ICCJ. Decizia nr. 1429/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1429/2004
Dosar nr. 1491/2003
Şedinţa publică din 20 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 iunie 2002, I.G.D. a chemat în judecată Primăria municipiului Roşiorii de Vede pentru anularea dispoziţiei nr. 175 din 5 iunie 2002 prin care pârâta i-a respins cererea de măsuri reparatorii cuvenite în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul (construcţie şi 2000 mp teren) din Roşiorii de Vede, str. Elena Doamnă, naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 ocupat de blocuri de locuinţe. A solicitat admiterea cererii sale.
Tribunalul Teleorman, prin sentinţa civilă nr. 2658 din 30 septembrie 2002, a admis acţiunea şi anulând dispoziţia atacată, a obligat pe pârâtă să facă reclamantului o ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că nu are legitimare procesuală pasivă, că instanţa de apel n-a examinat motivele de apel invocate şi că actele produse de reclamant nu justifică calitatea acestuia de persoană îndreptăţită, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001. În consecinţă, a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Recursul este întemeiat, în sensul celor ce urmează:
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi pct. 20.5. din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, primăria poate fi entitate obligată la restituire, dar legitimarea sa procesuală trebuia examinată prin prisma condiţiilor cerute în preambulul capitolului al II-lea din Norme. Or, instanţa de apel nu a lămurit prin a indica cine exercită, în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată asupra imobilului din litigiu, respectiv, dacă în sensul dispoziţiilor legale enunţate, pârâta este entitatea deţinătoare a acestui bun, învestită cu soluţionarea notificării.
De asemenea, în apel, pârâta a invocat că actul de vânzare-cumpărare din anul 1902, invocat de reclamant, atestă că proprietarul imobilului a fost C.M.N., dar translaţia bunului, în patrimoniul autorului C.C., şi de aici, pe cale succesorală, în patrimoniul defunctei C.Y. (soţie supravieţuitoare) pentru a putea fi cuprins în legatul universal, instituit în favoarea reclamantului (prin testamentul autentic nr. 10754/1984), nu a fost dovedită. De neînţeles, instanţa de apel nu a verificat această apărare şi nu a pretins reclamantului să producă înscrisul doveditor al vânzării-cumpărării din anul 1902 şi nici proba că bunul a fost preluat, în baza Decretului nr. 92/1950, din patrimoniul defunctului C.C.
Aşa fiind, şi cum Decizia atacată se rezumă la enunţul unor simple aserţiuni şi generalităţi, se constată că, lipsind din corpul acestei decizii motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi argumentele pentru care sunt înlăturate cererile pârâtei, au fost violate dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Întrucât această situaţie face cu neputinţă exercitarea controlului judiciar (în recurs), se impune, în temeiul art. 312 şi urm. C. proc. civ., admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare.
Instanţa de trimitere are a se conforma dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., ţinând seama de toate motivele de apel care i-au fost invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Roşiori de Vede împotriva deciziei nr. 103 A din 21 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1430/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1431/2004. Civil. Daune materiale. Recurs → |
|---|
