ICCJ. Decizia nr. 1083/2004. Civil. Contestatie Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1083
Dosar nr. 8530/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 7 aprilie 2003, reclamantul P.E. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 142 din 6 martie 2003 emisă de primarul comunei Râfov, solicitând anularea acesteia şi acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul, în calitate de moştenitor legal al defuncţilor S.D. şi A.D., a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor compuse din teren (1500 mp) şi clădiri, aflate în intravilanul satului Sicrita, comuna Râfov, judeţul Prahova.
Prin dispoziţia nr. 142 din 6 martie 2003 emisă de primarul comunei Râfov, reclamantului i s-au restituit în natură terenul în suprafaţă de 1255 mp şi o magazie din lemn cu o suprafaţă de 50 mp situată pe acest teren.
Reclamantul a contestat faptul că prin această dispoziţie nu i s-a restituit în natură suprafaţa de 2,5 ha teren având categoria de folosinţă „vie" şi nu i s-au acordat despăgubiri băneşti prin echivalent pentru construcţiile care nu mai există.
La data de 20 noiembrie 2003, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat doar despăgubiri prin echivalent, nu şi restituirea în natură, instanţa dispunând introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Finanţelor Publice.
Prin sentinţa civilă nr. 1268 din 18 decembrie 2003, Tribunalul Prahova a respins acţiunea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că imobilele revendicate au fost expropriate prin aplicarea Decretului nr. 83 din 2 martie 1949, act normativ emis în completarea Legii nr. 187/1945 privind reforma agrară, acte normative ce nu fac parte din cele prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru a se putea spune că este vorba de imobile preluate abuziv.
S-a mai apreciat că reclamantul nu a administrat probe din care să rezulte că autorii săi erau exceptaţi de la expropriere şi, prin urmare, instanţa a considerat că nu poate fi vorba de o preluare abuzivă, astfel că nu se impune acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul P.E., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, în sensul că instanţa nu a pus în discuţie actele normative în baza cărora imobilele au trecut în proprietatea statului, că au fost administrate probe concludente pentru admiterea contestaţiei şi că motivarea sentinţei este contradictorie.
Prin Decizia civilă nr. 1291 din 23 aprilie 2004, Curtea de apel Ploieşti a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa nr. 1268 din 18 decembrie 2003 şi, pe fond, a admis contestaţia reclamantului, în sensul că a anulat în parte dispoziţia nr. 142 din 6 martie 2003 şi a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile demolate şi terenul aferent, conform expertizelor întocmite în cauză.
De asemenea, a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Ministerului Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Instanţa de apel a reţinut în considerente că imobilele revendicate de către reclamant şi preluate în baza dispoziţiilor Decretului nr. 83/1949, se înscriu în categoria imobilelor preluate abuziv de către stat şi cărora li se aplică dispoziţiile Legii nr. 10/2001, chiar dacă Decretul nr. 83/1949 nu este prevăzut în mod expres în cuprinsul legii amintite.
S-a mai reţinut că în speţă s-a recunoscut, parţial, caracterul abuziv al preluării unei părţi din imobile, prin emiterea dispoziţiei nr. 142 din 6 martie 2003, dispoziţie pe care instanţa de fond a apreciat-o ca fiind corect emisă şi cu toate acestea, în final contestaţia a fost respinsă cu motivarea că exproprierea nu a fost abuzivă.
Instanţa de apel a mai considerat că introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice a fost nelegală întrucât acesta nu are legitimare procesuală pasivă faţă de prevederile şi scopul Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei nr. 1291 din 23 aprilie 2004 a formulat recurs pârâta Primăria comunei Râfov, criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, în sensul că în mod greşit instanţa de apel a considerat că imobilele preluate în baza Decretului nr. 83/1949 fac obiectul Legii nr. 10/2001, respectiv sunt imobile preluate în mod abuziv.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, imobilele preluate în baza Decretului nr. 83/1949, dat în completarea unor dispoziţii ale Legii nr. 187/1945, fac parte din categoria imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, chiar dacă aceste acte normative nu sunt prevăzute în mod expres în cuprinsul Legii nr. 10/2001. Acest aspect este însă statuat în practica judiciară în materie şi este unanim acceptat că temeiul legal de imediată aplicare pentru restituirea ce se va face în baza Legii nr. 10/2001 îl constituie art. 2 alin. (1) lit. h) din această lege [art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001: „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat"].
În speţă s-a recunoscut caracterul abuziv al preluării unei părţi din imobilele revendicate, prin însăşi emiterea dispoziţiei de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 1255 mp şi a magaziei existente pe acesta, astfel încât nu se poate reţine că celelalte imobile pentru care s-au solicitat despăgubiri prin echivalent şi care au fost preluate tot în baza Decretului nr. 83/1949, nu ar fi fost preluate abuziv de către stat.
Aşadar, instanţa de apel a procedat corect atunci când a anulat sentinţa primei instanţe şi a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile aferente şi terenul aferent.
Corect a fost respinsă şi contestaţia formulată împotriva Ministerului Finanţelor Publice, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la speţă şi la prevederile Legii nr. 10/2001.
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei Primăria comunei Râfov ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria comunei Râfov împotriva deciziei nr. 1291 din 23 aprilie 2004 a Curţii de apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1082/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 109/2004. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
