă" a autorizaţiei de modificare a casei (fila 14 din dosar de fond).
La cercetarea locală din 12 octombrie 1998 s-a putut lesne constata că apelantul şi-a edificat o construcţie compusă din parter şi etaj, pe o lungime de 7,92 m pe linia de hotar, în continuarea magaziei din lemn a intimatului pârât, intrând cu colţul construcţiei în interiorul proprietăţii intimatului circa 40 cm, ocupând astfel abuziv o parte din terenul pârâtului..."
„Cu privire la revendicarea suprafeţei de 8 mp teren de către apelant urmează a se respinge acest capăt de cerere întrucât apelantul nu poate invoca propria turpitudine pentru obţinerea unor avantaje care nu i se cuvin şi care nu se datorează culpei intimatului".
Ca atare s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1073-1075 C. civ. invocate de reclamant ca temei al raportului juridic dedus judecăţii, fiind respinsă acţiunea ca nefondată.
Apelul declarat de reclamant prin care s-a solicitat schimbarea în totalitate a sentinţei în sensul admiterii acţiunii, prin reaprecierea împrejurărilor de fapt ca fiind de natură a atrage incidenţa art. 1073-1075 C. civ. a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 1491 din 7 mai 2004.
Prin recursul de faţă se reiterează criticile din apel apreciate de reclamant a constitui motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Criticile sunt nefondate.
Motivele de drept, element esenţial al cererii de chemare în judecată prevăzut de art. 112 pct. 4 C. proc. civ., constituie cauza cererii de chemare în judecată, care poate fi schimbată de instanţă după ce, în respectarea principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, a pus în discuţia părţilor noua cauză; de asemenea potrivit art. 294 alin. (1) şi art. 316 C. proc. civ., cauza cererii de chemare în judecată nu se poate schimba în apel sau recurs.
În speţă, cauza cererii de chemare în judecată, menţinută de reclamant nemodificată, este constituită de dispoziţiile art. 1073-1075 C. civ., cuprinse în capitolul VII „Despre efectele obligaţiilor" aparţinând titlului III „Despre contracte sau convenţii" din Codul civil.
Ca atare, art. 1073-1075 C. civ. invocate de reclamant ca motive de drept, îşi au aplicabilitate doar în caz de neexecutare de către debitor a obligaţiilor asumate faţă de creditor prin contracte sau convenţii; în cauză existenţa raportului obligaţional între părţi este exclusă întrucât magazia din lemn a cărei ridicare este solicitată ocupă un amplasament stabilit de pârât în înţelegere cu vechiul proprietar, de la care reclamantul recurent a dobândit imobilul prin cumpărare, a cărui existenţă a fost cunoscută şi acceptată la data încheierii actului în anul 1971.
În consecinţă, hotărârile anterioare sunt legale şi temeinice, iar recursul în cauză va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei civile nr. 1491 din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1078/2004. Civil. Reziliere contract vânzare... | ICCJ. Decizia nr. 1083/2004. Civil. Contestatie Legea 10/2001.... → |
|---|
