ICCJ. Decizia nr. 1764/2004. Civil. Nulitate absoluta contract vânzare cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1764/2004
Dosar nr. 269/2003
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 mai 2000, C.E., C.Z., şi D.C.M. şi C.R., au chemat în judecată pe R.C., cerând, prin acţiune modificată ulterior, să fie obligat să le restituie în deplină proprietate şi posesie, apartamentul din imobilul situat în municipiul Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 482 din 8 aprilie 2002, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 399 din 25 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul reclamantelor, cu motivarea că pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu, prin convenţia de vânzare-cumpărare nr. 02361 din 23 ianuarie 1997, act de înstrăinare valid prin efectul bunei-credinţe şi al aplicării art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, reclamanţii au declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia au arătat, în esenţă, că sunt proprietarii bunului revendicat, conform sentinţei civile nr. 5115/1997, a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, că, în condiţiile în care actul de înstrăinare a fost încheiat ulterior cererii de retrocedare a bunului, pârâtul a fost de rea-credinţă, faptă ce este sancţionată cu nulitatea absolută a actului. După cum, principiul neretroactivităţii legii noi face inaplicabil, în speţă, textul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Ca atare, se impune, prin compararea titlurilor de proprietate, admiterea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 698 din 9 martie 2000, a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost respinsă acţiunea în constatarea nulităţii absolute a titlului pârâtului (convenţia de vânzare-cumpărare nr. 02361 din 23 ianuarie 1997).
Întrucât menţinerea judiciară a acestui titlu a consolidat transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului în patrimoniul pârâtului, rezultă că ipoteza probaţiunii prin compararea titlurilor, propusă de reclamanţi, este inoperantă. Contrar, ar fi înlăturat, fără logică, efectul translativ de proprietate de esenţa vânzării-cumpărării, a unui act de înstrăinare validat judiciar prin aplicarea aparenţei în drept.
Aşa fiind, şi cum puterea lucrului judecat se opune reexaminării bunei-credinţe a pârâtului, iar aplicarea art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, excede cauzei acţiunii, fiind fără interes, instanţa de recurs consideră că soluţia respingerii acţiunii este legală şi temeinică, considerent pentru care recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii, C.E., C.Z., şi D.C.M., şi de intervenienta, C.R., împotriva deciziei nr. 399 din 25 octombrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1758/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1766/2004. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
