ICCJ. Decizia nr. 3919/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3919
Dosar nr. 14396/2004
Şedinţa publică din 12 mai 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 310/F din 22 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 6574/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de I.V. împotriva deciziei civile nr. 809 din 12 septembrie 2003 a Tribunalului Bacău.
Având în vedere dispoziţiile art. 308 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunţării, instanţa supremă a constatat că motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2004, I.V. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 310/F din 22 aprilie 2004.
Întemeindu-se pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a arătat că la termenul din 22 aprilie 2004, când s-a judecat recursul, a fost împiedicat să îşi formuleze apărările, deoarece nu a fost citat în conformitate cu dispoziţiile legale.
Astfel, potrivit art. 308 alin. (1) C. proc. civ., preşedintele instanţei va fixa termen de judecată şi va dispune citarea părţilor. Or, acest fapt nu s-a întâmplat, iar la data de 22 aprilie 2004 nu erau în vigoare dispoziţiile privind judecarea recursului fără citarea părţilor.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 invocat, pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare hotărârile irevocabile atunci când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legale, ori când s-au încălcat dispoziţiile de ordine publică privind competenţa.
Există, totuşi, situaţii în care hotărârile irevocabile nu pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare, şi anume, atunci când, prin dispoziţia expresă a legii, hotărârea pronunţată de instanţă nu este supusă nici unei căi de atac.
În cauză, o asemenea excepţie operează deoarece, potrivit art. 308 alin. (4) din OUG nr. 58/2003, în vigoare la data la care instanţa supremă s-a pronunţat, Decizia prin care recursul a fost anulat sau respins în urma verificării admisibilităţii în principiu nu este supusă nici unei căi de atac.
Decizia atacată a fost pronunţată în cadrul procedurii de verificare a admisibilităţii în principiu a recursului declarat, procedură reglementată la acea dată prin dispoziţiile art. 308 C. proc. civ. Constatând că motivele invocate nu permit încadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul nu este admisibil în principiu, hotărând în consecinţă.
Prin urmare, faţă de împrejurarea că Decizia pronunţată, conform legii în vigoare la acea dată, nu era supusă controlului judiciar, exercitat prin intermediul căilor ordinare sau extraordinare de atac, contestaţia în anulare se va privi ca inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de I.V. împotriva deciziei nr. 310/F din 22 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 397/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3910/2004. Civil. Servitute de trecere. Recurs → |
|---|
