ICCJ. Decizia nr. 4333/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4333
Dosar nr. 9053/2004
Şedinţa publică de la 24 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la 2 decembrie 2002 reclamanţii S.M., S.P. şi L.G. au chemat în judecată pe pârâţii G.T. şi G.E. pentru obligarea acestora să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, compus din construcţie şi teren.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
În fapt s-a invocat că imobilul a fost naţionalizat prin aplicarea greşită a Decretului 92/1950 în temeiul căruia Statul a preluat proprietatea de la o altă persoană decât de la adevăratul proprietar P.E. în loc de P. S-a mai arătat că adevăratul proprietar era exceptat de la aplicarea acestui decret.
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 6140 din 15 septembrie 2003 a respins acţiunea ca inadmisibilă. Instanţa a reţinut că cererii de revendicare a reclamanţilor i se aplică legea specială ce reglementează această materie şi care a instituit o procedură prealabilă. S-a apreciat că în raport de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea 213/1998 şi de prevederile Legii 10/2001 nu mai poate fi primită o acţiune în revendicare întemeiată pe dispoziţiile de drept comun, art. 480 C. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă, prin decizia nr. 391 din 11 martie 2003, a respins ca nefondat apelul, s-a constatat că cererea de revendicare intră sub incidenţa Legii 10/2001 care reglementează situaţia imobilelor ce au fost abuziv preluate în perioada 1945-1989 şi care impune aplicarea procedurii special creată pentru repararea abuzurilor produse în perioada amintită.
Împotriva acestei decizii au declarat în termen legal recurs reclamanţii, care au invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. În final s-a arătat că în mod greşit s-a respins acţiunea ca inadmisibilă. S-a mai arătat că o acţiune în nulitate deschisă în temeiul art. 46 din Legea 10/2001 nu mai este posibilă de vreme ce chiriaşul cumpărător a decedat iar la momentul când au solicitat constatarea acestei nulităţi nu intrase în vigoare Legea 10/2001 şi acţiunea în anulare a fost suspendată în baza art. 243 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Acţiunea în revendicare imobiliară pornită de reclamanţi priveşte un bun trecut ilegal în proprietatea statului, potrivit motivării acţiunii, în 1950 prin Decretul 92 şi vândut ulterior în temeiul Legii 112/1995 chiriaşului.
Pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 Legea 10/2001 în vigoare de la 14 februarie 2001, a instituit o procedură specială, în fond, administrativă şi nu cale de atac, judiciară, derogatorie de la regulile de drept comun. Nici dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi reprezentantul juridic al acesteia, nu deschid calea unei revendicări de drept comun decât în lipsa unor reglementări speciale de reparaţie.
Ca urmare instanţele au făcut o corectă interpretare a legii la situaţia de fapt a imobilului revendicat şi dând prioritate legii speciale au considerat inadmisibilă acţiunea în revendicare de drept comun.
Legea 10/2001, destinată categoriei de imobile expres prevăzute nu este înlăturată de la aplicare în raport de calitatea sau situaţia juridică a dobânditorului imobilului, de la care ar urma să se solicite bunul.
Prin urmare nu se va primi motivul de recurs legat de împrejurarea că temeiul acţiunii de faţă a fost art. 480 C. civ. pentru că dobânditorul imobilului preluat abuziv de către stat, chiriaşul cumpărător, este în prezent decedat fără posteritate.
Constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi în raport de corecta soluţionare a cauzei în instanţele de fond şi respectiv de apel se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.V., S.P. şi L.G. împotriva deciziei civile nr. 391 din 11 martie 2004 a Curţi de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4375/2004. Civil. Recurs perimare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4248/2004. Civil. încuvinţare executare... → |
|---|
