ICCJ. Decizia nr. 1430/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1430/2004
Dosar nr. 1766/2003
Şedinţa publică din 20 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 24 ianuarie 2002, reclamanta D.R. a contestat Decizia nr. 3 emisă la 17 decembrie 2001, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâţilor S.C. N.S.T. SRL şi S.C. S. să-i restituie terenul în suprafaţă de 560 mp situat în Târgu Jiu, să plătească daune cominatorii de 500.000 lei/zi de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la comunicarea deciziei de restituire.
În motivarea contestaţiei, D.R. arată că prin notificarea adresată subscrisei S.C. N.S.T. SRL Tg. Jiu a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 560 mp situată în str. 14 Octombrie, dar cererea a fost respinsă, întrucât terenul intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 211, pronunţată la 25 septembrie 2002, Tribunalul Gorj a respins acţiunea reclamantei D.R. reţinând, în esenţă, în considerente, că printr-o altă sentinţă civilă nr. 1995/1998 a Tribunalului Gorj, s-a dispus restituirea către aceeaşi reclamantă a imobilelor situate în Târgu Jiu, str. 22 Decembrie şi cel situat în aceeaşi localitate, str. 14 Octombrie.
S-a reţinut că imobilele respective au fost proprietatea lui N.C., autorul reclamantei, şi, că acestea au trecut în patrimoniul statului fără titlu, cu încălcarea dispoziţiilor art. II din Decretul 92/1950, întrucât autorul şi soţia sa făceau parte din categoria persoanelor expres exceptate de la naţionalizare.
În prezent, pe terenul în litigiu se află o construcţie din cărămidă folosită cu destinaţia de atelier de reparaţii de către S.C. N.S.T. SRL.
Afirmaţia reclamantei, în sensul că această construcţie datează din 1950, fiind edificată de autorul său, N.C. este nereală, din expertiza efectuată în cauză, rezultând că ridicarea construcţiei s-a realizat în anul 1973.
Instanţa de fond a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, urmând să se respecte documentaţiile de urbanism legal aprobate, iar în temeiul pct. 2 al aceluiaşi articol, în cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcţii, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii rămasă liberă.
Concluzionând, restituirea în natură a terenului este posibilă numai atunci când, pe acesta se află construcţii, iar în art. 10 pct. 4 se precizează că dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Referitor la excepţia tardivităţii apelului, pusă în discuţie de instanţă, la termenul de 10 februarie 2003, reclamanta a invocat nelegala comunicare a sentinţei civile nr. 211 din 25 septembrie 2002, deoarece, aceasta nu a fost realizată la domiciliul mandatarei şi nici la domiciliul reclamantei D.R., aceasta din urmă schimbându-şi domiciliul la o altă adresă: Bucureşti, str. Giuseppe Verdi.
S-a reproşat în esenţă instanţei de fond că nu a examinat legalitatea deciziei a cărei anulare s-a solicitat, şi că S.C. N.S.T. SRL Tg. Jiu nu a făcut o ofertă de restituire prin echivalent.
Motivelor de apel, intimatele S.C. N.S.T. S.A. Tg. Jiu şi S.C. S. S.A. Tg. Jiu le-au opus întâmpinare prin care a respins excepţia tardivităţii apelului, în sensul admiterii acesteia şi conform art. 284 alin. (1) şi respingerii acestei căi de atac, iar în ipoteza în care instanţa va aprecia în termen apelul, respingerea acestuia ca nefondat.
Prin Decizia nr. 16 din 12 februarie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamanta D.R. şi a obligat-o pe aceasta la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte S.C. N.S.T. SRL Tg. Jiu şi S.C. S. S.A. Tg. Jiu.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar ordinar a apreciat că apelul este tardiv declarat, întrucât potrivit prevederilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de 15 zile, definit de textul invocat este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Cum, dovada comunicării sentinţei civile poartă data de 14 octombrie 2002, iar apelul este declarat la 7 noiembrie 2002, rezultă că cele 15 zile libere, socotite conform art. 101 C. proc. civ., ar expira la 1 noiembrie, aceasta fiind ultima zi pentru declararea în termenul legal al apelului.
Susţinerile reclamantei, în sensul că nu i-a fost comunicată sentinţa civilă la domiciliul la care aceasta s-a mutat, respectiv Bucureşti, str. Giuseppe Verdi, este nepertinentă, întrucât, pe parcursul judecării cauzei, nu s-a indicat de către reclamantă, un alt domiciliu, cu petiţie la dosar, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 98 din acelaşi cod.
În cuprinsul aceloraşi considerente, instanţa a mai reţinut că afirmaţia apelantei, în sensul că sentinţa primei instanţe trebuia să-i fie comunicată mandatarei sale este lipsită de temei legal, nerezultând din dosarul de fond că reclamanta a făcut vreo cerere în acest sens.
Mai mult, prin chiar precizarea acţiunii depusă de reclamanta D.R. la ultimul termen de judecată (25 septembrie 2002) a indicat domiciliul ca fiind în Bucureşti, str. George Călinescu, astfel că apărarea reclamantei, în sensul respingerii excepţiei tardivităţii nu este fondată.
Şi această hotărâre a făcut obiectul exercitării căii de atac extraordinare de atac a recursului promovat de reclamanta D.R.
În motivele de recurs, încadrate în pct. 9 şi 10 ale art. 304 C. proc. civ., reclamanta arată că instanţa de apel a omis să cerceteze apărarea sa cu privire la excepţia invocată din oficiu. Că instanţa nu a realizat legal procedurile de citare pe parcursul soluţionării cauzei, că, deşi citaţia la adresa mandatarei M.R. a fost făcută, aceasta este nelegală, iar instanţa, respectiv Tribunalul Gorj nu i-a pus în vedere să indice noul domiciliu al mandatarei.
Se mai susţine, în numele mandatarei M.R., că aceasta nu a avut cunoştinţă de schimbarea domiciliului reclamantei şi, din eroare, instanţa a citat-o pe mandatară în loc s-o citeze pe reclamanta D.R.
Motivele de recurs, prin prisma criticilor invocate sunt nefondate şi urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
În petitul acţiunii cu care reclamanta a investit instanţa este indicat domiciliul din Târgu Jiu, str. 14 Octombrie, adresă unde, în mod corect s-a dispus pe parcursul soluţionării cauzei citarea acesteia, conform menţiunii de la pct. 4 al art. 88 alin. (1) C. proc. civ. De altfel, din dovezile de îndeplinire ale procedurilor de citare, rezultă semnătura mandatarei pe „procesul-verbal" cu care s-a realizat această măsură procedurală.
Printr-o petiţie depusă la 25 septembrie 2002, reclamanta D.R. indică un alt domiciliu: Bucureşti, str. George Călinescu, aşa încât, cum în mod corect a procedat instanţa, s-a dispus comunicarea sentinţei civile nr. 211 din 25 septembrie 2002 a Tribunalului Gorj, la domiciliul de mai sus, expres indicat de reclamantă.
Ca atare, instanţa fondului a aplicat corect dispoziţiile art. 98 C. proc. civ., care prevăd că „schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii, trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei, prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului".
Pe cale de consecinţă, hotărârea instanţei i-a fost comunicată reclamantei chiar la domiciliul indicat.
Împrejurarea că apelul a fost declarat la 7 noiembrie 2002, peste termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) din acelaşi cod, nu este imputabilă instanţei, iar indicarea ulterioară a unui alt domiciliu al reclamantei ca fiind în Bucureşti, str. Giuseppe Verdi, în chiar cererea de apel este irelevantă pentru soluţionarea corectă a excepţiei tardivităţii apelului, întrucât în dosarul de fond nr. 521/2002, schimbarea domiciliului reclamantei a fost indicată la adresa din Bucureşti, str. George Călinescu, unde, în mod corect s-a realizat procedura de comunicare a sentinţei civile nr. 211/2002 a Tribunalului Gorj.
Instanţa de control judiciar extraordinar apreciază ca nepertinentă critica referitoare la omisiunea instanţei de fond de a examina apărarea reclamantei cu privire la excepţia tardivităţii apelului, deoarece din amplele considerente ale sentinţei civile pronunţate rezultă, indubitabil, că instanţa de apel a pronunţat hotărârea supusă recursului cu respectarea prevederilor pct. 5 al art. 261 C. proc. civ.
Cât priveşte critica din recurs ce vizează nelegalitatea deciziei nr. 3 din 17 decembrie 2001 emisă de S.C. N.S.T. SRL Tg. Jiu, aceasta nu poate forma obiectul cercetării în recurs, întrucât apelul a fost respins ca tardiv, iar excepţia examinată de instanţă a fost legal soluţionată, în condiţiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod şi va respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă D.R.E. la plata cheltuielilor de judecată, de 3.000.000 lei către intimaţii S.C. N.S.T. SRL Tg. Jiu şi S.C. S. S.A. Tg. Jiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva deciziei nr. 16 din 12 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Obligă recurenta-reclamantă la 3.000.000 lei, cheltuieli de judecată către intimaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1420/2004. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 1429/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
