ICCJ. Decizia nr. 1217/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1217/2004
Dosar nr. 3405/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată, la 21 decembrie 2001,la Tribunalul Mureş, sub nr. 221 din 21 decembrie 2001, reclamantul A.Gh. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria comunei Cristeşti, anularea dispoziţiei nr. 146 din 30 noiembrie 2001, emisă de Primarul comunei Cristeşti, susţinând că în mod nejustificat i s-a respins cererea, formulată în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat despăgubiri pentru suprafaţa de 10.440 metri pătraţi teren intravilan construit, situat în perimetrul comunei Cristeşti, care a fost trecut abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 115/1959.
Prin sentinţa civilă nr. 72 din 6 februarie 2002, Tribunalul Mureş a respins contestaţia, reţinând, în esenţă, că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000 şi nu beneficiază de măsuri reparatorii, prevăzute de Legea nr. 10/2001, foştii proprietari şi moştenitorii acestora pentru terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000.
Reclamantul A.Gh. a declarat apel, în termenul legal, împotriva acestei sentinţe civile, motivând, în esenţă, că, în baza art. 48 din Legea nr. 10/2001, are dreptul la măsuri reparatorii, deoarece instanţa nu a făcut distincţie între categoria terenurilor agricole situate în afara perimetrului construibil şi terenul intravilan situat în perimetrul construibil al comunei.
Prin Decizia nr.57/A din 25 iunie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt explicite, în sensul că nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000.
În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 7 lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, conform cărora nu beneficiază de măsuri reparatorii foştii proprietari şi moştenitorii acestora pentru terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, respectiv, Legea nr. 1/2000.
Se mai precizează de către instanţa de apel că s-a dat curs cererii contestatorului depuse în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 169/1997 şi s-au aprobat acordarea de despăgubiri în conformitate cu Legea nr. 1/2000 (anexa nr. 39, validată şi de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului prin hotărârea nr. 21/L/2000).
Împotriva deciziei civile nr. 57/A din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş a declarat recurs reclamantul A.Gh., solicitând casarea hotărârii atacate, rejudecarea pe fond şi admiterea contestaţiei.
În drept şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în sensul că s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi s-a schimbat înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Deciziei civile nr. 57/A din 25 iunie 2002, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş i s-au adus două critici:
- Primăria Cristeşti nu era competentă să soluţioneze cererea de despăgubiri civile pentru terenul în litigiu, având obligaţia să trimită notificarea expediată, prin intermediul executorului judecătoresc de către contestatorul Prefecturii Mureş, spre rezolvare;
- Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2003 nu reglementează şi nu au în competenţă decât terenurile agricole, indiferent dacă sunt intravilane sau extravilan, dar nu şi terenurile construite de sub imobile, care au fost reglementate prin Legea nr. 112/1995 şi Legea nr. 10/2001.
Recurentul-contestator apreciază că, în cauză, instanţele de fond şi apel au greşit atunci când nu au considerat că, în cauza dedusă judecăţii, nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Deşi probatoriul administrat în cauză a fost incomplet, instanţele de fond şi apel au reţinut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, inclusiv Legea nr. 1/2000, legi speciale ce reglementează dreptul de proprietate cu privire la terenurile şi construcţiile de orice fel, aparţinând exploataţiilor agricole.
Cu toate că despre terenul în suprafaţă de 10.440 metri pătraţi s-a afirmat de către pârâţi că este intravilan, instanţele aveau obligaţia de a dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ., administrarea de probe pentru lămurirea completă a tuturor aspectelor cauzei.
În consecinţă, se impune trimiterea cauzei la acelaşi tribunal, spre rejudecare, în vederea completării probatoriilor cu o expertiză tehnică, care să stabilească amplasamentul exact al terenului în litigiu, suprafaţa acestuia şi în ce măsură este ocupat cu construcţii.
De asemenea, în speţă trebuie depuse înscrisuri din care să rezulte cu certitudine care este regimul juridic al terenului, pentru a se putea aplica prevederile legale corespunzătoare situaţiei concrete deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul A.Gh. împotriva deciziei civile nr. 57 A din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1354/2004. Civil. Nulitate absoluta contract... | ICCJ. Decizia nr. 987/2004. Civil. Ordonanta presedintiala.... → |
|---|
