ICCJ. Decizia nr. 1821/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1821Dosar nr. 12406/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta B.F.E. a chemat în judecată Banca Naţională a României, sucursala Timiş, pentru obligarea acesteia la restituirea sumei de 65.000 euro echivalentul a 130.000 mărci germane, sumă preluată abuziv de la ea. Acţiunea a fost formulată în contradictor şi cu Ministerul Finanţelor Publice, şi a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1074–1975 C. civ.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 310 din 12 martie 2004 a admis acţiunea şi a obligat pârâta Banca Naţională Română, sucursala Timiş, la 65.000 euro echivalentul a 130.000 mărci vest germane la cursul B.N.R. la momentul plăţii.
Instanţa a reţinut că la 12 decembrie 1989 suma de 130.000 mărci vest germane a fost ridicată prin proces-verbal în temeiul Decretul nr. 210/1960 şi nr. 111/1951, de la domiciliul reclamantei şi că au fost încălcate dispoziţiile actelor normative în virtutea cărora s-a făcut confiscarea, deoarece reţinerea s-a efectuat de organele de miliţie şi nu de instanţa de judecată, cu ignorarea procedurii speciale privind situaţia banilor fără stăpân. Instanţa a mai constatat că reclamanta a fost pusă în imposibilitatea de a se adresa unei instanţe de judecată independentă de puterea politică.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta B.N.R. a declarat recurs invocând faptul că pentru asemenea acţiuni este scutită de taxă de timbru, că nu are calitate procesuală pasivă şi nici reclamanta nu are calitate procesuală activă.
La apelul B.N.R. a aderat D.G.F.P. Timiş.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 1667 din 8 august 2004 a anulat ca netimbrat apelul B.N.R. şi a respins cererea de aderare la apelul B.N.R. formulată de D.G.F.P. Timiş.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că în cauză nu se aplică în privinţa pârâtei B.N.R. dispoziţiile invocate de aceasta, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, deoarece reglementările amintite se referă la veniturile publice cuvenite bugetelor unor instituţii publice aprobate prin lege şi în lipsa unor susţineri exprese cu caracter special şi pârâtei îi este aplicabil regimul instituit de legea taxei de timbru. S-a mai reţinut că este aplicabil principiul egalităţii juridice a părţilor consfinţit de Constituţia ţării şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
S-a constatat de asemenea că faţă de soluţia dată apelului, cererea de aderare la apel nu-şi mai produce efectele.
Împotriva acestei decizii pârâta B.N.R., sucursala judeţului Timiş, a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că deşi în susţinerea apărării că B.N.R. nu este obligată la plata taxei de timbru în temeiul art. 26 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în mod eronat instanţa a considerat că Banca este obligată să timbreze cu motivarea că art. 26 alin. (2) din Legea 146/1997 are altă sferă de aplicare decât cea invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei s-a criticat împrejurarea că instanţele nu au invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Băncii şi respectiv, a calităţii procesuale active a reclamantei sub primul aspect nu s-a arătat că Banca nu are competenţă asupra bugetului de stat, la care s-a virat suma confiscată, şi nu a avut niciodată calitatea de mandatar al statului în materie valutară.
De altfel, s-a mai arătat că sucursalele B.N.R. nu au personalitate juridică.
Cât priveşte calitatea procesuală a reclamantei s-a invocat soluţia greşită a instanţelor care au admis acţiunea reclamantei deşi suma pretinsă de aceasta a fost confiscată de la o altă persoană, K.I.
Recursul este întemeiat şi se va admite pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru când a considerat că pârâta B.N.R. nu este exceptată de la plata taxei de timbru.
În primul rând s-a făcut o greşită trimitere la art. 26 alin. (2) din Legea 146/1997, articol care se referă la destinaţia sumelor provenite din taxe de timbru pentru decontarea notarială, impozite din onorariile avocaţilor şi notarilor publici.
Nu s-a observat că a fost invocat art. 26 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 aprobată prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 publicat în M. Of. nr. 280 din 10 august 1999.
Potrivit acestui text teza a doua sunt scutite de taxa judiciară de timbru „cererile şi acţiunile precum şi căile de atac formulate de alte instituţii publice/de interes public, indiferent de calitatea procesuală a acestora, atunci când au ca obiect venituri publice".
Potrivit normelor metodologice sus-menţionate, scutirile de taxa judiciară de timbru aferentă acţiunilor şi cererilor în justiţie se împart în două categorii, scutirea acestor acţiuni sau a cererilor în considerarea unui anume obiect şi care se aplică tuturor părţilor din proces numai în ce priveşte obiectul scutit precum şi scutiri acordate în considerarea, calităţii persoanei, scutire de care beneficiază numai aceasta (art. 23 din Normele metodologice). Această din urmă scutire înfrânge în mod evident, dar în temeiul legii, principiul egalităţii juridice a părţilor.
Banca se află într-o scutire cu caracter mixt atât în virtutea calităţii sale de instituţie publică, dar şi în virtutea naturii obiectului, sumă confiscată care a devenit venit public.
Norma metodologică în explicaţiile formulate în art.26 alin.2 este dată astfel în aplicarea art. 17 din Legea 146/1997.
Având în vedere textele mai sus arătate se constată că în mod greşit instanţa a anulat ca netimbrat apelul pârâtei B.N.R.
Pe cale de consecinţă se va casa Decizia 1667/2004 şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului, ocazie cu care se vor analiza celelalte două excepţii invocate cu privire la calitatea procesuală a părţilor în prezenta acţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Banca Naţională a României, sucursala Timiş, împotriva deciziei nr. 1667 din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de B.N.R. împotriva sentinţei nr. 311/PI din 12 martie 2004 a Tribunalului Timiş, la Curtea de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1879/2004. Civil. Conflict de muncă. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 1822/2004. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
