ICCJ. Decizia nr. 416/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 416.
Dosar nr. 20542/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă constată următoarele :
La 1 august 2002, reclamanta Banca Naţională a României, sucursala Braşov, a chemat în judecată pe pârâţii SC R. SRL, B.R.A. şi B.F. solicitând:
- constatarea nulităţii absolute, pentru cauză ilicită şi fraudă la lege a contractului nr. 22053 din 11 aprilie 1997, prin care SC R. SRL a vândut ultimilor 2 pârâţi apartamentul 4 al imobilului situat în Braşov, înscris în Cartea Funciară ca proprietate tabulară a B.N.R.;
- restabilirea situaţiei anterioare, în sensul atribuirii calităţii de chiriaş pârâtei SC R. SRL.
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 506 din 28 octombrie 2003, definitivă prin nerecurare, a admis excepţia de necompetenţă ridicată din oficiu şi şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Braşov.
Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 458 din 21 aprilie 2003 a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi având ca obiect apartamentul în litigiu şi a dispus restabilirea situaţiei anterioare.
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 254 din 4 mai 2004, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de apelanta SC R. SRL, a respins apelurile declarate de pârâţii sus-menţionaţi, de pârâtul B.R.A. şi a păstrat sentinţa judecătoriei.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 1845 din 12 decembrie 2004, cu opinia separată a unui judecător, a admis excepţia de necompetenţă materială şi şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că:
- Decizia Tribunalului Braşov a fost atacată cu recurs de pârâtul B.R.A. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
- potrivit art. 299 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum a fost completat prin art. I pct. 8 din OUG nr. 58/2003, aprobată prin Legea nr. 195/2004, recursurile se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
- în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004 deoarece recursul nu s-a aflat pe rolul instanţei supreme.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, reţine că:
- dispoziţia cuprinsă în art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004 trebuie corelată cu art. 2 pct. 3. art. 3, pct. 21 şi art. 4 pct. 1 C. proc. civ., texte potrivit cărora, în materie civilă, competenţa soluţionării recursului revine, de principiu, instanţei imediat superioare instanţei care a pronunţat hotărârea supusă acestei căi extraordinare de atac;
- recursul în cauză a fost declarat după adoptarea legii sus-menţionate şi are ca obiect o hotărâre pronunţată de Tribunalul Braşov, ca instanţă de apel;
- drept consecinţă, acest recurs trebuie judecat de Curtea de Apel Braşov, chiar dacă la data adoptării Legii nr. 195/2004 el nu se afla pe rolul instanţei supreme.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, va trimite spre competentă soluţionare Curţii de Apel Braşov recursul declarat de pârâtul B.R.A. împotriva deciziei nr. 254 din 4 martie 2004 a Tribunalului Braşov, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Trimite spre competentă soluţionare Curţii de Apel Braşov recursul declarat de pârâtul B.R.A. împotriva deciziei civile nr. 254/A din 4 mai 2004 a Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4220/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4177/2004. Civil → |
|---|
