ICCJ. Decizia nr. 4033/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4033
Dosar nr. 7226/2004
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii, înregistrate la 11 iunie 2003 îl constituie, obligarea pârâţilor 1-3 la restituirea unui număr de 12 bilete de economii (C.E.C.) la purtător şi
- obligarea pârâtei 4, sucursala C.E.C. la actualizarea sumelor de bani (soldurile) cu dobânda şi rata inflaţiei aferentă.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 8316/2003, a respins acţiunea, reţinând autoritatea de lucru judecat pentru ambele capete de cerere, izvorâtă din sentinţa civilă nr. 4996 din 19 martie 2002 a aceleiaşi instanţe, iar relativ la actualizarea soldurilor a respins cererea ca nefondată pe temeiul art. 1604 alin. (2) C. civ.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 1777 din 19 februarie 2004, a respins apelul reţinând că faţă de
- pârâta D.G.F.P. există autoritate de lucru judecat, iar
- pârâtele Consiliul local şi Administraţia financiară nu au calitate procesuală şi că
- dispoziţia nr. 1604 alin. (2) când a fost corect aplicată, cât timp devalorizarea s-a produs „în condiţii obiective determinate de evoluţia economiei noastre aflate într-o perioadă de tranziţie".
Contra deciziei reclamantul a declarat recurs, pe temeiul nr. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât
- nu a soluţionat cererea de dobândă şi
- a aplicat eronat dispoziţiile art. 1604 alin. (2) şi art. 1608.
2. Recursul este fondat.
Obiectul acţiunii îl constituie obligaţia de a da şi nu de a face, litigiul vizând majorarea soldului (12 librete) de 162.701,95 lei la 350.385.565 lei reprezentând reactualizarea calculată prin raportul de expertiză depus în apel.
Potrivit art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti care prevăd „litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard inclusiv", text introdus prin art. I pct. 7 din OUG nr. 58/2003, intrată în vigoare la 28 august 2003 şi aprobată prin Legea nr. 195/2000.
Calificând obiectul cauzei eronat ca obligaţie de a face, instanţa de apel a soluţionat greşit şi calea de atac, drept apel, în loc să trimită dosarul tribunalului ca instanţă de apel, potrivit art. 2821 alin. (1) raportat potrivit art. 2821 alin. (1) raportat la art. 2 pct. 3 C. proc. civ.
În consecinţă, Decizia recurată va fi casată, iar cauza se trimite Tribunalului Timiş, secţia civilă, pentru judecarea recursului cu celeritatea impusă de art. 21 art. 3 din Constituţia României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de F.G. împotriva deciziei nr. 177 din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează, precum şi sentinţa civilă nr. 8316 din 8 octombrie 2003 a Tribunalului Timiş şi trimite cauza, pentru soluţionare în primă instanţă, Judecătoriei Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4046/2004. Civil. Radiere notare litigiu.... | ICCJ. Decizia nr. 3971/2004. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
