ICCJ. Decizia nr. 4144/2004. Civil. Constatare nulitate contract de închiriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4144
Dosar nr. 11677/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 februarie 2003 reclamanta Parohia Romano-Catolică nr.1 Târgu-Mureş a chemat în judecată pe pârâţii M.A., P.A., H.I., Consiliul Local al municipiului Târgu-Mureş şi SC L. SA. Târgu-Mureş, solicitând a se constata: nulitatea schimbului de locuinţe aprobat prin rezoluţia nr. 7240 din 20 iunie 1997 a directorului R.A.G.C.L. Târgu-Mureş, intervenit între pârâţii M.A. şi H.I., cu privire la locuinţele situate în Târgu-Mureş; nulitatea contractului de închiriere încheiat între regia menţionată şi pârâtul M.A., înregistrat sub nr. 291 din 4 august 1997, având ca obiect locuinţa compusă din 3 camere şi dependinţe, situat în Târgu-Mureş.
În motivarea acţiunii s-a relevat, în esenţă, împrejurarea că R.A.G.C.L. Târgu-Mureş, a cărei succesoare este SC L. SA. Târgu-Mureş, nu avea calitatea de a aproba schimbul de locuinţe menţionat, întrucât calitatea de proprietar o avea Consiliul Local al municipiului Târgu-Mureş, locuinţele făcând parte din domiciliul privat al municipiului.
Pe cale de consecinţă şi contractul de închiriere nr. 291 din 4 august 1997, este lovit de nulitate, fiind avizat şi încheiat de o persoană juridică care nu avea capacitatea juridică de a aproba un atare act juridic.
Judecătoria Târgu-Mureş, prin sentinţa civilă nr. 5210 din 22 octombrie 2003, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul M.A., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor A.M. şi P.A. precum şi a Consiliului local al municipiului Târgu-Mureş, iar pe fondul pricinii a respins ca nefondată acţiunea civilă introductivă de instanţă.
A respins şi excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune al reclamantei de a solicita anularea celor două contracte, invocată de pârâtul M.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtele A.M. şi P.A. nu au figurat ca părţi în cele două acte, astfel că acestea nu au calitate procesuală pasivă, iar în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care reclamanta a invocat neexecutarea obligaţiilor contractuale de către pârâtul M.A. în perioada 17 august 1998-20 ianuarie 2000, a constatat în raport cu data introducerii acţiunii, 28 februarie 2003, aplicabilitatea art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Referitor la constatarea nulităţii contractului de schimb de locuinţe, a reţinut că au fost respectate prevederile art. 33 din Legea nr. 114/1996, cu avizul autorităţii care a aprobat închirierea, iar reclamanta nu a făcut dovada, în condiţiile art. 1169 C. civ., a nici unui caz de nulitate absolută.
S-a mai reţinut că şi contractul dintre R.A.G.C.L. Târgu-Mureş şi pârâtul M.A., a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 114/1996 în vigoare la acea dată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Târgu-Mureş, invocând dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 114/1996 coroborat cu art. 120 din Constituţia României, susţinând că autoritatea care aprobă schimbul de locuinţe nu poate fi decât Consiliul local al municipiului Târgu-Mureş ca autoritate deliberativă şi primarii ca autorităţi executive.
A mai solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A.M. şi P.A. precum şi a Consiliului Local al municipiului Târgu-Mureş şi respingerea prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune cu privire la neexecutarea obligaţiilor contractuale.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 101 A din 13 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Târgu-Mureş împotriva sentinţei civile nr. 5210 din 22 octombrie 2003 a Judecătoriei Târgu-Mureş, cu motivarea că schimbul de locuinţe din litigiu a fost efectuat cu avizul autorităţii care a aprobat închirierea, fiind respectate prevederile art. 33 din Legea nr. 114/1996.
În ceea ce priveşte excepţia privind neexecutarea obligaţiilor contractuale din partea pârâţilor M.A., A.M. şi P.A., a constatat că în mod legal prima instanţă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în raport de dispoziţiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Referitor la celelalte excepţii, a reţinut că au fost respinse în mod corect de prima instanţă întrucât reclamanta a precizat atât prin cererea introductivă de instanţă cât şi cu ocazia dezbaterii în fond, că solicită nulitatea absolută a celor două acte juridice, context în care acţiunea este imprescriptibilă şi poate fi invocată de orice persoană interesată.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă, că aprobarea schimbului de locuinţe şi încheierea contractului de închiriere s-a făcut de către o regie autonomă, care ulterior s-a restructurat în societate comercială, respectiv SC L. SA. Târgu-Mureş, că autoritatea la care se referă art. 33 din Legea nr. 114/1996 nu poate fi decât Consiliul local al municipiului Târgu-Mureş şi în fine, nu a formulat nici o cerere prin care să solicite obligarea pârâţilor la plata chiriei neachitate, astfel că nu era cazul ca excepţia ridicată să fie respinsă ca prescrisă.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Recurenta a invocat ca motiv de anulare a schimbului de locuinţe şi a contractului de închiriere înregistrat sub nr. 291 din 4 august 1997, frauda la lege, lipsa avizului autorităţii, lipsa aprobării organului administraţiei locative de stat, neîncheierea contractului de închiriere de organul administraţiei locale de stat, inexistenţa normelor metodologice cerute de art. 68 din Legea nr. 114/1996.
Motivele invocate nu se regăsesc în cauza de faţă şi nu pot fi de natură a conduce la anularea celor două acte.
În conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 114/1996, închirierea locuinţelor se face pe baza acordului dintre proprietar şi chiriaş, consemnat prin contract scris.
Titularii de contracte de închiriere pot face între ei schimb de locuinţe, cu avizul autorităţii care a aprobat închirierea sau, după caz al proprietarului locuinţei (art. 33 din Legea nr. 114/1996).
Contractul privind schimbul de locuinţe, încheiat între pârâţii M.A. şi H.I. a fost aprobat de R.A.G.C.L. Târgu-Mureş, aşa cum rezultă din referatul de propuneri.
Întrucât aceste condiţii au fost îndeplinite, în mod corect au reţinut instanţele prin hotărârile atacate că, încheierea celor două acte juridice a fost perfect legală.
Neîntemeiată este şi susţinerea potrivit căreia, autoritatea competentă să aprobe închirierea, nu poate fi decât Consiliul local al municipiului Târgu-Mureş.
La data de 20 iunie 1997, R.A.G.C.L. Târgu-Mureş, ca regie specializată gestiona în calitate de locator bunurile aflate în domeniul privat al municipiului Târgu-Mureş, printre care se afla şi fondul locativ aflat în patrimoniul acesteia.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 114/1996, aprobate prin HG nr. 446 din 21 august 1997, la care face trimitere recurenta, nu au nici o relevanţă juridică asupra actelor încheiate anterior intrării în vigoare a acestei hotărâri, astfel că singura abilitată a-şi da consimţământul cu privire la aprobarea schimbului şi a încheierii, nu putea fi decât R.A.G.C.L. Târgu-Mureş.
Argumentele expuse justifică admiterea excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Consiliul Local Târgu-Mureş, invocate de pârâtul M.A. şi soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de recurentă, ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesuală adoptată de prima instanţă şi menţinută în apel.
În ceea ce priveşte critica recurentei, referitoare la faptul că nu a invocat excepţia neexecutării obligaţiilor contractuale din partea pârâtului M.A., astfel că nu era cazul ca instanţa să se pronunţe asupra acesteia, din acţiunea introductivă de instanţă rezultă că această excepţie a fost invocată.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Târgu-Mureş, împotriva deciziei civile nr. 101/A din 13 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4145/2004. Civil. încheiere C.F:. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4141/2004. Civil → |
|---|
