ICCJ. Decizia nr. 4318/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 19 iunie 2002 la Tribunalul Maramureș, P.L. domiciliată în Târgu Lăpuș, fostă salariată la Judecătoria Târgu Lăpuș, județul Maramureș a chemat în judecată Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite și Tribunalul Maramureș pentru a fi obligate să-i restituie la valoarea actualizată sumele reținute nedatorat, în procent de 7% din drepturile salariale lunare în perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2001 cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate.
în susținerea acțiunii, s-a pretins în esență că în condițiile asigurării gratuității medicale pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești prin Legea nr. 92/1992 și H.G. nr. 409/1998, reținerea și calcularea contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate ar fi lipsită de temei legal.
Reclamanta a invocat neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997, până la modificarea legislației speciale menționate prin Legea nr. 118/2001.
Soluționând cauza în primă instanță prin sentința civilă nr. 622 din 12 iulie 2002 Tribunalul Maramureș constituit în complet pentru soluționarea litigiilor de muncă a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să restituie reclamantei suma încasată cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, prin rețineri lunare în procent de 7% din salariul acesteia în perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2001.
Prin aceeași hotărâre a fost mai întâi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției și totodată a fost disjunsă cererea acesteia din urmă pentru chemarea în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a socotit că potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 în vigoare pe timpul reținerii contribuției în procent de 7% din veniturile salariale ale reclamantei, pentru asigurările de sănătate, magistrații și personalul de specialitate din cadrul autorității judecătorești precum și celelalte persoane arătate expres în lege, beneficiau în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, fără plata vreunor sume de bani destinate fondului de asigurări sociale.
Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, prin decizia secției civile nr. 1949 din 1 octombrie 2002 ca urmare a respingerii recursului declarat de Ministerul Justiției.
Invocând încălcarea esențială a legii cu consecința soluționării greșite a fondului litigiului dintre părți, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale, recursul în anulare de față, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin recursul în anulare s-a arătat astfel că instanțele au nesocotit prevederile Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate care prevăd expres care sunt persoanele scutite de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, cât și cele cuprinse în Normele Comune nr. 318 TB/64/807/1999 emise de Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în aplicarea H.G. nr. 409/1998 referitoare la condițiile de acordare a asistenței medicale gratuite pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrii de familie ai acestora.
Recursul în anulare este fondat.
în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 în vigoare la data ivirii litigiului, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și al subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 alin. (2) din lege, toate persoanele supuse asigurării, respectiv cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini ori apatrizii care au reședința în România sunt obligate să plătească lunar o contribuție pentru asigurările sociale de sănătate în cuantumul arătat în art. 52, anume, 7% din venitul brut.
De la normele legale cu aplicabilitate generală mai sus menționate, prin dispozițiile art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost explicit și limitativ exceptate persoanele care beneficiază de asigurări de sănătate fără plata contribuției, precum și cele scutite temporar de plata contribuției, printre acestea nefiind prevăzute cele încadrate în calitate de magistrat sau personal auxiliar de specialitate în cadrul autorității judecătorești.
De altfel, acest fapt rezultă și din cele convenite cu putere obligatorie în domeniu, între Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție prin "Normele Comune" nr. 318//PB/64/807/C/1999 emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998 privind condițiile de acordare a asistenței medicale prevăzute în art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 145/1997 și prin care magistrații în funcție sau pensionarii și membrii familiilor acestora nu au fost scutiți de plata contribuției lunare bănești pentru asigurările sociale de sănătate, consacrându-se dimpotrivă condiția acordării gratuităților, de dovada plății primei lunare de 7% din venitul lunar brut.
Așa fiind cum acțiunea pentru restituirea sumelor legal datorate de reclamantă a fost greșit admisă, recursul în anulare a fost admis cu consecința casării hotărârilor pronunțate și a respingerii acțiunii ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4065/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4634/2004. Civil → |
|---|
