ICCJ. Decizia nr. 4072/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea din 4 aprilie 2001, S.G.D. din Alexandria a cerut Primăriei Municipiului Alexandria în temeiul Legii nr. 10/2001, să-i restituie în natură suprafețele de teren de 744 mp și 936 mp situate în municipiul Alexandria, trecute abuziv în proprietatea statului.
Prin dispoziția nr. 161 din 14 iunie 2002 a Primarului Municipiului Alexandria, cererea reclamantului a fost respinsă, făcându-se trimitere, fără o altă motivare la referatul nr. 7096/2001 a Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Prin acțiunea înregistrată la 18 iunie 2002 sub nr. 3620 la Tribunalul Teleorman, reclamantul ca și persoană îndreptățită, a contestat dispoziția Primarului, susținând în esență, că a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a terenului în suprafață de 1680 mp situat în municipiul Alexandria, în calitate de unic moștenitor legal a defuncților săi pârâți G. și P.S., proprietarii terenului în conformitate cu titlul de proprietate, respectiv actul de vânzare-cumpărare nr. 762 din 16 iunie 1921, încheiat, legalizat și transcris la aceiași dată la Judecătoria Alexandria.
Prin cerere contestatorul a susținut că cele cuprinse în referatul nr. 7096/2001 pe care se întemeiază respingerea notificării, nu corespund adevărului și a precizat că solicită obligarea pârâtei la restituirea în natură a suprafeței de 744 mp din terenul menționat, pe amplasamentul real, iar a suprafeței de 936 mp, pe un alt amplasament.
Prin sentința civilă nr. 2933 din 21 octombrie 2002 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în primul rând că deși prin notificare s-a cerut restituirea în natură a terenurilor, în suprafață de 744 mp situat în Alexandria și de 936 mp (fără adresă) pe care s-ar afla amplasat un bloc de locuințe, prin contestație reclamantul s-a referit la un alt teren situat în Municipiul Alexandria str. L.
Socotind că se impune examinarea contestației avându-se în vedere imobilul menționat în notificare, instanța de fond a constatat potrivit celor cuprinse în referatul nr. 7096 din 14 iunie 2001 al Comisiei de aplicare, că restituirea în natură nu ar fi posibilă întrucât terenul ar fi situat între două blocuri și ar fi ocupat de alei pietonale și căi de acces.
Totodată s-a reținut că în aceste condiții potrivit referatului 7096/2001 a Comisiei menționate s-a propus persoanei îndreptățite acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Hotărârea menționată a fost confirmată prin decizia civilă nr. 62 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția IV-a civilă.
în raport de motivele invocate de apelant, instanța de apel a considerat la rândul său că restituirea în natură a terenului solicitat, referindu-se de această dată la terenul situat pe str. L., nu ar fi posibilă, cât și faptul că cererea persoanei îndreptățite vizând acordarea unui alt teren echivalent în schimb, fiind formulată pentru prima dată în apel, nu ar putea fi examinată.
în cauză a declarat recurs în termen legal reclamantul care invocând lipsa de temei legal a hotărârilor pronunțate și interpretarea greșită a legii, a susținut că a solicitat restituirea în natură pe vechiul amplasament a terenului liber situat în str. L., care contrar celor reținute, nu este ocupat, pe el fiind amplasate garaje particulare demontabile construite fără autorizație, cât și faptul că numai pentru diferență a cerut un alt teren corespunzător.
Recurentul a contestat totodată integral, constatările Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, cuprinse în referatul nr. 7096 din 14 iunie 2001.
Recursul se dovedește fondat.
Se impune cu precădere constatarea că deși obligate, instanțele nu au rezolvat contradicția esențială dintre notificare și cererea de chemare în judecată privind identificarea și amplasamentul terenului a cărui restituire în natură s-a solicitat.
în aceste condiții toate circumstanțele de fapt vizând imposibilitatea restituirii în natură a terenului menționat în contestație, din str. L., pe baza celor cuprinse în referatul nr. 7096 din 14 iunie 2001 a Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 care se referă exclusiv la un teren situat la nr. 68, nu au nici o acoperire, nefiind susținute de alte probe.
Așa fiind nu se poate reține că terenul preluat abuziv potrivit susținerilor persoanei îndreptățite, de la părinții săi, situat în str. L. cum rezultă din titlu de proprietate și din cererea de chemare în judecată, este același cu terenul avut în vedere de Comisia locală, care de altfel a consemnat ea însăși contradicția în referatul menționat și la care se referă și dispoziția de respingere a notificării nr. 161 din 14 iunie 2002.
Cum însă eventualele susțineri și precizări ale reclamantului în acest sens, la care acesta se referă și în motivele de apel nici nu ar putea fi cenzurate din lipsa încheierii de dezbateri la judecata în fond, (care nu a fost întocmită) recursul a fost admis, cu consecința casării hotărârilor, cu trimitere la Tribunalul Teleorman.
în rejudecare, prima instanță va trebui să aibă în vedere terenul cerut în notificare cât și totodată faptul că, motivarea referitoare la pretinsa acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul din str. L., nu are suport probator, acest fapt nerezultând din dispoziția emisă de Primarul Municipiului Alexandria nr. 161 din 14 iunie 2002.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5363/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3997/2004. Civil → |
|---|
