ICCJ. Decizia nr. 3862/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3862
Dosar nr. 7749/2004
Şedinţa publică din 11 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 septembrie 2003 la Judecătoria Caracal, reclamanta R.S. a chemat în judecată pe pârâţii A.A.V., A.V. şi V.N. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea certificatului de moştenitor nr. 215 din 30 aprilie 1992 emis de notariatul de Stat Caracal cu încălcarea dispoziţiilor legale, pentru dezbaterea succesiunii autorului A.F.
Motivându-şi acţiunea reclamanta a arătat, că bunurile menţionate în certificatul de moştenitor au aparţinut autorului comun A.D.(tatăl reclamantei) şi nu autorului A.F.
Prin sentinţa civilă nr. 2963 din 3 noiembrie 2003 Judecătoria Caracal a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, reţinând în esenţă că în cauză nu se regăseşte nici unul din cazurile pentru care poate fi invocată nulitatea absolută a certificatului de moştenitor.
Sentinţa a fost apelată de reclamantă, care a susţinut că instanţa în mod greşit nu a luat în considerare faptul că certificatul de moştenitor nr. 215/1992 a fost eliberat în condiţiile în care, nu fusese dezbătută succesiunea de pe urma autorului comun A.D., decedat anterior lui A.F.
Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul reclamantei R.S. împotriva sentinţei civile nr. 2963 din 3 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Craiova.
S-a reţinut că prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, s-a constatat deschisă succesiunea autorului comun A.D., decedat la 14 februarie 1976, masa succesorală fiind compusă din 5,80 ha teren prin scăderea cu 1000 mp teren aferent construcţiilor, casă, grajd, fântână, proprietatea defunctului A.F., iar moştenitorii fiind A.V. şi R.S., descendenţi gradul I şi A.A.V. descendent gradul II prin reprezentarea tatălui său A.F.
În raport de această situaţie curtea de apel a stabilit, că bunurile incluse în certificatul de moştenitor nu au aparţinut defunctului A.D., ci fiului acestuia A.F., care a decedat ulterior.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel şi a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. imputând instanţei încălcarea şi aplicarea greşită a legii, precum şi nepronunţarea asupra mijloacelor de apărare şi a probelor administrate.
În acest sens recurenta a susţinut că certificatul de moştenitor este lovit de nulitate pentru că nu cuprinde pe toţi moştenitorii, fiind exclusă de la moştenire A.E., soţia defunctului A.F. şi, pentru că bunurile cuprinse în acest certificat, respectiv imobilul construcţie a aparţinut defunctului A.D. şi nu fiului acestuia, defunctul A.F.
Recursul este nefondat.
Aşa după cum în mod corect a reţinut curtea de apel menţinând soluţia instanţei de fond, situaţia juridică a bunurilor succesorale rămase de pe urma autorului comun, defunctul A.D., a fost soluţionată definitiv prin Decizia nr. 974/1994 a Tribunalului Olt, stabilindu-se că bunurile incluse în certificatul de moştenitor nr. 215 din 30 aprilie 1992 emis de Notariatul de Stat local Caracal au aparţinut defunctului A.F., decedat la 5 august 1987 şi nu defunctului A.D., decedat la 14 februarie 1976.
În raport de această situaţie stabilită în mod definitiv şi irevocabil prin hotărâre judecătorească, critica formulată de recurentă privind includerea în certificatul de moştenitor al unor bunuri ce au aparţinut tatălui acesteia, decedatul A.D. este lipsită de suport probator şi nu poate fi luată în considerare, urmând a fi înlăturată.
Corect a fost reţinută de instanţă legalitatea certificatului de moştenitor, raportat la prevederile art. 948 C. civ. privind condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii, neexistând nici un motiv de ordine publică de natură a conduce la nulitatea acestuia.
Şi critica referitoare la omisiunea din certificatul de moştenitor a unuia din moştenitorii defunctului A.F., invocată pentru prima dată în recurs, urmează să fie înlăturată pentru aceleaşi considerente mai sus menţionate.
În consecinţă, recursul declarat de reclamanta R.S. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta R.S. împotriva deciziei nr. 1012 din 29 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3861/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3868/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
