ICCJ. Decizia nr. 4032/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4032
Dosar nr. 4093/2004
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 455 din 23 iunie 2003, Tribunalul Olt, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de N.G. împotriva dispoziţiei nr. 151 din 25 iunie 2002, emisă în baza Legii nr. 10/2001 de primarul comunei Vlădila, judeţul Olt, a desfiinţat dispoziţia şi a admis cererea de reparaţii prin echivalent bănesc, obligând Statul român la plata despăgubirilor către persoanele îndreptăţite, cu respectarea dispoziţiilor HG nr. 498/2003 şi art. 40 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia atacată s-a aprobat cererea formulată de contestator şi s-au acordat despăgubiri băneşti în cuantum de 219.121.000 lei pentru imobilul, construcţie şi teren în suprafaţă de 3.600 mp, situat în comuna Vlădila, judeţul Olt, preluat abuziv de Statul român, la 7 august 1962, în baza Decretului nr. 218/1960.
Oferta nu a fost acceptată însă de persoanele îndreptăţite iar din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că valoarea imobilului în legătură cu care s-a formulat cererea de restituire prin echivalent este de 361.312.158 lei situaţie în care cererea de reparaţii trebuie reevaluată, în condiţiile HG nr. 498 din 14 mai 2003 şi respectiv art. 40 din Legea nr. 10/2001
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel de pârâta D.G.F.P. Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Prin Decizia nr. 386 din 28 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul, reţinând în esenţă că instanţa de fond nu a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent bănesc, făcând doar o trimitere strictă la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În cauză, a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. D.G.F.P. Olt, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, invocând netemeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele de fond şi apel, faptul că instanţele nu s-au pronunţat asupra unui mijloc de apărare precum şi împrejurarea că s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed.
Modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, faţă de regula principală a restituirii în natură reglementetă prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în echivalent menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit de persoana îndreptăţită.
În ipotezele prevăzute de art. 36 din lege, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se instituie obligaţia la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti, acestea trebuind să facă obiectul unei oferte concrete din partea unităţii deţinătoare sau, după caz, a primăriei.
În speţă ne aflăm în situaţia prevăzută de alin. (3) al textului când oferta nefiind acceptată, persoana îndreptăţită s-a adresat instanţei, contestând cuantumul despăgubirilor băneşti acordate.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că, într-adevăr valoarea imobilului în legătură cu care s-a formulat notificarea este superioară celei stabilite prin dispoziţia atacată.
Ca atare instanţa, raportându-se la această valoare de expertiză a imobilului a stabilit corect că acordarea măsurilor reparatorii urmează a fi făcută conform Normelor Metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 şi art. 40 din lege, neputându-se considera că această abordare s-ar încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 6, 9 şi 10 C. proc. civ., invocate de recurentă.
În considerarea celor ce preced, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Olt, ca reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 386 din 28 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Obligă recurenta pârâta D.G.F.P. Olt, ca reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanţii N.C. şi G., P.N. şi P.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4009/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 3961/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
