ICCJ. Decizia nr. 2165/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2165
Dosar nr. 8576/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5184/2003 la Judecătoria Bârlad, R.N.P. prin D.S Vaslui a solicitat ca pârâtele Primăria comunei Bogdăneşti judeţul Vaslui şi Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 1/2000 a comunei Bogdăneşti judeţul Vaslui, să fie obligate a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie terenul forestier în suprafaţă de 11,6 ha situat în punctul „Ulea", parcela 1163.
În motivarea acţiunii s-a subliniat că terenul revendicat a fost trecut în amenajamentul silvic al O.S. Epureni, fiind împădurit de Inspectoratul Teritorial Vaslui şi face parte din fondul forestier al statului.
Judecătoria Bârlad, prin sentinţa civilă nr. 2970 din 12 decembrie 2003, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea în revendicare, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond, arată că chiar dacă anumite dispoziţii legale au dat dreptul de a reprezenta în instanţă interesele statului, reclamanta a formulat acţiune în nume propriu şi nu pentru Statul Român astfel încât va admite excepţia pe care a invocat-o din oficiu.
Curtea de Apel Iaşi cu Decizia civilă nr. 440 din 6 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile susmenţionate, cu aceeaşi motivare, adăugând încă două idei.
Prima se referă la faptul că reclamanta poate reprezenta în justiţie statul, numai cu privire la acele interese care au legătură cu obiectul de activitate al regiei naţionale şi cea de a doua că potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, în litigiile privitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor.
S-a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 440/2004 a Curţii de Apel Iaşi de reclamantă, care critică hotărârea ca fiind nelegală şi invocă nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se subliniază că HG nr. 173/2003 privind organizarea şi funcţionarea R.N.P. prevede că regia are ca obiect de activitate aplicarea strategiei naţionale în domeniul silviculturii şi acţionează pentru apărarea, conservarea şi dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea statului, pe care îl administrează.
După abrogarea acestei hotărâri, a intrat în vigoare HG nr. 1105/2003, care menţine acelaşi obiect de activitate.
Recurenta critică soluţiile celor instanţe şi faţă de dispoziţiile Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea regiei care prevede obligativitatea acesteia de a asigura integritatea fondului forestier proprietate publică a statului.
În fond, recursul se referă şi la greşita interpretare de către instanţe a Legii nr. 213/1998 deoarece la art. 5 se stipulează că regimul juridic al dreptului de proprietate publică este reglementat de prezenta lege, dacă prin legi speciale nu se dispune altfel. Ori în cauză, există dispoziţie specială, HG nr. 1105/2003 prin care legiuitorul a dat regiei dreptul de a acţiona pentru apărarea fondului forestier, proprietatea publică a statului.
De aceea, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi obligarea pârâţilor să îi lase în deplină posesie terenul în suprafaţă de 11,6 ha de la pct. „Ulea" parcela 1163.
Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor urma.
Textul art. 4 din HG nr. 173/2003 abrogat în prezent, dar menţinut de art. 7 şi art. 8 din HG nr. 1105/2003 privind organizarea şi funcţionarea R.N.P., prevede competenţa regiei de a reprezenta în justiţie interesele statului în domeniul care constituie obiectul său de activitate.
Aceste acte normative definesc obiectul de activitate al regiei ca fiind aplicarea strategiei naţionale în domeniul silviculturii, apărarea, conservarea şi dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea statului, pe care îl administrează.
Este deosebit de importantă reglementarea în art. 6 lit. a) a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea R.N.P., potrivit căreia, recurenta „asigură integritatea fondului forestier proprietatea publică a statului", ceea ce denotă că are dreptul prevăzut de lege în virtutea obiectului de activitate de apărare şi asigurare a integrităţii fondului forestier proprietatea statului să întreprindă orice acţiune în justiţie pentru a recupera bunurile statului, ce îi sunt date în administrare respectiv terenurile forestiere.
Interpretarea dată de instanţe art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 este greşită, pentru că au omis a avea în vedere textul final care se referă la faptul că în cazul existenţei unor legi speciale, se vor aplica acele dispoziţii. Este adevărat că Legea nr. 213/1998 prevede ca reprezentant al statului în procesele de revendicare Ministerul Finanţelor, dar de la această dispoziţie se derogă, existând HG nr. 1105/2003 care în revendicări ale fondului forestier împuterniceşte R.N.P. de a reprezenta statul.
De altfel, chiar în cuprinsul deciziei Curţii de Apel Iaşi, se recunoaşte dreptul de reprezentare a statului în justiţie de către recurenta de azi, numai că instanţa de apel nu a verificat şi analizat cu atenţie obiectul de activitate al regiei, concluzionând greşit că reclamanta nu ar avea calitate procesuală activă.
Aşa cum s-a arătat în precedent, obligaţia de apărare şi asigurare a integrităţii fondului forestier, proprietatea statului, îi conferă regiei calitate procesuală activă, acţiunea de revendicare promovată având drept scop, realizarea obiectului său de activitate.
În sprijinul tezei prezentate, vin şi dispoziţiile O.U. nr. 226/2000, Legii nr. 66/2002, HG nr. 796/2002 şi Ordinului nr. 105/2003, care prevăd dreptul regiei de a cumpăra în numele statului terenuri cu vegetaţie forestieră, dar şi de a înstrăina asemenea terenuri. Având aceste drepturi, sigur că are şi dreptul de a revendica terenuri pentru stat.
Este foarte important de reţinut că cele două pârâte nu numai că au recunoscut calitatea procesuală activă a reclamantei, dar potrivit adresei nr. 2395 din 12 noiembrie 2003 aflată la fila 16 a dosarului de fond au fost de acord să lase regiei terenul revendicat de 11,6 ha.
Chiar dacă în partea introductivă a acţiunii promovate, reclamanta nu a subliniat că revendicarea se face în numele statului, se poate lesne observa, că din motivarea cererii, rezultă fără dubiu această situaţie.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a admite recursul, a casa cele două hotărâri, cu trimitere spre rejudecare la Judecătoria Bârlad, pentru a se pronunţa pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta R.N.P. R. D.S. Vaslui împotriva deciziei nr. 440 din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 2970 din 12 decembrie 2003 a Judecătoriei Bîrlad şi trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2185/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2172/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
