ICCJ. Decizia nr. 1758/2004. Civil. Revendicare. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1758/2004
Dosar nr. 3172/2002
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 22 februarie 2000, reclamanta, C.M., a chemat în judecată pe Primarul General, precum şi Primăria municipiului Bucureşti, solicitând să se constate că este proprietara terenului în suprafaţă de 300 m.p., situat în Bucureşti, trecut în proprietatea statului prin expropriere de la autoarea sa, N.E., în baza Decretului Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 242 din 3 octombrie 1987, şi să fie obligată pârâta a-i lăsa acest teren în deplină proprietate şi posesie.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 695 din 18 octombrie 2000, prin care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată din oficiu, şi a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, reţinând, în esenţă, că C.M. nu a depus la dosar titlu de proprietate al autorilor şi nici certificatele de moştenitor de pe urma acestora.
Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 454 din 25 septembrie 2001, sentinţa a fost anulată, iar cauza a fost reţinută pentru soluţionarea pe fond, cu motivarea că reclamanta a probat calitatea de succesor de pe urma persoanei din al cărei patrimoniu terenul a fost preluat şi trecut în proprietatea statului prin decret de expropriere, şi, ca atare, aceasta şi-a justificat poziţia procesuală în cadrul acţiunii promovate.
Pe baza probelor existente la dosar şi a expertizei topografice având ca obiectiv identificarea imobilului revendicat, probă administrată de instanţa de apel prin Decizia civilă nr. 156 din 9 aprilie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta, C.M., în contradictoriu cu pârâtul, Consiliul General al municipiului Bucureşti, după anularea sentinţei civile nr. 695 din 18 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ. A obligat pârâtul să lase reclamantei, în deplină proprietate şi liniştită posesie, imobilul situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 180,75 m.p., cu amplasamentul stabilit în raportul de expertiză întocmit de expert A.V., la data de 22 februarie 2002, în dosarul de apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a avut în vedere concluziile expertului, în sensul că terenul în litigiu nu este afectat de nici un plan de sistematizare, aşa încât imobilul expropriat nu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat de la proprietar.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, Consiliul General al municipiului Bucureşti, care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 şi pct. 10 C. proc. civ.
În criticile formulate, a susţinut că, deşi reclamanta a revendicat prin acţiune imobilul situat în Bucureşti, instanţa, în mod greşit, a obligat pârâtul să lase acesteia în deplină proprietate şi posesie imobilul, şi că nu s-a luat în considerare adresa din 26 martie 2002, a Direcţiei Patrimoniu, Evidenţa Proprietăţii, Cadastru, din cadrul Primăriei municipiului Bucureşti, din care rezultă că nu există un plan de situaţie scara 1:500, care să cuprindă fostul imobil, în baza căruia să se poată efectua o identificare a fostului teren. A mai susţinut recurentul, că expertiza a avut la bază fişa tehnică a imobilului întocmită în 1985, care nu conţine elemente de vecinătate.
Recursul este nefondat.
Aşa după cum, în mod corect, a reţinut instanţa de apel, pe baza raportului de expertiză topografică, la care recurentul-pârât nu a formulat obiecţiuni, terenul revendicat de reclamantă este cel cuprins între limitele notate cu cifrele 1-2-3-4 din anexa 3, parte integrantă din expertiză (1:500, date tehnice), are o suprafaţă de 180,75 m.p. În prezent, acest teren este liber de construcţii şi nu este străbătut în subteran, la suprafaţă sau aerian de reţele de interes public (apă, canal, gaze, electric, etc.).
Prin urmare, imobilul expropriat nu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat de la expropriată, autoarea reclamantei.
Aşa fiind, reclamanta, C.M., moştenitoarea E.N. (expropriată), conform certificatului de calitate nr. 7 eliberat la 6 februarie 1997, de Biroul Notarului Public F.G., în calitate de proprietară, poate să ceară, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994, retrocedarea terenului.
Este de reţinut că, prin dispoziţia nr. 1248 din 18 august 2003, a Primarului General, emisă ca urmare a notificării formulate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, aflată în xerocopie la dosar, i s-a restituit acesteia imobilul revendicat.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, Consiliul General al municipiului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 156 din 9 aprilie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1769/2004. Civil. L 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1764/2004. Civil. Nulitate absoluta contract... → |
---|